Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 1414/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1414/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 6006/225/2014
Dosar nr._ acțiune în răspundere delictuală
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1414
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 08.04.2015
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE: P. L. TELUȚA
GREFIER ȘEDINȚĂ: V. Ș. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta CNCF CFR SA SUCURSALA C. și pe pârâtul C. G., având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile în fond au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunțării din data de 01.04.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, după care s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la aceasta instanța la data de 11.07.2012, sub nr._/ 225/2012, reclamanta CNCF CFR SA - C.R.E.I.R CF C. a chemat în judecată pe pârâtul C. G. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la suma de_ USD +TVA reprezentând contravaloarea a 8 vagoane de marfă proprietatea reclamantei.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în luna iulie 2007, în stația CF B. M. au fost tăiate abuziv 10 vagoane casate din care 8 proprietatea CNCF SRCF C. și doua vagoane cu proprietar neclar de către . SRL achiziționate de la . al cărui administrator era pârâtul.
Cele 8 vagoane tăiate având nr. și seriile_,RGS;_,RGS;_- KS;_, RGS;_, RGS;_,RGS;_ ,RGS;_KS;_GAGS, proprietatea reclamantei conform ordinelor 710/ 15.03.2003,1407/2003 și 975/23.06.2003.
Mai arară reclamanta că la data de 19.11.2007 a formulat plângere penală cu privire la cele menționate mai sus, iar la data de 17.12.2008, IPJ M. a fost sesizat de către partea civilă C. D., administratorul . SRL cu privire la faptul ca același învinuit, folosind documente false emise în numele Societății de administrare a Activelor Feroviare SA București, în anul 2007, a vândut societății pe care o administra vagoane CFR casate pe care nu le deținea în proprietate, prejudiciind societatea cu 24.000 euro.
Garda Financiară a sesizat P. de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. S., la data de 28.01.2009, solicitând efectuarea unor cercetării penale fața de pârât sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală..
De asemenea arată reclamanta că cele trei cauze s-au conexat iar prin ordonanța din 15.04.2010 s-a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul M., iar prin ordonanța pronunțată la 14.04.2011 în dosar nr. 423/P/2010 s-a dispus în baza art. 10 lit. d și C. pr. penală scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului cu motivarea că litigiul este de natura civilă, iar împotriva acestei rezoluții a formulat plângere reclamanta iar prin rezoluția 531/II/2/2011 din data de 24.05.2011 a fost respinsa plângerea formulată.
La data de 20.06.2007, pârâtul în calitate de administrator al . a încheiat cu . B. reprezentată de S. Ș. contract de vânzare cumpărare nr. 1/20.06.2007, având ca obiect valorificare și vânzare deșeuri rezultate din dezmembrare de vagoane de tip CFR în acest sens fiind întocmite doua procese verbale de predare primire între părțile contractante pentru un număr de 12 vagoane.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 998 și următoarele C. proc. civilă.
În dovedirea acțiunii a depus la dosar ordonanța nr. 423/P/2020 plângerea penală nr_ /11.05.2011, rezoluție nr 531/II/2/2011 și a solicitat efectuarea unei expertize contabile care să stabilească cuantumul prejudiciului cauzat reclamantei prin tăierea abuzivă a celor 8 vagoane cu seriile indicate în notele scrise avându-se în vedere atât gradul de uzură al acestora ,dar și în situația în care acestea erau casate și valorificate ca deșeuri de fier vechi totodată se va avea în vedere starea celor 8 vagoane la data la care acestea au fost tăiate de către reprezentanții pârâtei, dacă acestea se aflau în exploatare de către reclamantă.
În apărare pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția puterii de lucru judecat, la care a atașat practica judiciară.
La data de 29.04.2013, instanța a admis cererea privind efectuarea expertizei contabile numind expert pe P. E. având ca obiective: să stabilească cuantumul prejudiciului cauzat reclamantei prin tăierea abuzivă a celor 8 vagoane cu seriile indicate în notele scrise avându-se în vedere atât gradul de uzură al acestora ,dar și în situația în care acestea erau casate și valorificate ca deșeuri de fier vechi totodată se va avea în vedere starea celor 8 vagoane la data la care acestea au fost tăiate de către reprezentanții pârâtei, dacă acestea se aflau în exploatare de către reclamantă.
