Acţiune în constatare. Sentința nr. 3557/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3557/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 23-11-2015 în dosarul nr. 3557/2015
acțiune în constatare
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
Sentință Nr. 3557/2015
Ședința publică de la 23 Noiembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. - D. Z.
Grefier ședință D. - A. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții N. G., N. E. și pe pârâtul B. C. R. SA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns av. A. C. pentru pârât, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că s-a depus prin serviciul registratură de către pârât un set de înscrisuri la data de 15.10.2015, iar în data de 30.10.2015 s-a depus cerere de renunțare la judecată de către reclamant și de către pârât.
Av. A. C. pentru pârât arată că este de acord cu cererea de renunțare și solicită instanței să ia act de cererea de renunțare formulată de către părți și să pronunțe o hotărâre în consecință, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 25.03.2015 reclamanții N. G., N. E. în contradictoriu cu pârâtul B. C. R. SA, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate caracterul abuziv al clauzei privind comisionul de acordare credit prevăzut la art. 9 lit. (b) din Condițiile speciale ale contractului de credit nr. 1766/16.05.2007. să dispuneți anularea acestei clauze și să obligați pârâta să ne restituie sumele încasate cu acest titlu, respectiv 570 Euro, la care se va adăuga dobânda legală, calculată de la data achitării fiecărei sume reprezentând comision de administrare credit și până la data plății efective; caracterul abuziv al clauzei privind comisionul de administrare credit, prevăzut la pct. 9 lit. (c). din Condiții speciale ale contractului de credit nr. 1766/16.05.2007. să dispuneți anularea acestei clauze și obligarea pârâtei să ne restituie sumele încasate cu acest titlu, 1710 Euro. pentru perioada 27.05._15 .la care se va adăuga dobânda legală, calculată de la data achitării fiecărei sume reprezentând comision de administrare credit și până la data plății efective și să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere următoarele considerente de fapt și de drept.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au încheiat cu pârâta contractul de credit cu nr. 1766/16.05.2007, pentru suma de 60.000 EURO, contractul fiind un contract standard, cu clauze preformulate de către instituția bancară, nesupuse în vreun fel negocierii sau posibilității de influențare în vreun fel a acestor clauze.
Arată că împrumutul contractat a fost garantat cu ipotecă de rang I asupra unui imobil situat în orașul Vânju M. și ipotecă de rang II asupra unui imobil situat în mun. Drobeta Tr. S.. conform prevederilor art. 10 din contract (condiții speciale).
B. a prevăzut în contract un comision de acordare credit de 0,95% flat (art. 9 pct. b din condiții speciale) și un comision de administrare de 18.00 EURO lunar, reprezentând un procent de 0.03% din valoarea creditului acordat ( pct. 9 din condiții speciale).
1. Referitor la comisionul de acordare credit prevăzut la pct. 9 lit. (c), din Condiții speciale ale contractului de credit nr. 1766/16.05.2007, se solicită să se aprecieze că este un comision abuziv, contrar prevederilor Legii nr. 193/2000.
In acest sens este de subliniat: creditul contractat este un credit ipotecar, reglementat la data respectivă de prevederile Legii nr. 190/1999, situație în care este evident că OUG nr. 50/2010 nu poate fi aplicabil acestuia, prevederile art. 95 din ordonanță fiind exprese în acest sens.
Pe cale de consecință, prevederi contractuale privitoare la comisionul de acordare de credit vin însă în contradicție cu disp. art. 15 din Lg. nr. 190/1999 republicată, privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare, care prevede că: „în sarcina împrumutatului vor fi puse mimai cheltuielile aferente întocmirii documentației de credit și constituirii ipotecii și garanțiilor aferente".
D. urmare, arată reclamanții, susținerea eventuală a Băncii că acest comision de acordare ar fi o cheltuială a sa, aferentă întocmirii documentației de credit, reprezentând contravaloarea unui serviciu prestat de bancă, serviciu constând în acordarea împrumutului, nu poate fi primită, deoarece reclamanții au plătit deja taxa de analiză a dosarului, au adus documentele solicitate de către bancă, toate pe cheltuiala sa.
