Uzucapiune. Sentința nr. 2104/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2104/2013 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 18787/225/2012
Dosar nr._ uzucapiune
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA T. S.
JUDEȚUL M.
Sentința Civilă nr. 2104
Ședința publică din data de 18.04.2013
Instanța constituită din:
Președinte: A. - M. B.
Grefier: C. C.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulate de reclamanții P. M. E., P. M., D. D. și P. D. în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Drobeta Turnu Severin prin Primar având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul P. D. personal și asistat de avocat B. R. în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosarul cauzei, B. R. pentru reclamanții P. M. E., P. M., D. D., și consilier juridic M. M. în baza delegației de reprezentare depuse la dosarul cauzei, pentru pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Drobeta Turnu Severin prin Primar
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că la dosarul cauzei s-a depus de către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară M.,, prin Serviciul Registratură, adresa nr. 1623/15.04.2013 reprezentând răspuns la adresa emisă de instanță la termenul anterior.
Reclamantul P. D. prin reprezentant depune la dosarul cauzei adeverința nr. MH 6851/05.04.2013 reprezentând dovada faptul că a achitat cu chitanța nr._/04.03.2013 suma de 600 lei reprezentând onorariu expert și dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru în cuantum de 7000 lei, chitanța . nr._(47) din 16.04. 2013.
Consilier juridic M. M., pentru pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Drobeta Turnu Severin prin Primar, depune la dosarul cauzei adresa nr. 6450/15.04.2013 însoțită de fotocopii înscrisuri respectiv: Ordinului Prefectului nr. 51/F/29.03.2004, plan de amplasament și delimitare a bunului imobil referat nr. 4960/2003- Primăria Drobeta Turnu Severin, cerere formulată de P. I., contract de vânzare cumpărare, contract de împrumut nr. 223/30.09.1976, Decizia nr. 394- C. Popular al Județului M., adresa nr._/16.04.2013 însoțită de certificate de atestare fiscală pentru persoane fizice privind impozitele și taxele locale și adresa nr. 6459/17.04.2013, câte un exemplar al acestora fiind comunicat reprezentantului reclamantului.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat B. R., pentru reclamanți, solicită admiterea acțiunii precizate, urmând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că atât autorul reclamanților cât și reclamanții au posedat din anul 1974 întreaga suprafață de teren din raportul de expertiză.. Învederează faptul că din probatoriul administrat în cauză reiese faptul că din anul 1974 și până în prezent reclamanții au posedat sub nume de proprietar imobilul în suprafață de 796 m.p. Depune la dosarul cauzei concluzii scrise și solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu expert și taxă judiciară de timbru.
Consilier juridic M. M., pentru pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Drobeta Turnu Severin prin Primar, solicită respingerea acțiunii pentru motivele invocate în întâmpinare. În ceea ce privește cheltuielile de judecată învederează faptul că nu se justifică.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin sub nr._ /2011 la data de 19.12.2012, reclamanții P. M. E., P. M., D. D. și P. D. în contradictoriu cu pârâții Unitatea Administrativ Teritorială- Municipiul Drobeta Turnu Severin și C. L. Drobeta Turnu Severin prin primar G. C., au solicitat ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța să constate ca sunt proprietarii unui imobil, teren, in suprafața de 812 m.p.pe care se afla un edificiu cu amprenta la sol de 241 m.p., imobil posedat de atât de reclamanți cât si de autorul P. I. de mai bine de 30 de ani.
În fapt au arătat că au posedat sub nume de proprietari imobilul situat în ., pe parcursul perioadei, dreptul de proprietate asupra imobilului așa cum este descris actele translative de proprietate cât și câtimea de imobil care nu se regăsește in contractul de vânzare cumpărare și pe care o posedă de la data cumpărării imobilului nu a fost contestat de vecini sau alte persoane care sa pretindă vreun drept asupra imobilului .
