Acţiune în constatare. Sentința nr. 3516/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3516/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 19-11-2015 în dosarul nr. 3516/2015
Dosar nr._ - acțiune în constatare –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S. JUDEȚUL M.
Sentința civilă nr. 3516
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. F.
Grefier ședință A. E.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul B. I. în contradictoriu cu pârâta B. G. SOCIETE GENERALE SA, având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 12.11.2015, apoi pentru pentru termenul de astăzi, 19.11.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.03.2015 sub nr._, reclamantul B. I. a chemat în judecată pe pârâta . GENERAL SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate existenta clauzei abuzive privind comisionul de întocmire dosar si a clauzei privind comisionul de gestionare a creditului, prevazute la pct.8 din Condiții particulare coroborat cu pct.4.1.1. lit.a si b din Condiții generale ale contractului de credit nr._ din 16.05.2008; anularea acestor clauze si obligarea pârâtei sa restituie sumele incasate nelegal, respectiv suma de 640 lei reprezentând comision de intocmire dosar si suma de 6442 lei reprezentând comision de gestionare incasat pe perioada 16.05._15, impreuna cu dobânda legala, ce va fi calculata de la data plații fiecărei rate pana la data restituirii efective.
Totodată a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a încheiat cu pârâta contractul de credit bancar nr._ în data de 16.05.2008, în baza căruia i s-a acordat un credit în cuantum de 37.500 lei.
Reclamantul a mai arătat că acest contract încheiat cu pârâta are caracterul unui contract standard, cu clauze preformulate de către banca, neavand posibilitatea sa refuz stipularea vreunei clauze contractuale.
Acest contract de credit, ce prezintă practic toate caracteristicile unui contract de adeziune, cu clauze preformulate de către instituția bancara, conține clauze abuzive, asa cum sunt acestea reglementate de Legea 193/2000.
Astfel, in contractul de credit s-au prevăzut următoarele:
- la pct.8 din Condiții particulare, prima liniuta, plata unui comision de intocmire dosar de 2,50%, minim 180 RON si maxim 800RON. Valoarea comisionului este de 640 RON, iar la pct.4.1.1. din Condiții generale se arata"comision de intocmire a dosarului de credit, in suma fixa sau calculata ca procent din suma creditului, dar nu mai puțin de valoarea minima stabilita de Banca, platibil o singura data, la acordarea creditului"
-la pct.8 din Condiții particulare liniuta a doua, plata unui comision lunar de gestionare a creditului, la data prezentei 0,30%, iar la pct.4 din condiții generale se arata"Comision de gestionare a creditului, in suma fixa sau claculat ca procent din soldul creditului sau din valoarea creditului acordat, platibil in frecventa prevăzuta in Condiții Particulare, conform listei de tarife standard in vigoare la data incasarii" .
Banca nu a explicat pentru ce serviciu prestat efectiv de către aceasta datorează aceste comisioane, exprimarea în formula procentuala a comisioanelor ascuzand, in realitate, un plus de dobânda contractuala menita sa majoreze, in mod nejustificat, veniturile băncii, fiind totodată si o practica înșelătoare.
Prin incasarea acestor comisioane, fara ca banca sa ofere vreun contraserviciu pentru încasarea comisionului, ce ar fi de natura oricărui comision, se produce un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor, in detrimentul său, consumator aflat in poziție de inferioritate fata de banca.
In ceea ce privește comisionul de întocmire dosar, a arătat că pentru a beneficia de credit, a fost nevoit sa plătescă acest comision, in condițiile in care pentru acordarea creditului plătește pentru o perioada de 108 luni, dobânda contractuala..
In ceea ce privește comisionul de gestionare, parata nu explica in mod transparent, ce reprezintă acest comision, care sunt serviciile prestate si cum se calculează valoarea acestora, astfel ca a stabilit unilateral un procent de 0,30%, fara nici o alta explicație.
Or, acest comision, in cuantum de 0,30% lunar, este nejustificat si vădit disproporționat cata vreme pentru acest costuri al creditului parata nu a explicitat vreo condiție care il impune ca fiind necesar, nu este determinat sau determinabil in raport de anumiți factori de piața, nu reprezintă contravaloarea vreunui serviciu bancar oferit de parata, singura prevedere din contract fiind in sensul ca datorez acest comision..
Prin plata acestui comision a achitat un cost suplimentar, ce reprezintă de fapt o dobânda mascata, aceste clauze fiind abuzive prin prisma dispozițiilor Legii nr. 193/2000, motiv pentru care se impune eliminarea clauzelor din contract si parata sa fie obligata sa îi restituie sumele incasate in temeiul acestor clauze, nule absolut.
Aceasta clauza oferă băncii dreptul discreționar de a incasa sume de bani in afara debitului principal si dobânzilor si costurilor aferente percepute separat, fara ca banca sa indice in mod clar condițiile si împrejurările care ar genera si justifica acest comision.
Este evident ca banca, in calitatea sa de profesionist, a acționat in relația contractuala de pe o poziție dominanta si a impus, peste vointa sa, clauze abuzive, cu încălcarea drepturilor legale.
Astfel, potrivit art.1 din Legea 193/2000, orice contract încheiat intre comercianți si consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate.
Potrivit lit.g din Anexa la lege, este considerata abuziva clauza care da dreptul exclusiv comerciantului sa interpreteze clauzele contractuale ". De asemenea, conform art.4(l) din Legea nr.193 /2000" O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează, in detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor. (2)0 clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea cosnumatorului sa influențeze natura ei "
Potrivit unei jurisprudente constante, sistemul de protecție pus in aplicare prin Directiva 93/13 se bazează pe ideea ca un consumator se găsește . ineferioritate fata de un vânzător sau furnizor in ceea ce privește atat puterea de negociere, cat si nivelul de informare, situație care il conduce la adeziunea la condițiile redactate in prealabil de vânzător sau furnizor, fara a putea exercita o influenta asupra conținutului acestora.
Având in vedere o asemenea situație de inferioritate, art.6 alin.2 din Directiva 93/13 prevede ca clauzele abuzive nu creează obligații pentru consumator.
Dreptul astfel recunoscut instanței a fost considerat necesar pentru a se asigura protecție efectiva consumatorului, având in vedere in special riscul destul de important ca acesta sa nu isi cunoască drepturile sau sa intampine dificultăți in exercitarea acestora".
De asemenea, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat la data de 03.06.2010 in cauza C484-08 Caja de Ahorros y Monte Piedad de Madrid având ca obiect pronunțarea unei hotar preliminare regferitor la interpretarea art.4(2) si art.8 din Directiva 93/13/CEE si a decis ca:
- Articolul 4 alineatul (2) si articolul 8 din Directiva 93/13/CEE a Consilului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii trebuie interpretate in sensul ca nu se opun unei reglementari naționale, precum cea in cauza in acțiunea principala, care autorizează un control jurisdictional al caracterului abuziv al clauzelor contractuale privind definirea obiectului principal al contractului sau caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte, fata de serviciile sau de bunurile furnizate in schimbul acestora, pe de alta parte, chiar daca aceste clauze sunt redactate in mod clar si inteligibil.
