Pretenţii. Sentința nr. 4011/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4011/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 4011/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ -pretenții-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4011
Ședința publică din data de 26.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – ELENA ZORILĂ
GREFIER – C. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul B. D. H. în contradictoriu cu pârâtul P. C., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului au fost consemnate prin încheierea de ședința din data de 12.03.2015 care face parte integranta din prezenta hotărâre când, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi când, in aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 23.05.2014 pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ reclamantul B. D. H. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâtul P. C. să se dispună obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri sau reparații patrimoniale pentru prejudiciul cauzat de către pârât, în cuantum de 120.000 lei, obligarea pârâtului la publicarea hotărârii ce se va pronunța.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în ediția cu nr. 439 (aferentă perioadei 9-15 aprilie 2014) a săptămânalului „Indiscret în Oltenia", a apărut la pagina 11 un articol intitulat „Alo! Hingherii? Prindeți maidanezul liberal!", publicat și semnat de către pârât. Articolul a fost prezent atât în varianta tipărită cât și în varianta on-line. Prin inserarea fotografiei reclamantului precum și prin menționarea numelui acestuia în finalul articolului, a înțeles că articolul se referă la persoana acestuia. Din păcate, felul în care s-a petrecut acest lucru (utilizând expresii jignitoare precum „potaia politică", „maidanezul liberal" și altele) este de natură a-i crea serioase prejudicii de imagine și totodată îi afectează grav dreptul său legitim la demnitate.
De asemenea, reclamantul a arătat că după apariția articolului, acesta a solicitat redactorului-șef și secretarului de redacție al săptămânalului publicarea unui drept la replică care să cuprinsă rectificări în sensul de a se avea în vedere că formularea folosită de către pârât, respectiv de a-și fi găsit "un ogeac la picioarele unei ministrese", este total nepotrivită în primul rând pentru că reflectă necunoașterea de către pârât a sensurilor cuvântului "ogeac" careînseamnă „loc de tăinuire a obiectelor furate", sau „loc pus la dispoziția unor cupluri pentru întreținerea de relații sexuale" și nu ar fi fost astfel folosit acest cuvânt cu referire la unul dintre locurile de muncă (Ministerul Transporturilor), mai ales că în conformitate cu DEX-ul on-line, același cuvânt poate însemna și „sălaș de țigani". Cel de al doilea motiv este dat de faptul că reclamantul nu a fost vreodată în situația de a sta „la picioarele unei ministrese", așa cum s-a precizat în articolul amintit. A arătat că este adevărat că, în perioada octombrie 2013-februahe 2014, a fost unul dintre consilierii d-nei R. M. - membră a Guvernului României și titulară a portofoliului de la Ministerul Transporturilor, însă, este la fel de adevărat că din această poziție s-a ocupat de coordonarea unor comisii de control și de redactarea rapoartelor oficiale ce au însoțit activitatea comisiilor respective, iar în intervalul de timp amintit nu a obținut nicio altă retribuție, cu excepția celei prevăzute pentru funcția ocupată, respectiv de consilier al ministrului. De asemenea nu a mai îndeplinit nicio altă misiune sau îndatorire care să-i asigure venituri.
Prin urmare, formularea pârâtului că mai primește „câte un ciolan descărnat" nu doar că nu are nicio legătură cu realitatea, ci sugerează neadevărul că ar fi petrecut timpul în Ministerul Transporturilor pentru a obține felurite avantaje.
Reclamantul a mai arătat că referitor la afirmația pârâtului că „își face curaj cu câte o bere răsuflată" după care „bălește abundent la vise de preamărire", acesta nu are nevoie de bere ca să-și facă curaj. Curajul este o trăsătură de caracter care presupune forța de a înfrunta primejdii sau situații periculoase sau neobișnuite. Această trăsătură nu apare spontan după consumul de bere, ci se dobândește prin educație, sau se moștenește ereditar, iar în ceea ce îl privește, acesta a avut curajul de a înființa o firmă privată căreia i-a dezvoltat timp de peste douăzeci de ani activitatea, având de înfruntat în acest interval multe situații limită: inflație, recesiune, criză economică, incoerență legislativă etc. Chiar și în ce privește acțiunea politică, a arătat că a avut curajul să se implice în conducerea filialei PNL D. într-o perioadă dificilă pentru aceasta, iar rezultatele obținute după acea perioadă, au fost apreciate de colegii săi de bună credință.
De asemenea, reclamantul a arătat că nu se vede „șef de haită liberală". De altfel, nu înțelege activitatea unui partid politic ca pe activitatea unei haite. A mai arătat că nu sare la glezna șefului, nu are coșmaruri, nu bagă coada între picioare nici la propriu, nici la figurat și desigur, nu se ascunde nicăieri. Nu frecventează ghena de gunoi nici măcar atunci când aruncă ziarul. Dimpotrivă, întotdeauna când a avut ceva de spus, a făcut-o deschis și cu multă fermitate. Și-a asumat de fiecare dată consecințele spuselor și faptelor sale, inclusiv atunci când a greșit. A fost și rămâne un om deschis, gata oricând pentru a susține orice dialog.
