Plângere contravenţională. Sentința nr. 1871/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1871/2013 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 897/225/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1871/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 02 APRILIE 2013
ISNTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE A. M.
GREFIER ȘEDINȚĂ A. - N. D.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe petenta ..R.L. și pe intimatul I.T.M.M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat D. E., pentru petentă, și consilier juridic U. M., pentru intimat, și martorul C. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că prin Serviciul registratură, avocat Ș. A., pentru petentă, a depus cerere de apelare a cauzei la sfârșitul ședinței, la care a atașat copie de pe împuternicire avocațială.
În temeiul disp. art. 193 C.pr.civ., instanța procedează la identificarea și audierea martorului prezent C. E., sub prestare de jurământ, răspunsurile acestuia fiind consemnate și atașate la dosar.
La interpelarea instanței, părțile arată că nu mai solicită alte probe.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fond părților prezente, prin apărător.
Apărătorul petentei solicită admiterea plângerii și anularea procesului-verbal arătând că nu este reală situația de fapt reținută în procesul-verbal deoarece în momentul controlului nu a fost prezent nicun reprezentant al societății, iar societatea și-a făcut datoria de a arăta angajaților, de a le explica, nefiind vinovați de faptul că salariata C. E., nu a fost atentă; există acte din care rezultă că a fost făcut instructajul. În subsidiar, solicită înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment, societatea petentă depunând toate diligențele pentru ca salariații să lucreze în siguranță.
Apărătorul intimatului solicită respingerea plângerii întrucât procesul-verbal a fost întocmit legal, și fapta a fost corect sancționată, datele de întocmire ale fișei de instruire în domeniul securității și sănătății în muncă sunt ulterioare începerii activității, iar martorul a dat declarații contradictorii și nu-și poate aminti nimic.
În temeiul art. 150 C., instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.01.2013, sub nr._, petenta ..R.L. în contradictoriu cu intimatul I.T.M.M., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal . nr._/15.01.2013.
În motivarea în fapt a plângerii a arătat că nu este real faptul că nu s-a efectuat instruirea pentru protecția muncii, iar procesul-verbal întocmit are un caracter abuziv și nelegal.
Mai arată că numita C. E. este angajată a societății și a semnat contractul individual de muncă și fișa de instruire individuală în domeniul securității și sănătății în muncă.
În drept nu și-a întemeiat cererea.
A depus în dovedirea celor susținute următoarele înscrisuri: procesul verbal . nr._/15.01.2013, în copie și original, anexă de constatare nr. 3 și 4 la procesul-verbal, fișă de instruire individuală privind securitatea și sănătatea în muncă, medicina muncii – fișa de aptitudine nr. 6384/18.10.2012, fișa postului nr. 80/15.10.2012, testare de verificare a cunoștințelor privind securitatea și sănătatea în muncă.
Intimatul I. M., legal citat, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată.
În fapt, intimatul a arătat că în data de 15.01.2013, inspectorii de muncă au efectuat un control la punctul de lucru al petentei situat în Dr. Tr. S., unde au găsit în activitate pe numiții M. Lucică- barman, dar și pe C. E., care la momentul controlului pregătea mâncare în bucătărie. Astfel, s-a reținut faptul că angajatorul a permis ca angajata C. E. să desfășoare activitate fără a-i asigura instruirea corespunzătoare în domeniul securității și sănătății în muncă.
În drept, intimatul și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 115-118 C.proc. civ.
În susținerea întâmpinării, intimatul a depus înscrisuri, în copie: proces-verbal de control nr._/14.01.2013 cu anexele 3 și 4, fișe de identificare ale numitei C. E., proces-verbal . nr._/15.01.2013, notă de constatare din 12.01.2013, înștiințare nr. 1/12.01.2013, adresa nr. 388/16.01.2013, înștiințare de plată nr. 345/15.01.2013 și dovada comunicării procesului -verbal.
