Plângere contravenţională. Sentința nr. 985/2014. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 985/2014 pronunțată de Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 1313/216/2014
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEȘ
Operator de date cu caracter personal nr. 5012
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 985/2014
Ședința publică de la 16 septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. U.
Grefier E. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta Ș. L.-F. și pe pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ARGEȘ, legal reprezentat prin comisar șef de poliție I. I., având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului-verbal . nr._ din 1 mai 2014 întocmit de S. R. Argeș – IPJ Argeș.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: avocat N. C., pentru reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014 (fila 9), lipsă fiind reclamanta și reprezentantul legal al pârâtului.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 153 alin.1 Cod procedură civilă.
Acțiune legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei (fila 8).
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează obiectul cauzei și stadiul soluționării acesteia.
Instanța, verificându-și din oficiu competența, conform art. 131 Cod procedură civilă, invocă, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Curtea de Argeș, raportat la locul săvârșirii contravenției, localitatea V., și acordă cuvântul asupra acesteia.
Avocat N. C., pentru reclamantă, solicită admiterea excepției și declinarea competenței de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei Pitești.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată:
Sub numărul_ /09 mai 2014 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș plângerea contravențională formulată de reclamanta Ș. L.-F., împotriva procesului-verbal . numărul_ încheiat la data de 01 mai 2014 de intimata IPJ Argeș, prin care s-a solicitat anularea procesului-verbal și exonerarea reclamantei de plata amenzii contravenționale în cuantum de 675 lei precum și înlăturarea măsurilor complementare a reținerii permisului de conducere și respectiv a reținerii celor 9 puncte de penalizare. În subsidiar s-a solicitat înlocuirea sancțiunilor aplicate cu sancțiunea avertismentului. În motivarea plângerii, s-a arătat că la data de 01.05.2014, orele: 14:45, conducând autoturismul marca BMW cu număr de înmatriculare_ pe drumul național DN 7 C în localitatea V., km 6+300 reclamanta a fost oprită de un echipaj de poliție sub pretextul că a circulat cu viteza de 108 km/h. Reclamanta a contestat atât viteza, cât și faptul că nu era în localitate și a solicitat agentului constatator să-i facă dovada săvârșirii contravenției, acesta spunându-i că dacă dorește acest lucru să obțină mijloacele de înregistrare la instanța în cazul în care va contesta procesul-verbal atacat. S-a mai arătat că, așa cum rezultă din chiar procesul-verbal contestat, R.-ul era în mișcare, astfel că viteza cu care se susține că a fost surprinsă conducând reclamanta nu este cea reală, invocându-se Norma de Metrologie Legală NML 021-05 puncte 3.11, conform căreia există erori maxime tolerate pentru măsurarea vitezei, atât în condițiile de staționare, cât și în condițiile de deplasare ale aparatului RDAR, urmând ca pârâta să facă dovada erorilor admisibile în condițiile în care aparatul era verificat, prezenta sau nu toleranța în ceea ce privește viteza. Un alt motiv de nulitate absolută a procesului-verbal de contravenție invocat a fost faptul că în momentul surprinderii de către R. se afla în afara localității,reclamanta solicitând în acest sens o adresă de la CNDANR Argeș care să indice dacă km 6+300 V. se afla în localitate sau în afara acesteia, iar în funcție de această precizare, respectiv dacă petenta se afla în afara localității, s-a susținut că această situație atrage o altă contravenție care nu duce la măsura complementară a suspendării permisului de conducere, motiv pentru care solicită admiterea în parte a plângerii contravenționale și înlăturarea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa că și faptele contravenționale privind regimul de circulație rutieră intră în sfera acuzațiilor în materie penală la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenție, întrucât norma juridică sancționarea are caracter general iar sancțiunile urmăresc un scop represiv și preventiv. În consecință, contravenientului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală între care se regăsește prezumția de nevinovăție. Contravenientul este persoana sancționată în raportul juridic contravențional astfel că rezultantul măsurării vitezei de deplasare a autovehiculului condus de acesta trebuie apreciată prin înlăturarea oricăror dubii, respectiv