Plângere contravenţională. Sentința nr. 2981/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2981/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 2981/2015
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA T. S.
JUDEȚUL M.
Sentința Civilă nr. 2981
Ședința publică din data de 14.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A.- M. S.
Grefier: C. C.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulate de petentul G. R. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Față de această împrejurare, văzând și dispozițiile art. 104 alineat 13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, instanța a lăsat cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că la dosarul cauzei s-a depus de către petentul G. R., prin Serviciul Registratură, cerere de probatoriu.
Instanța, cu privire la soluționarea prezentei cauze, conform art.131 Noul Cod procedură civilă, constată că potrivit art. 94 punct 3 Noul Cod procedură civilă este competentă general și material, iar potrivit art.32 alin.2 din OG 2/2001 este competentă teritorial, locul săvârșirii presupusei fapte contravenționale fiind situat în raza de competență a Judecătoriei Drobeta T.-S.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 238 Noul Cod procedură civilă, estimează că durata necesară pentru cercetarea procesului, ținând seama de împrejurările cauzei și probatoriul solicitat a fi administrat, este de 90 de zile.
Instanța, analizând probele solicitate, considerându-le concludente și utilă soluționării cauzei, în temeiul art. 258 alineat 1 și art.255 alin.1 cod procedură civilă, încuviințează pentru de petentul G. R. și intimatul Inspectoratul Județean de Poliție M. proba cu înscrisuri.
În ceea ce privește solicitarea petentului ca intimatul să depună la dosarul cauzei ordinul de serviciu în baza căruia agentul constatator își desfășura activitatea și tematica acțiunii desfășurate la acea dată în acel punct de control, planșe foto care să ateste culpa și eventual înregistrări video și dovada că aparatul radar montat pe autoturismul agentului constatator avea verificare metrologică valabilă, în situația în care fapta a fost înregistrată, instanța constată că intimatul a atașat la întâmpinare raportul agentului constatator, atestatul Autovision nr._/29.21.05.2013 conform căruia agentul constatator este autorizat să desfășoare activități de utilizare și exploatare a aparatului radar, buletin de verificare metrologică și CD privind înregistrarea abaterii săvârșite de către petent, astfel încât apreciază că nu se impune emiterea unei adrese către intimat în acest sens.
Referitor la audierea martorului asistent din procesul verbal de contravenție contestat, instanța constată că în procesul verbal contestat nu s-a indicat un martor asistent, astfel încât, având în vedere dispozițiile art. 33 din OG nr. 2/2001 nu se impune audierea unui martor asistent.
Cu privire la proba testimonială solicită de către petent prin plângerea contravențională formulată, în temeiul art. 254 alineat 1 Cod procedură civilă, decade petentul din această probă întrucât nu a indicat numele și adresele martorilor solicitați a fi audiați, raportat și la dispozițiile art. 194 litera e Cod procedură civilă potrivit cărora când se solicită proba cu martori, se vor arăta numele, prenumele și adresa martorilor.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța, în baza art. 244 alineat 1 Cod procedură civilă, declară cercetarea procesului încheiată și în baza art. 394 C. pr. civ reține cauza spre soluționare, având în vedere că intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art. 411 Cod procedură civilă.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 30.04._ sub nr._, petentul G. R. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție împotriva procesului verbal de constatare a contravenției, . nr._/19.04.2015 prin care i-a fost aplicată amendă în cuantum de 585 lei si avertisment", 6 puncte amendă si 3 puncte penalizare, solicitând, în principal, admiterea plângerii formulate și anularea procesului verbal . nr._/19.04.2015, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii contravenționale a menționat faptul că în noaptea de 19.04.2015 se deplasa cu autoturismul Dacia L. cu nr._ pe DN 6, iar la ieșirea din localitatea Șimian a fost oprit de un agent de politie care i-a solicitat actele și i-a adus la cunoștință faptul că ar fi circulat cu 71 km/h, că nu funcționau luminile de întâlnire și că nu a avut permisul de conducere asupra sa.
A precizat faptul că, în mod eronat, s-a constatat că ar fi încălcat disp. art. 108 al. l lit. b pct.2 si art.99 si art. 101 al. l pct.18 din OG nr. 195/2002., iar agentul de poliție a înscris în procesul verbal, în mod tendențios, aspectele prezentate mai sus, fără ca acestea să corespundă realității.