Au precizat că de la data respectiva au fost înregistrați cu bunul imobil în evidentele biroului cadastru și fond funciar si la serviciul taxe si impozite din cadrul primăriei Tr. S. ,având deschise poziții de rol, astfel cum se arata si in certificatul emis de Direcția Taxe si Impozite a municipiului plătind sub nume de proprietar taxele aferente întregului imobil ca un adevărat proprietar. De la data posedării imobilului s-au comportat ca un adevărat proprietar făcând acte de conservare si alte acte ce doar proprietarul le poate face .
Au arătat că până în prezent nu au fost tulburați in posesie ,posedând sub nume de proprietar continuu si public imobilul respectiv nepierzând nici temporar posesia imobilului.
Astfel cum imobilul este grănițuit pe toate laturile si precizând faptul că îl posedă de o perioada mai mare de 30 de ani, perioada în care nu au fost tulburați în posesie sau sa se fi pornit vreo acțiune care sa afecteze termenul prescripției achizitive potrivit art. 1890 c.civ., consideră îndeplinite cumulativ cele doua condiții: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată si sa fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, dovedind interesul legitim în promovarea acțiunii dedusa judecații, solicitând constarea dreptului de proprietate asupra bunului imobil teren pe care se află edificate construcții realizate atât de vânzător cit si de reclamanți în cursul timpului.
Au arătat că prin Decizia nr. IV/2006, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii s-a statuat că "în cazul posesiilor începute înainte de . Legii nr. 58/1974 și a Legii nr. 59/1974, prescripția achizitivă asupra terenurilor nu a fost întreruptă prin . acestor legi". In considerentele deciziei se precizează expres că posesorii acestor terenuri au beneficiat atât de prezumția de neprecaritate, cât și de prezumția de neintervertire de titlu, impunându-se concluzia că intervalul de timp cât aceste legi au fost în vigoare nu a întrerupt cursul prescripției începute anterior, putând fi invocat la calcularea duratei de timp necesare pentru constatarea prescripției achizitive asupra acelor terenuri.
Este adevărat că dispozitivul Deciziei nr. IV/2006, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii se referă la posesiile începute anterior adoptării legilor arătate, însă față de momentul sesizării înaltei Curții, 04.10.2005 cât și de cel al emiterii deciziei nr. IV, 16.01.2006, prin această decizie nici nu se putea decide altfel, având în vedere că până la aceste momente nu era fizic posibil să se sesizeze o practică neunitară la nivelul instanțelor judecătorești pentru situațiile posesiilor începute după . legilor nr. 58/1974 și nr. 59/1974 respectiv 01.12.1974 și 05.12.1974, termenul de 30 ani necesar prescripției achizitive de lungă durată împlinindu-se abia la începutul anului 2005 cel mai devreme.
Mai mult, analizarea considerentelor Deciziei nr. IV/2006, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție duce la aceeași concluzie, în sensul că și posesiile începute ulterior intrării în vigoare a legilor nr. 58/1974 și nr. 59/1974 pot fi folosite pentru dobândirea dreptului de proprietate privind terenurile respective.
Astfel se arată că, din examinarea dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 și ale art. 44 din Legea nr. 59/1974 rezultă că . acestor acte normative nu a determinat nici o modificare esențială asupra cursului posesiilor achizitive începute anterior. Prevăzând la art. 30 alin. 1 că "dobândirea terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităților urbane și rurale se poate face numai prin moștenire legală, fiind interzisă înstrăinarea sau dobândirea prin acte juridice a acestor terenuri", Legea nr. 58/1974 nu conține, în ansamblul său, nici o dispoziție referitoare la posesiile exercitate pană în acel moment asupra terenurilor. Tot astfel, nici Legea nr. 59/1974, care reglementează în mod similar dobândirea de terenuri agricole, la art. 44, nu conține vreo prevedere referitoare la posesiile exercitate asupra acelor terenuri până la data intrării ei în vigoare.