Reclamantul a mai arătat că așa cum rezultă din lectura articolului amintit, acesta abundă în expresii jignitoare și insinuări total nepotrivite cu persoana lui. Deși dreptul la replică s-a publicat în ediția cu numărul 441 din data de 30.04.2014 a săptămânalului „Indiscret în Oltenia", pârâtul a continuat să-i lezeze imaginea publică și să-i atace demnitatea, publicând în același număr și pe aceeași pagină, un alt articol intitulat „Hai sictir, M.-ta Buzatule !". Și în acest articol, ca și în cel publicat cu două săptămâni în urmă, autorul P. C. a folosit în mod repetat expresii jignitoare la adresa reclamantului. Din lecturarea acestuia, se poate observa că autorul este conștient de faptul că articolul publicat în nr. 439 al săptămânalului a fost de natură a-i leza imaginea publică și demnitatea, întrucât în introducerea făcută la noul articol, spune că reclamantul ar fi elaborat dreptul la replică tocmai pentru că a fost „lovit puternic în orgoliul propriu" și „s-a simțit împroșcat cu rahat din cap până-n picioare".
Astfel, cu toate că realizează impactul negativ asupra persoanei reclamantului, pârâtul P. C. încearcă să minimalizeze gravitatea termenilor folosiți în primul articol, susținând că înțelesul expresiei „ogeac la picioarele ministresei" ar fi altul decât cel înțeles de reclamant. În continuare, tonul folosit este insinuant și cu conținut imoral, spunând despre reclamant că „nu s-ar putea uita pe sub fusta doamnei și nici nu s-ar putea identifica cu vreun ananist". Mai departe, autorul P. C. întărește încă o dată cele spuse, precizând că „bordelul este un loc ușor de recunoscut de către fostul consilier".
Reclamantul a arătat că aprecierile personale ale autorului P. C. despre expresiile pe care le-a folosit în primul articol continuă, dar nu prin a-și cere scuze, ci dimpotrivă, folosind din nou expresii jignitoare la adresa reclamantului. Astfel, deși afirmă referindu-se la reclamant că „fără să fie un bețiv, cunoaște destule persoane care l-ar contrazice", pârâtul insinuează în continuare, amenințând chiar că ar aduce în instanță „câțiva martori" care să susțină cele afirmate. Este un nou exemplu de atac la demnitatea și la imaginea personală ale reclamantului. De asemenea, pârâtul P. C., pentru a-și susține cele afirmate în primul articol, mai afirmă că „pierde nopți prin cârciumi" și că „se suie într-o stare mai aparte la volan".Și aceste afirmații sunt de natură să-i lezeze demnitatea deoarece reclamantul nu obișnuiește să piardă nopți prin cârciumi și nici să conduc ă autoturismul în stare de ebrietate.
În finalul articolului său, autorul P. C. încearcă din nou să atenueze imaginea de ansamblu pe care o creează, sugerând că termenii folosiți pentru a-l descrie pe reclamant ar fi de fapt niște metafore. Lăsând la o parte faptul că nu i-a lăsat niciodată prilejul autorului să folosească metafore cu scopul de a-l descrie sau caracteriza, trebuie spus că metafora este o figură de stil care constă în atribuirea unui nou înțeles unui cuvânt, prin folosirea unei comparații. Ori, după cum se observă din lectura celor două articole publicate în săptămânalul „Indiscret în Oltenia", cuvintele folosite au înțelesuri proprii, clare, lipsite de echivoc și întărite în aceste înțelesuri chiar prin precizările suplimentare făcute de P. C.. Totuși, pârâtul P. C. demonstrează că - în realitate - termenii și expresiile defăimătoare folosite la adresa reclamantului nu le consideră nici el ca fiind metafore, întrucât adaugă un post-scriptum la cel de al doilea articol în care îl acuză că „este un laș care își cenzurează părerile atunci când necesitatea i-o cere", susținând-și afirmația prin faptul că „șterge postările de pe Facebook sau de pe blog, în funcție de barca la care vâslește". în acest context, afirmația că ar fi un laș este un nou exemplu în care autorul C. P. se manifestă în scopul de a-i leza demnitatea.
In drept, cererea este întemeiata pe dispozițiile art. 71-73, art. 252, art. 253 alin. 3, lit. a alin. 4 din Noul Cod Civil.
În susținerea cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei copii înscrisuri, respectiv: extras din cotidianul "Indiscret în Oltenia", carte de identitate, proces-verbal de informare privind avantajele medierii.
În ceea ce îl privește pe pârât, acesta la data de 11.08.2014, a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată. A mai arătat că acesta este jurnalist si își câștigă existența încă din anul 1997 din această profesie, ariile sale de interes jurnalistic sunt comentariile politice (editoriale - articole de opinie), pamfletul și investigații jurnalistice socio -politice. A mai arătat că nu este prima dată când domnul B. H. face subiectul unui articol, ci acest lucru s-a
întâmplat în mai multe rânduri în trecut, urmare a activității sale politice, la adresa sa apărând diverse articole de presă în mai multe publicații.
Pârâtul a mai arătat că pe fondul acestui traseu politic al reclamantului a schițat un pamflet la adresa domniei sale, publicat în săptămânalul "Indiscret în Oltenia", ediția din 09 aprilie 2014. Pârâtul a arătat că în cadrul pamfletului a făcut uz de expresii metaforice pe care eu le-am apreciat potrivite să caracterizeze conduita socio - politică a omului politic B. H., printre care într-adevăr se regăsesc sintagmele "maidanezul liberal" și "potaia politica".
