Acţiune în constatare. Sentința nr. 2872/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2872/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 07-10-2015 în dosarul nr. 2872/2015
Dosar nr._ - acțiune în constatare-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
SENTINȚA CIVILĂ NR.2872
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 07.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: L. G.
GREFIER: P. C.
Pe rol soluționarea cererii formulate de reclamanta V. A., în contradictoriu cu pârâții P. B. România SA și P. B. România SA- Sucursala M., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat B. R. pentru reclamanta V. A., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța acordă cuvântul asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Drobeta T. S., invocată de către pârâtă prin întâmpinare.
Avocat B. R. pentru reclamanta V. A. solicită respingerea excepției invocată de pârâtă, arătând că Judecătoria Drobeta T. S. este competentă din punct de vedere teritorial să judece prezenta cauză în raport de locul încheierii contractului și domiciliul reclamnatei.
Instanța reține cauza în pronunțare cu privire la excepția invocată de pârâtă.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înaintată acestei instanțe la data de 23.06.2015 și înregistrată sub nr._, reclamanta V. A. a chemat în judecată pe pârâții P. B. România SA și P. B. România SA- Sucursala M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că se impune revizuirea dobânzii in sens descrescător, adică de la o marja de 8,5 pp (potrivit actului adițional nr. 1 din data de 18.01.2010 la contractul de credit nr._/23.06.2008)la marja acordata creditelor similare persoanelor non-staff la data încheierii contractului de credit nr._/23.06.2008.( conform Recomandării ANPC-adresa nr. 4800 din data de 02.08.2010), să se dispună restituirea tuturor sumelor de bani încasate de către banca, ca urmare a aplicării marjei de 8,5 pp in mod unilateral, începând cu luna ianuarie 2010, adică de la data semnării actului adițional pana in prezent; să se dispună stabilirea valorii monedei de schimb la valoarea CHF de la data acordării creditului anume 23.06.2008 și restituirea sumelor achitate în plus, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a avut calitatea de staff in cadrul băncii pârâte, fiind salariată din iunie 2008 si până în ianuarie 2010, având funcția de manager relații cu clienții la Sucursala M. a băncii.
La data 23.06.2008 s-a încheiat între reclamantă si bancă, contractul de credit nr._/23.06.2008, iar în cuprinsul acestuia la art.7 cpt.7.1 lit. p s-a prevăzut ca in situația încetării raporturilor de muncă cu banca, soldul creditului va fi trecut in categoria creditelor acordate de banca persoanelor fizice non staff clienți externi, si refacerea graficului de rambursare pe perioada de creditare rămasă cu dobânda percepută creditelor similare persoanelor non-staff la data încheierii contractului de credit nr._/23.06.2008.( conform Recomandării ANPC-Adresa nr. 4800 din data de 02.08.2010).
În ianuarie 2010 contractul de munca dintre părți a încetat, drept pentru care potrivit celor anterior menționate trebuia sa se dispună ca soldul creditului sa fie trecut in categoria creditelor acordate de banca persoanelor fizice non staff clienți externi, si refacerea graficului de rambursare pe perioada de creditare rămasă cu dobânda percepută creditelor similare persoanelor non-staff la data încheierii contractului de credit nr._/23.06.2008.
A susținut reclamanta că prin încheierea actului adițional nr. 1 din 18.01.2010, în mod unilateral, abuziv s-a impus o marja a dobânzii de 8,5 pp, în condițiile în care marja băncii perceputa clienților externi la momentul acordării creditului era de 4,9 pp. În atare situație, în condițiile contractuale menționate anterior, si anume art. 7 cpt. 7.1 lit. p s-a prevăzut ca in situația încetării raporturilor de munca cu banca, soldul creditului va fi trecut in categoria creditelor acordate de banca persoanelor fizice non staff clienți externi, si refacerea graficului de rambursare pe perioada de creditare rămasa cu dobânda perceputa creditelor similare persoanelor non-staff la data încheierii contractului de credit nr._/23.06.2008.