Se mai precizează că, lipsa posibilității de a mai fi transmise terenurile prin acte juridice nu atrage și încetarea posesiei asupra lor cât timp exercitarea acesteia nu numai că nu a fost interzisă prin nici o dispoziție a legii, dar și-a demonstrat în mod neîndoielnic utilitatea economică și socială. Caracterul real și util al exercitării posesiei asupra terenurilor a fost confirmat de recunoașterea și protecția acordată acțiunilor posesorii în întreaga perioadă de aplicabilitate a legilor nr. 58/1974 și nr. 59/1974. Este de observat că prin art. 1864 pct. 2 din Codul civil se prevede că este întrerupere naturală a prescripției atunci "când lucrul este declarat neprescriptibil ca urmare a unei transformări legale a naturii sau destinației sale".
Or, prin dispozițiile legilor nr. 58/1974 și nr. 59/1974, terenurile nu au fost scoase din circuitul juridic civil, spre a li se transforma natura sau destinația legală, ci doar au fost restrânse modalitățile de transmitere și dobândire a acestora, astfel că nu se poate considera întreruptă prescripția pentru perioada în care acele legi au fost în vigoare.
De altfel, în raport cu dispozițiile art. 1844 din Codul civil, potrivit cărora "nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie, sau printr-o declarație a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privată, ci sunt scoase afară din comerț", terenurile la care se referă reglementările din legile nr. 58/1974 și nr. 59/1974 și-au păstrat apartenența la domeniul proprietății private atât timp cât nu au fost trecute în altă formă de proprietate și, mai mult, au continuat să fie susceptibile de a fi transmise și dobândite pe calea restrânsă a moștenirii legale.
Din moment ce în perioada 1974-1989, în care au fost în vigoare dispozițiile legilor nr. 58/1974 și nr. 59/1974, terenurile nu au fost scoase din circuitul civil, ci doar s-au restrâns căile de transmitere și dobândire a lor, fără a se înlătura caracterul privat al formei de proprietate, este evident că nu a putut să aibă ioc o întrerupere naturală a cursului prescripției acestora, în sensul prevederilor art. 1864 pct. 2 din Codul civil, care să poată fi invocată ca piedică la dobândirea dreptului de proprietate pe calea prescripției achizitive.
Rezultând astfel că terenurile ce au făcut obiectul reglementărilor din cuprinsul legilor nr. 58/1974 și nr. 59/1974 și-au păstrat caracterul privat, sub aspectul dreptului de proprietate, iar posesorii lor au beneficiat atât de prezumția de neprecaritate prevazuta de art. 1854 din Codul civil, cât și de dispozițiile art. 1858 din Codul civil referitoare la prezumția de neintervertire de titlu, se impune concluzia ca intervalul de timp în care aceste legi au fost în vigoare nu a întrerupt cursul prescripției începute anterior, putând fi invocat ia calcularea duratei de timp necesare pentru constatarea prescripției achizitive asupra acelor terenuri.
O astfel de soluție este în deplină concordanță și cu dispozițiile art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, republicată, prin care s-a stabilit ca terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobândite să fie trecute în proprietatea celor ce le aveau în folosință.
Or, dacă unor deținători precari ai terenurilor pe care se aflau construcțiile dobândite în perioada în care erau în vigoare prevederile Legii nr. 58/1974 li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra acelor terenuri, cu atât mai mult se cuvine să li se recunoască evidenta calitate de posesori celor care au stăpânit și folosit terenurile altor persoane fizice o perioadă atât de îndelungată de timp.
Au menționat de asemenea că, deși în certificatele emise de Primăria municipiului figurează cu o suprafața mai mică de teren, în realitate terenul posedat este de 912 mp, fiind împrejmuit pe toate laturile motiv pentru care, consideră ca au interes legitim în promovarea prezentei acțiuni, altfel fiind in imposibilitate de a întocmi documentația cadastrala in conformitate cu normele ce reglementează Cartea Funciara.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 1 890 c.civ.