prin luarea în considerare a vitezei determinată cu mijlocul tehnic-radar- din care trebuie scăzută marja de eroare ,,normală” n funcționarea aparatului R., marjă reținută prin NML 021.05/2005, așa cum au fost modificate prin Ordinul 187/2009. Reclamanta a apreciat că practicienii din domeniul aplicării sancțiunilor contravenționale ar trebuie să uzeze mai mult de sancțiunea avertismentului, deoarece sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate. Avertismentul este, ca natură, o sancțiune pur morală aplicabilă unor contravenții ce reprezintă un grad de pericol social redus, mai exact este o variantă modernă a sancțiunii mustrării, acțiune morală aplicată atât în dreptul român, în dreptul canonic, cât și în dreptul medieval. Este adevărat ca au existat mai multe puncte de vedere în ceea ce privește aplicarea sancțiunii avertismentului în privința măsurilor complementare, apreciindu-se de către unii practicieni ai dreptului ca aceasta măsură poate fi dispusă numai în privința măsurii principale, respectiv a amenzii, nu și în ceea ce privește măsura complementară a suspendării permisului de conducere. Reclamanta a considerat însă ca din conținutul art. 7 alin. 3 din O.G. 2/2001, se desprinde ideea că avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. per a contrario nimic nu împiedică instanța ca să aplice sancțiunea avertismentului și în ceea ce privește măsura complementară a reținerii permisului de conducere. Pe de altă parte, din cuprinsul art. 5 alin. 5 și alin. 6 din OG 2/2000 rezultă că instanța de judecata are posibilitatea să aprecieze asupra sancțiunilor aplicate, fie ele principale sau complementare, în funcție de natura și gravitatea faptei, aceste dispoziții prevăzând ca ,,sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite” test în care nu se face nicio distincție după cum ar fi vorba de sancțiuni principale sau sancțiuni complementare. Dacă s-ar considera altfel s-ar ajunge la situația în care instanța poate înlătura sau reduce o sancțiune principală, fără a putea însă să dispună asupra unei sancțiuni complementare, ce ace nu corespunde scopului legii. S-a stabilit de teorie și practică că sancțiunile complementare trebuie supuse controlului judecătoresc conform art. 34 din OG 2/2001 și conform art. 6 și art. 7 din CEDO în condițiile în care Curtea Europeană a considerat ca până și sancțiunea complementară a punctelor de penalizare are caracter penal în sensul art. 6 și art. 7 din Convenție (cauza Malige contra Franței). Astfel, Curtea a apreciat ca sancțiunea punctelor de penalizare, deși în dreptul francez are caracter administrativ, în plan convențional are caracter penal atât timp cât poate să ducă la acumularea unui număr de puncte, la pierderea dreptului de a mai conduce, cum este în speță. Ori, dreptul de a conduce este foarte util în viața de zi cu zi și în viața profesională, astfel, deși aplicarea punctelor de penalizare are caracter preventiv, are și un caracter punitiv similar unei sancțiuni penale. În aceste condiții, în sensul Convenției, aplicarea sancțiunilor complementare nu se poate dispune automat iar instanța are dreptul să verifice și modul de individualizare al acestei sancțiuni. Față de cele învederate, reclamanta a precizat că apelează la dreptul comunitar care întregește dreptul intern și când nu există reglementare specială judecătorul poate să distingă și chiar este obligat să o facă după regulile dreptului comunitar. Cum în dreptul comunitar se arată clar că judecătorul poate să aprecieze și cu privire la măsura complementară, care este accesorie, și magistratul intern poate să facă aceleași lucruri, raportat și la principiul de drept,,cine poate mai mult poate și mai puțin”. Reclamanta a făcut referire la practica CEDO care asimilează contravenția cu dreptul penal și la dispozițiile noului Cod penal care prevăd posibilitatea de aplicare a avertismentului. Potrivit disp. art. 81 NCP când instanța dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, instanța aplică infractorului un avertisment. Avertismentul consta în prezentarea motivelor de fapt care au determinat renunțarea la aplicarea pedepsei și atenționarea infractorului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni. Cu alte cuvinte, dacă legea penală prevede posibilitatea aplicării avertismentului, considerăm că li în materie contravențională există aceasta posibilitate raportat și la particularitatea speței. În drept, s-au invocat art. 5, 6, 7, 16 și urm. din O.G. 2/2001, art. 180 din HG 1391/2006, OUG 195/202, rap. la Ordinul 187/2009. În dovedirea plângerii s-a solicitat proba cu înscrisuri, respectiv procesul-verbal atacat, copie de actul de identitate, acte semnate pentru conformitate.
Odată cu plângerea reclamanta a depus la dosar înscrisuri (procesul-verbal, CI).
