Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 2352/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2352/2013 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 10-05-2013 în dosarul nr. 18580/225/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2352/2013
Ședința publică de la 10 mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. P.
Grefier ședință M. C.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamantul D. A. și pe pârâta . S.A, având ca obiect constatare nulitate act.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: reclamanta asistată de av. V. R., precum și consilier juridic A. A. pentru pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, reprezentanta pârâtei depune la dosar extrase internet din ziare și foaia cu întrebările pentru proba cu interogatoriul reclamantei precum și foaia cu răspunsurile la interogatoriu luat de reclamantă.
Instanța procedează la administrarea probei cu interogatoriul luat reclamantei în baza întrebărilor formulate în scris de pârâtă, răspunsurile fiind consemnate pe aceeași foaie cu întrebările și atașate la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul reprezentat de av. V. R. solicită admiterea cererii, așa cum a fost precizată, să se constate nulitatea contractului de creanță dintre părți, obligarea pârâtei la plata sumei de 7875 lei, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic A. A. pentru pârâtă solicită respingerea cererii așa cum a fost precizată depune concluzii scrise și foi informative de pe portalul instanțelor cu practică judiciară.
Instanța declară închise dezbaterile în temeiul art. 150 C.proc.civ. și reține cauza pentru soluționare
INSTANȚA
Deliberând asupra actelor și lucrărilor dosarului instanța constată:
La data de 18.12.2012 a fost înregistrată pe rolul instanței acțiunea civilă formulată de reclamantul D. A. în contradictoriu cu pârâta . S.A solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea contractului de cesiune creanță autentificat sub nr. 1790/09.05.2011 de BNP I. A. și pe cale de consecință să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 7875,00 lei reprezentând c/v drepturilor salariale încasate de acesta de la . administrator judiciar- societate aflată în faliment.
În fapt, a arătat că la data de 09.05.2011 a încheiat cu pârâtul contractul de cesiune creanță autentificat sub nr. 1790/09.05.2011 de BNP I. A. având ca obiect cedarea dreptului de creanță împotriva . a fost angajat-, în valoare de 15.750,00 lei înscris la poziția 227 din tabelul definitiv al creditorilor în planul de distribuire nr. 2 întocmit de lichidatorii judiciari. A arătat că prețul primit în momentul încheierii contractului reprezentând c/v drepturilor salariale neîncasate a fost de 7875,00,00 lei, iar suma cu care a fost înscrisă în tabelul creditorilor era de 15.750,00 lei.
În motivarea acțiunii a arătat că sunt incidente disp. art. 38 și art. 39 lit. j din Codul muncii(Legea 53/2003) care prevăd imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile salariale ce le sunt recunoscute de lege, iar orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la aceste drepturi sau limitarea lor este lovită de nulitate.Întrucât plățile compensatorii au ca izvor contractul colectiv de muncă, conform deciziei nr. 565/06.05.2010 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul_ trebuiau înscrise în tabelul creanțelor ca și creanțe de natură salarială.A arătat că natura juridică a acestor creanțe ca fiind drepturi bănești salariale reiese din disp. art. 69-70 din contractul colectiv de muncă, fiind o măsură de protecție prin plăți compensatorii când . angajatoare a ajuns în insolvență determinând concedierea sa și a majorității celorlalți salariați.A motivat că contractul de cesiune creanță încheiat cu pârâta este lovit de nulitate întrucât a fost determinat de o cauză ilicită și imorală fiind speculate nevoile materiale ale angajaților concediați care au rămas fără venituri, iar posibilitatea de angajare era foarte redusă.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială, iar prin precizare a solicitat proba cu interogatoriul pârâtului.