- Articolul 2 CE, articolul 3 alineatul (1) litera (g) CE si articolul 4 alineatul (1)CE nu se opun unei interpretări a articolului 4 alineatul (2) si articolului 8 din Directiva 93/13 potrivit căreia statele membre pot adopta o reglementare naționala care autorizează un control jurisdictional al caracterului abuziv al clauzelor contractuale privind definirea obiectului principal al contractului sau caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte, fata de serviciile sau de bunurile furnizate, chiar daca aceste clauze sunt redactate in mod clar si inteligibil.
În drept, a invocat Legea nr. 193/2000,Directiva 93/13/CEE, art.948, art.966, art.968, art.1092 cod civil, OG nr.9/2000 si OG nr. 13/2011, Jurisprudeanta relevanta a C.J.U.E.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar în copie certificată, grafic de rambursare, contractul de credit nr._/16.05.2008, extras de cont.
La data de 20.05.2015, pârâta B.- G. Societe Generale SA a formulat întâmpinare (filele 33-49 dosar), prin care a invocat excepția de netimbrare, excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la capătul de cerere având ca obiect restituire contravaloare comisioane și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Totodată, a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la excepția de netimbrare a cererii de chemare în judecată, a arătat faptul că întrucât reclamantul a solicita ca instanța sa constate nulitatea absoluta a clauzelor pretins abuzive cuprinse în contractul de credit încheiat intre parti si sa se dispună restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de întocmire dosar și comision de gestionare, apreciem că în cauză sunt incidente prevederile art. 3 alin. 2 lit. a din OUG nr. 80/2013, text care prevede că sunt cereri evaluabile în bani care se taxează la valoare și cererile privind constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui act juridic.
Consideră că pentru acțiunea de față trebuie achitată o taxă judiciară de timbru, calculată la valoarea patrimonială a actului juridic a cărui nulitate absolută se solicită a fi constatată.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la capătul de cerere având ca obiect restituire contravaloare comisioane, arată că potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, aplicabil în speță raportat la data încheierii convenției dintre părți, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Art. 3 din același act normativ dispune că termenul prescripției aplicabil tuturor drepturilor de creanță este de 3 ani de la data când se naște dreptul la acțiune.
Contractul de credit nr._ a fost încheiat cu reclamantul la data de 16.05.2008, iar acțiunea a fost introdusă la data de 30.03.2015. Prin urmare, pentru perioada cuprinsă între 16.05.2008 și 30.03.2012 sumele achitate sunt prescrise, fiind împlinit termenul general de prescripție prevăzut la art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Ca efect al constatării nulității absolute a unei clauze contractuale, efectele nulității se produc retroactiv, urcând în timp până la momentul încheierii contractului. Acesta va fi considerat momentul de la care se putea cere și obține restituirea prestațiilor executate în temeiul unei clauze nule absolut. Potrivit dreptului comun în materia prescripției extinctive aplicabil în speță (Decretul nr. 167/1958), acela este momentul nașterii dreptului la acțiune, moment de la care curge termenul de prescripție al acțiunii întemeiate pe un drept de creanță.
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii raportat la prevederile art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, arată că mecanismul art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 trebuie analizat cu prioritate de către instanța de judecată, prin raportare la clauzele aferente tuturor celor două tipuri de comision:,, (6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil. "
Legiuitorul național a preluat soluția din art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii care are o redactare aproape identică: ,, (2)Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o partea, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil. "
Rațiunea pentru care cele două norme juridice exclud din sfera clauzelor contractuale ce pot fi cercetate din perspectiva caracterului lor abuziv, clauzele care consacră obligațiile esențiale, are în vedere mecanismul acordului de voințe și, in fine, de libertatea de voință a subiectelor de drept de a intra în raporturi contractuale pe baza unui consimțământ valabil exprimat. Prin aceste dispoziții s-a urmărit impunerea cel puțin a unui nivel minim de conștientizare în sarcina consumatorului, care nu poate profita pur si simplu de calitatea de consumator pentru a obține diminuarea prețului la achitarea căruia s-a obligat, în cunoștință de cauză, ca urmare a încheierii contractului.
Astfel, atât legislația națională, cât și cea comunitară prevăd în mod expres cele două condiții a căror îndeplinire conduce la exceptarea clauzelor de la controlul caracterului abuziv, respectiv (i) clauzele trebuie să privească prețul contractului și (ii) să fie clare și fără echivoc.
In ceea ce privește prima condiție impusă de textul de lege, arătăm că dispozițiile contractuale privind perceperea comisionului de întocmire dosar. în valoare de 640 lei, și a comisionului de gestionare/administrare credit, ca procent de 0,30% din soldul creditului, fac parte integrantă din componenta esențială a creditului reprezentată de costul acestuia.
Este incontestabil faptul că aceste două tipuri de comisioane reprezintă costuri ale creditului, ambele reprezentând contravaloarea unor servicii prestate de către Bancă în favoarea reclamantului, făcând parte din prețul asumat de debitor pentru punerea la dispoziție a sumelor de bani împrumutate.
De altfel, legea însăși califică aceste comisioane ca fiind preț al contractului. Astfel, prin art. 7 pct. 4 din OUG nr. 50/2010. costul total al creditului este definit ca incluzând ..toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit și care sunt cunoscute de către creditor, cu excepția taxelor notariale." în același sens, indicăm și art. 3 din Directiva 2008/48/CE privind contractele de credit pentru consumatori, litera g) și i), care stabilește că dobânda anuală efectivă (D.) reprezintă costul total al creditului care este format din "toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit și care sunt cunoscute de creditor". Prin urmare, clauzele referitoare la dobândă, la comisioane sau la costuri, fie că acestea din urmă sunt percepute la termen sau anticipat, sunt elemente care formează costul total al creditului.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție impusă de art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 mai sus citat, învederăm instanței că pretinsele clauze abuzive privind comisioanele sunt exprimate într-un limbaj clar și inteligibil, pentru reglementarea acestora fiind utilizați termeni uzuali și neechivoci care au permis reclamantei să cunoască, încă de la momentul semnării contractului, existența și întinderea obligațiilor asumate. Astfel, potrivit art. 8 din Condițiile Particulare: ..împrumutatul va plăti Băncii comision de întocmire a dosarului de credit: 2.50%, minim 180 lei și maxim 800 lei; valoarea comisionului fiind de 640 lei; comision lunar de gestionare a creditului, la data prezentei: 0.30% ".
Având in vedere modul in care este redactata clauza privind comisionul de întocmire dosar și comisionul de gestionare arătam ca aceasta este exprimata in termeni cu înțeles comun unanim acceptat, iar cuvintele folosite nu lasă loc la ambiguități, nici in ceea ce privește modul de calcul si nici referitor la denumiri.
A susținut că nu au fost utilizate formulări generale și nici nu a fost prevăzută posibilitatea băncii de a modifica discreționar comisioanele contestate, valoarea lor fiind fixă și bine stabilită, plătibilă fie o singură dată la momentul încheierii contractului de credit, în cazul comisionului de întocmire, fie lunar, raportat la soldul creditului, în situația comisionului de administrare.
Comisionul de întocmire dosar si comisionul de gestionare a creditului sunt evidențiate si in graficul de rambursare, in coloana distincta, alături de sumele reprezentând rata lunara a creditului si dobânda, clauza bucurându-se astfel de claritate si caracter univoc. Acest grafic a fost însușit de către debitor, prin semnătură, odată cu semnarea contractului, făcând practic imposibilă confuzia sau neînțelegerea cu privire la existența, modul de percepere și cuantumul acestora. Dintr-o simpla lecturare a graficului de plați se poate observa faptul ca valoarea lunara a comisionului de gestionare este în continuă scădere, ceea ce denotă cu certitudine faptul ca acesta este calculat ca procent din soldul creditului, valoarea sa lunara scăzând proporțional cu ratele lunare achitate de reclamanți.