Astfel, a arătat că a semnat procesul verbal de contravenție, dar a insistat să se consemneze ca nu este de acord cu viteza menționată în procesul-verbal, întrucât conducea cu o viteza mult mai mica, ulterior, observând că s-a consemnat că depășise cu mai mult de 20 km/h viteza admisă, cu toate ca circula cu o viteza mult mai mica decât cea consemnată, fără să depășească limita legală pe acea porțiune de drum.
A arătat faptul că a solicitat agentului constatator înregistrarea video, ordinul de serviciu al echipajului care m-a oprit la control și autorizația aparatului Autovision folosit la filmare, însă a fost refuzat.
Sub acest aspect a arătat că însăși Curtea Constituțională a României a subliniat în cuprinsul Deciziei nr. 1096/2009[13] că: "Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție(...). Chiar dacă art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 face referire la dispozițiile Codului de procedură civilă, instanțele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului din moment ce contravenția intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza A. împotriva României, 2007, a statuat că, «deși statele au posibilitatea de a nu sancționa unele infracțiuni sau le pot pedepsi pe cale contravenționala decât pe cale penală, autorii infracțiunilor nu trebuie să se afle într-o situație defavorabilă pentru simplul fapt că regimul juridic aplicabil este diferit de cel aplicabil în materie penală».
O asemenea poziție a apreciat-o ca fiind firească, întrucât, în caz contrar, autorul unei contravenții, din punct de vedere al protecției juridice de care se bucură, s-ar afla pe o treaptă inferioară autorului unei infracțiuni în sensul Codului penal român, ceea ce este inadmisibil din moment ce ambele fapte țin de materia penală în sensul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale."
Cu privire la faptul că procesul verbal astfel încheiat, a fost întocmit cu încălcarea prevederilor legale au fost invocate următoarele argumente:
În OG nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din OG nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere prevederile Cod civil, se reține de regulă că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie.
Distincția între contravenții, și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penala (Hotărârea pronunțată în cauza Oztiirk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56).
Pentru a determina dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter „penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și. în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 29).
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)
În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32).
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul, și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003);
România a fost condamnată de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (paragr. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României).
În speță, se constată că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Față de cele expuse mai sus, acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției, iar aceasta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja Indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului..
Cu privire la faptul că procesul verbal a fost întocmit cu încălcarea prevederilor legale care reglementează regimul contravențiilor au fost invocate următoarele argumente:
Nu s-a specificat daca agentul de poliție care a întocmit procesul-verbal, T. M. G., care a încheiat procesul-verbal a și constatat efectiv contravenția, respectiv dacă el personal a fost operatorul aparatului video montat pe auto MAI_ și nu a prezentat un ordin de serviciu în acest sens, încălcându-se si dispozițiile art. 15 al. l din OG nr. 2/2001.
În procesul-verbal nu sunt menționate toate datele prevăzute de art. 16 alin .l din OG nr.2/2001, datele de identitate ale operatorului, ocupația contravenientului, etc. și în general, starea de fapt nu este descrisă corect și complet pentru ca instanța să poată verifica îndeplinirea cerințelor legale pentru ca înregistrările video să poată fi folosite ca probă.
Nu se specifică dacă aparatura folosită era sau nu un cinemometru. În aceasta situație, paragraful 3.2.6. din norma de metrologie NML 021-05, aprobată prin ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 153/2007, prevede că înregistrarea efectuată trebuie să conțină mențiunea că a fost efectuată autotestarea aparatului. În perioada de testare a aparatului, pozele făcute nu au valoare probanta pentru că acest aparat încă își calibrează frecventele.
Cinemometrul trebuie să fie prevăzut cu o funcție de autotestare, care să poată pune în evidență orice defect sau dereglare funcțional, ce pot avea influenta asupra exactității de măsurare."
Aceasta funcție trebuie sa fie activată automat la fiecare punere in funcțiune a cinemometrului, având si posibilitatea de a fi activata manual de către operator, ori de cate ori se considera necesar.
În cazul depistării unor defecte sau dereglări funcționale, acestea vor fi semnalate iar funcționarea cinemometrului va fi blocata.
Ca orice altă fapta ilicită, și contravenția are relevanta juridică numai dacă
este săvârșita cu vinovăție. În materie contravenționala prin vinovăție se înțelege
starea de conștiință a făptuitorului în momentul încălcării unei dispoziții legale, a
cărei nesocotire este considerată contravenție. Răspunderea contravențională este o
răspundere bazată pe culpă. Contravenția, ca orice fapta contrara ordinii de drept,
constituie o manifestare a conduitei umane, adică un act al unei persoane aflate sub
controlul voinței si rațiunii sale.