Arată că au plătit taxa de evaluare a imobilului adus în garanție pentru creditul solicitat, tot reclamanții fiind cei ce au achitat taxele notariale și de instituire a ipotecii în favoarea băncii, asigurarea acestui imobil.
In condițiile în care au achitat toate costurile, banca nu are nici un risc, creându-se astfel disproporții vădite între drepturile și obligațiile celor două părți, fiind întrunite astfel cerințele legale prevăzute de Legea 193/2000.
Din această cauză, legiuitorul a dorit să limiteze doar în cazul creditelor ipotecare, cheltuielile ce pot fi reținute în sarcina lor. Spre deosebire de acestea în cazul creditelor de consum nu există o normă similară celei din art. 15 din Lg. 190/1999.
In cazul creditelor ipotecare se poale constata analizând normele mai sus arătate că perceperea unui asemenea comision de acordare a creditului, este interzisă de normele legale.
Or, prin contractul părților nu se poate deroga de la aceste norme legale exprese, care au rangul de norme de ordine publică.
D. urmare, se poate concluziona că banca a încasat acest comision de acordare a creditului în mod nelegal (nu numai abuziv), în contradicție cu art. 15 din Lg. 190/1999 privind creditul ipotecar, motiv pentru care se impune constatarea acestuia ca fiind nelegal, abuziv, cu consecința anulării sale, restituirii integrale a sumelor percepute cu acest litiu, la care să se adauge dobânda legală prevăzută de lege.
Că lucrurile sunt astfel, a fost statuat și prin Sentința civilă nr._/2010 pronunțată de către Judecătoria Oradea.
2. Referitor la comisionul de administrare credit clauză înserată la pct. 9 lit. (c) din Condiții speciale ale contractului de credit, prin această clauză se prevede plata .. unui comision de administrare credit de 18.00 Euro lunar", reprezentând un procent de 0.03 % din valoarea creditului contractat prevăzută la pct. 1.
Or, acest comision încasat de bancă în cuantum de 0.03% este nejustificat și vădit disproporționat cătă vreme, nu reprezintă contravaloarea vreunui serviciu bancar oferit de bancă, singura prevedere din contract fiind în sensul că aceștia datorează acest comision.
Prin plata acestor comisioane reclamanții au achitat un cost suplimentar nenegociat, ce reprezintă, de fapt o dobândă mascată, aceste clauze fiind abuzive prin prisma dispozițiilor Legii nr. 193/2000, întrucât creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Acest tip de comision nu este definit în contract și nu are drept corespondent o contraprestație (serviciu) din partea băncii intimate. Eventuala explicație a băncii cum că respectivul comision ar fi afectat activității de monitorizare a creditului nu este satisfăcătoare.
Aceștia arată că în doctrină și jurisprudență s-a arătat că acest comision de administrare, calculat si perceput lunar, disimulează de fapt un procent consistent de dobânda, mărind artificial costul efectiv al creditului si, in plus, a creat băncii un avantaj concurențial contrar uzanțelor cinstite fata de celelalte bănci.
Comisionul de administrare credit este prevăzut în contract alături de comisionul de acordare a creditului, comisionul de rambursare anticipată, comision de urmărire riscuri, comisioane de transformare și dobândă, ceea ce denotă că banca percepe pentru același serviciu de creditare trei categorii de costuri, fără a fi explicată în contract distincția clară între acestea și fără a se ști cu precizie care este limita de demarcație între acestea, încărcându-se excesiv obligațiile consumatorului.
Comisionul de administrare credit (dobândă deghizată) comportă o formulă de calcul asemănătoare dobânzii curente (cuprins în grafic alături de dobândă), fiind însă mai oneros decât aceasta (perceput lunar în funcție de soldul inițial al creditului și nu de soldul diminuat ca urmare a rambursării ratelor).