Pe baza celor expuse mai sus, apreciază că dispozițiile privind comisioanele contestate au ca obiect stabilirea unor elemente componente ale prețului contractului și sunt formulate într-un limbaj clar și inteligibil, ceea ce atrage incidența art. 4 alin. (6) din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, nefiind posibilă cercetarea pretinsului lor caracter abuziv
Prin raportare la argumentele expuse anterior, textele normative incidente, precum și jurisprudența constantă a instanțelor judecătorești, rezultă că, pe calea acțiunii în constatarea clauzelor abuzive, nu se pot critica clauzele privind cuantumul comisioanelor, acestea fiind parte a prețului contractului de credit și fiind excluse, în mod expres (art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000), de la controlul caracterului abuziv.
Pe fondul cauzei a arătat că, în data de 16.05.2008 intre B. si B. I. a fost încheiat contractul de credit nr._ prin care reclamantul a beneficiat de un credit pentru nevoi personale nenominalizate- refinantare în cuantum de 37.500 RON pe o perioada de 108 luni având scadenta finala la data de 16.05.2017. Creditul a fost acordat cu o dobânda fixa de 14,90% pe an, fiind perceput un comision de întocmire a dosarului în valoarea de 640 lei lunar, un comision de gestionare a creditului în valoare de 3%, calculat la soldul creditului, astfel cum rezultă din Graficul de rambursare înmânat reclamantului la încheierea contractului.
Potrivit referirilor exprese din cuprinsul documentației aferente creditului acceptate de către reclamant, Contractul de credit include atât Condițiile Particulare cat si Condițiile Generale. In esența, acestea reglementează: părțile si obiectul contractului, durata contractului, dobânda aferenta contractului de credit, taxele si comisioanele percepute pe parcursul derulării contractului, modalitatea de rambursare, asigurări, garanțiile instituite pentru rambursarea creditului si obligațiile pârtilor.
Ca urmare a intrării în vigoare a OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, ce transpune în legislația națională Directiva 2008/48/CEE, Comitetul de Direcție al B. a aprobat prin procesul-verbal nr. 1251/06.08.2014 alinierea creditelor acordate persoanelor fizice, existente în sold la acea dată, la prevederile OUG nr. 50/2010, până la data de 19.09.2010, cu respectarea termenului maxim prevăzut de aceasta lege.
Prin urmare, banca a informat clienții despre necesitatea semnării acestor acte adiționale prin mai multe canale de comunicare, respectiv: prin extrasele de cont, prin afișele postate la ghișeele Băncii, prin informațiile prezentate pe site-ul instituțional precum si prin B. TV.
Mai mult decât atât, împrumutatul a fost informat despre necesitatea încheierii Actului adițional și prin mesaj scris SMS care a fost transmis pe numărul de telefon al acestuia în data de 19.08.2010 și care avea următorul cuprins: „Vă invităm în unitățile B. pentru alinierea contractului de credit la OUG nr. 50/2010. Nesemnarea unui Act Adițional este considerată acceptare tacită. Mulțumim”.
Deși Banca a depus toate diligentele pentru semnarea de către reclamant a Actului adițional, acesta nu a procedat la semnarea lui, fiind, prin urmare, considerat acceptat tacit, confom dispozițiilor prevăzute la art. 95 alin. 5 din OUG nr. 50/2010.
Astfel, la data de 17.09.2010 a intrat in vigoare Actul adițional nr. 1 la Contractul de credit nr._/16.05.2008 cuprinzând modificările impuse de aplicarea dispozițiilor legale prevăzute de OUG nr. 50 din data de 11.06.2010, nesemnat de către împrumutat, dar considerat acceptat tacit, conform art. 95 alin. 5 citat mai sus.
Ca urmare a intrării in vigoare a acestui act normativ, B. a menținut in contractul încheiat cu reclamantul doar acele clauze permise de OUG 50/2010. Prin actul adițional condițiile de creditare au devenit mai favorabile reclamantului, având in vedere ca s-a păstrat comisionul de gestionare, redenumit comision de administrare conform terminologiei impuse de OUG 50/2010, având același cuantum de 0,30% și fiind raportat, în continuare, la soldul creditului; s-a diminuat comisionul de rambursare anticipata potrivit dispozițiilor exprese ale ordonanței; s-a eliminat comisionul pentru nerespectarea clauzelor contractuale, iar dobânda penalizatoare a fost de asemenea, diminuata la 2 puncte procentuale peste dobânda curenta.
Arată ca OUG nr. 50/2010 a fost adoptată ca urmare a obligației României de transpunere in legislația naționala, pana la data de 11.06.2010, a Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 23.04.2008 privind contractele de credit pentru consumatori si de abrogare a Directivei 87/102/CEE și a avut ca scop asigurarea unui cadru unitar la nivelul Uniunii Europene în ceea ce privește creditele acordate consumatorilor.
În ceea ce privește clauza privind comisionul de întocmire a dosarului de credit, arată că legislația sub incidența căreia cade contractul de credit supus analizei nu interzicea, nici la momentul încheierii contractului și nici ulterior, perceperea unui comision de întocmire dosar. Mai mult decât atât, legalitatea acestuia a fost confirmată prin reglementarea expresă din art. 36 din OUG nr. 50/2010 prin care se prevede că pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: „comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor și, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor". Așadar, legiuitorul, și la ora actuală, prevede posibilitatea perceperii unui comision în vederea întocmirii/analizării dosarului de credit. Chiar dacă poartă denumirea de întocmire a dosarului. în realitate, scopul acestui comision este cel surprins de legiuitor, respectiv analiza dosarului de credit în vederea punerii la dispoziție a creditului, cu toată activitatea care rezultă din această operațiune. Totodată, art. 19 din OUG nr. 50/2010 prevede că „se interzice perceperea unui comision de analiză/întocmire dosar în cazul în care creditul nu se acordă". per a contrario, în cazul acordării creditului, situație pe care o regăsim în cauză, perceperea acestui comision este legală.
A menționat că acest comision de întocmire dosar reprezintă contravaloarea unor servicii prestate de Bancă în vederea întocmirii dosarului de credit, procesării cererii de finanțare, a prețului serviciilor analiștilor de credite, a procesării datelor, evaluării bonității clientului, accesării bazelor de date ale Centralei Incidentelor de Plăți (pentru a verifica dacă pe numele solicitantului există înregistrate incidente de plată cu cecuri, cambii sau bilete la ordin) și ale Biroului de Credite (pentru a verifica dacă clientul a fost raportat de către un creditor anterior ca fiind rău-platnic) și a efectuării tuturor formalităților pentru punerea la dispoziție a creditului.
Sub acest aspect, precizăm ca Banca este obligată să analizeze în mod temeinic și detaliat situația financiară, bonitatea, seriozitatea, gradul de îndatorare a solicitantului si eventualele garanții oferite de solicitant, gradul de acoperire a creditului solicitat prin garanțiile propuse.