Și din acest punct de vedere a apreciat că sancționarea sa este nelegală, întrucât are convingerea cănu am încălcat nicio regulă de circulație, iar agenții Politiei Rutiere nu i-au demonstrate contrariul.
În procesul verbal nu s-au respectat prevederile art. 181 alin 1 din
Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/ 2002 care menționează că "In situația în
care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc certificat sau unui mijloc tehnic
omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de
constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. lD, după
prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.", acest
exemplar având în cuprinsul său un câmp referitor la mijlocul tehnic cu care
contravenientul a fost înregistrat.
Organul sancționator a folosit în mod eronat anexa nr. lA (exemplar nr.2) în loc de anexa nr. lD, necesară în situația de față, fapt ce atrage nulitatea procesului verbal.
A apreciat că trebuie avută în vedere în această situație și practica judiciară în domeniul contravențional, mai exact speța „A. c. România", în care CEDO a sancționat procedura în materia constatării și sancționării contravențiilor aplicată de organele constatatoare din România.
Practica de completare a unui proces-verbal de contravenție de către un agent care nu are niciun mijloc care să susțină mențiunile făcute în actul de constatare contravine Convenției Europene a Drepturilor Omului, așa cum s-a decis în speța mai sus menționată.
A precizat că toate aceste aspecte i-au fost aduse la cunoștință agentului constatator, însă nu au fost consemnate de către acesta în procesul verbal la rubrica "alte mențiuni", dorind să nu evidențieze astfel adevărata stare de fapt.
Organul sancționator a folosit în mod eronat anexa nr. lA (exemplar nr.2) în loc de anexa nr.lD, necesară în situația de față, fapt ce atrage nulitatea procesului verbal.
Mai mult decât atât, a arătat că agentul de poliție nu a respectat prevederile art.180 alin 5 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, care menționează faptul că "în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare" acestea trebuind trecute la rubrica "Alte mențiuni" și nu i-a dat posibilitatea de a formula obiecțiuni la procesul-verbal întocmit, menționând în considerentele acestuia doar ce a dorit, fapt ce atrage conform dispozițiilor art. 16 alin 7 din OG 2/2001 nulitatea procesului verbal.
A precizat de asemenea faptul că în momentul în care i-a fost prezentat procesul-verbal gata completat a constatat faptul că, pe lângă faptul că nu erau consemnate obiecțiunile pe care le-a formulat, era completat deja cu numărul dovezii de circulație ce urma sa-i fie remisă, aspect ce l-a determinat o dată în plus să nu semneze acest act.
A arătat că alin. (7) al art. 16 din OG 2/2001 cuprinde o condiție de procedură și de formă a procesului-verbal de contravenție, după cum urmează: în momentul încheierii procesului verbal agentul constatator este obligat sa aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Astfel, din interpretarea strictă a acestor dispoziții se poate constata agentul constatator are două obligații în acest sens: obligația de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni și de a consemna toate obiecțiunile avute cu privire la conținutul actului de constatare;
În drept au fost invocate dispozițiile OG 2/2001, OUG nr. 195/2002, C.proc. civ.
În dovedirea plângerii contravenționale a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale și a depus la dosarul cauzei exemplarul nr. 2 al procesului verbal de contravenție . nr._/ 19.04.2015
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei achitată cu chitanța . nr._ (13) din 28.04.2015.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 201, alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă a comunicat intimatului un exemplar al plângerii contravenționale și înscrisului depus, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
La data de 21.05.2015 intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal ca valabil încheiat.
În fapt, a arătat că la data de 19.04.2015, aflându-se în serviciu de supraveghere și control al traficului rutier, pe DN 6. județul M., agentul șef principal de poliție T. M. G. a acționat cu aparatul radar în vederea depistării încălcărilor prevederilor legale privind regimul de viteză, folosind aparatura de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor, marca „Autovision", montată pe autospeciala cu numărul MAI_, iar la orele 00.07, a fost înregistrat cu aparatul radar, autoturismul cu numărul de înmatriculare_, care rula cu viteza de 71 km/h, în localitatea S., județul M., pe un sector de drum cu limită de viteză de 50 km/h, depășind, astfel, viteza legală cu 21 km/h și având defecțiuni la sistemul de iluminare, respectiv lumina de întâlnire pe partea stângă.