Prin sentința civilă nr. 3192/2013, instanța a respins acțiunea SCREIRCF C. motivat de faptul SCREIRCF C. nu a solicitat înscrierea la masa credală a societății ..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin Decizia nr. 161/A, Tribunalul M. a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă CNCF CFR SA - C.R.E.I.R CF C. împotriva sentinței civile nr. 3192/08.07.2013 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S. în contradictoriu cu intimatul-pârât C. G..
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta CNCF CFR SA – S.C.R.E.I.R CF C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs, reclamanta face un istoric al cauzei și invocă următoarele critici:
- în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea cu motivarea că reclamanta nu s-a înscris la masa credală a . intrată în procedura falimentului ;
- instanța de apel a apreciat în mod eronat că în cauză nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, interpretând greșit dispozițiile art. 998 Cod civil, ce este în deplină concordanță cu art. 35 alin. ultim din Decretul 31/1954, potrivit cu care „faptele ilicite atrag și răspunderea penală a celui ce le-a săvârșit” atât față de persoana juridică cât și față de cel de-al treilea;
- vicțiunea prejudiciului, în speță reclamanta, are la alegere să cheme în judecată pentru despăgubiri: fie persoana juridică singură, fie persoana juridică în solidar cu persoanele fizice, fie numai persoana fizică.
- în aplicarea art. 998 cod civil, indiferent de împrejurarea că fapta este ori nu infracțiune, ori a fost săvârșită cu intenție sau din culpă, răspunderea pentru repararea prejudiciului este aceeași; de aceea culpa ce mai ușoară, alături de celelalte condiții este suficientă pentru angajarea răspunderii delictuale;
- instanțele nu au cercetat fondul cauzei și nu au analizat existența faptei civile ilicite, tribunalul motivând greșit soluția pe ordonanța procurorului, care nu are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o, a vinovăției acestuia ;
- în apel, deși s-a solicitat atașarea dosarului penal, instanța nu a dispus această măsură, iar la instanța de fond deși s-a încuviințat proba cu interogatoriul pârâtului, s-a soluționat cauza fără administrarea acesteia.
În drept recursul este întemeiat pe dispozițiile art.7,8 9, cod procedură civilă.
Prin decizia nr. 468, Curtea de Apel C., a admis recursul și având în vedere că situația de fapt nu a fost lămurită, practic nu a fost cercetat fondul cauzei, nu au fost examinate motivele de apel, nu au fost administrate probe care să permită verificarea existenței sau inexistenței răspunderii civile delictuale, a admis recursul, în raport de dispozițiile art. 312 alin. 5 rap. la art. 304 pct. 7, 9, Cod procedură civilă, a casat ambele hotărâri și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Dr. Tr. S., pentru a nu lipsi părțile de un grad de jurisdicție.
De asemenea a mai dispus ca, cu ocazia rejudecării, să se atașeze dosarul penal și să se administreze probe pentru a se dovedi cu ce titlu au intrat vagoanele în posesia pârâtului, fiindcă din ordonanța procurorului rezultă clar că pârâtul a înstrăinat unei societăți comerciale din B. un număr de 12 vagoane casate pentru care a încasat sume de bani prin transferuri bancare, conform facturii fiscale de la dosar, să se analizeze condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 Cod civil, fiindcă și simpla culpă, cea mai ușoară este suficientă pentru existența acestei răspunderi.
Față de cele ce preced, instanța a dispus admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Dr. Tr. S..
Cererea a fost înregistrată la această instanță la data de 6.05.2014, sub nr. 6006/ 225/2014.
La termenul din data de 28 mai 2014, instanța a admis cererea de amânare formulată de pârât și a acordat termen la data de 18 iunie 2014.
În ședința din data de 18 iunie 2014, instanța a încuviințat cererea de amânare formulată de reprezentanta reclamantei, în vederea studierii dosarului.