Pârâtul a mai arătat că la data respectivă a înțeles să folosească aceste expresii cu sensul de "traseist politic", "hoinar prin viața socio-politică a județului și a țării", în accepțiunea sa proprie și raportat la valorile sale morale, un individ care se implică în viața politică a societății o face ca urmare a unui crez ferm în anumite valori doctrinare pe care le exprimă public un partid politic, nu conjunctural, prin prisma intereselor personale de moment.
A mai arătat că articolul acestuia s-a referit strict la omul politic și persoana publică B. H., nicidecum la persoana particulară a domniei sale. Această calitate de persoană publică și om politic a fost conștient asumată de către reclamant prin implicarea activă în viața politică, publică și administrativă a județului și țării, prin urmare și-a asumat inclusiv calitatea de subiect al pamfletelor gazetărești. În urma pamfletului incriminat, domnul B. a solicitat un drept la replică pe care în mod deontologic i l-a respectat și a publicat deîndată epistola transmisă de către dumnealui exact în forma în care a primit-o într-o ediție ulterioară a săptămânalului.
A arătat că a considerat să aducă o . precizări la cele scrise inițial de pârât deoarece din dreptul la replică a sesizat că reclamantul a înțeles mai mult sau mai puțin intenționat greșit mesajul jurnalistic pe care pârâtul a intenționat să îl transmită public, acela de a persifla, incrimina personaje politice care folosesc scena publică nu pentru a servi interesul public, ci propriile interese, așa cum îl consideră pe reclamant.
Pârâtul a precizat că încă din titlu „Hai sictir, M. Ta Buzatule!" a vrut să transmit mesajul „Pleacă, lasă în pace cetățeanul de rând, domnule care te consideri șef, stăpân, deasupra poporului și a colegilor de breaslă (politicieni)". Apoi prin expresia lovit puternic în orgoliul propriu și împroșcat cu rahat din cap până în picioare a vrut să evidențieze faptul că orgoliul de politician al reclamantului l-a determinat să înmâneze redacției pârâtului un drept la replică în condițiile în care a fost deranjat tocmai de adevărul conținut în exprimarea sa metaforică din cuprinsul primului articol. Și de această dată a vrut să folosească expresii edificatoare asupra comportamentului dual, prefăcut, prin care încearcă să ascundă publicului realitatea traseului său din viața publică și lipsa vreunui ghidaj doctrinar, precum și că scopul implicării sale politice nu este unul menit a contribui la îmbunătățirea vieții cetățeanului de rând, ci pentru a-și consolida propriile interese, măcar doar prin perspectiva veniturilor încasate prin prisma funcțiilor publice deținute.
Cuvântul "ogeac" folosit și incriminat expres atât în dreptul la replică, precum și în cererea de chemare în judecată are mai multe înțelesuri, conform DEX, printre care și acela de "casă, cămin, apartament la . persoane care trăiesc în casă". Pârâtul a folosit acest cuvânt în sens metaforic, vrând să evidențieze faptul că a fost angajat pe criterii politice în postul de consilier al Ministrului Transporturilor R. M.. Prin metafora folosită a vrut să accentueze faptul că reclamantul a ocupat un înalt post public și a fost remunerat cu bani publici în condițiile în care experiența sa în domeniu este una nerelevantă cel puțin. "Ogeac la picioarele ministresei" a avut sensul de angajat într-un post inferior celui de ministru, lucrător sub același acoperiș cu ministrul care era femeie la acel moment, post pe care dumnealui l-a vizat în mai multe rânduri. Expresia "ciolan descărnat" a vrut să exprime faptul că salariul primit de către domnul B. în calitatea sa de funcționar inferior era net insignifiant în raport cu veniturile obținute de către dumnealui din activitățile economice pe care le și invocă de altfel în cuprinsul cererii introductive. "Nopțile pierdute în cârciumi" sunt reale, inclusiv în prezența pârâtului și a altor jurnaliști întâmplându-se acest lucru.
Pârâtul a mai arătat că la caracterizarea ca laș a reclamantului a avut în vedere faptul că, deși foarte critic în mediul online (Facebook și blogul personal) la adresa conducerii locale și centrale a PNL, atunci când a fost propulsat politic într-o funcție publică reclamantul a șters pur și simplu postările critice cu tot cu comentariile cititorilor acumulate între timp. După ce a părăsit funcțiile, postările au reapărut, Pârâtul a arătat că acesta consideră că a ascuns postările respective pentru că i-a fost teamă că acestea ar putea deranja persoanele care l-au propulsat în funcțiile publice plătite din bani publici și că ar fi putut astfel să le piardă. Aceasta este și definiția cuvântului laș.
La data de 23.09.2014, reclamantul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare prin care a arătat că cele menționate în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de către pârât conține multe neadevăruri, adevăruri trunchiate și prezentate tendențios, afirmații nefondate, jigniri, etc. A arătat că într-adevăr nu este prima dată când face subiectul unui articol în presa locală, dar articolele respective au apărut ca urmare a activității sale politice, iar tonul acelor articole era unul echilibrat, fără insulte sau calomnii deoarece se bazau pe transmiterea de informații și aprecieri.