După oprirea regulamentară, conducătorul auto a fost identificat în persoana numitului G. Reinus, iar agentul constatator a constatat și faptul că petentul nu a avut asupra sa permisul de conducere. în consecință, i s-au comunicat abaterile săvârșite, încadrarea legală și sancțiunile aplicate, iar agentul constatator i-a comunicat abaterile săvârșite, încadrarea legală și sancțiunile aplicate.
Astfel, s-a încheiat procesul-verbal . nr._ pentru încălcarea prevederilor art. 121 alin. (1 ) din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006, respectiv pentru depășirea vitezei legale cu 21 km/h. stabilind sancțiunea amenzii în cuantum de 390 lei și 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alineat1 litera b punct 2 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare De asemenea, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 195 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 99, alin. l, pct.18 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, respectiv pentru conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu defecțiuni tehnice.
Totodată, petentul a fost sancționat contravențional și potrivit prevederilor art. 101 alin. 1 pct.18 din O.U.G. nr.195/ 2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru nerespectarea obligației de a avea asupra sa documentele prevăzute de art.35 alin.2, iar agentul constatator i-a aplicat reclamantului sancțiunea avertismentului.
A învederat și faptul că agentul șef principal de politie T. G. deține atestatul nr._/ 29 din 21.05.2013 conform căruia este autorizat să desfășoare activități de utilizare și exploatare a aparatului radar „AUTOVISION" și că acest aparat a fost verificat metrologic.
În concluzie a apreciat că procesul verbal contestat este întocmit cu respectarea prevederilor O.G. nr.2/ 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare și nu suni motive de anulare a acestuia.
În dovedirea plângerii contravenționale a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu proba cu înregistrarea video și atașat la plângerea contravențională, raportul agentului constatator, atestat operator radar „Autovision", buletin de verificare metrologică nr._ din 17.04.2014 si CD-ul privind abaterea săvârșită de petent.
Instanța, având în vedere prevederile art. 201 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă., a comunicat petentului un exemplar al întâmpinării și înscrisurilor depuse de către intimat, cu mențiunea că are obligația de a depune răspuns întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicarea întâmpinării.
Având în vedere că petentul G. R. nu a depus răspuns la întâmpinare, instanța față de dispozițiile art. 201 alin. 4 C.proc.civ., a constatat întrunite condițiile prevăzute de lege pentru fixarea primului termen de judecată și s-a dispus citarea părților.
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, instanța, apreciind ca fiind legale, verosimile, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, a încuviințat pentru petent și pentru intimat proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/19.04.2015 petentul a fost sancționat pentru încălcarea prevederilor art. 108 alineat 1 litera b punct 2 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu sancțiunea amenzii în cuantum de 390 lei și 3 puncte de penalizare. De asemenea, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 195 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 99, alin. l, pct.18 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată. Totodată, petentul a fost sancționat contravențional potrivit prevederilor art. 101 alin. 1 pct.18 din O.U.G. nr.195/ 2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru nerespectarea obligației de a avea asupra sa documentele prevăzute de art.35 alin.2, iar agentul constatator i-a aplicat sancțiunea avertismentului.
În fapt, s-a reținut că la data de 19.04.2015, aflându-se în serviciu de supraveghere și control al traficului rutier, pe DN 6 județul M., agentul șef principal de poliție T. M. G. a acționat cu aparatul radar în vederea depistării încălcărilor prevederilor legale privind regimul de viteză, folosind aparatura de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor, marca „Autovision", montată pe autospeciala cu numărul MAI_, iar la orele 00.07, a fost înregistrat cu aparatul radar, autoturismul cu numărul de înmatriculare_, care rula cu viteza de 71 km/h, în localitatea S., județul M., pe un sector de drum cu limită de viteză de 50 km/h, depășind, astfel, viteza legală cu 21 km/h și având defecțiuni la sistemul de iluminare, respectiv lumina de întâlnire pe partea stângă, și nu a avut asupra sa permisul de conducere.
Pe fond, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, și analizând probele administrate, reține următoarele:
In ceea ce privește legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/19.04.2015 instanța va verifica dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, și dacă procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. De asemenea, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Privitor la forma procesului-verbal, instanța reține că potrivit prevederilor art. 109 alin. 2 din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constatarea contravențiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, iar potrivit prevederilor art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OG nr. 195/2002 prevede că în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.