Scopul analizei este acela de a stabili daca solicitantul este eligibil în vederea contractării unui credit. Obligativitatea unei asemenea analize este si la ora actuala prevăzuta prin art. 30 din OUG_, comisionul de analiza evident fund perceput pentru aceasta operațiune. O astfel de obligație revine Băncii și din perspectiva normelor prudențiale impuse de Banca Naționala a României, în acest sens, arătam ca prin Regulamentul nr. 3/2007 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice, emis de BNR, acesta din urma a impus instituțiilor de credit elaborarea unor norme interne privind procedura de acordare a creditelor, gradul total de îndatorare, cheltuielile de dedus din veniturile solicitanților de credit pentru a stabili acest grad total de îndatorare etc. Aceste reglementari interne ale instituțiilor de credit se supun, în mod obligatoriu, validării de către BNR (conform art. 3 din acest regulament), lipsa acestor norme fiind sancționată prin același regulament. Așadar Banca este obligata, prin norme imperative, să analizeze situația financiară/juridică a solicitanților de credit, în prealabil acordării unui credit.
În acest sens, indică și jurisprudența înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a Il-a civilă, care prin Decizia nr. 2186 din 12 iunie 2014, a reținut cu privire la legalitatea acestui comision următoarele: .Acordarea creditului se face în baza analizei documentelor puse la dispoziție de client, analiză ce presupune existența unor costuri în legătură cu verificările impuse de respectiva situației De asemenea, sub aspectul legalității comisionului de întocmire dosar, I.C.C.J. a reținut și: „La data încheierii contractelor de credit ale reclamanților nu era interzisă stabilirea comisionului de acordare în raport de valoarea creditului, numai prin prevederi legale ulterioare (art. 36 O.U.G nr. 50/2010) stabilindu-se că pentru analiza dosarului se percepe un comision în sumă fixă."
În ceea ce privește clauza privind comisionul de gestionare/administrare credit arată că pentru respectarea exigenței impuse de OUG nr. 50/2010 privind terminologia comisioanelor percepute, Banca, prin Actul adițional nr. 1, a eliminat din denumirea comisionului de gestionare /administrare a creditului sintagma „gestionare", astfel denumirea comisionului a devenit „comision lunar de administrare a creditului" fiind în continuare raportat la soldul creditului. Prin urmare, începând cu data de 17.09.2010 singura modificare a fost aceea că sintagma comision de gestionare a creditului din pct. 8 din Condițiile Particulare a fost înlocuită cu sintagma comision de administrare, procentul de 0,30% agreat de reclamantă rămânând neschimbat, fiind raportat la soldul creditului.
Din graficul de costuri totale (rambursare) anexat chiar de către reclamant la cererea de chemare în judecată și în baza căruia s-au efectuat rambursările creditului, rezultă fără niciun un dubiu că acest comision de gestionare/administrare credit de 0,30% a fost calculat la soldul creditului atât înainte cât și după . OUG nr. 50/2010 și a Actului adițional.
Pe cale de consecință, acest comision de administrare este un cost prevăzut și reglementat de lege, care prin art. 36 din OUG nr. 50/2010, a stabilit, în mod expres, că pentru operațiunile de monitorizare, înregistrare și efectuare de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului, comisionul va purta denumirea de comision de administrare, indiferent care este creditorul care acordă consumatorului împrumutul. în mod evident legiuitorul, în momentul în care a prevăzut că este legală perceperea unui comision de administrare credit, determinând totodată în ce scop se percepe acest comision, a impus și legalitatea tuturor comisioanelor achitate. în caz contrar, s-ar ajunge la golirea de conținut a normei legale, precum și la aplicarea pur formală și neprevizibilă a acesteia.
Or, în condițiile în care legea reglementează un astfel de comision, a susține că respectivul comision este nelegal, abuziv, echivalează cu a susține că însăși legea este nelegală sau abuzivă, ceea ce reprezintă o absurditate juridică.
În al doilea rând, comisionul contestat corespunde unui serviciu prestat de bancă, respectiv administrarea lunară a împrumutului care implică unele activități specifice și cu caracter repetitiv din partea băncii. Rațiunea perceperii comisionului de gestionare a creditului rezultă chiar din denumirea sa și înțelesul semantic al acestuia, serviciul prestat de Bancă în favoarea împrumutatei constând în monitorizarea/urmărirea/înregistrarea de operațiuni în scopul utilizării/rambursării creditului acordat.
În al treilea rând, în ceea ce privește pretinsul caracter de dobândă mascată al comisionului de administrare credit, menit să îl inducă în eroare pe reclamant, arătăm că și în cuprinsul Graficului de rambursare, Banca a indicat în mod distinct cuantumul dobânzii anuale (14% pe an), și cuantumul celor două comisioane contestate (640 lei, respectiv 0,30% calculat la soldul creditului, în sumă totală de 7442, 25 lei), cele două tipuri de costuri având rațiuni distincte. Prin urmare, reclamantul a cunoscut anterior încheierii contractului că, suplimentar față de rata dobânzii, ce reprezintă, în esență profitul obținut de Bancă în schimbul acordării creditului, era perceput, în mod lunar, și comisionul de administrare constând în contravaloarea unor servicii prestate de Bancă.
A arătat că acest comision a fost plătit de către reclamant pe parcursul mai multor ani, în conformitate cu prevederile contractuale, demonstrând astfel, dincolo de orice dubiu, că a acesta a înțeles întinderea obligațiilor pe care și le-a asumat la semnarea contractului de credit.
Comisionul de administrare credit, calculat la soldul creditului, este apreciat de către legiuitor ca fiind justificat, aspect ce rezultă din art. 36 din OUG 50/2010, iar reclamantul nu a făcut dovada nelegalității unui comision, motiv pentru care afirmațiile acestuia nu pot fi primite.
Cu privire la legalitatea comisioanelor contestate din perspectiva Legii nr. 193/2000 arată că Legea nr. 193/2000 reglementează 3 condiții cumulative pentru ca o clauză contractuală inserată într-o convenție încheiată între un profesionist și un consumator să fie considerată abuzivă: clauza să nu fi fost negociată, clauza să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților și să fi fost inserată în contract cu rea-credință.
A precizat că niciuna din clauzele contestate nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 4 al. 1 din legea nr. 193/2000.
În ceea ce privește negocierea clauzelor contractuale a arătat că reclamantul nu a formulat în niciun moment vreo cerere de modificare sau clarificare a clauzelor contestate, nici în perioada precontractuală și nici pe parcursul derulării contractului. Reclamantul a ales, deci, la încheierea contractului de credit, sa nu se prevaleze de dreptul de a solicita lămuriri sau o eventuala contraoferta, apreciind oferta înaintată de subscrisa ca fiind mulțumitoare si potrivita pentru nevoile acestuia.
Acesta a fost informat în detaliu cu privire la produsele de creditare solicitate, precum si în legătură cu termenii și condițiile de acordare a creditelor, anterior încheierii contractelor de credit, prin informațiile furnizate de consilierul de clientelă al băncii care s-a ocupat de acordarea acestui credit, precum si prin intermediul proiectul contractului de credit.
