Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 2465/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2465/2013 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 20-05-2013 în dosarul nr. 18468/225/2012
Dosar nr._ nulitate act
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
Sentința civilă Nr. 2465/2013
Ședința publică de la 20 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G.
Grefier ședință C. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta L. L. și pe pârâta . S..A., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsa părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile în fond au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunțării din data de 13.05.2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință după care s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Deliberând, constata următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 17.12.2012, reclamanta L. L., în contradictoriu . SA, a solicitat instanței ca prin sentința ce va pronunța sa constate nulitatea contractului de cesiune de creanța autentificat sub nr. 1804/09.05.2011 de BNP I. A. si pe cale de consecința sa dispună obligarea paratei la plata sumei de 7.875 lei, reprezentând contravaloarea drepturilor salariale încasate de aceasta de la . administrator judiciar – societatea aflata in faliment.
In fapt, reclamanta a arătat ca, in data de 09.05.2011 a încheiat cu parata contractul de cesiune de creanțe autentificat sub nr. 1804/09.05.2011 de BNP I. A., contract in baza căruia a fost de acord sa cedeze in mod irevocabil si necondiționat către aceasta dreptul de creanța împotriva . valoare de 15.750,00 lei, suma cu care a fost înscrisa la poziția nr. 383 din situația creanțelor salariale înscrise in tabelul definitiv consolidat precum si a sumelor propuse a fi distribuite intre creditori prin planul de distribuire nr. 2 împotriva debitorului . întocmit de lichidatorii judiciari desemnați in cauza.
Prețul primit in momentul încheierii contractului de cesiune reprezentant contravaloarea drepturilor salariale neîncasate este de 7.875 lei.
In drept, au fost invocate disp. art. 38, 39 Codul muncii, art. 69, 70 contractul colectiv de munca, art. 112-119 Cod procedura civila.
Au fost depuse la dosar, in copie, următoarele înscrisuri: contract de cesiune de creanța autentificat sub nr. 1804/09.05.2011, decizia nr. 565/06.05.2010 pronunțata de Curtea de Apel C. in dosar nr._, extras art. 69 si 70.
Reclamanta a formulat cerere de ajutor public judiciar cu privire la plata taxei de timbru, cerere care a fost admisa.
Reclamanta a depus la dosar precizare de acțiune.
Paratul a formulat întimpinare prin care a solicitat respingerea cererii si menținerea contractului de cesiune ca fiind perfect valabil si a invocat excepția prezumției de lucru judecat.
In drept au fost invocate disp. art. 115 si următoarele C..
Paratul a depus la dosar, in copie: sentința nr. 537/10.10.2011 pronunțata de Tribunalul M. in dosar nr._ /a15, decizia nr. 197/09.02.2012, încheierea din 20.06.2011.
Paratul a depus la dosar note de ședința raportat la precizarea de acțiune depusa de reclamanta si a invocat excepția tardivității formulării cererii completatoare.
Instanța a calificat precizarea de acțiune depusă de reclamantă la termenul de judecată din 04.02.2013 ca fiind cerere completatoare si excepția tardivității formulării cererii completatoare, invocata de parat in notele de ședința ca fiind cerere prin care pârâta invocă decăderea reclamantului din dreptul de a completa acțiunea.
Instanța a respins cererea pârâtei, prin care a solicitat instanței a constata că a intervenit decăderea reclamantei din dreptul de a completa acțiunea, raportat la prevederile art.132 și art.103 alin.1 C pr civ, având în vedere că cererea completatoare a fost depusa de reclamant la prima zi de înfățișare, care a fost la termenul de judecată din 07.02.2013.
Instanța a calificat excepția prematurității introducerii cererii de chemare în judecată, prin prisma art. 7201 C., invocată prin notele de ședință de pârâta . SA ca fiind excepția neîndeplinirii procedurii prealabile a concilierii directe.
De asemenea, instanța a constatat ca a intervenit decăderea paratului din dreptul de a invoca excepția neîndeplinirii procedurii prealabile a concilierii directe, raportat la prev. art. 109 al.3 C., excepția nefiind invocata de pârâtă in condițiile art. 115 C..