La termenul din data de 12 iunie 2014, instanța, în raport de îndrumările instanței de control judiciar, a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți, a dispus atașarea dosarului penal nr 423/P/2010, iar pentru reclamantă a mai încuviințat proba cu interogatoriul reclamantului.
Constatând lipsa de procedură cu pârâtul, la termenul din data de 10.09.2014, instanța, a dispus amânarea cauzei la data de 24.09.2014, în vederea îndeplinirii procedurii de citare cu pârâtul și a dispus citarea acestuia cu mențiunea de a se prezenta personal la interogatoriu, sub sancțiunea prevăzută art. 225 C. pr. civ, respectiv de a socoti lipsa nemotivată ca o recunoaștere a pretențiilor reclamantului.
Potrivit certificatului constatator depus de c.j. T. I. și solicitării acesteia, instanța a mai dispus și modificarea citativului, din programul ECRIS, cu privire la denumirea din CNCF CFR SA SUCURSALA C., în C. Națională de Căi Ferate CFR SA BUCUREȘTI SUSCURSALA REGIONALĂ DE CĂI FERATE C..
La termenul din data de 24.10.2014, instanța a admis cererea de amânare formulată de reprezentanta pârâtului.
La data de 15.10.2014, a fost administrată proba cu interogatoriul pârâtului .
Tot la acest termen, instanța, apreciind necesar soluționării cauzei, a încuviințat pentru reclamantă proba testimonială cu doi martori.
La data de 16.10.2014, reclamanta a depus lisat cu martorii S. A. și S. Ș., în vederea audierii.
În ședința din data de 03.12.2014, instanța a procedat la audierea martorului Ș. A..
La data de 08.12.2014, martorul S. Ș. a solicitat a fi audiat în prezentul dosar la Judecătoria B., prin comisie rogatorie.
La termenul din data de 07.01.2015, reprezentanta reclamantei a solicitat înlocuirea martorului S. Ș., cu martorul C. Dimitrijie și a pus în vedere reprezentantei pârâtului ca la termenul ce va fi acordat să depună la dosarul cauzei Contractul de cesiune de creanțe la care a făcut referire pârâtul în răspunsurile date la interogatoriu și contractul încheiat între reclamantă și .>
La data de 04.03.2015, pârâtul a depus la dosarul cauzei note scrise prin care a solicitat efectuarea unei noi expertize contabile.
Prin încheierea din data de 04.03.2015, reprezentanta pârâtului a învederat instanței că potrivit judecării recursului Curtea de Apel C. a casat ambele hotărâri și a dispus refacerea probatoriului și administrarea unui nou probatoriu din care să reiasă cu certitudine dacă se poate admite sau respinge acțiunea reclamantei. În motivare aceasta a mai arătat că dacă în prezenta cauză s-a atașat expertiza efectuată la fond, asta nu înseamnă că s-a respectat decizia de casare care a dispus refacerea probatoriului.
Tot la acest termen reprezentanta reclamantei a arătat că potrivit deciziei de casare a Curții de Apel C. s-a dispus atașarea dosarului penal, fără a se mai insista sub aspectul solicitat, referitor la proba cu expertiza.
Instanța, având în vedere că în primul ciclu procesual au fost depuse obiecțiuni din partea pârâtului, asupra cărora instanța de fond nu s-a pronunțat, a dispus emiterea unei adrese către expertul P. E., prin care i-a solicitat să răspundă la obiecțiunile formulate de către pârât, în primul ciclu procesual.
La data de 23.03.2015, expertul a depus relațiile solicitate de către instanță la termenul din data de 04.03.2015.
La data de 01.04.2015, pârâtul a solicitat amânarea cauzei, în vederea observării răspunsului expertului.
Prin încheierea din data de 01.04.2015, instanța a dispus amânarea pronunțării la data de 08.04.2015, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise.