La data de 20 iunie 2014 s-a înregistrat la dosar întâmpinarea formulată de pârâtul IPJ Argeș, prin care s-a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal ca legal încheiat, pentru mai multe motive. S-a arătat că procesul-verbal este legal încheiat, la o analiză succintă observându-se că sunt respectate cerințele imperative ale OG 2/2001 (art. 6,17), sancționate de legiuitor cu nulitate relativă, respectiv absolută, procesul-verbal este temeinic încheiat, în sensul că fapta a fost săvârșită de petent și cu vinovăție, lucru care rezultă în mod explicit din cele reținute în procesul-verbal. Pârâtul a arătat că în data de 01.05.2014, lucrătorii Serviciului Rutier Argeș au constatat că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ circula cu viteza de 108 km/h pe raza localității V., în consecință, s-a procedat la identificarea și sancționarea conducătorului auto în persoana petentului. S-a mai precizat că viteza de rulare a fost constatată cu aparatul radar tip AUTOVISION având . 134, montat pe autospeciala poliției cu nr. de înmatriculare MAI_ așa cum rezultă din procesul verbal contestat, buletin de verificare metrologică nr._/15.04.2014, valabil până la data de 15.04.2015. S-a mai menționat că aparatul radar a fost manevrat de un agent autorizat, dovada înțelegând să o facă cu atestatul operatorului radar anexat, că viteza de rulare rezultă din planșele foto anexate, respectiv 108 km/h, astfel încât s-a opinat ca fapta nelegală a fost săvârșită de reclamant, cu vinovăție, astfel ca sancțiunile contravenționale, principala și complementară, au fost corect dispuse. S-a mai precizat că agentul de poliție a folosit un model de proces-verbal legal, deși s-a folosit formularul 1 A, în procesul-verbal a fost consemnată . numărul aparatului radar (ROM 134), precum și auto speciala poliției pe care acesta este montat (MAI_), astfel că instanța de judecată are posibilitatea reală de a verifica dacă aparatul folosit la constatarea contravenției este unul și aceleași cu cinemometrul pentru care s-a depus la dosarul cauzei buletinul de verificare metrologică. S-a mai arătat că autotestarea potrivit NML 021-05 și manualului de utilizare, se efectuează la pornirea aparatului radar, în mod automat, iar pe perioada autotestării nu se pot efectua înregistrări video. În consecință, s-a apreciat că s-a făcut dovada ca respectiva contravenție a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, iar pe de altă parte, procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția relativă de adevăr, astfel ca petentul trebuie să dovedească cele afirmate. S-a mai susținut că prevederile art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, au fost neglijate de undele instanțe de judecată, mai ales după adoptarea de către CEDO a soluției în cauza A. vs. România, dar soluția CEDO a fost însă greșit interpretată și aplicată de instanțele respective. Astfel, instanța supremă de control constituțional a statuat prin deciziile nr. 490, 727, 787/2008 ș.a. ca prezumție relativă nu poate fi înlăturată de practica judecătorească trebuie să le aibă în vedere și bineînțeles să le dea eficiența ( a se vedea în acest sens și decizia 15/2009 a Tribunalului Argeș). pârâtul a mai menționat că fapta de a conduce cu o viteză de 108 km/h, arată pericolul social ridicat pe care fapta contravenientului o prezintă, legea obligă la păstrarea unei viteze maxime de 50 km/h în localitate, iar prin localitate vom înțelege acel teritoriu aflat între indicatorul care semnalizează . semnalizează ieșirea. Localitatea nu cuprinde doar ,,vatra satului” unde sunt construite locuințele și alte imobile ci dimpotrivă poate cuprinde și zone fără construcții, așadar, în condițiile în care legea nu distinge, menținerea vitezei sub limita maximă de 50 km/h este obligatorie pe porțiunea de drum dintre cele două indicatoare de intrare și ieșire din localitate. S-a mai arătat că instanța se va putea orienta, cu certitudine, ca locul săvârșirii contravenției este localitatea de pe coordonatele GSP ale aparatului radar disponibile pe tot parcursul înregistrării sau al planșelor foto, după caz. Pârâtul a solicitat și judecarea cauzei și în lipsă.
Pârâtul a depus și înscrisuri (planșe foto, extras din registrul abateri radar, atestatul operatorului radar și buletinul de verificare metrologică al aparatului).
Prin rezoluția judecătorului din data de 23 iulie 2014 s-a fixat primul termen de judecată și s-a dispus citarea părților.
La primul termen de judecată, instanța din oficiu a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Curtea de Argeș.
Examinând cu prioritate, în baza art. 248 și art. 132 Cod procedură civilă, excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Curtea de Argeș, excepție invocată din oficiu, instanța reține următoarele:
Potrivit disp. art. 32 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 2 din 12 iulie 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, fiind o competență exclusivă privind controlul aplicării și executării sancțiunilor contravenționale principale și complementare.
Potrivit dispozițiilor speciale aplicabile este vorba despre o competență teritorială exclusivă, deci necompetența este de ordine publică conf. art. 129 pct. 3 Cod procedură civilă, putând fi invocată și din oficiu de către instanță, conform art. 130 alin. 2 Cod procedură civilă.
În cazul de față, așa cum rezultă din conținutul procesului-verbal, locul săvârșirii contravenției este „DN7C – V. – km 6+300m”, deci competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Pitești, instanță în a cărei rază de competență se află situată localitatea unde a fost săvârșită contravenția (localitatea V. din județul Argeș se află în raza de competență teritorială a Judecătoriei Pitești).
Astfel, în baza art. 132 Cod procedură civilă, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Curtea de Argeș este întemeiată, urmând a fi admisă și a se dispune declinarea competenței de soluționare a plângerii contravenționale în favoarea Judecătoriei Pitești.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Curtea de Argeș, excepție invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a plângerii formulate de reclamanta Ș. L.-F., CNP:_, domiciliată în municipiul Curtea de Argeș, .. 45 B, județul Argeș, împotriva procesului-verbal . nr._ din 1 mai 2014 întocmit de S. R. Argeș – IPJ Argeș, pârât fiind INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ARGEȘ, prin reprezentant legal, cu sediul în municipiul Pitești, ., județul Argeș, în favoarea JUDECĂTORIEI PITEȘTI.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 septembrie 2014.
Președinte, M. U. | ||
Grefier, E. P. |
Red. Jud. M.U./Tehn. A.D./4 ex/20.10.2014
Comunicat 2 ex.
1 ex. reclamantei Ș. L.-F.
1 ex. pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 15/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 570/2014.... → |
|---|