Instanța a administrat în cauză proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul C. E..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/15.01.2013 (fila 5) petenta a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de 8.000 lei pentru faptul căîn urma controlului efectuat în data de în data de 12.01.2013 au fost găsiți la punctul de lucru al petentei situat în Dr. Tr. S., numiții M. Lucică- barman, dar și C. E., care la momentul controlului pregătea mâncare în bucătărie. S-a reținut faptul că angajatorul a permis ca angajata C. E. să desfășoare activitate fără a-i asigura instruirea corespunzătoare în domeniul securității și sănătății în muncă.
S-a constatat că angajatorul nu a respectat prevederile art. 20 alin. l și 2 din Legea nr.319/2006 și ale art. 83 lit. a și art. 90 alin. 1 și 2 din HG nr. 1425/2006.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea mențiunilor prevăzute sub sancțiunea nulității exprese de art. 17 din O.G. nr.2/2001. deoarece cuprinde numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului persoană juridică, fapta săvârșită, data comiterii acesteia, semnătura agentului constatator.
Verificând legalitatea și temeinicia procesului verbal in conformitate cu art. 34 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată cele ce urmează:
În ceea ce privește critica formulată de petentă în sensul că nu au fost respectate dispozițiile art. 19 alin. l din OG 2/2001, întrucât procesul-verbal nu a fost semnat nici de contravenient, nici de cel puțin un martor, instanța constată că agentul constatator a menționat în procesul verbal că reprezentantul legal al societății nu a fost prezent la întocmirea actului și că procesul - verbal nu a fost semnat de un martor pentru că erau de față numai inspectori ai muncii. Potrivit art. 19 alin. 2 din OG 2/2001 „Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator”. Față de această dispoziție, având în vedere că reprezentantul legal al petentei nu a fost prezent la momentul încheierii procesului verbal, instanța constată că în realitate procesul verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 19 alin. l din OG 2/2001, în condițiile în care sunt incidente dispozițiile art. 19 alin. 2 din OG 2/2001, susținerea contrară a petentei fiind neîntemeiată.
Instanța constată că măsura impusă de autorități petentei, respectiv aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantum de 8.000 lei se include în sfera „acuzației în materie penală” (I. P. c. României), devenind astfel incidente garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (Convenția, de aici înainte) cu privire la prezumția de nevinovăție în favoarea petentului.
Pe de altă parte procesul verbal de constatare a contravenției se bucură de o prezumție de temeinicie și legalitate.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Curtea, de aici înainte) reține constant că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (I. P. României, pct. 31).
În cauza dedusă judecății instanța apreciază că s-a păstrat această proporționalitate, procedura desfășurată fiind conformă cu standardul impus de Convenție conform cauzei N. contra României, paragraful 35.
Astfel petenta a luat cunoștință de sancționare la data de 18.01.2013, astfel cum rezultă din dovada de primire (fila 28), iar primul termen acordat la data de 12.02.2013 când cauza a fost amânată pentru a se comunica petentei întâmpinarea.
Cauza a fost judecată în condiții de contradictorialitate, în ședință publică, în prezența apărătorului petentei care a avut asigurată posibilitatea de a-și prezenta punctul de vedere, de a depune la dosar memorii și de a solicita administrarea probele pe care le-a apreciat pertinente.
Instanța s-a pronunțat motivat asupra cererilor formulate prin plângere și prin răspunsul la întâmpinare.
Toate probele de la dosar, atât cele în acuzare cât cele în apărare, au fost administrate în ședință publică.
Cu privire la situația de fapt instanța urmează a înlătura apărările formulate de petentă cu următoarea motivare:
Documentele prezentate în instanță, respectiv fisa de instruire individuala privind sănătatea si securitate in munca (filele 35-37); chestionar de verificare a cunoștințelor dobândite la Instruirea în domeniul securității în muncă (filele 40-42), sunt toate acte sub semnătură privată care sunt opozabile doar părților semnatare, nu și terților. În consecință conținutul lor se impune a fi coroborat și cu alte mijloace de probă.