Comisionul bancar, ca și dobânda, are caracter reglementat (art. 10 alin. 1 raportat la art. 6 din OG nr. 9/2000). La data perfectării convenției (16.05.2007) nu exista o normă legală care să reglementeze acest tip de comision. Mai mult, art. 15 din Legea nr. 190/1999 (creditul contractat de subsemnații fiind unul ipotecar) limitează costurile creditului la cheltuielile aferente înscrierii ipotecii în cartea funciară.
D. urmare, acest comision de administrare, nu reprezintă altceva decât o dobândă mascata care, pe lângă faptul ca lezează interesele economice ale clienților, aduce atingere si mediului concurențial al băncii, dezavantajând băncile concurente prin prezentarea unor dobânzi doar aparent reduse, dar care de fapt disimulează un spor de dobânda sub denumirea de comision. Aceasta disimulare a dobânzii echivalează cu un dol.
In mod evident, o dobândă (aparent) redusa a atras mai mulți clienți si, deci, o cifra de afaceri mai mare raportata la ceea ce ar fi putut obține banca respectiva in condițiile în care ar fi arătat in mod transparent costurile reale ale creditului (așa cum, de altfel, au făcut o mare parte din băncile concurente).
Susține că acest comision este calculat si perceput la valoarea inițială a creditului, si nu la soldul acestuia, ceea ce va face, in cazul creditelor ipotecare, acordate pe mai mult de 25 de ani, ca dobânda (aplicata la soldul creditului) sa ajungă sa fie chiar mai mica decât comisionul (care se va aplica la suma inițială împrumutata, indiferent de valoarea din credit rambursata deja la un moment dat).
Disimularea unei părți a dobânzii sub denumirea de comision este o dovada irefutabila a relei credințe a băncii care percepe un astfel de comision, întrucât, pe de o parte, reprezintă o modalitate de inducere in eroare a clienților, prin prezentarea de dobânzi avantajoase in raport cu ofertele altor bănci care acționau pe aceeași piață relevanta cu banca respectiva (dar care, in realitate, datorita adăugării la D. a comisionului de administrare, nu mai erau chiar atât de avantajoase) si, pe de alta parte, reprezintă o modalitate de procurare a unui avantaj concurențial contrar uzanțelor cinstite ale comercianților.
Că lucrurile sunt astfel. în ceea ce privește acest comision, a fost statuat prin mai multe decizii al ICCJ, în acest sens fiind și decizia 70/2014 a Tribunalului M..
In baza celor învederate, se impune constatarea caracterului abuziv al clauzelor care reglementează plata unui comision de administrare calculat la valoarea inițială a creditului, așa cum prevede pct. 9 lit. (c) din Contract.
Față de cele mai sus arătate, consideră că în contractul încheiat cu pârâta, clauza privind comisionul de acordare si cea privind comisionul de administrare credit, sunt clauze abuzive, astfel solicită ca pârâta să fie obligată să restituie sumele încasate nelegal împreună cu dobânda legală, calculată de la data plății până la data restituirii efective.
D. pentru care solicită admiterea acțiunii așa cum este formulată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată dovedite.
În drept, și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 102 din Legea nr. 71/2011, art. 94 pct. 1 lit. (j) C.proc.civ.,art. 109 și art. 113 pct. 3 și 8 C.proc.civ., disp. art. 102 din Legea nr. 71/2011: art. 94 pct. 1 lit. (j) C.proc.civ: art. 109 și art. 1 13 pct.3 și 8 C.proc.civ.; art. 194 C.proc.civ.. Legea 193/2000. Legea nr.190/1999 art. 95 din OUG nr. 50/2010. OG nr. 13/2011. Directiva 93/13 CEE, Jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene
În dovedirea acțiunii au depus la dosar următoarele înscrisuri: contractul de credit (condiții speciale și condiții generale), grafic de rambursare credit, extrase de cont
În data de 04.05 2015, pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, invocând totodată excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția prescripției dreptului de a solicita restituirea sumelor achitate.