Sub acest aspect, reclamantul nu a solicitat, de asemenea, niciun fel de explicații suplimentare cu privire la termenii sau condițiile contractului, nici anterior semnării contractului de credit, nici pe parcursul derulării acestuia, executându-și obligațiile rezultând din contractul de credit o perioadă lungă de timp - aproximativ 7 ani. motiv pentru care este nerezonabil a se susține că nu a înțeles și că nu a acceptat clauzele contractului. Acest argument este reținut în mod constant de către instanțele de judecată care subliniază următoarele: ..clauza privind dobânda de 12% pe lună a fost stabilită de comun acord de ambele părți contractante, dovada în acest sens fiind și faptul că derularea contractului nu a întâmpinat dificultăți pe o perioadă relativ lungă de timp (1995 - 2001). In această situație, nu se poate vorbi de o clauză abuzivă, care nu a fost negociată de părți la încheierea contractului (...)".
A menționat că încheierea Contractului de credit a fost precedată de următoarele etape: analiza ofertei complete de creditare pe care B. o punea la dispoziția persoanelor interesate la acel moment; produsele de creditare erau suficient de variate si detaliat descrise încât persoana interesata sa poată alege, pe baza unor considerente de oportunitate proprii, varianta cea mai avantajoasa; completarea cererilor de creditare, in cuprinsul acestora persoanele interesate optând pentru unul dintre produsele de creditare care, potrivit analizei proprii, corespundea intereselor si disponibilităților financiare; analizarea condițiilor generale aplicabile contractelor de credit, in cuprinsul acestora fiind detaliat descrise atât consecințele si condițiile specifice fiecărui tip de credit, inclusiv in ceea ce privește cuantumul comisionului de gestionare credit; particularizarea condițiilor de creditare selectate de către împrumutat in cadrul condițiilor particulare. Aceasta etapa finala presupunea semnarea contractului de credit cu indicarea exacta a condițiilor de creditare compatibile cu situația financiara si opțiunile exprimate de către persoana fizica interesata.
Astfel, pe baza tuturor informațiilor si a documentelor primite, împrumutatul a avut posibilitatea sa aleagă intre mai multe oferte de creditare prezentate de alte bănci din România, prin compararea condițiilor de creditare. Ca urmare a faptului ca reclamantul a fost de acord cu toate condițiile de creditare oferite de Banca, acesta a solicitat acordarea creditului in cadrul căruia nu a fost obligat sa se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reala de a lua cunoștința înainte de semnarea contractului de credit, acesta fiind in posesia tuturor elementelor pentru a fi in măsura sa cunoască întinderea obligațiilor sale. Negocierea contractului, acceptarea condițiilor si semnarea contractului s-a făcut așadar in totala transparenta si in cunoștința de cauza si nu a existat niciun impediment care sa-l fi împiedicat pe reclamant sa refuze semnarea contractului de credit sau sa solicite informații ori negocieri suplimentare.
Sub acest aspect, a arătat că prin semnarea contractului de credit, acesta a declarat in mod expres ca a luat cunoștința de conținutul contractului si ca este de acord cu dispozițiile contractuale, ca semnează cu intenția libera de a dobândi toate drepturile si obligațiile care decurg din contract, pe care le considera echitabile. Așadar, reclamantul a avut toate datele necesare unui consumator mediu si diligent, așa cum este el definit de art. 2 lit. m din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, pentru a prevedea obligațiile contractuale.
Prin prezentul contract de credit reclamantul a înțeles sa refinanțeze un credit contractat de acesta la Bancpost SA, astfel ca este evident ca oferta B. a fost comparata cu condițiile contractuale oferite de aceasta instituție bancara, alegând sa contracteze totuși cu subscrisa un contract de credit nou. Pe de altă parte, acest aspect subliniază faptul că reclamantul nu este un consumator neavizat, aceasta deținând experiență în accesarea creditelor bancare, în condiții similare sub aspectul perceperii de comisioane.
În al doilea rând, în ceea ce privește utilizarea de contracte standard, a arătat că mecanismul de încheiere a contractelor de credit, prin folosirea unor modele preformulate, nu poate fi prezumat a fi încheiat fără negociere. Ceea ce este susținut de reclamant ca fiind contract de adeziune cu clauze redactate în prealabil de către bancă nu reprezintă altceva decât o ofertă de contract, ofertă precedată de o cerere de credit, acceptată de către cealaltă parte fără formularea unei contraoferte. Acest mod de a încheia un contract este legal și specific raporturilor comerciale, în care comerciantul nu poate răspunde în timp util la cerințele pieței, dacă nu-și formulează în mod clar oferta.
Reclamantul nu demonstrează existența unui dezechilibru semnificativ între obligațiile asumate de cele două părți contractante, deși, potrivit dispozițiilor art. 249 Cod Proc Civ, sarcina probei incumbă părții care formulează o pretenție în cursul judecății. Simpla afirmare a faptului că, prin clauzele contestate, banca urmărește perceperea unei așa-zise dobânzi mascate nu este aptă să conducă la demonstrarea existenței unui dezechilibru semnificativ creat între prestațiile celor două părți contractante.
Mai susține că între prestațiile la care s-au obligat părțile nu există un dezechilibru și, cu atât mai puțin, un dezechilibru semnificativ. In speța, nu se poate retine caracterul abuziv al clauzelor privind comisionul de întocmire dosar si a comisionului de gestionare/administrare credit întrucât pe de o parte, perceperea acestora este stabilita prin contractul de credit si a fost permisa de legislația aplicabila contractelor de credit in vigoare la data încheierii contractului de credit, iar pe de alta parte, prin modalitatea de reglementare si cuantum, comisioanele in discuție nu au drept consecința crearea unui dezechilibru intre drepturile si obligațiile pârtilor contractante, acestea fiind justificate de prestarea unor servicii de către Banca, respectiv: comisionul de întocmire dosar este perceput pentru serviciile prestate de Bancă în vederea întocmirii dosarului de credit, procesării cererii de finanțare, a prețului serviciilor analiștilor de credite, a procesării datelor, evaluării bonității clientului, accesării bazelor de date ale Centralei Incidentelor de Plăți (pentru a verifica dacă pe numele solicitantului există înregistrate incidente de plată cu cecuri, cambii sau bilete la ordin) și ale Biroului de Credite (pentru a verifica dacă clientul a fost raportat de către un creditor anterior ca fiind rău-platnic) și a efectuării tuturor formalităților pentru punerea la dispoziție a creditului; comision de administrare este perceput pentru operațiunile de monitorizare, înregistrare și efectuare de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului - chiar dacă contractul de credit a fost încheiat înainte de . OUG nr. 50/2010. comisionului de gestionare/administrare a fost perceput la soldul creditului și prevăzut expres în graficul de rambursare, care conține explicit sumele de plată lunar.
Astfel, reclamantul a beneficiat de un credit de nevoi personale în scopul refinanțării unui alt credit contractat anterior, în valoare de 37 500 Iei, pe o perioadă de 108 luni, dobânda percepută fiind una fixă, de 14,90%. Reclamantul s-a obligat să plătească un comision lunar de gestionare/administrare de 0,30% din soldul creditului și un comision de întocmire dosar de 640 lei. Valoarea acestor comisioane nu este în măsură să afecteze echilibrul contractual așa cum greșit susține reclamantul, costurile respective reprezentând prețul unor servicii prestate de către subscrisa în favoarea și la solicitarea împrumutatului. Pe de altă parte, creditul a fost acordat pentru o perioadă lungă de timp, ratele de credit trebuind achitate lunar, fiind astfel imperativă urmărirea rambursării acestuia și efectuarea de operațiuni în acest sens.