La data de 07.04.2015, reclamanta a depus la dosarul cauzei concluzii, prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului C. G., la plata sumei de_ USD +TVA, reprezentând contravaloarea opt vagoane de marfa proprietatea subscrisei si a cheltuielilor de judecata constând in taxe de timbru, timbru judiciar si onorariu expert contabil pentru următoarele:
In fapt a arătat că, in luna iulie 2007, in stația CF B. M. au fost tăiate abuziv un număr de 10 vagoane casate, din care 8 proprietatea CNCF - SRCF C. si doua vagoane cu proprietar neclar, de către . SRL, achiziționate de la . al cărei administrator era paratul C. G..
Cele 8 vagoane tăiate având nr. si seriile:_, RGS;_, RGS;_ - KS;_, RGS;_, RGS;_, RGS;_, KS;_, GAGS, erau proprietatea CNCF „CFR"SA, conform Ordinelor 710/15.03.2003, 1407/2003, 975/23.06.2003.
La data de 19.11.2007, SRCF C. a formulat o plângere penala cu privire la aspectele menționate anterior.
La data de 17.12.2008 1PJ M. a fost sesizat de către partea civila C. Dumitrije, administrator . privire la faptul ca același învinuit, folosind documente false emise in numele Societății de Administrare a Activelor Feroviare (SAAF) SA București, in anul 2007 a vândut societății pe care o administra vagoane CFR casate, pe care nu le deținea in proprietate, prejudiciind astfel societatea cu 24 000 euro.
Garda Financiara - Secția M. a sesizat P. de pe lângă Judecătoria Drobeta T. S., la data de 28.01.2009, solicitând efectuarea de cercetări penale fata de C. G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscala.
Cele trei cauze au fost conexate de P. de pe lângă Judecătoria Drobeta T. S., iar prin ordonanța din 15.04.2010 acesta a dispus declinarea competentei de soluționare a cauzei in favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul M., dosarul fiind înregistrat sub nr. 423/P/2010.
Prin Ordonanța pronunțată la data de 14.04.2011 in dosarul nr. 423/P/2010 P. de pe lângă Tribunalul M. a dispus, in baza art. 10 lit. d si c Cod Procedura Penala, scoaterea de sub urmărire penala a învinuitului C. G., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin 1,3 si 5 din Codul Penal, art. 289, art.290 Cod Penal, art. 291 Cod Penal si art. 4 din Legea nr. 241/2005, cu motivarea ca litigiul este de natura civila si nu s-a putut dovedi ca învinuitul ar fi falsificat documente.
Împotriva acestei soluții a formulat plângerea SRCF C., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin Rezoluția nr. 531/UV2/2011 din data de 24.05.2011 a fost respinsa plângerea formulata, fapt pentru care au formulat prezenta cerere in vederea recuperării prejudiciului cauzat societății reclamante .
La data de 20.06.2007 pârâtul C. G., in calitatea sa de administrator al . Drobeta T. S. a încheiat cu .” SRL B., reprezentata legal prin administrator S. Ș. contractul de vânzare - cumpărare nr. 1/20.06.2007, având ca obiect valorificarea si vânzarea deșeurilor rezultate din dezmembrarea unor vagoane de tip CFR, in acest fiind întocmite si 2 procese verbale de predare - primire intre părțile contractante pentru un număr de 12 vagoane de marfa casate cu seriile corespunzătoare .
Pentru încheierea acestui contract, intermediat de martorul Kadas I., învinuitul C. G. i-a asigurat pe cumpărători ca este proprietarul vagoanelor, pe care le-a primit prin compensare de la SAAF SA București, in urma hotărârii judecătorești definitive nr. 114/27.05.2005, cat si a adresei nr._/22.08.2005 purtând antetul aceleiași societăți.
Urmare a verificărilor efectuate in cauza, cat si a relațiilor comunicate de SAAF SA cu adresa nr. 1/11.01.2008 a rezultat ca ultimul număr de înregistrare din registrul de intrare - ieșire al societății in anul 2005 este 1099/29.12,2005, in baza societății nu se regăsește niciun vagon CFR cu vreunul din numerele de înregistrare menționate si de asemenea, faptul ca stampila de pe documente, cat si antetul aparțin Agenției Teritoriale SAAF București, fara însa sa poată identifica cui aparține semnătura.