În data de 20.05 2015, reclamanții au depus răspuns la întâmpinare prin care au învederat cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune că acțiunea în constatare este o acțiune imprescriptibilă, iar cu privire la excepția prescripției dreptului de a solicita restituirea sumelor achitate arată că i se recunoaște judecătorului puterea de a judecat din oficiu ca nule clauzele abuzive .
La primul termen de judecată instanța în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune a reținut că o dată ce s-a solicitat constatarea caracterului abuziv al unor clauze stipulate în contractul intervenit între părți, prin raportare la natura juridică a acțiunii în constatare față de caracterul imprescriptibil al nulității absolute, așa cum s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 686 din data de 21.02.2013, prin care a hotărât că, în ceea ce privește stabilirea unor clauze abuzive din contract, este vorba despre nulitate absolută, prin urmare acțiunea este imprescriptibilă, iar efectul se produce retroactiv, de la momentul încheierii contractului, deoarece clauza nu „devine” abuzivă în momentul constatării acesteia, ci a fost abuzivă încă de la momentul încheierii contractului, instanța doar constatând acest aspect, considerente pentru care și excepția prescripției dreptului la acțiune a fost respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului de a solicita restituirea sumelor achitate, dat fiind faptul că sumele de bani achitate, au rămas fără suport contractual în ipoteza admiterii acțiunii, plata efectuată în acest sens a devenit o plată nedatorată care este supusă restituirii (repetițiunii). Astfel, dreptul material la acțiune al reclamanților atât pentru constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale din contractul intervenit între părți, cât și pentru restituirea sumelor încasate cu titlu de comision, nu s-a prescris având în vedere disp. art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, astfel excepția a fost respinsă.
La termenul de judecată din data de 05.10.2015, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
A respins cererea formulată de apărătoarea reclamanților, privind efectuarea unei adrese către pârâtă cu mențiunea de a se preciza cuantumul sumelor încasate cu titlul de comision de administrare credit și comision de acordare credit, întrucât sumele pretinse nu sunt contestate de partea adversă.
A încuviințat pentru pârâtă și proba cu interogatoriul reclamanților.
A pus în vedere pârâtei să formuleze în scris întrebările și să depună la dosar interogatoriile în scris, sub sancțiunea decăderii din această probă.
A dispus citarea reclamanților cu mențiunea de a se prezenta în instanță la următorul termen în vederea administrării probei cu interogatoriu, conform celor de mai sus și a amânat judecarea cauzei la data de 23.11.2015
În data de 30.10.2015, reclamanții au depus prin registratură o cerere prin care învederează că înțeleg să renunțe la judecată întrucât au ajuns la o înțelegere cu pârâtele – fila 331.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține în fapt și în drept următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 406 Cod procedură civilă reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.
Asupra cererii de renunțare la judecată, instanța apreciază că partea are dreptul de a dispune prin toate mijloacele procesuale acordate de lege. Astfel, reclamantul, în virtutea principiului disponibilității, poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.
La data de 30.10.2015 reclamanții au solicitat să se ia act de renunțarea la judecată întrucât părțile au ajuns la o înțelegere. Se mai reține că pârâtul prin av. A. C. arată că a fost de acord cu manifestarea de voință a reclamanților.
Având în vedere dispozițiilor art.406 Cod procedură civilă, instanța urmează să ia act de renunțarea reclamantei la judecarea cererii având ca obiect acțiune în constatare, fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Ia act de renunțarea la judecată formulată de reclamanții N. G., CNP_ și N. E., CNP_, ambii cu domiciliul în mun. Drobeta tr. S.. . 223. ., ., în contradictoriu cu pârâtul BCR SA, cu sediul în București. .. 5. sector 3. înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J/_ . CUI_
Cu drept de recurs, cerere ce se va depune la Judecătoria Dr.Tr.S..
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 noiembrie 2015, la sediul Judecătoriei Dr.Tr.S.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Z. A.-D. G. D.-A.
Red. A.D.Z /tehnored D.A.G
5 ex./. pag./21 decembrie 2015
Cod operator 6497
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3445/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2753/2015. Judecătoria... → |
|---|