Reclamantul a mai arătat că acesta nu poate fi considerat un om politic deoarece activitățile sale politice au luat sfârșit cu mulți ani în urmă. Nu a beneficiat de numiri în funcții pe criterii politice în administrația centrală, nefiind membru al partidului de la guvernare sau al altui partid. Astfel, prezența reclamantului în administrația centrală s-a încheiat în anul 2014.
În prezenta cauză instanța a administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului, precum și proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii:O. D., A. V., M. D..
Analizând cererea de față prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele :
În fapt, pârâtul a publicat în data de 9 aprilie 2014 articolul cu titlul ,,Alo! Hingherii? Prinde-l pe maidanezul Liberal!”, iar în data de 15 aprilie 2014 articolul cu titlul ,,Hai sictir,M. Ta Buzatule!" în care a utilizat o . expresii: ,,potaie politică", ,,maidanez liberal", ,,patruped comunitar", ,,șef de haită liberală",,,circar", ,,bălește abundent la vise de preamărire", ,,ogeac la picioarele unei ministrese care …îi mai arunca pe sub masă câte un ciolan descărnat ",,,laș", ,,persoană cu dezabilitate".
Prin cererea introductivă, reclamantul B. D. H. solicită obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri sau reparații patrimoniale în cuantum de 120.000 lei întrucât în perioada 9-15 aprilie 2014, în ediția nr.439 a săptămânalului ,,Indiscret în Oltenia" au apărut două articole defăimătoare la adresa reclamantului, precum și obligarea pârâtului la publicarea hotărârii de condamnare.
În drept, față de data apariției articolelor, respectiv 9 și 15 aprilie 2014, instanța reține că în speță sunt incidente prevederile Noului Cod Civil, precum și dispozițiile art. 30 din Constituția României, cât și articolele 8 și 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale si jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului.
Constituția României în art. 30 alin.1 stipulează că libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile, iar la aliniatul 6 se menționează că libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine. Potrivit art. 30 alin. 8 din Constituție, răspunderea civilă pentru informația sau pentru creația adusă la cunoștință publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condițiile legii.
De asemenea, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituție ”dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.”, iar potrivit art. 11 din Constituție ”(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.”
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat privitoar la libertatea de exprimare garantată de art.10 din Convenție (printre care cauza C. și M. c. României [MC], nr._/96, par. 88-93), că presa joacă rolul indispensabil de „câine de pază” într-o societate democratică precum și faptul că presa, deși nu trebuie să depășească anumite limite ținând în special de protecția reputației și drepturilor celuilalt, totuși are sarcina de a de a comunica informații si idei asupra unor chestiuni politice, precum si asupra altor subiecte de interes general.
Libertatea de exprimare, astfel cum este văzută și de C.E.D.O in cauza Lingens c. Austriei, este una dintre valorile esențiale într-o societate democratică, impusă de pluralismul politic, iar pe lângă informațiile neutre, inofensive, trebuie acceptate și cele ce acuză, șochează sau neliniștesc. Este, însă, dificil de găsit echilibrul ce trebuie să existe între exercițiul dreptului la liberă exprimare și protecția drepturilor individuale, precum dreptul la demnitate sau la viață privată.
De asemnea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut în cauza Von Hannover c. Germaniei (nr. 2) par. 104-106 că ”alegerea măsurilor care pot garanta respectarea art. 8 din convenție în relațiile dintre indivizi ține, în principiu, de marja de apreciere a statelor contractante, indiferent dacă obligațiile care îi revin statului sunt pozitive sau negative.
Totuși, această marjă merge mână în mână cu un control european atât asupra legii, cât și a deciziilor care o aplică, chiar dacă acestea sunt emise de o instanță independentă
În cauze precum prezenta speță, care necesită o punere în balanță a dreptului la respectarea vieții private și a dreptului la libertatea de exprimare, Curtea consideră că soluționarea cererii nu poate să varieze, în principiu, fie că cererea a fost introdusă în fața sa în temeiul art. 8 din convenție de către persoana care face obiectul articolelelor, fie în temeiul art. 10 de către editorul care l-a publicat. Aceste drepturi merită a priori un respect egal [Hachette Filipacchi Associés (ICI PARIS), citată anterior, pct. 41; Timciuc împotriva României (dec.), nr._/03, pct. 144, 12 octombrie 2010; și Mosley împotriva Regatului Unit, nr._/08, pct. 111, 10 mai 2011; a se vedea și punctul 11 din Rezoluția Adunării Parlamentare – supra, pct. 71]. Prin urmare, marja de apreciere ar trebui, în principiu, să fie aceeași în ambele cazuri.”
De asemenea, în cauza Axel Springer AG c. Germaniei, paragraful 84 s-a reținut că ”atunci când examinează necesitatea unei ingerințe într-o societate democratică în vederea „protejării reputației sau a drepturilor altora”, Curții i se poate solicita să verifice dacă autoritățile naționale au păstrat un echilibru just între protejarea a două valori garantate de convenție și care pot fi în conflict în anumite cauze: și anume, pe de o parte, libertatea de exprimare, astfel cum este protejată de art. 10, și, pe de altă parte, dreptul la respectarea vieții private, astfel cum este garantat de dispozițiile art. 8 (Hachette Filipacchi Associés împotriva Franței, nr._/01, pct. 43, 14 iunie 2007, și MGN Limited împotriva Regatului Unit, nr._/04, pct. 142, 18 ianuarie 2011).”