Din probatoriul administrat respectiv, relațiile comunicate de instanțele judecătorești de pe raza de competenta a județului M., a municipiului București, cat si a înaltei Curți de Casație si Justiție a rezultat ca hotărârea cu nr. 114/2005 privește alte părți, fără nici o legătura cu SAAF SA București si . Drobeta T. S., situație in care se poate aprecia ca adresa nr._/22.08.2005 eliberata de SAAF SA - Agenția Teritoriala București este fictiva.
Urmare a contractului încheiat intre . T. S., administrata de învinuit si ." SRL B. si potrivit celor doua procese verbale de predare - primare a unui număr de 12 vagoane CFR casate, vizate de către șeful de stație S. A., vagoanele au fost tăiate și valorificate la unități de colectate fier vechi, iar paratul C. G. a încasat prin doua transferuri bancare din 03.07.2007 si 11.07.2007 suma de 39.000 lei, fiind eliberata factura fiscala nr._/30.07.2007
In cauza penala CNCF „CFR" SA s-a constituit parte civila cu suma de 42.216USD, reprezentând contravaloarea celor 8 vagoane CFR casate si comercializate de paratul C. G..
În susținere au arătat că apreciază ca prejudiciul a fost evaluat in mod corect așa cum rezulta din actele aflate Ia dosar penal, prejudiciu confirmat prin Raportul de expertiza efectuat in cauza.
Astfel din probatoriul administrat in cauza penala rezulta ca paratul, in calitate de administrator al . Drobeta T. S., in mod fraudulos, prin folosirea de documente false si cu inducerea in eroare a șefului de stație, a vândut cele opt vagoane unei societăți comerciale din B..
De asemenea au mai arătat că paratul a avut posibilitatea sa depună la dosar înscrisuri prin care sa dovedească cu ce titlu au intrat vagoanele in posesia firmei administrata de dumnealui, ținând cont si de răspunsurile acestuia la interogatoriu, insa nu a facut-o nici pe parcursul prezentului litigiu nici pe parcursul cercetării penale. înscrisurile depuse de parat neavând nici o legătura cu litigiul dedus judecații.
Din declarațiile martorilor din dosarul penal reiese ca dl C. G. a încercat sa inducă in eroare potențialii cumpărători cu privire la locul de munca, astfel:
Dl. C. Dumitrije a declarat ca „C. G. mi-a prezentat o carte de vizita din care rezulta ca era angajat la Ministerul Transporturilor in funcția de director sau secretar de stat" (fila 51 dosar penal).
Dl. Kadas H. a declarat ca dl. C. G. „s-a prezentat ca fiind angajat la Ministerul Transporturilor." (fila 177 dosar penal).
Dl. Kadas I. a declarat ca dl. C. G. „s-a prezentat ministru secretar de stat care se ocupa cu documente secrete ." (fila 180 dosar penal).
Din actul nr. 20/_/24.09.2010 al Ministerului Transporturilor rezulta ca dl. C. G. nu a fost angajat al M.T. (fila 44 dosar penal)
Instituirea prin lege a răspunderii persoanei juridice pentru prejudiciul cauzat prin fapta ilicita săvârșita de organele sale constituie o măsura de protecție pentru victima prejudiciului, care are posibilitatea sa obțină despăgubiri de la persoana juridica. Aceasta nu înseamnă ca persoana ori persoanele fizice care intra in componenta organelor persoanei juridice sunt scutite de răspundere: dimpotrivă, ele poarta o răspundere proprie pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii, răspundere care funcționează atat fata de persoana juridica, cat si fata de victima prejudiciului.
In deplina concordanta cu acest principiu general, referitor la răspunderea personala pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii, menționam regula instituită prin art. 35 alin. Ultim din Decretul nr. 31/1954, potrivit cu care „"faptele ilicite atrag si răspunderea personala a celui ce le-a săvârșit, atat fata de persoana juridica cat si fata de al treilea".
