Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1413/2013. Judecătoria DOROHOI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1413/2013 pronunțată de Judecătoria DOROHOI la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 2277/222/2013
Dosar nr. _ pretenții - cerere cu valoare redusă
ROMANIA
JUDECĂTORIA D. JUDEȚUL B.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1413
Ședința Camerei de Consiliu din 20 septembrie 2013
Președinte - Murarașu I.
Grefier - C. C.
La ordine soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. E.ON E. ROMÂNIA S.A. cu sediul în Târgu M., ., județul M., în contradictoriu cu pârâtul C. N., având ca obiect ”pretenții – cerere cu valoare redusă”.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu, nu se prezintă părțile, cauza soluționându-se fără citarea acestora.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța își verifică din oficiu competența generală, materială și teritorială și se declară competentă să judece prezenta cauză în conformitate cu art. 94 alin. 1 pct. 1 raportat la art. 121 Cod procedură civilă și văzând că nu mai sunt alte probe concludente de administrat și nu s-au formulat alte excepții constată pricina în stare de judecată și o reține pentru soluționare.
JUDECATA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 05.06.2013, sub nr._ reclamanta S.C. E.ON E. România S.A. Tg. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C. N., pronunțarea unei sentințe prin care acesta să fie obligat la plata sumei de 1261,33 lei, reprezentând contravaloare energie, iar suma de 114,93 lei reprezintă majorări de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a furnizat energie electrică pârâtei, pentru care s-a emis facturi în perioada 05.10._12, neonorate în termen de către acesta. Mai arată reclamanta că în conformitate cu dispozițiile art.11 pct. 2 din contract au fost calculate penalități de întârziere, în cuantum de 114,93 lei.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.1270 cod civil și art.1025-1032 Cod Procedura Civila.
În probațiune, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: centralizator (f.7), situație facturi (f.8), calcul penalități (f.9),contract (f.10-22), facturi fiscale (f.11-22), convocare la conciliere directă (f.25), dovadă de comunicare (f.24).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 150 lei și timbru judiciar de 3 lei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Între părți s-au desfășurat relații comerciale concretizate în furnizarea de energie electrică, pentru care s-au emis o . facturi, astfel cum rezultă din centralizatorul depus la filele 7 dosar. Pârâtul nu a achitat debitul, astfel cum rezultă din situația facturilor, rămânând astfel o sumă neachitată de 1261,33 lei din facturi fiscale emise în perioada 05.10._12.
Instanța reține că potrivit 969 Cod civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante iar conform art. 1073 Cod civil creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la despăgubire.
În prezenta cauză, instanța apreciază că, astfel cum impun prevederile art. 1169 Cod civil, reclamanta a făcut dovada că deține împotriva pârâtei o creanță certă, lichidă și exigibilă pentru următoarele motive:
Sub aspectul certitudinii creanței, reclamanta pretinde executarea de către pârât a obligației de plată a sumei de 1261,33 lei, creanță ce își are izvorul în facturile fiscale emise de către reclamantă ( filele 11-22).
Factura comercială are natura juridică a unui înscris sub semnătură privată care face dovadă împotriva emitentului și în favoarea destinatarului ei, însă în condițiile în care factura este acceptată la plată de către destinatar ea face dovadă și împotriva acestuia în ceea ce privește existența actului juridic și executarea operațiunii care constituie obiectul ei. Acceptarea poate fi expresă prin semnarea sau ștampilarea facturilor de către persoana împuternicită în acest sens de către societatea pârâtă sau poate fi tacită, dacă rezultă cu certitudine din acte sau fapte ale acesteia.
În speță, facturile fiscale care atestă creanța reclamantei au fost acceptate la plată de către pârâtă în mod tacit întrucât acesta nu a contestat cuantumul facturilor fiscale, deși avea această posibilitate. Totodată, instanța reține că sunt incidente dispozițiile art. 1 alin 1 ale Ordinului Ministerului Finanțelor nr.1077/2003, în temeiul cărora reclamanta este îndreptățită să emită facturi fiscale cu regim special de tipărire, înseriere și numerotare într-un singur exemplar, situație în care acceptarea facturilor se poate face și tacit, prin necontestarea acestora.
În ceea ce privește condiția lichidității creanței, raportat la cauza dedusă judecății, instanța reține că lichiditatea creanței rezultă din facturile fiscale emise, în valoare totală de 1261,33 lei, care atestă obligația pârâtului de plată a serviciilor prestate. Și condiția exigibilității creanței este îndeplinită, având în vedere că, în cuprinsul fiecărei facturi se precizează momentul împlinirii scadenței obligației, termene care în mod vădit s-au împlini
Pentru aceste motive instanța va admite capătul principal de cerere și să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1261,33 lei, reprezentând contravaloare energie electrică livrată și neachitată, în baza facturilor fiscale emise în perioada 05.10._12.
Cu privire la penalitățile de întârziere solicitate, instanța reține că față de natura comercială a raportului juridic dintre părți și dispozițiile art. 43 din Codul comercial, conform cărora “datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile”, raportat la art.120 alin.7 din Codul de procedură fiscală, acest capăt de cerere este întemeiat, astfel încât, îl va admite și va obliga pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 114,93 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal.
Față de dispozițiile art. 453 alin.1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată și având în vedere cererea expresă a reclamantei în acest sens, instanța constată culpa pârâtei în declanșarea prezentului litigiu motiv pentru care îl va obliga la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru în valoare de 150 lei și timbru judiciar de 3 lei.
Pentru aceste motive,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite cererea formulată de reclamanta E.ON E. ROMÂNIA S.A., cod unic de înregistrare CUI_, înmatriculată în registrul comerțului sub nr.J_, cont bancar IBAN RO46BRDE270SV_, cu sediul in Târgu M., ., jud. M. în contradictoriu cu pârâtul C. N. domiciliat în mun.D., ., ..A, ..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1261,33 lei reprezentând contravaloare servicii, 114,93 lei penalități de întârziere în plata acestora și, osebit, 50 lei cheltuieli de judecată.
Executorie și numai cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 20 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Judecător Murarașu I. C. C.
Red.MI
thred. CC.
1.10.2013
4 ex.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 2119/2013. Judecătoria DOROHOI | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2140/2013. Judecătoria... → |
|---|
