Contestaţie la executare. Sentința nr. 974/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 974/2013 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 22-02-2013 în dosarul nr. 17311/225/2012
Dosar nr._ - contestație la executare -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA T. S. JUDEȚUL M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 974
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 22.02.2013
PREȘEDINTE T. A.
GREFIER D. M.
Pe rol judecarea acțiunii civile având ca obiect contestație la executare formulată de contestatorii I. D. și I. Ș. în contradictoriu cu intimata S. E..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului au fost consemnate în încheierea din data de 15.02.2013, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, după care, constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Drobeta Turnu Severin sub nr._ contestatorii I. D. și I. Ș. au chemat în judecată pe intimata S. E., prin care a formulat contestație împotriva somației de plată nr. 71/E/2012, solicitând anularea procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare întocmit la 01.11.2012 și a tuturor formelor de executare întocmite de către B. P. M. în dosarul de executare nr. 71/E/2012, ca fiind nelegale. De asemenea, a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații, conform art. 403 C. proc.civ., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației, s-a arătat că la data de 12.11.2012 a primit somația nr. 71/E/2012 însoțită de titlul executoriu sentința civilă nr. 993/23.02.2011 a Judecătoriei Dr.Tr. S. și decizia nr. 20/A/30.01.2012 a Tribunalului M., prin care i se punea în vedere să stabilească o servitute de trecere pe terenul lor pentru creditoarea S. E., care să-i permită accesul la imobilul său, conform raportului de expertiză întocmit de expert I. C. în varianta A pe o lungime de 20,66 m și o lățime de 3 m în suprafață de 63 m.p. determinat de punctele 7,6,18,17,23,30 așa cum sunt evidențiate pe schița anexă a raportului de expertiză și să se stabilească un drept de trecere al creditoarei spre beciul proprietatea sa pe terenul proprietatea contestatorilor pe culoarul dintre imobilele lor, care este cuprins între punctele 16,17,18,18,20,21,10,11,12,13,14 și să achite cheltuieli de judecată de 220 lei precum și cheltuieli de executare în sumă de 3176 lei.
A susținut că somație și formele de executare silită întocmite în dosarul nr. 71/E/2012 de către executor sunt nelegale, întrucât încerca să acrediteze ideea că petenții trebuiau să stabilească servitutea de trecerea pe suprafața de 20,66 m.p. ori acest perimetru a fost stabilit și delimitat în mod clar. A menționat că pe culoarul de acces către beci nu este împiedicată, iar acest teren nu îi este destinat pentru servitute de trecere exclusivă, ci este un teren ce va fi folosit în comun de către contestatori, fiind exercitată o folosință comună, deși terenul nu aparține în exclusivitate, așa cum reiese din dispozitivul titlului executoriu stabilind un drept de trecere și numai pentru accesul la beci și nu o servitute de trecere.
De asemenea, au menționat că somația este nelegală în ceea ce privește cheltuielile de judecată, deoarece în titlul executoriu s-a stabilit în sarcina creditoarei o plată lunară de 50 Euro, precum și cheltuielile de judecată în sumă de 838 lei stabilite prin sentința civile nr. 993/23.02.2011, iar executorul avea obligația de a efectua compensația legală, înainte de a trece la emiterea somației, iar cu privire la actele de executare întocmite la solicitarea creditoarei S. E. sunt nelegale în condițiile în care aceasta nu și-a executat propria obligație din titlul executoriu, aceea de a plăti contestatorilor suma de 50 Euro lunar, precum și cheltuielile de judecată de 838 lei. Cu alte cuvinte, creditoarea S. E. a solicitat executarea silită în baza titlului executoriu decizia nr. 20/A/30.01.2012 a Tribunalului M. pentru suma de 220 lei, în timp ce aceasta, cu rea credință, nu și-a executat propria obligație stabilită prin același titl executoriu, în sensul de a plăti acestora suma de 50 Euro/lunar și cheltuielile de judecată în sumă de 838 lei stabilite prin sentința civilă nr. 993/23.02.2011.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 399, art. 401, art. 403 C. proc. civ.
În dovedirea contestației, contestatorii au depus în copie următoarele înscrisuri: dovada comunicare, adresa nr. 71/E/2012, proces verbal cheltuieli de executare emise de B. P. M., decizia civilă nr. 20/A/30.01.2012 pronunțată de Tribunalul M., sentința civilă nr. 993/23.02.2011 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S., chitanță taxă timbru de 204 lei, timbru judiciar de 0,30 lei, adresă formulată de reclamantul I. Ș. către B. P. M., factura fiscală nr._/15.11.2012, 2 planșe foto și adresă emisă de B. P. M. către numitul I. Ș..