La dosar a depus în copie: contract de cesiune creanță autentificat sub nr. 1790/09.05.2011 de BNP I. A., Decizia 565/2010 a Curții de Apel C., extras legislație, împuternicire avocațială, precizare.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe art. 38,39 Codul muncii, art.69-70 din contractul colectiv de muncă, art. 112-119 C.pr.civ.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii și menținerea contractului de cesiune de creanță 1790/09.05.2011 ca fiind perfect valabil.A arătat că există prezumția de lucru judecat a acțiunii de constatare a nulității contractelor de cesiune creanță ale foștilor salariați ai CELROM SA, în baza sent.537/10.10.2011 a Tribunalului M. rămasă irev. prin Dec. 197/2012 a Curții de Apel C. care a statuat că aceste contracte nu sunt lovite de nulitate absolută și nu încalcă disp. art. 38 și 39 din Codul Muncii, având în vedere calitatea de titular al unui drept de creanță a persoanei care a încheiat contractul și nu de salariat. A arătat că contractul de cesiune de creanță încheiat de reclamant cu pârâtul reprezintă consimțământul părților și este un act autentificat,iar reclamantul nu-și poate invoca propria culpă pentru a obține beneficii.A arătat că drepturile dacă ar fi fost salariale trebuiau gestionate de lichidatorul judiciar, iar practica instanțelor și a ÎCCJ nu asimilează plățile compensatorii unor drepturi salariale. În drept și-a întemeiat întâmpinarea pe disp. art. 115 și urm. și a mai invocat art. 1391-1398 și art.1402-1404 din Codul civil, art. 38,39 C.muncii, Legea 85/2006(art. 69 -70 ) C.p.c.La întâmpinare a atașat: împuternicire,declarația reclamantului din 04.07.2011 dată în dosarul_ /a15, încheiere din 20 iunie 2011 din dosar_ /a15, sentința nr. 537/10.10.2011, citativ, decizia nr. 197/2012 din 9 febr. 2012 pron. de Curtea de Apel C. în dosar_ /a15, extrase internet ziare.A solicitat proba cu înscrisurile atașate și proba cu interogatoriul reclamantei.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pentru ambele părți, a administrat proba cu interogatoriul luat pârâtei, și a respins proba cu martori solicitată de reclamant.
La data de 18.01.2013, reclamanta a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar pentru taxa judiciară de timbru de 583,50 lei, cererea fiind admisă de instanță prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 01.02.2013.
Prin precizarea la acțiune din 14.02.2013 reclamantul și-a completat motivele cererii arătând că contractul este lovit de nulitate și pentru că pârâta nu și-a îndeplinit obligația neinserată în contrat și care a determinat încheierea contractului de a folosi diferența de bani neachitată pentru repornirea activității fabricii.
Analizând acțiunea reclamantei, așa cum a fost precizată, în considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente, instanța constată și reține următoarele:
La data de 09.05.2011, între părțile din prezenta cauză s-a încheiat contractul de cesiune creanță autentificat sub nr. 1790/09.05.2011 de BNP I. A. (f.4), prin care reclamanta, în calitate de cedent, a cedat în mod irevocabil și necondiționat pârâtului cesionar dreptul de creanță împotriva . cedat), în valoare de 15.750,00 lei, sumă cu care reclamanta era înscrisă la poziția nr. 227 din situația creanțelor salariale înscrise în tabelul definitiv consolidat, precum și a sumelor propuse a fi distribuite între creditori din planul de distribuire nr. 2 împotriva debitorului . întocmit de lichidatorii judiciari desemnați în cauză, pentru prețul de 7.875 lei achitat de cesionar și încasat de cedent la momentul autentificării contractului.
Instanța reține că în conformitate cu disp. art. 1 din Legea nr. 53/2003 dispozițiile codului muncii reglementează domeniul raporturilor de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum și jurisdicția muncii.
Apărarea reclamantei în sensul că prin încheierea contractului de cesiune au fost încălcate prevederile art. art. 38 și art. 39 lit. j din Codul Muncii, instanța reține că art. 38 reglementează strict situația salariaților, respectiv acele persoane care se află în raporturi de muncă cu angajatorul în baza unui contract individual de muncă aflat în vigoare, însă în speță reclamanta cedent nu mai avea calitatea de salariat, în condițiile în care contractul său individual de muncă a fost desfăcut odată cu deschiderea procedurii de insolvență a angajatorului său, .>
Art. 38 din Legea 53/2003 prevede și faptul că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Drepturile recunoscute prin lege sunt enumerate la art. 39 din același cod care la lit. j prevede că salariații au dreptul la protecție în caz de concediere, măsurile de protecție fiind cele prevăzute în OG 98/1999. Acceptarea fără rezerve a unei părți din drepturile salariale, sau semnarea actelor de plată în astfel de situații nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor potrivit dispozițiilor legale sau contractuale.
Mai mult, în acord cu susținerile pârâtei, instanța constată că prin încheierea contractului de cesiune în litigiu nu a avut loc o renunțare la drepturi sau o limitare a acestora, în favoarea fostului angajator – debitorul cedat, ci o transmitere cu titlu oneros a creanței către pârâtul cesionar, transmitere ce nu a vizat salariile – echivalent al muncii prestate, ci plățile compensatorii, care nu sunt asimilate salariului.
