Plângere contravenţională. Sentința nr. 1866/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1866/2013 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 16479/225/2012
Dosar nr._ plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DR. TR. S.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1866
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 02.04.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M.
Grefier: A. N. D.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind pe petenta N. D. în contradictoriu cu intimata B. de J. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, prezent fiind martora R. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza dispozițiilor art.193 C.proc.civ., instanța procedează la legitimarea și audierea martorului prezent, sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
În temeiul art.167 C pr civ, instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind că acestea sunt utile, pertinente și concludente soluționării cauzei și, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat,în temeiul art. 150 C. retine cauza spre soluționare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.11.2012 sub nr._, petenta N. D. în contradictoriu cu intimata B. de J. C. a solicitat instanței anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit de intimată la data de 06.10.2012.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 1000 lei, reținându-se prin procesul-verbal că la unele produse expuse vânzării, în cadrul societății a cărei angajată este, nu ar fi fost afișate prețurile.
A învederat că starea de fapt reținută de agentul constatator nu este reală, neexistând niciun produs expus vânzării fără a avea înscris pe acesta prețul de vânzare. I-a explicat agentului că este posibil ca la unele produse să se fi dezlipit prețul, însă a arătat că pe fiecare produs este scris cu pixul prețul de vânzare.
Petenta a mai învederat că procesul-verbal a fost întocmit cu o oarecare ușurință, sancțiunea nefiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei. A solicitat astfel înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În drept, petenta a invocat dispozițiile OG 2/2001.
În dovedirea plângerii a depus la dosar procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ /06.10.2012.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și a arătat că starea de fapt descrisă de agentul constatator nu poate fi înlăturată prin declarația unui martor, deoarece printr-o probă indirectă nu poate fi înlăturată o probă directă.
A mai arătat că procesul-verbal respectă dispozițiile prev. de OG 2/2001.
În susținerea întâmpinării, a depus dovada de comunicare a procesului-verbal de contravenție, raportul agentului constatator.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, pentru petentă și proba testimonială cu martora P. I. E. și a dispus din oficiu administrarea probei testimoniale cu martorul asistent R. B..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/06.10.2012 întocmit de intimată, petenta N. D. a fost sancționată cu amendă în cuantum de 1000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 1 lit. h din Legea 12/1990, reținându-se că la data de 06.10.2012, aflându-se în calitate de vânzătoare la . situat în Piața M. cel B. din Drobeta Turnu Severin, nu a afișat prețurile sau o listă de prețuri pe mai multe produse expuse la vânzare.
Împotriva procesului verbal contestat, petenta a formulat plângere contravențională în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție pe baza declarațiilor petentului și ale persoanelor citate, dacă se prezintă, precum și a altor probe prevăzute de lege, în scopul asigurării garanțiilor de procedură aplicabile în materie penală, ca de exemplu respectarea prezumției de nevinovăție (A. c. României, par. 66).
Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității, instanța constată că acesta îndeplinește cerințele impuse de art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând mențiunile stipulate sub sancțiunea nulității absolute, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Având în vedere cele mai sus expuse, instanța a admis cererea de amânare formulată de petentă în vederea angajării unui apărător, a încuviințat și a administrat pentru aceasta proba testimonială cu martora P. E. I..
Potrivit art. 1 lit. h din Legea 12/1990, constituie activități comerciale ilicite și atrag răspunderea contravențională sau penală, după caz, față de cei care le-au săvârșit, omisiunea întocmirii și afișării, în unitate, la locurile de desfacere sau servire, de către operatorii economici a prețurilor și tarifelor, a categoriei de calitate a produselor sau serviciilor ori, acolo unde este cazul, a listei de prețuri și tarife.
Cu privire la situația de fapt reținută, instanța constată că aceasta corespunde realității, fiind probată prin înscrisurile de la dosar, anume raportul agentului constatator (fila 10), procesul-verbal contestat, acestea coroborându-se cu declarația martorei R. B. care a afirmat că petenta „nu avea afișate prețurile pe haine”. Totodată, a susținut că petenta a devenit recalcitrantă când a fost înștiințată că va fi sancționată, refuzând să semneze procesul-verbal, aspect care reiese și din raportul agentului constatator.
Instanța va înlătura ca nesinceră declarația martorei P. E. I., aceasta fiind în vădită contradicție cu probele mai sus enunțate. În susținerea acestei concluzii este și faptul că martora a declarat că agenții constatatori au observat cum unor perechi de pantofi le lipsea eticheta, în timp ce din raportul depus la fila 10 reiese că produsele cărora le lipsea prețul de vânzare constau nu numai în încălțăminte, ci și în obiecte de îmbrăcăminte (blugi, bluze de damă).
Astfel, instanța constată că starea de fapt reținută de agentul constatator este cea reală și întrucât în cauză s-a păstrat proporționalitatea între prezumția de nevinovăție și prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, soluția valorificării procesului verbal este, față de probele petentei care nu au reușit să contureze o altă situație de fapt, compatibilă cu jurisprudența Curții în materie contravențională, portivit căreia în situația în care agentul constatator a constatat direct și nemijlocit săvârșirea faptei sancționate prin procesul-verbal, prezumția de veridicitate a celor cuprinse în procesul-verbal nu este una nerezonabilă (cauza Blum c. Austriei, 5, 26 - 29).
De asemenea, fapta a fost în mod corect încadrată juridic, iar sancțiunea aplicată în limitele legale.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate cu fapta săvârșită, instanța reține că gradul de pericol social al unei fapte contravenționale poate varia, existând obligația legală, conform art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 21/2001, de aplicare a unei sancțiuni proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Sancțiunea pecuniară aplicată, respectiv amenda contravențională în cuantum de 1000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 1 lit. h din Legea 12/1990, reprezintă maximul prevăzut de textul legal incident.
Instanța mai reține că, similar pedepselor penale, sancțiunile contravenționale au nu doar o funcție represivă, ci și una educațională constând în procesul de învățare a individului să respecte anumite norme de comportament și alta preventivă care pornește de la ideea că amenințarea cu o sancțiune poate determina persoanele să nu mai încalce legea.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social al faptei săvârșite este reprezentat de circumstanțele personale ale contravenientului. În cadrul acestora un loc important îl are atitudinea subiectivă a autorului față de fapta săvârșită: manifestarea dorinței de a se desista, comportamentul sincer în fața autorităților și alte comportări relevante.
În raport de acest criteriu, față de atitudinea nesinceră adoptată de petentă în prezenta cauză, și având în vedere și considerentele precedente, precum și atitudinea recalcitrantă a petentei față de agenții constatatori, atitudine probată în cauza de față, instanța constată că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, constituind modalitatea adecvată de realizare a tuturor funcțiilor sancțiunii contravenționale, înlocuirea cu sancțiunea avertismentului nefiind utilă atingerii acestor funcții.
Pentru aceste motive instanța, în baza art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, va respinge plângerea contravențională formulată de petenta N. D. în contradictoriu cu intimata B. de J. C., ca neîntemeiată și va menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 06.10.2012, ca fiind legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta N. D., cu domiciliul în com. Șimian, ., în contradictoriu cu intimata B. de J. C., cu sediul în C., jud. D..
Menține procesul-verbal . nr._/06.10.2012.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi data de 02.04.2013.
PreședinteGrefier,
Red.M.A./tehno.D.A.N.
4 ex./ 4 pagini
05.04.2013
Cod operator 6497
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2441/2013. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 4867/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU... → |
|---|