Standardul impus de Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede faptul că analiza dreptul la respectarea vieții private, astfel cum este garantat de dispozițiile art. 8 CEDO, trebuie făcută prin punerea în balanță cu respectarea dreptului la libertatea de exprimare, astfel cum este protejat de art. 10 al aceleiași Convenții. Astfel, în cauza Von Hannover c. Germaniei (nr. 2) par. 108-113 au fost reținute următoarele criterii relevante pentru punerea în balanță a dreptului la libertatea de exprimare și a dreptului la respectarea vieții private, criterii care decurg din jurisprudența Curții și care sunt relevante în cauză: contribuția la o dezbatere de interes general; notorietatea persoanei vizate, comportamentul anterior al persoanei în cauză, conținutul forma și repercursiunile publicării. Aceste criterii sunt completate în cauza Axel Springer AG c. Germaniei, paragrafele 93-95, având relevanță în analiza respectării proporționalității: modalitatea de obținere a informațiilor și veridicitatea acestora și gravitatea sancțiunii impuse.
Instanța urmează a analiza criteriile anterior amintite pentru a determina dacă se impune protejarea dreptului la respectarea vieții private a reclamantului sau dacă acțiunile reclamantului se inscriu în sfera de protecție oferită de dreptul său la libertatea de exprimare.
Astfel, în ceea ce privește contribuția la o dezbatere de interes general, instanța reține faptul că reclamantul a fost consilier în cadrul Ministerului Transporturilor și secretar general adjunct, astfel cum reiese din adeverința aflată la fila nr. 81 din dosar, iar din declarațiile martorilor se reține faptul că acesta a fost în trecut membru în cadrul unui partid politic. Față de aceste aspecte, intanța apreciază că subiectul articolului se circumscrie notiunii de dezbatere de interes general, având în vedere funcțiile publice ocupate de reclamant.
În ceea ce privește notorietatea persoanei vizate de către articolul publicat instanța apreciază că reclamantul este o persoană publică, ocupând în trecut postul de președinte al filialei locale a unui partid politic, precum și funcții publice în cadrul Ministerului Transporturilor, astfel că sfera de protecție a dreptului la respectarea vieții private este mai scăzută, dreptul publicului de a fi informat putând privi chiar unele aspecte din viața privată a persoanelor publice, cu respectarea unei proporționalități și fără ca referirirle să se raporteze exclusiv la detalii din viața privată.
Referitor la modalitatea de obținere a informațiilor și veridicitatea acestora, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că ” garanția oferită jurnaliștilor la art. 10 este subordonată condiției ca acețtia să acționeze cu bună credință, pe baza unor fapte exacte și să furnizeze informații fiabile și precise, respectând deontologia jurnalistică ” cauza Fressoz și Roie c. Franța, nr._/95, pct 54.
De asemenea, în cauza P. c. României, nr._/01 par. 41-42 s-a reținut că ”în practica sa, Curtea face distincția între fapte și judecăți de valoare. Dacă concretețea primelor se poate dovedi, următoarele nu-și pot demonstra exactitatea. Pentru judecățile de valoare, această cerință este irealizabilă și aduce atingere libertății de opinie în sine, element fundamental al dreptului asigurat de art. 10 (cf. cauzei Lingens citată anterior, pag. 28, paragraful 46 și I. împotriva României, (decizie), nr._/03, 8 septembrie 2005)”.
Nu e mai puțin adevărat că faptul de a acuza anumite persoane implică obligația de a furniza o bază reală suficientă și că inclusiv o judecată de valoare se poate dovedi excesivă dacă este lipsită total de o bază reală (cf. cauzei I. citată anterior și C. și M. citată anterior (paragrafele 98-101)).”
Astfel, în cauză este vorba de judecăți de valoare, referirile autorului articolului făcându-se exclusiv la persoana reclamantului fără a avea o bază factuală. Prin urmare, nu se poate considera că afirmațiile făcute se circumscriu dreptului la libertatea de exprimare în condițiile în care acestea depășesc cadrul protejat de lege, limbajul folosit nerespectând proporționalitatea necesară ce trebuie menținută între modul de transmitere al informațiilor de interes public și necesitatea protejării dreptului la propria imagine a subiectului articolului.
În ceea ce privește conținutul, forma și consecințele publicării, instanța apreciază că articolul a fost publicat într-un cotidian local, atât în mediul on-line cât și în imprimat pe suport de hârtie.
În ceea ce privește criteriul compartamentului anterior al reclamantului, instanța reține faptul că acesta nu a fost unul provocator din partea reclamantului.
Referitor la gravitatea sancțiunii ce urmează a fi impusă, instanța apreciază că este respectată proporționalitatea unei ingerințe în exercitarea dreptului la exprimare, prin obligarea pârâtului la plata unei sumei de bani într-un cuantum rezonabil, precum și prin publicarea hotărârii în ziarul în care a fost publicat articolul.
Concluzionând, prin raportare la criteriile reținute pe cale jurisprudențială de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, instanța apreciază că afirmațiile făcute de către pârât au depășit sfera de protecție a dreptul la libertatea de exprimare, astfel că se impune repararea prejudiciului adus dreptului reclamantului la protejarea reputației, în special față de faptul că articolul în cauză conține judecăți de valoare cu privire la reclamant fără ca acestea să aibă o bază factuală suficientă de la care să pornească, precum și față de limbajul folosit, care excede bunei credințe în transmiterea unor informații de interes general.