Împrumutul bancar este definit ca fiind orice angajament de punere la dispoziție sau acordare a unei sume de bani ori prelungire a scadenței unei datorii, în schimbul obligației debitorului la rambursarea sumei respective, precum și la plata unor dobânzi sau altor cheltuieli legate de această sumă; debitorul băncii, suportând prețul creditului, este dator, în realitate, să suporte cele două componente ale acestuia: dobânda și comisioanele. O decizie de eliminare a clauzelor privind comisioanele, legal stabilite si de comun acord, nu determină o echilibrare a intereselor împrumutatului, care astfel ar modifica, în afara principiului pacta sunt servanda, contractul. Ca atare, ar determina un dezechilibru semnificativ în defavoarea băncii din moment, care ar fi obligată, în condițiile impuse de împrumutat să acorde, în realitate, un credit în cadrul căruia anumite servicii prestate de Bancă pană la rambursare ar fi cu efectuate cu titlu gratuit.
Principiul pacta sunt servanda consacrat de dispozițiile art. 969 C.civ. își găsește justificarea în libertatea contractuală care se exprimă prin facultatea individului de a intra într-un raport contractual sau nu, de a alege persoana cu care contractează și de a stabili în mod liber, în acord cu cealaltă parte, conținutul contractului.
Arată că B. a procedat la inserarea clauzelor privind comisioanele creditului datorat de împrumutat cu respectarea întocmai a cerințelor legale în vigoare, perceperea acestora fiind permisă de legislația în vigoare la data semnării contractului de credit.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul reclamantului.
La întâmpinarea, s-au anexat în copie certificată: act adițional nr. 1 din data de 17.09.2010; dovada notificare.
La termenul de judecată din 01.10.2015, reclamantul a depus cerere adițională (file 67-71 dosar), prin care a arătat că modifică cererea de chemare în judecată în sensul că se solicită și următoarele:
-să se constate existenta clauzei abuzive privind comisionul lunar de administrare a creditului prevăzut la art.1.3.1 din actul adițional nr. 1 la contractul de credit nr._ din data de 16.05.2008 și, în consecință să se constate nulitatea absolută a acestei clauze; obligarea pârâtei să restituie suma încasată cu titlu de comision gestionare/ administrare credit încasat în perioada 16.05.2008 – 16.02.2015 împreună cu dobânda legală aferentă ce va fi calculată de la data plății fiecărei rate reprezentând comision și până la data restituirii efective.
La termenul de judecată din 01.10.2015, instanța aîncuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri, iar pentru pârâtă a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul reclamantului.
La același termen de judecată instanța a dispus emiterea unei adrese către B. G. SOCIETE GENERAL pentru a comunica, în mod defalcat, cuantumul sumelor achitate de reclamant cu titlu de comision întocmire dosar, cu titlu de comision de gestionare credit și cu titlu de comision de administrare credit, cu indicarea perioadei aferente, precum și înaintarea extraselor de cont la zi aferente contractului de credit.
La data de 29.10.2015 a fost depusă la dosar adresa nr._/27.10.2015 emisă de B. G. Societe Generale (fila 74), prin care a comunicat că în ceea ce privește cuantumul comisionului de întocmire dosar acesta este în sumă de 640 lei și a fost încasat la data acordării creditului.
La termenul de judecată din 05.11.2015 pârâtele au depus la dosar notă de ședință (fila 85 dosar), prin care s-a comunicat că în ceea ce privește cuantumul comisionului de gestionare credit acesta este în sumă de 2.939,50 lei și a fost încasat în perioada 16.05.2008 – 16.09.2010, iar în ceea ce privește cuantumul comisionului de administrare acesta este în sumă de 2.053,83 lei și a fost încasat în perioada 16.10.2010 – 16.02.2015.
La termenul de judecată din 05.11.2015 reclamantul a depus precizare la acțiune (fila 112 dosar), prin care s-a indicat cuantumul sumelor ce se solicită a fi restituite cu titlu de comision întocmire dosar, cu titlu de comision gestionare credit și cu titlu de comision administrare credit. În acest sens se solicită obligarea pârâtei să restituie suma de 640 lei reprezentând contravaloare comision întocmire dosar încasat la data acordării creditului; suma de 2.939,50 lei reprezentând comision gestionare credit încasat în perioada 16.05.2008 – 16.09.2010; suma de 2.053,83 lei și a fost încasat în perioada 16.10.2010 – 16.02.2015, precum și dobânda legală aferentă ce va fi calculată de la data plății fiecărei rate reprezentând comision și până la data restituirii efective.
De asemenea, la același termen instanța a procedat la administrarea probei cu interogatoriul reclamantului și s-a luat act de renunțarea reclamantului la proba cu expertiză.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 248 alin. 1 C. proc. Civ., instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond care fac inutila, in tot sau in parte, administrarea de probe ori, dupa caz, cercetarea in fond a cauzei.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la capătul de cerere având ca obiect restituire contravaloare comisioane, excepție invocată de către pârâtă prin întâmpinare
Raporturile contractuale dintre părți intră sub incidența Legii 193/2000, fiind vorba de raporturi decurgând dintr-un contract comercial încheiat între un comerciant și consumatori astfel cum sunt definite aceste două categorii la art. 2 din nr. 193/2000, ce interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Fiind o dispoziție imperativă a legii, încălcarea ei deschide consumatorului calea acțiunii în constatarea nulității absolute a clauzei respective.
Mai mult, instanța reține că, o dată ce se solicită și constatarea caracterului abuziv al clauzelor în litigiu, prin raportare la natura juridică a acțiunii în constatare față de caracterul patrimonial imprescriptibil al nulității absolute, sumele plătite în temeiul acestei clauze rămân fără suport contractual, efect ce se produce retroactiv, de la momentul încheierii contractului, deoarece clauza nu „devine” abuzivă la momentul constatării acesteia, ci a fost abuzivă încă de la momentul încheierii contractului, instanța doar constatând acest aspect.
Prin urmare, dat fiind faptul că sumele de bani achitate cu titlu de comision de administrare rămân fără suport contractual, plata efectuată în acest sens devine o plată nedatorată care este supusă restituirii (repetițiunii).
Ca atare dreptul material la acțiune al reclamantului, atât pentru constatarea caracterului abuziv al clauzelor pretins abuzive, cât și pentru restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de administrare credit nu s-a prescris, având în vedere disp. art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Având în vedere cele expuse mai sus, apreciind ca nefiind întemeiată, instanta va respinge excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la capătul de cerere având ca obiect restituire contravaloare comisioane, excepție invocată de către pârâtă prin întâmpinare.
Cu privire la fondul cauzei
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța reține că între reclamantul B. I. și pârâta B. G. Societe Generale, prin Sucursala Drobeta T. S., s-a încheiat contractul de credit nr._/16.05.2008 (file 8-9 dosar) pentru suma de 37.500 lei, creditul fiind acordat pe o perioadă de 108 luni. Creditul acordat nu a fost asigurat prin constituirea vreunei garanții reale imobiliare.
Potrivit clauzei inserată la art. 8 pct. 1) din contractul de credit, s-a stabilit că banca percepe un comision de întocmire dosar în sumă de 640 lei.
De asemenea, conform clauzei inserată la art. 8 pct. 2) din contractul de credit, s-a stabilit că banca percepe un comision lunar de gestionare a creditului în valoare de 0,30% din soldul creditului.
Ulterior, între părți a fost încheiat actul adițional nr. 1/18.05.2015 la contractul de credit (filele 50-53), prin care comisionul de gestionare a fost redenumit în comision de administrare.
