Plângere contravenţională. Sentința nr. 987/2014. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 987/2014 pronunțată de Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 25557/280/2013
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEȘ
Operator de date cu caracter personal nr.5012
SENTINȚA CIVILĂ NR. 987/2014
Ședința publică de la 17 Septembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: G.-M. T.
Grefier: N. R.
Pe rol fiind spre soluționare cauza civilă privind pe petenta . SRL și pe intimatul I. T. DE munca ARGES, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare a cauzei nu au răspuns reprezentanții legali ai părților.
Procedura îndeplinită în mod legal, conform art. 153 alin. 1 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează obiectul cauzei: plângere contravențională, menționând că pricina este la primul termen de judecată, după care:
Instanța, având în vedere lipsa părților la prima strigare a cauzei, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, potrivit dispozițiilor art. 104 alin. 13 din Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare a cauzei nu au răspuns reprezentanții legali ai părților.
Procedura îndeplinită în mod legal, conform art. 153 alin. 1 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează obiectul cauzei: plângere contravențională, menționând că pricina este la primul termen de judecată, după care:
Instanța, verificându-și din oficiu competența, în conformitate cu dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece cauza de față, raportat la dispozițiile art. 94 alin.4 Cod procedură civilă și art. 32 alin. 1 din O.G nr. 2/2001.
În baza art. 238 Cod procedură civilă, stabilește o durată estimativă de o lună pentru cercetarea procesului de față.
Constată că nu sunt cereri prealabile și nici excepții invocate de părți.
În baza art. 255 alin.1 Cod procedură civilă rap. la art. 258 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile existente la dosar pentru ambele părți, apreciind că aceasta este admisibilă și poate duce la soluționarea cauzei.
În baza art. 244 alin. 1 C.pr.civ., socotindu-se lămurită, declară terminată cercetarea procesului și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, reține:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr._ /7 august 2013, petenta . S.R.L., în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă Argeș, a contestat procesul-verbal de contravenție . nr._/20 noiembrie 2013 ( întocmit în urma procesului verbal de control . nr._/20.11.2013 și a anexei de constatare și de măsuri dispuse), solicitând anularea acestuia, ca nelegal și netemeinic, precum și exonerarea de la plata amenzii de 30 000 lei, și, în subsidiar, înlocuirea acesteia cu măsura avertismentului.
În motivarea plângerii, petenta a arătat a fost sancționată contravențional pentru presupusa nerespectare a dispozițiilor art. 16 alin. 1, sancționată conform art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003, cu suma de sumă de 30.000 lei, reținându-se în fapt că ar fi primit la muncă 3 persoane, fără a încheia cu acestea contract individual de muncă în formă scrisă.
A învederat instanței faptul că cele trei persoane menționate în procesul-verbal, respectiv C. R., C. L. și C. M., aveau calitatea de angajat al societății la momentul controlului, fiind întocmite dosare de salariat conform art. 8 alin. 1 din HG 500/2011; a întocmic și transmis la ITM Argeș registrul general de evidență a salariaților în forma electronică conform HG 500/2011.
A mai precizat faptul că trecerea cu o zi anterioară angajării în condica de prezență se datorează unei erori și a minimei pregătirii a angajatelor, acestea neavând studii, precizând că nu a primit la muncă nici o persoană fără să nu existe, în forma scrisă, contract individual de muncă. Aceasta susținere rezultă chiar din procesul verbal de contravenție atacat din care rezultă că pentru toate persoanele societatea are încheiate contracte individuale de muncă, chiar și pentru cele în cauză, existând doar o eroare în condica de prezență.
Pe de altă parte, petenta a arătat că a avut o conduită corectă și nu a mai fost sancționată, astfel că i se poate aplica o sancțiune mai ușoară, în speță avertismentul. Chiar și textul legal - ar. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor- impune obligativitatea aplicării unei sancțiuni proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Astfel, având în vedere lipsa de pericol social a faptei, a consecințelor negative în urma faptei precum și circumstanțele personale ale contravenientei, a precizat că s-ar impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului.
În drept, au fost invocate prev. art. 31 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor.
În dovedire, petenta a solicitat proba cu înscrisuri și martori, depunând la dosar un set de înscrisuri (f. 12-53).
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea contestației formulate împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.11.2013, ca fiind netemeinică.
În motivarea apărărilor, a arătat că numita Căldararu R., prin fișa de identificare completată, a declarat că prestează activitate pentru . SRL începând cu data de 11.11.2013, fapt ce concorda cu foaia colectivă de prezență, conform căreia a fost prezentă la muncă în data de 11.11.2013, în intervalul orar 6:30 -15:00, figurând la poziția 29 în condica de prezență pentru schimbul,,A.”. Contractul individual de muncă pentru C. R. a fost încheiat cu data de 12.11.2013, iar nu cu 11.11.2013 – așa cum ar fi trebuit.