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 7.1 lit. p teza a doua prevede ca in situația încetării raporturilor de munca soldul creditului va fi trecut in categoria creditelor acordate de banca persoanelor fizice non staff clienți externi, si refacerea graficului de rambursare pe perioada de creditare rămasa cu dobânda perceputa creditelor similare persoanelor non-staff la data încheierii contractului de credit nr._/23.06.2008 se va proceda la rambursarea anticipata a creditului. Or in atare situație, dacă nu accepta condițiile impuse de banca prin actul adițional nr.1/18.01.2010 era in situația rambursării anticipate a creditului, ori ținând cont ca raporturile de munca cu banca încetaseră si nu mai avea venituri, a fost obligata atât material cat si moral sa accepte condițiile ilegale si unilaterale impuse de banca in acest act adițional.
Aceasta dispoziție contractuala ce nu a fost negociata direct, ci impusa de banca in condițiile arătate anterior, este abuziva in raport de dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 prin prisma faptului ca prin ea insasi si in lipsa altor prevederi contractuale creează in detrimentul nostru si contrar cerințelor bunei credințe contractuale un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor.
Acest dezechilibru este dat de suportarea in întregime a riscului de schimb valutar de noi, risc valutar care nu este reglementat sub nicio forma in contract, obligația de a rambursa creditul in valuta prevăzuta in graficul de rambursare indiferent de evoluția parității leu CHf, ducând la un efort financiar enorm din partea noastră, plătind o rata lunara dubla in lei.
Astfel fata de motivarea primului petit al acțiunii, solicită revizuirea dobânzii in sens descrescător, adică de la o marja de 8,5 pp (potrivit actului adițional nr. 1 din data de 18.01.2010 la contractul de credit nr._/23.06.2008)la marja acordata creditelor similare persoanelor non-staff la data încheierii contractului de credit nr._/23.06.2008.( conform Recomandării ANPC-Adresa nr. 4800 din data de 02.08.2010) împreuna cu restituirea tuturor sumelor de bani încasate de către banca, ca urmare a aplicării marjei de 8,5 pp in mod unilateral, începând cu luna ianuarie 2010, adică de la data semnării actului adițional pana in prezent.
F. de al doilea petit de acțiune, si anume, acela de a dispune stabilirea valorii monedei de schimb la valoarea CHF de la data acordării creditului anume 23.06.2008 si sa de dispună restituirea sumelor achitate in plus, a învederat că a făcut acest împrumut in CHF tocmai in considerarea valorii acestei monede la acel moment, in condițiile in care banca a prezentat oferta ca fiind mulțumitoare, luând in calcul inclusiv fluctuația mica a CFIF in raport cu leul.
In art. 4.5 din contract, s-a prevăzut ca împrumutatul este obligat ca cel mai târziu in ziua scadentei sa constituie suma necesara plații ratelor in contul curent (adica in contul de CHF) deschis la banca in valuta prevăzuta in graficul de rambursare.
Ulterior încheierii contractului, moneda CHF a avut o apreciere constanta fata de leu, prin mecanismul schimbului valutar necesar plații creditului fiind puși in situația de a plați in prezent o rata lunara in cuantum mai mult decât dublu fata de cea la momentul încheierii contractului, o creștere efectiva de peste 100% a sumelor in lei necesare a achita rata.
A susținut că aceasta dispoziție contractuala ce nu a fost negociata direct, este abuziva in raport de dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 prin prisma faptului ca prin ea insasi si in lipsa altor prevederi contractuale creează in detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei credințe contractuale un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor.
Acest dezechilibru este dat de suportarea in întregime a riscului de schimb valutar, risc valutar care nu este reglementat sub nicio forma in contract, obligația de a rambursa creditul in valuta prevăzuta in graficul de rambursare indiferent de evoluția parității leu CHf, ducând la un efort financiar enorm din partea noastră, plătind o rata lunara dubla in lei.
Raportând comportamentul nostru la noțiunea de consumator bine informat mediu si normal, este mai mult decât evident ca nu puteam prevede o atare apreciere a CHF in raport cu leul, in condițiile in care Banca Centrala a Elveției a emis o hotărâre de liberalizare a cursului CHF in raport de alte monede, astfel ca nu s-a mai menținut un curs stabil artificial plafonat de Banca Centrala Elvețiană, si s-a dat drumul cursului de schimb liber in piața. Astfel, fata de motivarea complexa data anterior, solicită să se dispună stabilirea valorii monedei de schimb la valoarea CHF de la data acordării creditului anume 23.06.2008 si restituirea sumelor achitate in plus.