În dovedirea acțiunii, au depus la dosar, în fotocopie, următoarele înscrisuri: Ordinul Prefectului Județului M. nr.51/F din 29.03.2004, Decizia nr. 394- C. Popular al Județului M., contract de vânzare cumpărare, contract de împrumut nr. 223/30.09.1976, plan de amplasament și delimitare a imobilului, încheiere cf n nr._, certificat de căsătorie P. I., CI P. I., BI P. M. .
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 711 lei, achitată cu chitanțele . nr._(133) din 19.12.2012 și . nr._) din 30.01.2013.
Pârâții au fost legal citați cu un exemplar al acțiunii depuse de către reclamanți și mențiunea de a depune întâmpinare, conform art.114 ind. 1 alin.2 C.pr. civ.
Primăria Drobeta Turnu Severin a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca netemeinică și nelegală.
În fapt a arătat că reclamanții au chemat în judecată Unitatea Administrativ Teritoriala si C. L. al Municipiului Drobeta Tumu S. pentru a se constata dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 ani, asupra terenului situat in ..
A învederat faptul că în mod eronat a fost chemat in judecata C. L. al Municipiului Drobeta Turnu Severin deoarece acesta este o autoritate deliberativă, nu este o persoană juridică de drept public, nu este titularul unui patrimoniu propriu pentru a beneficia de un drept de dispoziție, fapt pentru care C. local nu are capacitate procesuală pasivă.
A arătat ca orice prescripție achizitivă este întemeiată pe faptul posesiunii. Insă, așa cum este prevăzut de art. 1846 alin. 2 din Cod. civ, posesiunea este detinerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitata, una sau alta, de noi înșine sau de altul în numele nostru.
Pentru a duce la dobândirea dreptului de proprietate, posesia trebuie sa îndeplinească condițiile prevăzute de art. 1847 Cod civil.
Conform acestui text de lege, posesia trebuie sa fie continuă, neîntreruptă, tulburată, publică și sub nume de proprietar.
Deoarece prin Legile nr. 58 si 59/1974 terenurile au fost scoase din circuitul civil, în perioada de activitate a acestor legi (până la abrogarea prin Decretul-lege nr. 1/1989) nu se putea începe o posesie utilă.
A menționat că în cazul de față posesia nu avea cum să se exercite sub nume de proprietar în perioada de activitate a legilor care scoteau terenurile in afara circuitului civil, cu atât mai mult cu cât posesia a început in perioada de activitate a legilor nr. 58 si 59/1974 si ca atare, conform art. 1853 Cod civ. posesia exercitată de reclamanți pana la Decretul-lege nr. 1/1989 nu a fost posesie utila deoarece terenul l-au deținut fără posesie sub nume de proprietar.
De altfel o posesie sub nume de proprietar în cazul de fata nu se putea începe decât după 1989 prin urmare consideram ca nu s-a împlinit termenul de 30 de ani pentru constatarea uzucapiunii.
Pentru a putea dobândi proprietatea prin uzucapiune se cere ca reclamantul sa dovedească ca a posedat imobilul in condițiile art. 1846, 1847, 1890 si 1895 Cod civ. Adică să fi posedat cel puțin 30 de ani sau 10 - 20 ani, continuu, neîntrerupt, public si sub nume de proprietar, ceea ce înseamnă ca uzucapiunea trebuie invocata si dovedita.
In consecința, nefiind îndeplinita una din condițiile cumulative pe care trebuie sa le îndeplinească posesia, nu se poate considera că a operat uzucapiunea in favoarea reclamanților asupra imobilului in litigiu.