Victima prejudiciului (in speța CNCF „CFR" SA - SRCF C.) poate, la alegerea sa, să cheme in judecata pentru despăgubiri: fie persoana juridica, singura; fie persoana juridica in solidar cu persoanele fizice, care, acționând ca organe ale persoanei juridice, au săvârșit fapta ilicita; fie numai aceste persoane fizice care au săvârșit fapta ilicita.
SRCF C. a chemat in judecata pe paratul C. G. întrucât acesta, prin faptele sale ilicite, a cauzat societății noastre prejudiciul.
Totodată au mai învederat instanței ca între CNCF „CFR" SA -SRCF C.) si . nu a fost încheiat niciun contract
In aplicarea art. 998 si urm C. Civil, indiferent de împrejurarea ca fapta este ori nu infracțiune, ori a fost săvârșita cu intenție sau din culpa, răspunderea pentru repararea prejudiciului este, in principiu, aceeași. De aceea, simpla culpa, chiar vina cea mai ușoara, alături de celelalte condiții, este suficienta pentru angajarea răspunderii delictuale.
În urma cercetărilor efectuate si probelor administrate in dosarul penal, Inspectoratul de Politie al Județului M. - Serviciul de Investigare a Fraudelor a întocmit Referatul de terminare a urmăririi penale cu propunerea de emitere a rechizitorului, punerea in mișcare a acțiunii penale si trimiterea in judecata a învinuitului C. G., pentru săvârșirea infracțiunilor de: înșelăciune, fals intelectual, fals in înscrisuri sub semnătura privata si uz de fals. Cu toate acestea, P. de pe langa Judecătoria Drobeta T. S. a emis, in data de 14.04.2011, Ordonanța de scoatere de sub urmărire penala, soluție menținută de P. Procuror prin Rezoluția din data de 24.05.2011. De asemenea au mai învederat instanței, faptul că, apreciază că sunt întrunite elementele constitutive ale angajării răspunderii civile delictuale, existenta faptei ilicite, existenta prejudiciului cauzat, existenta vinovăției precum si existenta raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu.
F. de cele menționate a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat paratul C. G., la plata sumei de_ USD +TVA, reprezentând contravaloarea opt vagoane de marfa proprietatea reclamantei si a cheltuielilor de judecata constând in taxe de timbru, timbru judiciar si onorariu expert contabil.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța constata si retine următoarele situații de fapt si de drept:
Reclamanta CNCF CFR SA, prin Sucursala Regională CF C. (fostă Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF C.), a chemat în judecată pe pârâtul C. G. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la suma de_ USD + TVA, reprezentând contravaloarea a 8 vagoane de marfă, proprietatea reclamantei, care au fost vândute de pârât și ulterior tăiate și valorificate la unități de colectare fier vechi.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998 C. civ.
În conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. C. civ.: „Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.”
Întrucât faptele s-au petrecut în cursul anului 2007, adică sub imperiul Codului civil din 1864, analiza condițiilor răspunderii civile delictuale se va face prin prisma dispozițiilor art. 998, art. 999 C. civ. 1864.
Potrivit dispozițiilor art. 998 C. civ. „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.” În completare, prin art. 999 se precizează că „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și pe acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.”
Din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ câteva condiții, și anume:
a) existența unui prejudiciu;
b) existența unei fapte ilicite;
c) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu;
d) existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Reclamanta a făcut dovada prejudiciului creat atât sub aspectul existenței acestuia (cele 8
vagoane vândute de pârât sunt proprietatea reclamantei, după cum rezultă din adresa nr. 122/13/_ a Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, aflată la fila 270 din dosarul penal), cât și sub aspectul cuantumului acestuia, care este de_ USD + TVA (valoarea stabilită prin raportul de expertiză întocmit în cauză).
În ceea ce privește fapta ilicită, respectiv manifestarea exterioară a unei atitudini, prin care se încalcă o normă a dreptului obiectiv și se cauzează prejudicii dreptului subiectiv al altei persoane, instanța constată că, în speță, aceasta s-a materializat prin vânzarea de către pârât a celor 8 vagoane, asupra cărora nu avea un drept de dispoziție.