Pe plan intern, sunt incidente dispozițiile art. 1349 Cod civ., potrivit cărora“orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.”.
Obligațiile pe care le au ziariștii sunt statornicite atât în codul deontologic al ziaristului cât și în jurisprudența Curții Europeane a Drepturilor Omului. Astfel, potrivit Codului deontologic al ziaristului aceștia sunt datori să relateze adevărul în informațiile pe care le prezintă cititorilor (art.1 din Codul deontologic al ziaristului), să dea publicității doar informațiile de a căror veridicitate sunt siguri (art.2 din același cod), să nu prezinte opiniile personale drept fapte (art.3), să respecte viața privată a cetățenilor, să evite detalierea unor vicii (art.4), să nu distorsioneze informația, să nu facă acuzații nefondate, să nu folosească neautorizat fotografii, să nu calomnieze (art.9 din Codul deontologic al ziaristului).
De asemenea, sunt aplicabile cauzei prevederile art. 1357 Cod civil, care prevăd că “cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”.
Din acest text legal se desprind condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie: existența faptei ilicite; cauzarea unui prejudiciu, chiar și nepatrimonial; legătura de cauzalitate dintre acestea; precum și existența vinovăției autorului faptului ilicit.
Existența faptei ilicite, poate fi reținută în cazul în care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane.
În speță, pârâtul a publicat în data de 9 aprilie 2014 articolul cu titlul ,,Alo! Hingherii? Prinde-l pe maidanezul Liberal!”, iar în data de 15 aprilie 2014 articolul cu titlul ,,Hai sictir,M. Ta Buzatule!" în care a utilizat o . expresii:,,potaie politică", ,,maidanez liberal",,,patruped comunitar", ,,șef de haită liberală",,,circar", ,,bălește abundent la vise de preamărire", ,,ogeac la picioarele unei ministrese care …îi mai arunca pe sub masă câte un ciolan descărnat ",,,laș", ,,persoană cu dezabilitate" .
Afirmațiile au fost făcute în cadrul publicației on-line a ziarului ,,Indiscret de Oltenia" care nu este un pamflet, așa cum a invocat pârâtul în întâmpinarea formulată și de altfel, astfel de exprimare nu poate fi acceptată ca fiind de natură pamfletară.
Potrivit dicționarului explicativ al limbii române, pamfletul este definit ca fiind o specie literară (în versuri sau în proză) cu caracter satiric, în care scriitorul relatează anumite caracteristici morale, concepții politice, aspecte negative ale realității sociale, trăsături de caracter ale unei persoane etc. O altă definiție arată că pamfletul este o creație publicistică (în proză sau în versuri) de proporții reduse, cu caracter satiric, în care sunt biciuite aspectele negative din viața societății. De asemenea, în dicționarul explicativ al limbii române satira este definită ca fiind o scriere în versuri sau în proză în care sunt criticate defecte morale ale oamenilor sau aspecte negative ale societății, cu intenții moralizatoare; scriere sau discurs cu caracter batjocoritor, vehement; categorie estetică din sfera comicului, care critică cu violență și caricatural pe cineva sau ceva.
Din aceste definiții rezultă că satira și pamfletul folosesc ironia pentru a evidenția anumite concepții morale și politice, aspecte negative ale realității sociale, trăsături de caracter ale unei persoane, însă nu și pentru a ridiculiza aspectul fizic sau viața personală a persoanei, motiv pentru care această apărare nu poate fi reținută.
În cadrul întâmpinării au mai fost invocate aspecte referitoare la faptul că au fost folosite în scop umoristic și la statul juridic al acestuia. Pârâtul este însă redactor de ziar și nu are calitatea de umorist. De altfel, umoristul este definit ca fiind un scriitor ale cărui opere au mult umor, folosit în scopul contrazicerii moravurilor, deci nici în această ipoteză nu se justifică afirmațiile pârâtului cu privire la persoana reclamantului.
Instanța reține că, în speța nu a existat nicio provocare din partea reclamantului pentru ca pârâtul să-i adrese astfel de cuvinte jignitoare. De asemenea, deși i s-a dat posibilitatea pârâtului să retracteze cele spuse, acesta a continuat să se exprime într-un mod ofensator la adresa reclamantului prin publicarea la o săptămână în următorul editorial a unui nou articol defăimător la adresa acestuia.
Astfel de afirmații precum cele reținute mai sus :,,potaie politică", ,,maidanez liberal",,,patruped comunitar aciuat prin bodegile craiovene", ,,șef de haită liberală",,,circar", ,,bălește abundent la vise de preamărire", ,,ogeac la picioarele unei ministrese care …îi mai arunca pe sub masă câte un ciolan descărnat", ,,laș", ,,persoană cu dezabilitate" nu pot fi acceptate nici în contextul unei dezbateri vizând subiectele de interes public abordate de pârât și referitoare la reclamant, întrucât nu au nicio legătură cu acestea i au avut doar scopul de a-l jigni.
Reclamantul a invocat și afectarea dreptului său la demnitate, drept ocrotit de art. 72 Cod civ., care stipulează că ”Orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale. Este interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75”.
