Plângere contravenţională. Sentința nr. 1416/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1416/2013 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 12-03-2013 în dosarul nr. 1567/225/2013
Dosar nr._ plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DR. TR. S.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1416
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 12.03.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M.
Grefier: A. N. D.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe petentul T. I. Ș. și pe intimatul I. M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În baza art. 104 alin.13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că prin serviciul registratură, intimatul a comunicat relațiile solicitate de instanță, respectiv a depus procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de afișare a procesului-verbal . nr._/05.01.2013.
Verificându-și din oficiu competența, în baza art. 1591 alin. 4 C.pr.civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, conform art. 1 pct. 2 C.pr.civ. rap. la art. 32 alin. 2 OG 2/2001 cu referire la art. 118 OUG 195/2002.
În temeiul art.167 C pr civ, instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, și pentru intimat și proba cu înregistrarea video, apreciind că acestea sunt utile, pertinente și concludente soluționării cauzei și, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat,în temeiul art. 150 C. retine cauza spre soluționare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.01.2013 sub nr._, petentul T. I. Ș. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M. a solicitat instanței anularea procesului-verbal . nr._ întocmit de intimat la data de 05.01.2013.
În fapt și în drept, petentul nu și-a motivat plângerea.
În dovedirea plângerii a depus la dosar copie de pe procesul-verbal . nr._/05.01.2013.
Intimatul, legal citat, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată.
În fapt, a arătat că în data de 05.01.2013, ora 11:35 a fost înregistrat cu aparatul radar autoturismul marca AUDI A6 cu nr. de înmatriculare W-95913A, care circula pe DN 6 pe raza localității Ostrovul Corbului, județul M., cu viteza de 131 km/h.
În susținerea întâmpinării, intimatul a depus cartea de identitate și certificatul de înmatriculare a vehiculului I., atestat operator din 27.02.2012, buletin de verificare metrologică din 19.04.2012, raportul agentului constatator din 11.02.2013 și înregistrarea video.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/05.01.2013, petentul T. I. Ș. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 630 lei, fiindu-i reținut permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002.
S-a reținut că în data de 05.01.2013, ora 11:35 petentul a condus autoturismul marca AUDI A6 cu nr. de înmatriculare W-95913A, pe DN 6 pe raza localității Ostrovul Corbului, județul M., cu viteza de 131 km/h.
Împotriva procesului verbal contestat, petentul a formulat plângere contravențională în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție pe baza declarațiilor petentului și ale persoanelor citate, dacă se prezintă, precum și a altor probe prevăzute de lege, în scopul asigurării garanțiilor de procedură aplicabile în materie penală, ca de exemplu respectarea prezumției de nevinovăție (A. c. României, par. 66).
Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității, instanța constată că acesta îndeplinește cerințele impuse de art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând mențiunile stipulate sub sancțiunea nulității absolute, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Având în vedere cele mai sus expuse, instanța a amânat cauza, a dispus comunicarea întâmpinării către petent și i-a pus în vedere să indice probele de care înțelege să se folosească. La termenul acordat în acest sens, petentul a solicitat proba cu înscrisuri.
Cu privire la situația de fapt, instanța constată că petentul a condus cu viteza de 131 km/h pe un sector de drum cu limitare de viteză de 70 km/h, depășind astfel limita legală cu 61 km/h. Această stare de fapt reiese din probatoriul administrat în cauză, anume procesul-verbal . nr._/05.01.2013, raportul agentului constatator din 11.02.2013 și înregistrarea video (CD 84), unde se poate observa fără niciun dubiu că viteza cu care autoturismul petentului a rulat și pentru care a fost sancționat este de 131 km/h (cadrele 9481-9507).
Cu privire la legalitatea înregistrării vitezei efectuate cu aparatul radar, instanța constată că în prezent Norma de Metrologie Legală NML 021 – 05 “Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, astfel cum a fost modificată prin Ordinul nr.187 din 14 iulie 2009 emis de Biroul de metrologie legală, prevede următoarele:
„5.2. Atestarea legalitatii se realizeaza prin aplicarea marcajelor metrologice si eliberarea unor documente specifice, in conformitate cu prevederile instructiunilor de metrologie legala in vigoare.
5.2.1. In buletinele de verificare metrologica, eliberate in urma verificarilor initiale si a verificarilor periodice ale cinemometrelor montate pe masini, care functioneaza in regim stationar, sau atat in regim stationar cat si in regim de deplasare, trebuie sa se mentioneze marca si numarul de inmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul, legalitatea cinemometrului fiind valabila numai pe autovehiculul pe care acesta era montat la momentul efectuarii verificarii metrologice.