Intimata a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea contestației ca neîntemeiată.
Contestatorii au renunțat la capătul de cerere privind suspendarea executării silite și au solicitat emiterea unei adrese către B. P. M., pentru a înainta copii certificate din dosarul de executare nr. 71/E/2012, răspunsul la relațiile solicitate fiind înaintate la dosar la data de 17.01.2013 (filele 30-53 dosar).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată și reține că:
Prin . modificată prin Decizia nr.20/A/2012 a Tribunalului M. pronunțată în Dosar nr._ și care reprezintă titlu executoriu în cadrul Dosar nr.71/E/2012 de B. P. M. a fost schimbată parțial ., stabilindu-se o servitute de trecere pe terenul contestatorilor pe terenul lor din Dr Tr S.,nr197,în favoarea intimatei S. E. pentru a-i permite acesteia accesul la imobilul său, loc înfundat, conform raportului de expertiză întocmit de expert I. C..
De asemenea, a fost stabilit un drept de trecere al intimatei spre beciul proprietatea sa pe terenul contestatorilor, conform aceluiași raport de expertiză. Intimata a fost obligată la 50 euro /lunar pentru lipsa de folosință a terenului pentru care i-a fost recunoscută servitutea de trecere și dreptul de trecere și au fost compensate cheltuielile de judecată contestatorii fiind obligați la 220 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Intimata a formulat cerere de punere în executare la 10.10.2012, formându-se Dosarul nr.71/E/2012.
Conform art.399 cod procedură civilă, împotriva executării silite precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
Contestatorii motivează că somația și formele de executare silită întocmite în Dosar nr.71/E/2012 de către executor sunt nelegale întrucât încearcă să acrediteze ideea că ei trebuie să stabilească servitutea de trecere pe suprafața de 20,66 mp, perimetru ce a fost stabilit de instanță, iar ei nu au împiedicat accesul intimatei pe traseul stabilit și nu trebuie nimic întreprins pentru a permite accesul intimatei.
Examinând înscrisurile dosarului, contestatorii susțin că au permis accesul intimatei de bună voie, ori din adresa din 19.11.2012 adresată de aceștia către B. P. M., nu reiese acest lucru, susținând că până la obținerea autorizației de construcție a gardului la stradă și mutarea porții de acces, care se va realiza până în luna mai 2013, intimata poate folosi actuala poartă de acces în curte. Pentru dreptul de trecere privind accesul în casa cât și beci este cel folosit și până în prezent și nu este necesară marcarea cu balustradă sau alte mijloace.
Pentru toate acestea s-a solicitat suspendarea executării silite, la care ulterior s-a renunțat.
Cu privire la suma de 220 lei reprezentând cheltuieli de judecată, această sumă a fost expediată prin poștă la data de 15.11.2012, după punerea în executare a titlurilor executorii
( filele 54-55 dosar).
Referitor la servitutea de trecere nu rezultă aspecte de natură că executarea s-ar face pe o altă suprafață decât cea stabilită prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert I. C., ori intimata nu s-a opus ca executarea să se facă întocmai.
Cu privire la cheltuielile de judecată în sumă de 220 lei datorată de contestatori, aceasta a fost achitată după punerea în executare silită, iar suma de 838 lei stabilită prin . a fost deja compensată prin Decizia nr.20/A/2012 a Tribunalului M., astfel încât intimata nu datorează nici o sumă.
Legat de onorariul executorului judecătoresc se constată că au fost respectate dispozițiile art.39 pct.1 din Legea nr.188/2000 și Ordinului nr.2550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, unde onorariu maximal pentru debitor persoană fizică este de 2200 lei.
Față de cele expuse, se apreciază că nu s-a făcut dovada susținerilor lor de către contestatori, motiv pentru care va respinge contestația împotriva formelor de executare din Dosar nr.71/E/2012, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatorii I. D. și I. Ș., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat N. I. C., din Dr.Tr. S., ..14, ., județul M. în contradictoriu cu intimata S. E., cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ., județul M..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțata în ședință publica, azi, 22.02.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. T.A./tehnored.I.D.
4 ex/3 pag/21.03.2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4597/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3687/2013.... → |
|---|