Cu referire la încălcarea dispozițiile art. 39 lit. j din Codul Muncii, instanța reține că potrivit textului de lege invocat de reclamant, salariatul are dreptul la protecție în caz de concediere, iar acceptarea fără rezerve a unei părți din drepturile salariale, sau semnarea actelor de plată în astfel de situații nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor potrivit dispozițiilor legale sau contractuale.
Instanța reține că în cauză nu au aplicabilitate nici dispozițiile art. 69-70 din contractul colectiv de muncă, întrucât, pe de o parte, art. 69 face referire la drepturile bănești – echivalent al muncii prestate, respectiv la faptul că salariații au calitatea de creditori privilegiați, în sensul de a le fi plătite drepturile înaintea celorlalți creditori, iar pe de altă parte art. 70 privește la rândul său drepturile salariale și calitatea de salariat.
În ceea ce privește susținerea reclamantei că cesiunea de creanță a fost fondată pe o cauză ilicită și imorală, instanța reține că potrivit art. 1391 c.civ., la strămutarea unei creanțe, a unui drept sau a unei acțiuni, predarea între cedente și cesionar se face prin remiterea titlului, iar conform art. 1396 vânzarea sau cesiunea unei creanțe cuprinde accesoriile creanței, precum cauțiunea, privilegiul și ipoteca.
Ca urmare, principalul efect al cesiunii de creanță, între părți, este acela că din momentul realizării acordului de voință, creanța se transferă către cesionar cu toate drepturile pe care i le conferea cedentului, cesionarul devenind creditor în locul cedentului, contractul de cesiune fiind astfel translativ de drepturi, având deci ca efect strămutarea unui drept subiectiv din patrimoniul unei persoane în patrimoniul altei persoane, cesiunea producând, pe de altă parte, efectele actelor juridice care se realizează prin intermediul ei.
În ceea ce privește condițiile de valabilitate a contractului de cesiune, pentru încheierea acestuia este necesar doar consimțământul valabil exprimat al părților, contractul producându-și așadar efectele între cocontractanți fără îndeplinirea vreunei condiții de formă, în speță, contractul îmbrăcând chiar forma solemnă, fiind încheiat și autentificat de notarul public.
Nu poate fi primită nici susținerea reclamantei că în speță cauza contractului este ilicită și imorală, raportat la disp. art. 966 c.civ., potrivit cărora cauza actului juridic este valabilă atunci când este licită și morală și la disp. art. 968 c.civ., potrivit cărora cauza este nelicită când este prohibită de legi, contrară bunelor moravuri și ordinii publice.
Instanța constată că încheierea contractului de cesiune nu este însă interzisă de lege, nefiind nici contrară bunelor moravuri și ordinii publice, în condițiile în care reclamanta, în deplină cunoștință de cauză, a convenit să cedeze irevocabil și necondiționat dreptul de creanță împotriva debitorului cedat . valoare de 14.000,00 lei.
În ceea ce privește motivul invocat, acela faptul că pârâtul nu și-ar fi îndeplinit obligația determinantă la încheierea contractului instanța constată că această clauză nu a fost menționată în actul încheiat, iar dacă ar fi reală, ar da dreptul celeilalte părți de a solicita rezoluțiunea contractului valabil încheiat sau daune interese și nicidecum aceasta nu ar putea să ceară constatarea nulității contractului.
Întrucât reclamanta a precizat că nu înțelege să completeze acțiunea cu un nou capăt de cerere, instanța va analiza susținerile reclamantei prin prisma condițiilor de valabilitatea a convenției dintre părți, urmând a constata că din acest punct de vedere nu se impune constatarea nulității absolute a contractului.
Mai mult, cesiunea de creanță a fost încheiată cu titlu oneros, pentru prețul determinat de voința părților, în sumă de 7.875 lei, nedovedindu-se existența altor clauze în afara celor inserate în contract.
În plus, instanța constată că prin sentința nr. 537/10.10.2011 a Tribunalului M. care s-a hotărât că actele de cesiune creanță nu sunt lovite de nulitate absolută, nu există motive de nulitatea absolută, excepția de nulitate absolută fiind respinsă, soluția cuprinsă în această hotărâre fiind prezumată a exprima adevărul juridic.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța, urmează să respingă ca neîntemeiată acțiunea, așa cum a fost precizată la fila 35 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul D. A. cu domiciliul în Dr.Tr.S., ..2, .,., în contradictoriu cu pârâta . S.A cu sediul în Dr. Tr. S., .. 8, jud. M., ca neîntemeiată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.05.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.I.P.
Tehnored CEM
Cod operator 6497
M.C. 30 mai 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 29/2013.... | Fond funciar. Sentința nr. 2973/2013. Judecătoria... → |
|---|