Cât privește excepția prezumției de lucru judecat, invocată de pârâtă, aceasta a fost apreciată de instanță ca fiind o apărare de fond, ce urmează a fi analizată odată cu fondul cauzei.
Instanța in baza art. 167 C. a încuviințat pentru reclamant si parat proba cu înscrisuri si pentru reclamant si parat proba cu interogatoriu si a respins proba testimoniala solicitata de reclamant, apreciind ca nu este utila soluționării cauzei.
Instanța a luat interogatoriu scris reclamantului si paratului, răspunsurile acestuia fiind consemnate si depuse la dosar.
Ambele parți au depus la dosar concluzii scrise.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța constata următoarele:
La data de 09.05.2011, între părțile din prezenta cauză s-a încheiat contractul de cesiune creanță autentificat sub nr. 1804/09.05.2011 de BNP I. A. prin care reclamanta, în calitate de cedent, a cedat în mod irevocabil și necondiționat pârâtului cesionar dreptul de creanță împotriva . cedat), în valoare de 15.750,00 lei, sumă cu care reclamanta era înscrisă la poziția nr. 383 din situația creanțelor salariale înscrise în tabelul definitiv consolidat, precum și a sumelor propuse a fi distribuite între creditori din planul de distribuire nr. 2 împotriva debitorului . întocmit de lichidatorii judiciari desemnați în cauză, pentru prețul de 7.875 lei achitat de cesionar și încasat de cedent la momentul autentificării contractului.
Instanța reține că în conformitate cu disp. art. 1 din Legea nr. 53/2003 dispozițiile codului muncii reglementează domeniul raporturilor de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum și jurisdicția muncii.
În ce privește susținerea reclamantei, în sensul că prin încheierea contractului de cesiune au fost încălcate prevederile art. art. 38 și art. 39 lit. j din Codul Muncii, instanța reține că art. 38 reglementează strict situația salariaților, respectiv acele persoane care se află în raporturi de muncă cu angajatorul în baza unui contract individual de muncă aflat în vigoare, însă în speță reclamanta cedent nu mai avea calitatea de salariat, în condițiile în care contractul său individual de muncă a fost desfăcut odată cu deschiderea procedurii de insolvență a angajatorului său, .>
Art. 38 din Legea 53/2003 prevede și faptul că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Drepturile recunoscute prin lege sunt enumerate la art. 39 din același cod care la lit. j prevede că salariații au dreptul la protecție în caz de concediere, măsurile de protecție fiind cele prevăzute în OG 98/1999. Acceptarea fără rezerve a unei părți din drepturile salariale, sau semnarea actelor de plată în astfel de situații nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor potrivit dispozițiilor legale sau contractuale.
Mai mult, în acord cu susținerile pârâtului, instanța constată că prin încheierea contractului de cesiune în litigiu nu a avut loc o renunțare la drepturi sau o limitare a acestora, în favoarea fostului angajator – debitorul cedat, ci o transmitere cu titlu oneros a creanței către pârâtul cesionar, transmitere ce nu a vizat salariile – echivalent al muncii prestate, ci plățile compensatorii, care nu sunt asimilate salariului.
Cu referire la încălcarea dispozițiile art. 39 lit. j din Codul Muncii, instanța reține că potrivit textului de lege invocat de reclamant, salariatul are dreptul la protecție în caz de concediere, iar acceptarea fără rezerve a unei părți din drepturile salariale, sau semnarea actelor de plată în astfel de situații nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor potrivit dispozițiilor legale sau contractuale.
Instanța reține că în cauză nu au aplicabilitate nici dispozițiile art. 69-70 din contractul colectiv de muncă, întrucât, pe de o parte, art. 69 face referire la drepturile bănești – echivalent al muncii prestate, respectiv la faptul că salariații au calitatea de creditori privilegiați, în sensul de a le fi plătite drepturile înaintea celorlalți creditori, iar pe de altă parte art. 70 privește la rândul său drepturile salariale și calitatea de salariat.