F. de motivele mai sus arătate a solicitat acțiunii reclamanților cu privire la dobândirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren solicitat, ca fiind prematură, netemeinică și nelegală.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115 si următoarele din Codul de procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 31.01.2013 reclamanții au depus la dosarul cauzei precizare de acțiune, învederând faptul că, sub aspectul calității procesuale pasive, înțeleg să se judece în contradictoriu doar cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Drobeta Turnu Severin prin Primar,Instanța luând act de faptul că, sub aspectul calității procesuale pasive, reclamanții înțeleg să se judece în contradictoriu doar cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Drobeta Turnu Severin prin Primar și dispunând scoaterea din cauză a pârâtului C. L. Drobeta Turnu Severin.
Instanța, în baza rolului activ reglementat de dispozițiile art. 129 alineat 5 Cod procedură civilă, a emis adrese la Comisia Locală de Fond Funciar Drobeta Turnu Severin pentru a comunica dacă s-a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 812 m.p., situat în Drobeta Turnu Severin, ., județul M. cu vecinii: N- .. B. T., S- prop. R. I. și J. și V- Prop. S. I., dacă s-a reconstituit vreunei persoane dreptul de proprietate pentru terenul în suprafață de 812 m 2 intravilan și dacă această suprafață de teren face obiectul legilor fondului funciar și la Primăria Drobeta Turnu Severin pentru a comunica cine figurează la rolul fiscal cu terenul în suprafață de 812 m.p., situat în Drobeta Turnu Severin, ., județul M. cu vecinii: N- .. B. T., S- prop. R. I. și J. și V- Prop. S. I., care este regimul juridic al terenului în cauză, dacă acest teren face parte din domeniul public sau privat și de a preciza dacă terenul este afectat de utilități publice sau este cuprins într-un plan de amenajare.
Primăria Drobeta Turnu Severin și Primăria Drobeta Turnu Severin- Direcția Impozite și Taxe Locale, prin adresele nr. 2529/19.02.2013 și nr._/18.02.2013, au formulat răspunsuri la adresele emise de instanță.
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, instanța, în temeiul art. 167 alin. 1 C.proc.civ., a încuviințat pentru pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Drobeta Turnu Severin prin Primar proba cu înscrisuri și pentru reclamanți proba cu înscrisuri, proba testimonială, fiind audiați martorii S. N. E. și D. L. și proba cu expertiza specialitatea topografie, apreciindu–le ca fiind legale, verosimile, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
A fost desemnat în cauză expert I. C. V., expertiza având ca obiective: să se identifice terenul în suprafață de 812 m.p., situat în Drobeta Turnu Severin, ., județul M. cu vecinii: N- .. B. T., S- prop. R. I. și J. și V- Prop. S. I., să se stabilească dimensiunea laturilor și vecinătățile terenului; să se stabilească dacă terenul este îngrădit și cine are posesia asupra acestuia; să se stabilească valoarea de circulație a terenului; să se întocmească schița în sistem de coordonate stereografic 1970, cu evidențierea pe schiță în mod distinct a terenului în suprafață de 812 m.p. ce face obiectul acțiunii față de terenul în suprafață de 100 m.p. situat în Drobeta Turnu Severin, ., județul M. cu vecinii: N- .. B. T., S- prop. R. I. și J. și V- Prop. S. I., teren menționat în Ordinul Prefectului Județului M. nr.51/F din 29.03.2004..
Raportul de expertiză întocmit de expert I. C. V. a fost depus la dosarul cauzei la data de 18.03.2013(filele 63-82), raport de expertiză față de care părțile nu au formulat obiecțiuni.