Din verificarea condicilor de prezență întocmite pentru luna noiembrie 2013 și prezentate inspectorului de muncă de d-na B. A. s-a constatat faptul că alte 2 persoane, respectiv C. L. (ce figurează la poziția 27 din Condica de prezență sub pseudonimul ,A.”) și C. M. ( ce figurează la poziția 7 din Condica de prezență pentru schimbul ,,D.”) au desfășurat activități pentru . SRL din data de 04.11.2013 – fiind pontate că au lucrat efectiv 8 ore, în intervalul orara 6:30-15:00. Contractele individuale de muncă pentru C. L. și C. M. au fost încheiate cu data începerii activității 05.11.2013, iar nu cu 04.11.2013 - așa cum ar fi trebuit.
A mai precizat că, în urma consultării aplicației REVISAL, registrul general de evidență a salariaților în format electronic ( extras în data de 14.11.2013, ora 11:44), inspectorul de muncă a constatat că numita C. R. avea menționată ca data de începere a activității data de 12.11.2013, iar nu cu 11.11,.2013 – așa cum ar fi fost corect, C. L. și C. M. figurau cu data începerii activității data de 05.11.2013, iar nu 04.11.2013, așa cum ar fi fost corect.
Astfel, controlul s-a finalizat în 20.11.2013, prin încheierea procesului verbal de control serai AG nr._/20.11.2013 în prezența reprezentantului legal al petentei, pe baza fișei de identificare aparținând numitei C. R., a foilor colective de prezență aferente lunii noiembrie 2013 prezentate la momentul controlului ( ce poartă ștampila unității), condica de prezență întocmită de unitate începând cu 01.11.2013, pentru cele 2 schimburi și prezentată la momentul controlului ( ce poartă ștampila unității), a contractelor individuale de muncă prezentate, a informațiilor din aplicația REVISAL, etc. De asemenea, în baza procesului verbal de control mai sus menționat s-a încheiat și procesul verbal de contravenție și s-a aplicat petentei amenda contravențională de 30.000 lei în temeiul art. 260 alin. 1 lit. e) din Codul muncii republicat, pentru primirea la muncă a numitei C. R. în data de 11.11.2013 și a numitelor C. M. și C. L. în data de 04.11.2013 în lipsa contractelor individuale de muncă încheiate în forma scrisă, anterior începerii activității acestuia, conform art. 16. alin. 1 din același act normativ. S-a aplicat amenda totală minimă de 30.000 lei, respectiv câte 10.000 lei pentru fiecare dintre cele 3 persoane primite la muncă în astfel de condiții.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat, intimatul a menționat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor imperative din OG nr. 2/2001.
Referitor la temeinicia actului sancționator contestat intimatul a arătat faptul că până la finalizarea controlului petenta nu a putu face dovada că a respectat întocmai dispozițiile art. 16 alin. 1 din Codul muncii republicat, în ceea ce privește încheierea contractelor de muncă pentru numitele C. R., C. M. și C. L.. Astfel, așa cum am precizat petenta, deși a prezentat inspectorului de muncă contractele de muncă încheiate pentru cele 3 persoane, acestea erau încheiate ulterior începerii activității, iar nu anterior așa cum prevăd dispozițiile legale în materie. În aceste condiții afirmația petentei în sensul inexistenței faptei contravenționale reținute în sarcina sa apare ca fiind nefondată.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertisment, s-a solicitat respingerea acestuia. Sancțiunea amenzii aplicate petentei este proporțională cu toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 din OG 2/2001, fiind aplicată la nivelul minim prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e din Codul muncii republicat. Atitudinea petentei de a nu recunoaște fapta, deși în mod evident a folosit munca nedeclarată în 04.11.2013 (C. M. și C. L.) și în 11.11.2013 (C. R.), trebuie sancționată pe măsură, deoarece prestarea muncii în lipsa unui contract individual de muncă încheiat în forma scrisă, are consecințe negative atât pentru bugetul de stat, dar și pentru cele 3 lucrătoare. Acestea din urmă nu beneficiază de vechime în muncă, de stagiu de cotizare în sistemul public de pensii și în cel de șomaj, fiindu-le limitate posibilitățile de acces la protecție socială. De aceea, în cauza de față, apreciem că nu ar fi oportună înlocuirea amenzii cu avertisment în condițiile în care, petenta nu recunoaște fapta și nici nu a făcut dovada că ar fi procedat la rectificarea contractelor de muncă, prin corecție, a datei începerii activității celor 3 persoane, de așa manieră încât să acopere de zilele în care au muncit fără forme legale de angajare.