Astfel, instanța constată din analiza prevederilor legale mai sus enunțate că respectarea formei prevăzute de anexa nr. 1D este prevăzută de lege numai în cazul în care fapta se probează cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, nerespectarea cerințelor de formă ale înscrisului nu poate fi interpretată decât cel mult ca o nulitate relativă, situație când se poate dispune anularea numai dacă prin lipsa cerinței legale s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, condiție neîndeplinită în cauză.
Instanța reține că petentul a invocat faptul că agentul constatator nu i-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni.
Astfel, instanța reține că din interpretarea dispozițiilor alin.7 art.16 din OG nr.2/2001 reiese că agentul constatator are două obligații, respectiv obligația de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și obligația de a le consemna în procesul-verbal la rubrica „alte mențiuni”. Din formularea textului de lege rezultă că neîndeplinirea obligației de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni nu este sancționată expres cu nulitatea, fiind deci în prezența unei nulități virtuale, în acest sens stipulând și Decizia nr.XXII/19 martie 2007, dată în recursul în interesul legii. În acest caz sancțiunea este nulitatea relativă, anularea actului intervenind doar în măsura constatării unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Pe de altă parte, instituirea obligației de a consemna obiecțiunile contravenientului în procesul-verbal la rubrica „alte mențiuni”, este o garanție a respectării dreptului la apărare al contravenientului. În consecință, instanța apreciază că, dreptul la apărare al petentului și egalitatea armelor, ca și condiții ale unui proces echitabil sunt respectate în cauză, instanța având posibilitatea să verifice în concret dacă s-au respectat dispozițiile legale în materie prin acordarea posibilității petentului să-și formuleze probatorii în susținerea plângerii și să formuleze eventualele obiecțiuni în instanță.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța consideră că, materia contravențională, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, poate fi calificată ca aparținând materiei penale, din perspectiva garanțiilor instituite de aceasta, astfel încât, instanța trebuie să asigure toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, cu condiția respectării unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit.
Privitor la dispozițiile art.6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor si a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor, una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal de agentul constatator, cum este și speța de față, procesul verbal legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de către petent pentru răsturnarea acesteia plângerea va fi respinsă. Aceste concluzii sunt confirmate și de decizia adoptată în cauza N. c. României, de unde reiese foarte clar că sunt respectate garanțiile prevăzute de art. 6, dacă petentul a avut posibilitatea sa facă dovada contrarie constatărilor din procesul-verbal, în fata instanței.
Instanța reține că, în conformitate cu dispozițiile conform art. 108 alineat 1 litera b punct 2 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de 3 puncte de penalizare pentru depășirea cu 21 - 30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Analizând suportul cu memorie optică conținând înregistrarea faptei sancționate depus la dosar de către intimată, se poate observa că este vorba de o identitate a autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, din care se poate observa că autovehiculul circula cu viteza de 71 km/h, viteza fiind redată pe suportul cu memorie optică la ora 00:07:33. Aceste elemente, alături de ora trecută în suportul cu memorie optică, respectiv 00:07oră ce corespunde celei menționate în procesul verbal de constatare a contravenției, înlătură orice dubiu asupra săvârșirii de către petent a faptei contravenționale reținute în sarcina sa.
Instanța reține că înregistrarea este conformă prevederilor pct. 3.5.1 din Norma de metrologie legală 021-05 NML "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", aprobatã prin Ordinul Biroului Român de Metrologie nr. 301/2005, modificat prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/2009, cuprinzând data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, imaginea autovehiculului, din care poate fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Viteza de deplasare a autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ respectiv de 71km/h, a fost constatată, potrivit legii, cu aparatul radar omologat și verificat metrologic astfel cum reiese din buletinul de verificare metrologică depus la dosar (fila 28).
Din buletinul de verificare metrologică al aparatului radar, reiese că aparatul poate fi folosit atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, fiind respectate astfel prevederile pct. 5.2.1 și 5.2.2 din Norma de metrologie legală 021-05 NML "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", aprobatã prin Ordinul Biroului Român de Metrologie nr. 301/2005, modificat prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/2009.
În ceea ce privește atestatul operatorului „autovision”, agentul șef principal de poliție T. M. G. este autorizat sa desfășoare activități de utilizare și exploatare a aparatului radar „AUTOVISION".
Cu privire la legalitatea cinemometrelor, potrivit punctului 5.2.1 din Anexa la Ordinul nr.301/2005 buletinele de verificare metrologică sunt eliberate în urma verificărilor inițiale și a verificărilor periodice ale cinemometrelor montate pe mașini, care funcționează în regim staționar cât și în regim de deplasare, și în care sunt menționate marca și numărul de înmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul, legalitatea cinemometrului fiind valabilă numai pe autovehiculul pe care acesta este montat la momentul verificării metrologice.