Instanța, în exercițiul rolului activ reglementat de dispozițiile art. 129 alineat 5 Cod procedură civilă, a emis adrese la Comisia Locală de Fond Funciar Drobeta Turnu Severin pentru a comunica dacă s-a emis Ordinul Prefectului pentru întreaga suprafata de teren situat în Drobeta Turnu Severin, ., județul M., astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză efectuat de expert I. C. V., daca s-a reconstituit vreunei persoane dreptul de proprietate pentru acest teren, și de a comunica întreaga documentație care a stat la baza emiterii Ordinului Prefectului nr. 51/F/29.03.2004, la Primăria Drobeta Turnu Severin pentru a comunica cine figurează la rolul fiscal cu terenul în suprafață de 796 m.p., situat în Drobeta Turnu Severin, ., județul M. cu vecinii: N- .. B. T., S- prop. R. P. și J. și V- Prop. S. I., care este regimul juridic al terenului în cauză, dacă acest teren face parte din domeniul public sau privat și de a preciza dacă terenul este afectat de utilități publice sau este cuprins într-un plan de amenajare și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară M. pentru a comunica dacă cu privire la terenul identificat în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expert I. C. V. există vreo persoană întabulată în cartea funciară.
Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară M., Primăria Drobeta Turnu Severin, Primăria Drobeta Turnu Severin- Direcția Impozite și Taxe Locale, prin adresele nr. 1623/15.04.2013, nr. 6450/15.04.2013, nr. 6459/17.04.2013 și nr._/16.04.2013, au formulat răspunsuri la adresele emise de instanță.
Analizând materialul probator administrat în cauza, instanța constată următoarele:
Uzucapiunea reprezintă un mod de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale cu privire la un bun, prin efectul posedării neîntrerupte a lucrului un timp determinat prevăzut de dispozițiile legale, starea de fapt transformându-se în stare de drept. Jurisprudența CEDO admite dobândirea dreptului de proprietate de către posesor prin uzucapiune, deoarece prescripția achizitivă “urmărește un scop legitim, de interes general”, de natură “a favoriza securitatea juridică”, iar stingerea dreptului de proprietate pentru fostul proprietar nu poate fi considerată ca “lipsită de bază rezonabilă” (cauza J.A. Pye Ltd . Land Ltd. C. Royaume-Uni din 30 august 2007).
Potrivit art. 6 alin. 4 din Noul Cod Civil, prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, iar potrivit art. 82 din Legea nr. 71/2011, dispozițiile art. 930 - 934 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată, sunt aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei.
Condiția esențială pentru a opera uzucapiunea constă în exercitarea unei posesii utile, care trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1847 Cod civil.
Totodată, instanța reține că trebuie îndeplinită și o a doua condiție pentru a putea opera uzucapiunea, respectiv împlinirea unui termen de 30 de ani în care reclamantul a exercitat posesia asupra terenului în litigiu.
Pentru a opera prescriptia achizitiva, este necesară existenta unei posesii utile, caracterizata potrivit art. 1847 C.civ. si a unui lucru susceptibil de a fi uzucapat. Or, pentru a putea fi obiect al uzucapiunii, bunul trebuie sa fie susceptibil de posesie utila, fiind necesar in acelasi timp sa nu fie scos din comert, in acest sens prin dispozitiile art.1844 C.civ., conform carora „nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie sau printr-o declaratie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privata, ci sunt scoase din comert”, limitandu-se domeniul bunurilor supuse prescriptiei achizitive.
Plecand de la aceste dispozitii, rezulta ca numai bunurile imobile proprietate privata, indiferent insa de titular, pot fi dobandite prin uzucapiune, prevederile legale amintite coroborandu-se actualmente cu prevederile art.136 alin. 1 din Constitutie, și art. 5 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, conform căruia terenurile care fac parte din domeniul public sunt insesizabile și imprescriptibile.
Mai mult, apariția Legilor nr.58/1974 și nr.59/1974 nu a dus la pierderea simultană a celor două elemente ale posesiei (și nici măcar a unuia dintre ele) fiindcă posesorii terenurilor nu au pierdut folosința acestor bunuri, iar pe tot intervalul de timp cât cele două legi au fost în vigoare, terenurile și-au păstrat calitatea de obiecte ale dreptului de proprietate privată, conform art.36 alin.9 și art.11 din Constituția din anul 1965, rămânând în fapt la aceeași posesori care le-au stăpânit pentru sine, nu pentru alții.