În drept, au fost invocate prev. art. 16, 260 alin.1 lit. e) din Legea 53/2003 privind Codul Muncii și dispozițiile OG nr. 2/2001.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri, depunând la dosar un set de înscrisuri ( f. 69-113).
Prin sentința civilă nr. 6797/2014, Judecătoria Pitești a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
În fapt, prin procesul - verbal de contravenție AG nr._/20.11.2013 încheiat de intimatul I. T. de Muncă Argeș (f. 11,12), petenta . SRL a fost sancționată cu amendă în cuantum de 30.000 lei pentru săvârșirea faptei contravenționale prev. de art. 16 alin. 1 rap. la art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003 privind Codul muncii.
S-a reținut că, urmare a controlului efectuat la data de 14.11.2013 în jurul orei 11:45, la punctul de lucru al petentei din mun. Curtea de Argeș, s-a constatat că numita C. R. desfășura activitate pentru și sub autoritatea petentei din data de 11.11.2013, iar în contractul individual de muncă s-a menționat, ca data a începerii activității, data de 12.11.2013.
S-a mai constatat de către inspectorii de muncă faptul că numitele C. L. și C. M. desfășurau activitate pentru și sub autoritatea petentei din data de 04.11.2013, iar în contractul individual de muncă s-a menționat, ca data a începerii activității, data de 05.11.2013(f.14-16).
Instanța constată, potrivit contractului individual de muncă nr. 64/11.11.2013 ( f. 23-25 ), faptul că numita C. R. ar fi trebuit să înceapă activitatea la data de 12.11.2013 – pct. C, lit. a) din contract și cererea sus-numitei de la fila nr. 25. Potrivit condicii de prezență, aceasta și-a început activitatea din data de 11.11.2013( fila nr. 97 – poziția 29).
Referitor la salariatele C. M. și C. L., se constată, potrivit contractelor individuale de muncă nr. 61,62/04.11.2013, că acestea ar fi trebuit să înceapă activitatea la data de 05.11.2013 – pct. C, lit. a) din contract și cererea sus-numitelor de la filele nr. 22, 28. Potrivit condicii de prezență, în fapt au început activitatea din data de 04.11.2013 (fila nr. 94 – poziția 28 și fila 100-101 poziția 7).
În drept, potrivit art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.
În conformitate cu prev. art. 260 alin.1 lit.e) din Codul Muncii, primirea la muncă a până la 5 persoane, fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin.1, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10 000 la 20 000 lei pentru fiecare persoană identificată.
Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de agentul constatator.
Verificând legalitatea procesului-verbal, se constată că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Potrivit dispozițiilor legale în materie, singurele mențiuni ale procesului verbal de contravenție, prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute sunt cele enumerate la art. 17 din OG nr.2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Analizând înscrisul contestat, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile enumerate în art. 17 din O.G. nr.2/2001.
Se observă, de asemenea, că petentul nu a invocat motive de nelegalitate a procesului verbal de natură să atragă sancțiunea nulității relative a actului.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal contravențional, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului constatator, din economia art. 34 reiese că procesul-verbal de contravenție este un mijloc de probă care face dovada situației de fapt reținute până la proba contrarie. Faptele constatate personal de către agentul constatator dau naștere unei prezumții simple în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Așa cum rezultă din fișa de identificare din 14.11.2013 ( fila nr. 75) și din condica de prezență (f.97), numita C. R. și-a început activitatea în cadrul . SRL din data de 11.11.2013, și nu din data de 12.11.2013, așa cum susține petenta și cum ar fi trebuit potrivit contractului individual de muncă.
Instanța, având în vedere înscrisurile administrate, constată faptul că numita C. R. a desfășurat activitate pentru și sub autoritatea petentei fără contract individual de muncă o singură zi, respectiv în data de 11.11.2013. Aceeași concluzie rezultă și în cazul numitelor C. M. și C. L., care au desfășurat activitate fără a avea contract individual de muncă doar o singură zi, respectiv 04.11.2013, contractele de muncă producându-și efecte începând cu data de 05.11.2013.