Față de cele prezentate anterior, instanța reține că, prin activitatea sa mediatică și utilizarea expresiilor mai sus menționate, pârâtul a depășit sfera caracterului informativ care prezintă interes pentru opinia publică, aducând grave atingeri demnității unei persoane, știrbind drepturile constituționale ale reclamantului astfel cum acestea sunt garantate de art.30 alin. 6 din Constituția României, precum și de art. 1 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. În aceste împrejurări, instanța constată că există o faptă ilicită ca urmare a expresiilor adresate de pârât și menționate mai sus.
De asemenea, prin utilizarea expresiilor ,,fiind vorba despre o ministreasă, a priceput că era vorba și despre un bordel",,, nu s-a gândit că s-ar fi putut uita pe sub fusta doamnei atunci când am scris articolul și… nu mă gândesc să-l identific cu vreun onanist", ,,s-ar putea ca bordelul să fie un loc mai ușor recunoscut de fostul consilier", ,,licoarea galben-aurie l-a obligat să piardă nopți prin cârciumi și să se suie într-o stare mai aparte la volan" reclamantului i-a fost încălcat și dreptul la viață privată, drept reglementat de art. 71 alin. 2 cod civil potrivit căruia nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viața intimă, personală sau de familie, nici în domiciliul, reședința sau corespondența sa, fără consimțământul sau fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75 Cod civil.
Prin întâmpinare, pârâtul invocă faptul că articolul s-a referit strict la omul politic B. H. fără a se referi la persoana particulară a acestuia, însă instanța apreciază că nu se poate reține acestă disociere a persoanei publice de persoana privată, astfel că această susținere o consideră neîntemeiată.
De asemenea, în ceea ce privește apărarea pârâtului cu privire la sensul cu care au fost folosite anumite expresii prin referire la faptul că există mai multe înțelesuri conform dicționarului limbii române, instanța apreciază că este neîntemeiată, sensul cuvintelor este acela pe care un observator rezonabil l-ar percepe, apreciat prin raportare la întregul articol, astfel că instanța constată că limbajul folosit a fost de natură să aducă atingere dreptului reclamantului la respectarea vieții private în accepțiunea dată de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Chiar în măsura în care reclamantul putea fi perceput ca și reprezentant al unui partid de guvernământ, în speță PNL, deși la momentul ocupării apariției celor două articole, reclamantul nu era membru al niciunui partid politic, ci ocupa funcția de consilier în cadrul Ministerului Transporturilor, limbajul folosit de către pârât depășește limitele dezbaterii politice, referirile la persoana reclamantului având caracter injurios și fiind de natură a afecta grav imaginea publică a acestuia.
Instanța reține că atacul la care a fost expus reclamantul a fost relevat și de declarațiile martorilor audiați în cauză, astfel aspectele invocate în cererea de chemare în judecată, referitoare la diminuarea încrederii în reclamant din partea persoanelor angajate în cadrul instituției și din partea altor persoane cu care intra în contact în derularea activității desfășurate, precum și a vieții personale au fost dovedite în cauză.
Analizând prejudiciul suferit de către reclamant ca urmare a faptei ilicite a pârâtului, efectul negativ suferit de aceasta ca urmare a expresiilor folosite de acesta, instanța apreciază că acesta există, fiind legat de lezarea dreptului la demnitate.
În acest sens, instanța va avea în vedere și faptul că însăși constatarea, prin hotărâre judecătorească, a atingerii dreptului reclamantului la demnitate, reprezintă o modalitate de reparare a prejudiciului moral suferit.
Totuși, în prezenta cauză această modalitate de reparare a prejudiciului nu este și suficientă. Ca atare, se vor analiza pretențiile materiale ale reclamantului prin raportare la poziția sa socială și profesională, văditul prejudiciu ce i-a fost produs în mediul social dar și profesional.
Dreptul fiecărei persoane la demnitate, drept garantat de Constituție, se reflectă atât în ocrotirea valorii sociale a demnității sub aspectul ei subiectiv, adică sub aspectul sentimentului de onoare pe care fiecare om îl are față de el însuși cât și sub aspect obiectiv, respectiv sub aspectul prețuirii morale de care se bucură un om în cadrul societății din care face parte și care se manifestă prin reputația, stima, considerația și respectul semenilor săi, acest drept fiind atins prin expresiile folosite de pârât la adresa reclamantului.
În speță, prejudiciul invocat de reclamant este unul de natură nepatrimonială, cauzat de sentimentul de umilință pe care i le-au produs expresiile și comentariile făcute de pârât la adresa sa, astfel cauzându-i-se o daună morală. Deși existența acestei daune este evidentă, dificultatea privește modalitatea de evaluare a întinderii acesteia din cauza lipsei unui criteriu matematic pentru socotirea în valori pecuniare a acestui prejudiciu moral.
În lipsa unui criteriu legal pentru cuantificarea acestuia, rămâne ca instanța să stabilească cuantumul, ținând seama de dispozițiile art. 22 alin. 7 C. care prevăd că ori de câte ori legea îi rezervă judecătorului puterea de apreciere, acesta va ține seama, între altele, de principiile generale ale dreptului, de cerințele echității și de buna-credință, interpretate în conformitate cu standardul C.E.D.O. care impune respectarea proporționalității sancțiunii aplicate ca urmare a constatării existenței unei ingerințe în dreptul la libertatea de exprimare, doar în aceste coordonate funcționând principiul de drept civil ” qui suo iure utitur neminem laedit”
De asemenea, instanța reține că dreptul la liberă exprimare nu este absolut, exercițiul său putând fi restrâns în măsura în care limitarea este prevăzută de lege, urmărește un scop legitim și este necesară într-o societate democratică.