Între anii 1974-1989, statul nu a dispus luarea unor măsuri concrete, pentru a împiedica posesorii să exercite actele de folosință asupra terenurilor în nume propriu, deoarece nu exista un interes, în acest sens, avându-se în vedere că aceste stări de fapt nu puteau fi transformate în stări de drept, dreptul de proprietate asupra terenurilor putând fi dobândit, în acea perioadă, numai prin moștenire legală. Pe de altă parte, posesorii de terenuri au beneficiat și de prevederile art.1854 Cod civil, care instituiau o prezumție de neprecaritate, cât și de prevederile art.1858, relative la prezumția de neintervertire de titlu, astfel încât, pe tot timpul cât Legile nr.58/1974 și nr.59/1974 au fost în vigoare, posesorii și-au conservat această calitate, în sensul că nu au devenit niște simpli detentori precari.
După abrogarea Legilor nr.58/1974 și nr.59/1974, dispărând interdicția legală a dobândirii terenurilor prin uzucapiune, posesorii acestor bunuri, aflate, în continuare, în stăpânirea lor, la data împlinirii duratei legale, pentru prescripția achizitivă, pot să ceară recunoașterea dreptului de proprietate respectiv. Aceste concluzii se desprind și din principiul aplicării imediate a legii civile noi, aceasta aplicându-se și situațiilor juridice în curs de constituire (facta pendentia).
Or, posesiunea bunului imobil în toată această perioadă a avut un caracter durabil în timp, atât înainte, cât și pe durata cât Legile nr.58/1974 și nr.59/1974 au fost în vigoare, precum și după abrogarea acestora, iar dobândirea terenurilor prin uzucapiune este un fapt juridic complex, compus din mai multe fapte juridice, concomitente sau succesive, respectiv, începerea stăpânirii terenului de către uzucapant, exercitarea materială a actelor de folosință pe întreaga durată a uzucapiunii (care se întinde și după abrogarea Legilor nr.58/1974 și 59/1974), pasivitatea și neglijența gravă a proprietarului pe întreaga perioadă de timp, ce a permis unui străin să ocupe imobilul și să-l stăpânească.
Potrivit art. 1844 din același cod, nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care din natura lor proprie sau printr-o declarație a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privată și sunt scoase afară din comerț. Textul de mai sus, cuprindea întreaga proprietate socialistă de stat determinată prin art. 7 din Constituția de la acea dată, inclusiv terenurile obiect al acestei proprietăți care erau scoase din circuitul civil, neputând fi transmise decât în condiții speciale în această materie .
Este adevărat că, alături de aceste terenuri inalienabile, existau și terenuri proprietate personală și individuală care potrivit Legii nr.58 și 59/1974 puteau fi dobândite numai prin moștenire legală, fiind interzisă înstrăinarea sau dobândirea lor prin acte juridice ( art. 30 din legea nr.58/1974 și art. 44 din legea nr.59/1974).
Cu privire la această ultimă categorie a terenurilor proprietate personală sau individuală Înalta Curte de Casatie și Justiție prin Decizia nr. IV din 16.01.2006 a stabilit că, în cazul posesiilor începute înainte de adoptarea legilor nr.58 și 59 /1974 prescripția achizitivă asupra terenurilor nu a fost întreruptă prin . acestor legi, astfel că după abrogarea lor prin D.L.nr.1/1989 și D.L.9/1989, posesorii acelor terenuri pot solicita instanțelor de judecată să constate că au dobândit dreptul de proprietate privind terenurile respective .
Chiar în argumentarea deciziei de mai sus se arată că în raport cu disp.art. 1844 C.civ terenurile la care se referă reglementările din legii nr.58 și 59/1974 și-au păstrat apartenența la domeniul proprietății private atât timp cât nu au fost trecute în altă formă de proprietate, că, prin legile de mai sus, terenurile respective nu au fost scoase din circuitul civil și doar s-au restrâns căile de transmitere a lor, fără a se înlătura caracterul privat al formei de proprietate .