Coroborând cele mai sus expuse mai sus, instanța reține că numitele C. M. și C. L. au prestat efectiv activitate în folosul petentei la data de 04.11.2013, iar numita C. R. a prestat activitate la data de 11.11.2013, fără a avea contract de muncă încheiat în formă scrisă anterior începerii activității, fiind astfel întrunite elementele constitutive ale faptei contravenționale prev. de art. 16 alin. 1 rap. la art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003 privind Codul muncii.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008). Instanța trebuie să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale ( cauza I. P. c. României, decizie de inadmisibilitate din 28 iunie 2011).
În cauza de față, petentei i s-a oferit posibilitatea de a proba o situație contrară celei din procesul verbal de contravenție, respectându-se caracterul echitabil al procedurii și dreptul la apărare al acestuia. Analizând ansamblul probator administrat, instanța reține faptul că petenta nu a răsturnat prezumția de validitatea a procesului verbal de contravenție, situația de fapt reținută în cuprinsul acestuia fiind și cea rezultată din probele administrate în cursul cercetării procesului.
În ceea ce privește înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, instanța constată că sunt incidente dispozițiile art. 34 din O.G. 2/2001, care îi conferă în mod expres competența de a hotărî asupra sancțiunii aplicate, și care, coroborate cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, permit instanței să aprecieze inclusiv felul sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de veridicitate și temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată. Cu privire la această solicitare, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”. Totodată, instanța va avea în vedere faptul că potrivit articolului 7 alin. 3 din O.G. 2/2001, „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției respective nu prevede această sancțiune”.
În acest context, este necesar să se precizeze că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
Raportat la textele invocate, instanța apreciază că amenda aplicată petentei, în cuantum de 30.000 lei, este disproporționată în raport cu împrejurările în care a fost săvârșită fapta, precum și cu urmarea produsă de către aceasta. Astfel, modalitatea săvârșirii contravenției, scopul urmărit de petentă, lipsa unei urmări sociale periculoase, sunt aspecte ce conduc la reținerea unui grad de pericol social scăzut al faptei. Cele trei salariate au prestat activitate fără contract individual de muncă în formă scrisă doar o singură zi, astfel consecințele negative asupra bugetului de stat și asupra angajatelor, așa cum s-a susținut de intimat prin întâmpinare, sunt minime.
Un alt aspect deosebit de important avut în vedere de instanță pentru individualizarea sancțiunii și verificarea proporționalității acesteia cu fapta comisă este acela că, la momentul efectuării controlului de către inspectorul de muncă, cele trei salariate aveau încheiate contracte de muncă în formă scrisă; au fost încheiate de către angajator de bună-voie și nu ca urmare a depistării de către inspectorii de muncă a vreunei persoane care să desfășoare activitate în folosul și sub autoritatea petentei fără contract de muncă în formă scrisă.
Se constată, astfel, că o amendă într-un cuantum atât de ridicat nu îndeplinește o funcție reparatorie sau educativă, ci doar una sancționatorie, disproporționată față de pericolul concret al faptei. Pe de altă parte, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului ar putea asigura responsabilizarea, pe viitor, a petentei.
Prin urmare, pentru a da eficiență principiului proporționalității răspunderii contravenționale cu gravitatea faptelor și a împrejurărilor în care acestea au fost săvârșite, în temeiul art. 34 și art. 21 alin. 3 raportat la art. 7 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 30.000 lei, aplicată petentei prin procesul - verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 20.11.2013, cu sancțiunea contravențională a avertismentului, petenta fiind exonerată de plata acesteia, și se va menține în rest procesul - verbal cu numărul de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte, plângerea contravențională formulată de petenta . SRL, CUI_, J_ , cu sediul în Pitești, Bulevardul N. B., numărul 173 bis, Biroul 1, județul Argeș, cu domiciliu procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet avocat S. L., din Pitești, ., blocul 2, scara A, apartament 1, județul Argeș, împotriva procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.11.2013 întocmit de intimatul I. T. DE MUNCA ARGES, cu sediul în Pitești, Bulevardul Republicii, numărul 11, județul Argeș.
Înlocuiește sancțiunea contravențională constând în amenda în cuantum de 30.000 lei, aplicată petentei prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.11.2013, cu sancțiunea avertismentului.
Menține, în rest, procesul-verbal cu numărul de mai sus.
Atrage atenția petentei ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale incidente.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Curtea de Argeș.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.09.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G.-M. T. N. R.
Red. G.M.T.
Tehnored. A.D.
5 ex./ 21.10. 2014
.>
- petenta . SRL- la Cabinet avocat S. L., din Pitești, ., blocul 2, scara A, apartament 1, județul Argeș
- intimat I. T. DE MUNCA ARGES, cu sediul în Pitești, Bulevardul Republicii, numărul 11, județul Argeș.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 432/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 15/2014.... → |
|---|