În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 102 din Legea nr. 71/2011, art. 94 pct. 1 lit. (j) și art. 101 alin. 1 și 2 C.proc.civ., art. 109 și art. 113 pct. 3 și 8 C.proc.civ., art. 102 din Legea nr. 71/2011; art. 94 pct. 1 lit. 0) C.proc.civ; art. 109 și art. 113 pct.3 și 8 C.proc.civ.; art. 194 C.proc.civ., Legea 193/2000, Codul consumatorului, art. 66 - 69 și art. 95 din OUG nr. 50/2010, respectiv legile la care am făcut referire în cerere.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 201, alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă a comunicat pârâților un exemplar al cererii și înscrisurilor anexate, cu mențiunea că au obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
La data de 27.07.2015 pârâta P. B. România SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Drobeta T. S. solicitând declinarea competenței de judecată în favoarea instanțelor competente de pe raza Mun. București, respectiv Judecătoria Sectorului 1.
Conform art. 8.2. din contractul de credit competența teritorială de soluționare a oricărui litigiu izvorât în legătură cu contractul de credit semnat de către părți este de competența instanțelor judecătorești din București.
Chiar daca prevederile Codului de procedură civilă constată facultatea reclamantului de a alege între mai multe instanțe deopotrivă competente, atragem atenția că reclamanta si-a exprimat opțiunea cu privire la soluționarea litigiilor decurgând din Contractul de credit la momentul semnării facilitații de credit.
De asemenea, competența facultativă prevăzută de art. 12 din Legea nr. 193/2000 se aplică exclusiv cererilor în instanță introduse de către A.N.P.C.
Astfel, conform principiului „Pacta sunt servanda", respectându-se, totodată, reglementările Codului de procedură civilă privind Competența teritorială, instanțele competente să judece acțiunea reclamantului sunt instanțele din Mun. București.
Apreciază pârâta că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 126 alin. 2 C.pr.civ., având în vedere că la data încheierii contractului, respectiv în anul 2008 acestea nu erau în vigoare și nu puteau fi cunoscute, iar Noul Cod de procedură civilă nu conține nicio prevedere în sensul alinierii actelor juridice semnate înainte de . la prevederile art. 126 alin. 2
A invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a P. B. România S.A. Sucursala Dr.Tr.S..
Conform art. 43 din Legea 31/1990: "Sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților ". Neavând calitatea de persoană juridică, Sucursala C. nu poate fi nici titulara drepturilor și obligațiilor civile, conform art. 25 C.civ. 2011.
Art. 56 C.pr.civ. statuează că pot fi parte la judecată orice persoană care are folosința drepturilor sale civile. Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 25 C.civ. coroborate cu art. 43 din Legea 31/1990, cum Sucursala Târgu J. nu are personalitate juridică nu va avea nici exercițiul drepturilor sale civile, astfel că acțiunea este formulată împotriva unei entități lipsită de capacitate procesuală de folosință.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar nefondată.
În drept, a invocat prevederile art.: 4 din Legea 193/2000, art. 969 C.civ., art. 970 C.civ. 1864, iar în dovedire a solicitat proba cu înscrisuri, respectiv: contractul de credit, cererile de restructurare formulate de reclamantă, actele adiționale la contract, actul adițional din 17.09.2010 prin care s-au aliniat creditele la prevederile aplicabile ale OUG 50/2010 și dovada aducerii acestuia la cunoștința consumatorilor și proba cu interogatoriul reclamantului pentru a dovedi fapte personale și caracterul negociat al contractului.
Prin rezoluția din data de 04.08.2015 s-a comunicat întâmpinarea către reclamantă, cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare.
La data de 17.08.2015 reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate și admiterea cererii așa cum a fost formulată, iar prin rezoluția din data de 31.08.2015 s-a fixat primul termen de judecată la data de 07.10.2015, cu citarea părților.
La termenul de azi, instanța a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Drobeta T. S..
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției necompetentei teritoriale invocate, instanța retine următoarele:
Potrivit disp. art. 129 din C.proc.civ.:
(1)Necompetenta este de ordine publica sau privata.