În ceea ce privește susținerea reclamantei că cesiunea de creanță a fost fondată pe o cauză ilicită și imorală, instanța reține că potrivit art. 1391 c.civ., la strămutarea unei creanțe, a unui drept sau a unei acțiuni, predarea între cedent și cesionar se face prin remiterea titlului, iar conform art. 1396 vânzarea sau cesiunea unei creanțe cuprinde accesoriile creanței, precum cauțiunea, privilegiul și ipoteca.
Ca urmare, principalul efect al cesiunii de creanță, între părți, este acela că din momentul realizării acordului de voință, creanța se transferă către cesionar cu toate drepturile pe care i le conferea cedentului, cesionarul devenind creditor în locul cedentului, contractul de cesiune fiind astfel translativ de drepturi, având deci ca efect strămutarea unui drept subiectiv din patrimoniul unei persoane în patrimoniul altei persoane, cesiunea producând, pe de altă parte, efectele actelor juridice care se realizează prin intermediul ei.
În ceea ce privește condițiile de valabilitate a contractului de cesiune, pentru încheierea acestuia este necesar doar consimțământul valabil exprimat al părților, contractul producându-și așadar efectele între cocontractanți fără îndeplinirea vreunei condiții de formă, în speță, contractul îmbrăcând chiar forma solemnă, fiind încheiat și autentificat de notarul public.
Nu poate fi primită nici susținerea reclamantei că în speță cauza contractului este ilicită și imorală, raportat la disp. art. 966 c.civ., potrivit cărora cauza actului juridic este valabilă atunci când este licită și morală și la disp. art. 968 c.civ., potrivit cărora cauza este nelicită când este prohibită de legi, contrară bunelor moravuri și ordinii publice.
Instanța constată că încheierea contractului de cesiune nu este însă interzisă de lege, nefiind nici contrară bunelor moravuri și ordinii publice, în condițiile în care reclamanta, în deplină cunoștință de cauză, a convenit să cedeze irevocabil și necondiționat dreptul de creanță împotriva debitorului cedat .>
În ceea ce privește motivul invocat, acela faptul că pârâtul nu și-ar fi îndeplinit obligația determinantă la încheierea contractului, instanța constată că această clauză nu a fost menționată în actul încheiat, iar dacă ar fi reală, ar da dreptul celeilalte părți de a solicita rezoluțiunea contractului valabil încheiat sau daune interese și nicidecum aceasta nu ar putea să ceară constatarea nulității contractului.
Mai mult, cesiunea de creanță a fost încheiată cu titlu oneros, pentru prețul determinat de voința părților, în sumă de 7.875 lei, nedovedindu-se existența altor clauze în afara celor inserate în contract.
Cât privește excepția prezumției de lucru judecat, instanța constată că prin sentința nr. 537/10.10.2011 a Tribunalului M. s-a hotărât că actele de cesiune creanță nu sunt lovite de nulitate absolută, nu există motive de nulitatea absolută, excepția de nulitate absolută fiind respinsă, soluția cuprinsă în această hotărâre fiind prezumată a exprima adevărul juridic.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța, urmează să respingă ca neîntemeiată acțiunea, așa cum a fost completată.
În ceea ce privește suma de 584 lei reprezentând taxă timbru pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar, în temeiul art. 19 din OG 51/2008 această sumă va rămâne în sarcina statului
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată acțiunea, așa cum a fost completată, formulată de reclamanta L. L. domiciliată în Dr. Tr. S., .. 62 . ., în contradictoriu cu pârâta . SA cu sediul în Dr. Tr. S. .. 8 jud. M...
Suma de 584lei, reprezentând taxă de timbru pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar, rămâne în sarcina statului.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare,
Pronunțată în ședința publică de la 20 Mai 2013
Președinte, A. G. | ||
Grefier ședință, C. B. |
C.B. 28 Mai 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4634/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3027/2013.... → |
|---|