Sub acest aspect instanța constată că la data de 12.01.2013 martora C. E. a declarat că a semnat contract de muncă însă „nu am semnat fișa de protecția muncii”. Fiind audiată în instanță cu privire la același aspect, aceasta a susținut că în realitate i s-ar fi făcut instruirea corespunzătoare în domeniul securității și sănătății în muncă la angajare. Cu toate acestea instanța constată că martora nu a putut aproxima în niciun fel durata instrucției la angajare, stare de fapt care nu poate fi primită în condițiile în care în două zile consecutive – 17.10.2012 – 18.10.2012 (f. 35, verso) – aceasta a participat la două sesiuni de instruire în domeniul securității în muncă care au durat, fiecare, câte opt ore, așadar 16 ore în total. Pentru aceleași motive instanța va înlătura ca nesinceră declarația dată și sub aspectul imposibilității de precizare a cel puțin unei informații specifice instruirii în domeniul securității în muncă.
Absența oricărei explicații care să susțină afirmația contrară celei făcute la momentul controlului efectuat de I. se explică doar prin aceea că fisa de instruire individuala privind sănătatea si securitate in munca (filele 35-37) și documentele conexe au fost create pro causa de petentă după controlul efectuat de inspectorii I. în data de 12.01.2013, astfel încât instanța le va înlătura.
Pentru toate aceste motive instanța reține că procesul verbal este legal și temeinic întocmit sub aspectele analizate.
În aceste condiții, întrucât martora face parte din categoria lucrătorilor în sensul Legii nr. 319/2006 (art. 5 lit. a) și nu i s-a făcut o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă la angajare, la locul de muncă și periodic, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 din același act normativ rap. la art. 77 din HG nr. 1425/2006, instanța constată că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 39 alin. 4 din Legea nr. 319/2006.
Totodată sancțiunea aplicată respectă limitele speciale prevăzute de lege.
Gradul de pericol social al unei fapte contravenționale poate varia, existând obligația legală, conform art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 21/2001, de aplicare a unei sancțiuni proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În ceea ce privește „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia” și „urmarea produsă”, instanța constată că fapta petentei de a nu asigura angajatul o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă este, în concret, una foarte gravă.
În acest sens instanța are în vedere că, așa cum s-a arătat în considerentele care preced, petenta a produs în fața instanței, pentru a se sustrage de la răspunderea care îi revine, documente care să ateste o situație de fapt contrară realității, comportament care denotă o percepție inadecvată nu doar cu privire la fapta contravențională săvârșită, dar și cu privire la răspunsul pe care, ca membru al societății, îl dă unei astfel de situații.
Pe de altă parte în cazul serviciilor realizate de petentă prin intermediul angajaților săi, printre care și martora, instanța reține că executarea acestora implică un risc mai ridicat pentru sănătatea angajatului întrucât presupune utilizarea de surse de căldură, de obiecte ascuțite și tăietoare.
Instanța mai reține că, similar pedepselor penale, sancțiunile contravenționale au nu doar o funcție represivă, ci și una educațională constând în procesul de învățare a individului să respecte anumite norme de comportament și alta preventivă care pornește de la ideea că amenințarea cu o sancțiune poate determina persoanele să nu mai încalce legea.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social al faptei săvârșite este reprezentat de circumstanțele personale ale contravenientului. În cadrul acestora un loc important îl are atitudinea subiectivă a autorului față de fapta săvârșită.
În raport de acest criteriu, față de atitudinea adoptată de petentă în prezenta cauză în sensul că a prezentat o situație nereală pentru a se sustrage de la răspunderea pentru fapta săvârșită, și având în vedere și considerentele care îl preced, instanța constată că sancțiunea aplicată la maximul prevăzut de lege este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, constituind modalitatea adecvată de realizare a tuturor funcțiilor sancțiunii contravenționale.
În consecință instanța apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii pecuniare cu cea a avertismentului.
Pentru aceste motive instanța, în baza art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, va respinge plângerea contravențională formulată de petentă în contradictoriu cu intimata I. M. și va menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ca fiind legal și temeinic întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petenta ..R.L., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, bld. T. V., nr. 189, județul M., în contradictoriu cu intimatul I.T.M.M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, județul M..
Menține procesul-verbal . nr._/15.01.2013.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi data de 02.04.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.M.A./tehno.D.A.N.
4 ex./ 5 pagini
09.04.2013
Cod operator 6497
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2441/2013. Judecătoria... → |
|---|