5.2.2. In buletinele de verificare metrologica, eliberate in urma verificarilor initiale si a verificarilor periodice ale cinemometrelor fixe, montate pe un amplasament special amenajat, trebuie sa se mentioneze amplasamentul exact al cinemometrului, legalitatea cinemometrului fiind valabila numai pe amplasamentul prevazut in buletinul de verificare metrologica."
Acestea sunt singurele condiții pentru verificarea legalității înregistrărilor.
În cauză, instanța constată că cerințele mai sus menționate (Norma de metrologie legala 021-05) au fost respectate.
Astfel în buletinul de verificare metrologică nr._/19.04.2012 (fila 17) s-a menționat marca (DACIA L.), numărul de înmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care a fost amplasat radarul respectiv (_, același cu MAI_, astfel cum reiese din cartea de identitate a autovehiculului – filele 14-15) și amplasamentul acestuia – în sensul că măsoară în regim de staționare și în regim de deplasare.
În procesul verbal este identificat autoturismul I. utilizat ca având numărul de înmatriculare MAI_ (fila 4).
Deoarece aparatul radar poate funcționa numai pe o singură mașină și aceasta este identificată în procesul verbal, înseamnă că radarul montat pe ea este unul și același cu cel cu care s-a făcut înregistrarea de la dosarul cauzei, acesta fiind aparatul verificat metrologic.
Mai mult decât atât, aparatul radar este atestat că funcționa corespunzător conform buletinului de verificare metrologică nr._/19.04.2012 (fila 17) și în staționare și în deplasare.
Întrucât în imaginile de pe înregistrarea aflată la dosar se observă numărul de înmatriculare al autovehiculului, respectiv W-95913A (cadrele 9659-9697), care se deplasează cu viteza de 131 km/h, instanța reține că este dovedit dincolo de orice dubiu că petentul a circulat cu această viteză, fiind întrunite astfel elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002.
În consecință, instanța reține petentul nu a reușit să probeze o altă stare de fapt cu privire la această contravenție.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța constată temeinicia procesului-verbal contestat și urmează a proceda la analiza proporționalității sancțiunii.
Instanța reține că gradul de pericol social al unei fapte contravenționale poate varia, existând obligația legală, conform art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 21/2001, de aplicare a unei sancțiuni proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Sancțiunea pecuniară aplicată, respectiv amenda contravențională în cuantum de 630 lei pentru contravenția prev. de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, reprezintă minimul prevăzut de textul legal incident (art. 102 alin. 3 OUG 195/2002).
În ceea ce privește „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia”, instanța constată că petentul a condus cu 131 km/oră, viteza maxim admisă pe sectorul de drum pe care circula fiind de 70 km/h, creându-se în acest fel în concret o stare ridicată de pericol pentru circulația în condiții de siguranță pe drumurile publice, atât în ceea ce îl privește pe petent, cât și pe ceilalți participanți la trafic.
Instanța mai reține că, similar pedepselor penale, sancțiunile contravenționale au nu doar o funcție represivă, ci și una educațională constând în procesul de învățare a individului să respecte anumite norme de comportament și alta preventivă care pornește de la ideea că amenințarea cu o sancțiune poate determina persoanele să nu mai încalce legea.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social al faptei săvârșite este reprezentat de circumstanțele personale ale contravenientului. În cadrul acestora un loc important îl are atitudinea subiectivă a autorului față de fapta săvârșită: manifestarea dorinței de a se desista, comportamentul sincer în fața autorităților și alte comportări relevante.
În raport de acest criteriu, față de atitudinea nesinceră adoptată de petent în prezenta cauză, și având în vedere și considerentele care îl preced, instanța constată că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, constituind modalitatea adecvată de realizare a tuturor funcțiilor sancțiunii contravenționale, înlocuirea cu sancțiunea avertismentului nefiind utilă atingerii acestor funcții.
Pentru aceste motive instanța, în baza art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, va respinge plângerea contravențională formulată de petentul T. I. Ș. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție M., ca neîntemeiată și va menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/05.01.2013, ca fiind legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul T. I. Ș., domiciliat în comuna D., ., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, județul M..
Menține procesul-verbal . nr._/05.01.2013.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi data de 12.03.2013.
PreședinteGrefier,
Red.M.A./tehno.D.A.N.
4 ex./ 4 pagini
20.03.2013
Cod operator 6497
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 4678/2013. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1739/2013. Judecătoria... → |
|---|