Potrivit clauzei inserată la art. 1.3.1. din actul adițional, s-a stabilit că banca percepe un comision lunar de administrare a creditului în valoare de 0,30% din soldul creditului.
Instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru constatarea caracterului abuziv al clauzelor ce fac obiectul prezentei acțiuni pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Astfel, cu privire la caracterul abuziv al acestor clauze, instanța urmează să analizeze care sunt condițiile prevăzute de lege pentru a declara o clauză ca având caracter abuziv, care este conținutul concret al clauzelor enunțate mai sus și dacă aceste clauze au caracter abuziv prin raportare la cerințele prevăzute de lege.
Potrivit disp.art. 4 din Legea nr. 193/2000:
„(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
(3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.”
Din interpretarea dispozițiilor normative citate anterior rezultă faptul că, pentru incidența acestora și constatarea caracterului abuziv al unei clauze contractuale existentă într-un contract intervenit între un comerciant și un consumator este necesar să fie îndeplinite cumulativ trei condiții, respectiv:
-clauza respectivă să fie conținută într-un contract intervenit între un comerciant și un consumator, în accepțiunea dată de lege acestor termeni;
-clauza respectivă să nu fi fost negociată direct cu consumatorul, înțelegând prin aceasta faptul că respectiva clauză a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei (cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv);
-clauza respectivă să creeze în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Disp. art. 4 din Legea nr. 193/2000 alin. (5) și (6) mai prevăd că:
„Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de: a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia; b) toți factorii care au determinat încheierea contractului; c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.
Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.”
În primul rând, instanța observă faptul că acest contract de credit nr._/16.05.2008 intervenit între părți intră sub incidența Legii nr. 193/2000, raportat la calitatea de comerciant și de consumator a părților contractante, astfel cum sunt definite de Legea nr. 193/2000.
În acest sens, potrivit art. 2 din Legea nr. 193/2000 se prevăd următoarele: (1) Prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale. (2) Prin comerciant se înțelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, precum și orice persoană care acționează în același scop în numele sau pe seama acesteia.
Prin urmare, având în vedere faptul că pârâta B. G. SOCIETE GENERALE este o societate comercială care a acționat în scopul comercializării serviciilor sale de creditare, iar împrumutatul – reclamantul B. I. este persoană fizică ce a acționat în scopuri personale (necomerciale), cele două părți au calitatea de comerciant (pârâta B. G. SOCIETE GENERALE) și, respectiv, consumator (reclamantul B. I.), fiindu-le astfel aplicabile în consecință dispozițiile Legii nr. 193/2000.
1). În ceea ce privește clauza prevăzută de art. 8 pct. 1) din contract referitoare la comisionul de întocmire dosar
Între reclamantul B. I. și pârâta B. G. Societe Generale, prin Sucursala Drobeta T. S., s-a încheiat contractul de credit nr._/16.05.2008 (file 8-9 dosar) pentru suma de 37.500 lei, creditul fiind acordat pe o perioadă de 108 luni. Creditul acordat nu a fost asigurat prin constituirea vreunei garanții reale imobiliare.
Potrivit clauzei inserată la art. 8 pct. 1) din contractul de credit, s-a stabilit că banca percepe un comision de întocmire dosar în sumă de 640 lei.
Instanța observă că acest comision de întocmire dosar în sumă de 640 lei perceput la momentul acordării creditului este evidențiat și în graficul de rambursare a creditului, alături de sumele reprezentând rata lunară a creditului și a dobânzii (filele 6-7, filele 91-94 dosar).
Reclamantul și-a însușit în totalitate obligațiile contractuale, inclusiv în privința achitării comisionului de întocmire dosar în sumă de 640 lei perceput la data acordării creditului, alături de rata lunară a creditului și a dobânzii, luând la cunoștință de cuantumul sumelor lunare ce urmează a fi achitate înainte de semnarea contractului.
Instanța remarcă faptul că deși contractul de credit în speță este unul standard, care cuprinde oferta băncii, totuși înaintea semnării actului clientul (reclamantul) a avut posibilitatea să cunoască costul contractului, să facă o analiză a acestuia și să facă o alegere conform criteriilor sale.
Mai mult, în condițiile în care banca pârâtă nu deținea monopolul pe piața creditelor bancare la momentul încheierii contractului de credit, ofertele fiind foarte variate, nu se poate considera că reclamantul ar fi încheiat contractul în necunoștință de cauză sau că acesta i-ar fi fost impus, fără să aibă posibilitatea să își exprime o altă opțiune.
Totodată, nu se poate reține că s-ar fi încălcat buna credință, atâta vreme cât la data încheierii contractului clauzele comisionului de întocmire dosar erau foarte clare, precise, fără echivoc, iar pentru înțelegerea acestora nu erau necesare cunoștințe de specialitate.
Reclamantul a cunoscut încă de la data încheierii contractului sumele de bani pe care le avea de achitat pentru fiecare tip de comision în parte, având în vedere că i-a fost comunicat, sub semnătură, graficul de rambursare a creditului, în care sunt individualizate toate comisioanele pe care acesta le avea de achitat.
Comisionul de întocmire dosar reprezintă contravaloarea unor servicii prestate de bancă în vederea întocmirii dosarului de credit, a procesării cererii de finanțare, a procesării datelor, a evaluării bonității clientului, a accesării bazelor de date ale centralei incidentelor de plăți pentru a se verifica dacă pe numele solicitantului există înregistrate incidente de plată, a accesării bazelor de date ale biroului de credite pentru a se verifica dacă clientul a fost raportat de către un creditor.
Mai mult, instanța are în vedere faptul că deși în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile OUG nr. 50/2010 cu privire la contractul de credit nr._/16.05.2008, instanța observă că prin art. 36 alin. 1 din OUG nr. 50/2010 s-a prevăzut că pentru creditul acordat creditorul poate percepe comision de analiză dosar, iar prin art. 36 alin. 2 din același act normativ s-a prevăzut că acest comision de analiză dosar va fi stabilit în sumă fixă.
Ca atare, instanța remarcă faptul că, după . OUG nr. 50/2010, comisionul de întocmire dosar este prevăzut printre comisioanele legale care se pot prevedea în contractele de credit, menționându-se inclusiv modalitatea de calcul a acestuia.
În concluzie, se constată că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele impuse de lege pentru a se aprecia în sensul caracterului abuziv al clauzei prevăzută la art. 1.3.1. din actul adițional nr. 1/18.05.2015 referitoare la comisionul de întocmire dosar.
2). În ceea ce privește clauza prevăzută de art. 8 pct. 2) din contract referitoare la comisionul lunar de gestionare a creditului și clauza prevăzută de art. 1.3.1. din actul adițional referitoare la comisionul lunar de administrare a creditului
Potrivit clauzei inserată la art. 8 pct. 2) din contractul de credit nr._/16.05.2008, s-a stabilit că banca percepe un comision lunar de gestionare a creditului în valoare de 0,30% din soldul creditului.
Ulterior, între părți a fost încheiat actul adițional nr. 1/18.05.2015 la contractul de credit (filele 50-53), prin care comisionul de gestionare a fost redenumit în comision de administrare.
Potrivit clauzei inserată la art. 1.3.1. din actul adițional nr. 1/18.05.2015, s-a stabilit că banca percepe un comision lunar de administrare a creditului în valoare de 0,30% din soldul creditului.