(2)Necompetenta este de ordine publica:
1. in cazul încălcării competentei generale, când procesul nu este de competenta instanțelor judecătorești
2. in cazul încălcării competentei material, când procesul este de competent unei instanțe de alt grad
3. in cazul încălcării competentei teritoriale exclusive, când procesul este de competent unei alte instanțe de același grad si părțile nu o pot înlătura.
(3) In toate celelalte cazuri, necompetenta este de ordine privata.
Excepția necompetenței teritoriale de ordine privata este o excepție de procedură care, potrivit disp. art. 130 alin. 3 C.proc.civ., poate fi invocata doar de către parat prin întâmpinare sau, daca întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecata la care părțile sunt legal citate in fata primei instanțe.
Instanța retine ca parata a invocat prin întâmpinare excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Drobeta T. S. solicitând declinarea în favoarea Judecătoriei Sector 1 București, invocând prevederile art. 13.5 din contractul încheiat intre părți.
Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 129 alin. 3 Cod procedură civilă (potrivit cărora necompetența teritorială este de ordine privată, deci părțile o pot înlătura, în toate celelalte cazuri în care nu este vorba de competența generală, competența materială sau competența teritorială exclusivă) combinate cu dispozițiile art. 126 Cod procedură civilă (care prevăd posibilitatea părților de a alege instanța competentă în litigiile privitoare la bunuri), se desprinde concluzia că în litigiile privitoare la bunuri (cum este și cazul de față), competența teritorială este de ordine privată. Rezultă astfel că în cazul acțiunii ce face obiectul prezentului dosar suntem în prezența unei competențe teritoriale de ordine privată, stabilită prin norme de ordine privată, de la care se poate deroga.
Potrivit art. 13.5 din contractul de împrumut nr. 270002J_ /30.04.2008 încheiat intre părți, litigiile se soluționează de instanțele de judecata competente din București.
Competența teritorială este alternativă în ipotezele prevăzute de art.113 cpciv și în cazul alegerii instanței prin convenția părților.
În acest din urmă caz însă, competența este alternativă numai în situația în care alegerea s-a făcut în favoarea părții care va declanșa ulterior procesul, deci în favoarea reclamantului.
Dacă alegerea s-a făcut în interesul ambelor părți sau in interesul pârâtului, competența teritorială nu mai este alternativă, reclamantul fiind ținut, conform principiului forței obligatorii a contractelor, să acționeze la instanța aleasă prin convenție.
Examinând clauza din contract prin care părțile au stabilit competența teritorială a unei instanțe din București, deci de la sediul pârâtei, se constată că alegerea s-a făcut în interesul pârâtei, astfel că nu mai este o competență alternativă.
Prin urmare, având în vedere caracterul relativ, de ordine privată al competenței teritoriale reglementate în această materie, față de dispozițiile art. 129 alin. 3 Noul Cod procedură civilă, văzând și dispozițiile prevăzute de art. 130-132 Cod procedură civilă, instanța apreciază că este întemeiată excepția de necompetență teritorială invocată de pârâtă prin întâmpinare, motiv pentru care va admite excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Drobeta T. S. în soluționarea prezentei acțiuni și va declina competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei sector 1 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Drobeta T. S..
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta V. A. CNP_, domiciliată in mun. Dr. Tr. S., ., ., ., jud. M., cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedura la C.. Ind. Av. Bizu R., din mun. Dr. Tr. S., bvd. C. I, nr. 33, ., ., jud. M., în contradictoriu cu pârâții P. B. România SA cu sediul in București, Șoseaua N. T., nr. 29-31, sector 1, București, înregistrata la ORC București sub Nr. J_ având CUI_ și P. B. România SA prin Sucursala P. B. Drobeta T. S., cu sediul în Drobeta T. S., ..101, județul M., în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.
Fără cale de atac.
Pronunțată in ședința publică azi 7.10.2015.
Președinte, Grefier,
L. G. P. C.
Red.GL /Tehnored. P.C
Ex.5/5 pag./23.10.2015
Cod operator 6497
| ← Validare poprire. Sentința nr. 2871/2015. Judecătoria... | Fond funciar. Sentința nr. 2976/2015. Judecătoria... → |
|---|