Astfel, în procesul-verbal . nr._/19.04.2015 s-a menționat faptul că s-a acționat cu aparatul radar în vederea depistării încălcărilor prevederilor legale privind regimul de viteză, folosind aparatul supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor, marca „AUTOVISION", montată pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI_, identificat și prin buletinul de verificare metrologică depus la dosar (fila 28).
În ceea ce privește eroarea maximă tolerată de +/- 4% a aparatului radar, potrivit punctului 3.2.6 din Anexa la Ordinul nr.301/ 2005: „cinemometrul trebuie să fie prevăzut cu o funcție de autotestare, care poate pune în evidență orice defect sau dereglare funcțională (...)". ..Această funcție trebuie să fie activată automat la fiecare punere în funcțiune a cinemometrului. In cazul depistării unor defecte sau dereglări funcționale acestea vor fi semnalate iar funcționarea cinemometrului va fi blocată ".
De asemenea, în procesul de verificare metrologică, erorile cinemometrului sunt măsurate pentru a se stabili dacă le încadrează sau nu în normele de metrologie legală, dacă în urma acestor măsurători se constată că erorile cinemometrului se încadrează în normele de metrologie legală, aparatul respectiv este certificat pentru utilizarea în măsurarea vitezei, iar din acest moment, viteza măsurată de aparatul radar omologat și certificat, este viteza legal stabilită, fără a se aplica nici un fel de corecții.
Astfel, așa cum rezultă și din prevederile pct. 1.1 și 1.2. din normele privind Metodologia privind utilizarea echipamentului video, cinemometrul trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute de acest ordin, printre care și cele referitoare la marja de eroare, pentru a putea fi omologat, iar după omologare, viteza indicată de cinemometru este viteza legal stabilită de deplasare a autovehiculului, nemaiexistând posibilitatea de aplicare a vreunei marje de eroare.
De asemenea, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 195 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 99, alin. l, pct.18 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, respectiv pentru conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu defecțiuni tehnice.
Din mențiunile procesului-verbal . nr._/19.04.2015 instanța reține că petentul a circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_, având defecțiuni la sistemul de iluminare, respectiv lumina de întâlnire pe partea stângă,aspecte care rezultă și din raportul agentului constatator din data de 19.05.2015.
Totodată, petentul a fost sancționat contravențional și potrivit prevederilor art. 101 alin. 1 pct.18 din O.U.G. nr.195/ 2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru nerespectarea obligației de a avea asupra sa documentele prevăzute de art.35 alin.2, iar agentul constatator i-a aplicat sancțiunea avertismentului deoarece petentul nu a avut asupra sa permisul de conducere.
Mai mult decât atât, instanța reține că la întocmirea procesului-verbal, petentul a semnat mențiunea consemnată cu privire la atitudinea sa față de fapta imputată și actul sancționator, fapt a cărui semnificație nu poate fi decât aceea a acordului cu privire la mențiunile consemnate și sancțiunea aplicată de către agentul constatator.
Este evident că semnarea procesului verbal în atare mod nu conferă o prezumție irefragabilă de recunoaștere a faptei, însă persoana sancționată are obligația de a justifica atitudinea substanțial diferită, materializată prin contestarea ulterioară a procesului verbal, în condițiile în care nu a avut nimic de obiectat cu prilejul întocmirii acestuia și aducerii la cunoștință a faptei imputate de agentul constatator, astfel că simpla negare a situației de fapt, nu poate conduce la înlăturarea prezumției de veridicitate a celor expuse în procesul verbal contestat.
În consecință, ținându-se cont și de împrejurarea că în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului – verbal, instanța constată așadar că forța probantă a procesului – verbal nu a fost înlăturată, acesta bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie cu privire la cele faptele reținute în sarcina sa.
Față de considerentele expuse mai sus, dat fiind faptul că prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat instituită de legea română nu a fost răsturnată prin proba contrară făcută de către petent și având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în temeiul art.34 coroborat cu art.31 din OG nr.2/2001, instanța urmează să respingă plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul G. R., având CNP_ și domiciliul în Drobeta T. S., ., județul M., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului M. cu sediul în Drobeta T. S., .. 75, județul M., CUI_, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. A-MS../Tehn.C.C
4 ex./ 27.10.2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Validare poprire. Sentința nr. 2871/2015. Judecătoria... → |
|---|