Pentru aceste motive, instanța va fixa o sumă de bani cu titlu de daune morale astfel încât aceasta să aibă efect compensatoriu și să nu constituie o amendă excesivă pentru autorul faptei ilicite sau un venit nejustificat pentru victimă.
Instanța, la stabilirea prejudiciului, are în vedere caracterul profund insultător al expresiilor folosite de reclamant precum și repetarea lor odată cu apariția celui de-al doilea articol a acelorași cuvinte și expresii defăimătoare.
Totodată, se reține că articolele în cadrul cărora au fost folosite aceste expresii sunt disponibile și on-line, putând fi accesate și ulterior apariției lor de un număr considerabil de persoane.
Instanța are în vedere și calitatea de redactor șef a pârâtului, care presupune o respectare riguroasă a principiilor de etică și deontologie profesională, faptul că publicația se bucură de un număr mare de cititori, afirmațiile sale bucurându-se de un larg ecou un rândul publicului.
În aceste condiții, la stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru prejudiciile aduse onoarei sau demnității persoanei, instanța consideră că are la bază anumite criterii obiective rezultând din cazul concret dedus judecății, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite și să aprecieze intensitatea și gravitatea atingerii adusă acesteia. În speță, din declarațiile martorilor audiați, reclamantul să reușit să probeze măsura în care i-a fost afectată reputația și situația profesională, socială și familială..
Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul moral suferit de reclamant rezultă din însăși fapta ilicită, astfel, urmare acesteia, reclamantului i s-a cauzat un prejudiciu moral constând în lezarea dreptului la demnitate.
Referitor la vinovăție, instanța reține că pârâtul este redactorul sef al ziarului on-line ,,Indiscret de Oltenia" și este autorul celor două articole ofensatoare la adresa reclamantului, făcute cu ocazia publicării acestora în data de 9 și 15 aprilie 2014.
Potrivit art. 30 alin. 8 din Constituție, răspunderea civilă pentru informația sau pentru creația adusă la cunoștință publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condițiile legii;delictele de presă se stabilesc prin lege.
Față de prevederile legale menționate și funcția detinută de pârât, instanța reține că acesta răspunde pentru afirmațiile și comentariile făcute la adresa reclamantului, acestea fiind fapte ilicite de natură să lezeze onoarea, demnitatea, prestigiul și prețuirea de care reclamantul se bucură în societate, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1349 Cod civil.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte acțiunea și va stabili suma de 15.000 lei, cu titlu de daune morale pentru încălcarea dreptului la demnitate ,imagine și viață socială, apreciind ca acest cuantum este proporțional cu gradul de atingere adus prestigiului reclamantului pe care l-a produs fapta ilicită a pârâtului, suma pretinsă de către reclamant, 120.000 lei, fiind excesivă.
Cu privire la cererea reclamantului privind publicarea hotărârii de condamnare, instanța reține că legea consacră un caz particular de reparare a prejudiciului nepatrimonial, respectiv posibilitatea persoanei vătămate de a cere publicarea acesteia.
Potrivit art. 253 Cod civil, persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate ori amenințate poate cere oricând instanței să îl oblige pe autorul faptei să îndeplinească orice măsuri socotite necesare de către instanță spre a ajunge la restabilirea dreptului atins, cum sunt: obligarea autorului, pe cheltuiala sa, la publicarea hotărârii de condamnare și orice alte măsuri necesare pentru încetarea faptei ilicite sau pentru repararea prejudiciului cauzat.
De asemenea, persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile. În aceste cazuri, dreptul la acțiune este supus prescripției extinctive.
Prin urmare, având în vedere că reclamantul a solicitat repararea prejudiciului moral în modalitatea reglementată de art. 253 Cod civil, instanța va admite cererea, urmând a obliga pârâtul la publicarea prezentei hotărâri în ziarul ,, Indiscret de Oltenia".
Sub aspectul cheltuielilor de judecata, potrivit art. 453 Cod Procedura Civila, partea care cade în pretentii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecata, aceasta obligatie avandu-si sorgintea in culpa procesuala, dovedita prin aceea ca a pierdut procesul.
Astfel, având în vedere soluția de admitere în parte a acțiunii introductive, precum și dispozițiile art.453 Cod proc civilă, instanța va admite cererea reclamantului și va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul B. D. H., CNP_, cu domiciliul în C., ., jud. D. în contradictoriu cu pârâtul P. C., cu domiciliul procesual ales la sediul "Indiscret în Oltenia", respectiv C., .. 20, . .
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 15.000 lei cu titlu de daune morale și la publicarea prezentei hotărâri în ziarul ,, Indiscret în Oltenia".
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru.
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 26.03.2015.
Președinte, Grefier,
E. ZorilăCorina C.
Red..E.Z.
Tehn..C.C
4 exe/02.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2799/2015.... | Fond funciar. Sentința nr. 4135/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