Cât privește majoritatea terenurilor ce nu au făcut obiectul dreptului de proprietate personală sau individuală, acestea făcând obiectul proprietății socialiste la acea dată ( într-una din formele ei de stat sau cooperatistă ) nu puteau fi dobândite prin uzucapiune de către o persoană fizică sau juridică până la abrogarea reglementărilor acestei forme de proprietate .
Abia ulterior, sub incidența noilor reglementări ale proprietății publice și private se pot invoca dispozițiile art. 1836 și următoarele privind terenuri ce fac obiectul proprietății private .
În speță, din probele administrate în cauză rezultă că autorului P. I. i s-a atribuit la 27.11.1976 de către C. Popular Municipal Dr.Tr. S., suprafața de 100 m.p. în folosință pe durata existenței construcției, teren situat în Dr.Tr. S. ,. (f.6-7), în același an 1976, P. I. a încheiat cu I.J.G.C.L. un contract de vânzare cumpărare privind locuința din Dr.Tr. S. ,. (f.8).
Din actul de atribuire în folosință de mai sus rezultă că terenul era în mod evident proprietate de stat fiind în administrarea Consiliului popular municipal Dr.Tr. S. fiind deci inalienabil și imprescriptibil în condițiile art.1844 din vechiul Cod civil.
Prin Ordinul Prefectului nr. 51/F/29.03.2004 s-a atribuit în proprietate lui P. I. suprafața de 100 m.p. situată în Drobeta Turnu Severin, ., județul M. cu vecinii: N- .. B. T., S- prop. R. P. și J. și V- Prop. S. I., din totalul de 911,71 mp în indiviziune cu Primăria Drobeta Turnu Severin (f.5).
Din raportul de expertiză întocmit de expert I. C. V. (filele 63-71), instanța reține că suprafața totală a terenului este de 896 mp, diferența de teren în suprafață de 796 m.p. făcând obiectul prezentei acțiuni.
Deși martorul D. L. propus de reclamanți a arătat că aceștia locuiesc la imobilul în cauză din anii 1974-1975, iar martorul S. N. E. a precizat că în anul 1976 când s-a mutat pe . găsit pe reclamanți stăpânind acest imobil, din contractul de vânzare cumpărare încheiat cu I.J.G.C.L. privind locuința din Dr.Tr. S. ,., instanța reține că aceasta a fost cumpărată în 1976, an în care autorului P. I. i s-a atribuit la 27.11.1976 de către C. Popular Municipal Dr.Tr. S. și suprafața de 100 m.p. în folosință pe durata existenței construcției, astfel încât posesia asupra imobilului în cauză a început după adoptarea legilor nr.58 și 59 /1974 perioadă în care nu putea opera prescripția achizitivă asupra terenurilor.
Cum, de la abrogarea reglementărilor privind vechea formă de proprietate și până în prezent nu au trecut 30 de ani pentru a se invoca uzucapiunea în condițiile art. 1890 C.civ., și cum prin Ordinul Prefectului nr. 51/F/29.03.2004 s-a atribuit în proprietate lui P. I. suprafața de 100 m.p. din totalul de 911,71 mp, în indiviziune cu Primăria Drobeta Turnu Severin, pentru diferența de teren în suprafață de 796 m.p. reclamanții nu au exercitat o posesie utilă și neviciată, astfel încât instanța va respinge acțiunea formulata de reclamanții P. M. E., P. M., D. D. și P. D. în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Drobeta Turnu Severin prin Primar, ca neîntemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulata de reclamanții P. M. E., P. M., D. D. și P. D. cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Drobeta Turnu Severin, ., județul M. în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Drobeta Turnu Severin prin Primar cu sediul în Drobeta Turnu Severin, județul M., ca neîntemeiata.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi 18.04.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. A-M.B./Tehn. C.C./7 ex./ 18.05.2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 956/2013. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 426/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU... → |
|---|