Instanța observă că acest comision lunar de gestionare a creditului în valoare de 0,30 % din soldul creditului, ulterior redenumit prin actul adițional ca și comision lunar de administrare a creditului în valoare de 0,30% din soldul creditului este evidențiat și în graficul de rambursare a creditului, în coloană distinctă, alături de sumele reprezentând rata lunară a creditului și a dobânzii (filele 6-7, filele 91-94 dosar).
Sub acest aspect, din graficele depuse la dosar (filele 6-7, filele 91-94 dosar) se poate observa că pe măsură ce scade soldul creditului, scade și valoarea comisionului lunar de gestiune/administrare.
Reclamantul și-a însușit în totalitate obligațiile contractuale, inclusiv în privința achitării lunare a comisionului de gestionare/de administrare, alături de rata lunară a creditului și a dobânzii, luând la cunoștință de cuantumul sumelor lunare ce urmează a fi achitate înainte de semnarea contractului.
Potrivit art. 1 alin.1 din Legea 193/2000, orice contract încheiat între profesioniști și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate, iar potrivit art. 4 alin.1 o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul este considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
În speță conținutul clauzei prev. de art. 8 pct. 2) din contractul de credit și al clauzei prev. de art. 1.3.1 din actul aditional este neechivoc, atât sub aspectul obligației născute în sarcina reclamantului cât și asupra intinderii și scandenței acesteia, reclamantul luând la cunoștință de conținutul acestora și fiind de acord cu achitarea lunară a comisionului de gestionare/administrare, alături de ratele creditului.
În plus, comisionul lunar de gestionare/administrare, alături de celelalte comisioane prevăzute în contract reprezintă parte din prețul contractului – cost al creditului, alcătuind, alături de rata lunară a creditului și a dobânzii prețul total al contractului, preț exprimat fără echivoc atât în partea specială a contractului cât și în graficul de rambursare, preț cu care reclamantul a fost de acord.
Potrivit art. 4 alin.6 din Legea 193/2000, care transpune în legislatia națională disp.art. 4 alin.2 din Directiva CEE nr.93/1993, evaluarea caracterului inechitabil al condițiilor contractuale nu privește nici justețea prețului sau a remunerației și nici definirea obiectului contractului, câtă vreme aceste condiții sunt exprimate în mod clar și inteligibil.
Prin urmare, pe de o parte, contraprestația prevăzută în contract nu poate forma obiectul evaluării caracterului abuziv în intelesul Legii 193/2000, iar pe de altă parte conținutul concret al clauzei prev. de art. 9 lit.c) din contract nu modifică în niciun fel echilibrul contractual între drepturile și obligațiile părților, nefiind astfel o clauză abuzivă în intelesul art. 4 alin.1 din Legea 193/2000.
De asemenea, simplul fapt că un contract are caracter preformulat și nu este negociat cu consumatorul nu poate constitui un temei al constatării ca abuzive a clauzelor convenției, întrucât principiul libertății contractuale funcționează și în această materie, în sensul că reclamantul a avut posibilitatea încheierii unui contract de credit cu banca pârâtă sau cu o altă bancă, iar în cazul băncii pârâte a avut posibilitatea de a opta pentru un credit de tipul celui ce face obiectul contractului în speță sau un alt tip de credit oferit de banca pârâtă.
Reclamantul a susținut că acest comision îl consideră ca fiind abuziv din cauza neindicării destinației finale a sumelor încasate pe perioada derulării convenției, a justificării perceperii lui, a cuantumului lunar, apreciind că se creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Instanța apreciază că acest comision a fost agreat de comun acord de către părțile contractante și este perceput pentru acoperirea costurilor pe care banca le realizează prin activitatea de monitorizare a creditelor.
Administrarea presupune și alte activități din partea băncii privind gestionarea dosarului de credit (calcul dobânzi, procesare tranzacții, verificarea periodică a garanțiilor imobiliare, inclusiv măsuri care se impun în caz de neîndeplinire a obligațiilor asumate din partea clientului, etc.).
Instanța consideră că neindicarea destinației finale a sumelor încasate cu titlu de comision lunar de gestionare/de administrare pe perioada derulării convenției nu poate determina un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Comisionul de gestionare/ de administrare este prevăzut în convenție, cuantumul acestora și modul de percepere sunt clar determinate, astfel încât nu există nici un argument pentru a se aprecia că respectivele clauze ar fi clauze abuzive.
Mai mult, instanța remarcă faptul că actul adițional nr. 1/18.05.2015 a fost încheiat în anul 2015, astfel că față de acest contract de credit sunt aplicabile dispozițiile OUG nr. 50/2010.
Potrivit art. 36 alin. 1 din OUG nr. 50/2010 se prevede că pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor și, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumtorilor.
Disp. alin. 3 al art. 36 din OUG nr. 50/2010 statuează că comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul ultilizării/rambursării creditului acordat consumatorului. În cazul în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului.
Ca atare, instanța remarcă faptul că, după . OUG nr. 50/2010, comisionul de administrare este prevăzut printre comisioanele legale care se pot prevedea în contractele de credit, menționându-se inclusiv modalitatea de calcul a acestuia, putându-se aplica și ca procent, la valoarea soldului curent al creditului, cum este cazul în dosarul de față. De asemenea, aplicarea acestui comision este explicată în același text legal, fiind necesar pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului.
În concluzie, se constată că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele impuse de lege pentru a se aprecia în sensul caracterului abuziv al clauzei prevăzute la art. 8 pct. 2) din contractul de credit referitoare la comisionul lunar de gestionare și al clauzei prevăzute la art. 1.3.1. din actul adițional nr. 1/18.05.2015 referitoare la comisionul lunar de administrare.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, întrucât nu s-a făcut dovada caracterului abuziv al clauzei contractuale având ca obiect instituirea comisionului de întocmire dosar, a comisionului de gestionare și a comisionului de administrare, instanța va respinge acțiunea.
Față de soluția ce urmează a se pronunța cu privire la capătul principal al acțiunii având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale privind comisionul de întocmire dosar, comisionul de gestionare și comisionul de administrare, clauze stipulate în contractul bancar și actul adițional încheiate între părți, instanța consideră că și solicitările subsecvente capătului principal nu sunt întemeiate.
Referitor la cheltuielile de judecată, în temeiul dispozitiilor art. 453 C. proc. civ. și art. 452 C.proc.civ., instanța având în vedere culpa procesuală a reclamantului în demararea procedurilor judiciare, va obliga reclamantul să plătească pârâtei suma de 1054 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocat, astfel cum rezultă din factura nr. 700 din 04.05.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la capătul de cerere având ca obiect restituire contravaloare comisioane, excepție invocată de către pârâtă prin întâmpinare.
Respinge ca neîntmeiată acțiunea, astfel cum a fost ulterior precizată, formulată de reclamantul B. I. cu domiciliul în mun. Drobeta T. S., ., nr. 13, jud. M., CNP –_, în contradictoriu cu pârâta B. G. SOCIETE GENERALE cu sediul în București, .. 1- 7, sector 1, CUI – RO361579.
Obligă reclamantul să plătească pârâtei suma de 1054 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, care se va depune la Judecătoria Drobeta T. S., în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. F. A. E.
Red. C.F./ Tehn. A.E.
4 ex./16.12.2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 3527/2015. Judecătoria... → |
|---|