Cu toate că pârâtul a pretins (răspunsul la întrebarea nr. 4 din interogatoriu – fila 49) că au existat relații contractuale între societatea la care era administrator (..) și S.C. SAAF S.A. București, nu a fost în măsură să producă dovezi în acest sens.
Cele două înscrisuri, aflate la filele 140 și 141 din dosarul penal, care poartă antetul administratorului activelor feroviare - S.C. SAAF S.A. București, invocate de pârât în probarea relațiilor contractuale cu reclamanta, sunt contrafăcute, după cum au rezultă din ordonanța din 14. 04. 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul M..
Cu toate că, prin ordonanța menționată mai sus, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a pârâtului C. G., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, reținându-se că nu s-a putut proba faptul că pârâtul este cel care ar fi contrafăcut cele două înscrisuri, acesta nu a fost în măsură să facă dovada modului în care a intrat în posesia acestor înscrisuri sau în posesia vagoanelor.
Chiar dacă s-a reținut că pârâtul nu este vinovat de contrafacerea înscrisurilor, atâta vreme cât acesta nu a făcut dovada relațiilor contractuale între societatea pe care o administra și reclamantă sau a modului în care a achitat cele 8 vagoane și nu a depus contractul de cesiune de creanță la care a făcut referire, instanța constată că nu suntem în prezența unei răspunderi civile contractuale, ci delictuale, între părți neexistând relații contractuale.
Raportul de cauzalitate este evident întrucât vânzarea de către pârât, fără drept, a vagoanelor aflate în proprietatea reclamantei a generat un prejudiciu în patrimoniul reclamantei constând în contravaloarea vagoanelor.
Referitor la vinovăția pârâtului (atitudinea psihică a pârâtului) instanța reține că acesta a avut reprezentarea exactă a faptei atâta vreme cât nu a făcut dovada că ar fi intrat în posesia vagoanelor în mod legal, respectiv nu a dovedit care a fost contraprestația sa și nu a dovedit că o altă persoană l-ar fi indus în eroare cu privire la proveniența vagoanelor, mai ales că, așa cum s-a reținut în referatul de terminare a urmăririi penale (filele 1 – 4 dosar penal) acesta se recomanda ca angajat al Ministerului Transporturilor.
Pârâtul a pretins că între societatea pe care o reprezenta . și S.C. Tunele S.A. s-a încheiat un contract de cesiune de creanță și că această societate ar fi cesionat creanța avută împotriva SAAF S.A., depunând în acest sens sentința nr. 198/C/01. 03. 2001, pronunțată de Tribunalul V..
La fila 70 din dosar, există mențiunea B.E.J. T. G., datată 31. 02. 2003, potrivit căreia a fost recuperată creanța în cuantum de 10_ lei pe care SAAF S.A. o datora societății S.C. Tunele S.A.
Între S.C. Tunele S.A. și M. Company Bixad S.R.L. s-a încheiat la data de 21. 06. 2007 contractul de subantrepriză nr. 72 (filele 56 – 58), având ca obiect „reabilitare DN1 B. – Sercaia C 5R7 – parțial – lucrări de reabilitare poduri, podețe, șanțuri, rigole, drenuri – 10 km..
Cu trei luni înainte de încheierea acestui contract, respectiv la data de 13. 03. 2007, între M. Company Bixad S.R.L. și societatea administrată de pârât – .. s-a încheiat un contract de asociațiune în participațiune (filele 59 – 64) având ca obiect, pct. 2.3. lit. a, lucrări de subantrepriză conform contractului nr. 72/21. 06. 2007, care s-a încheiat după 3 luni.
Lăsând la o parte faptul că există această inadvertența vizând încheierea unui contract de asociațiune în participațiune pentru efectuarea unor lucrări conform unui contract care nu exista (nr. 72/21. 06. 2007), pârâtul nu a depus dovada cesiunii de creanță sau documentul prin care, pentru lucrările executate, ar fi primit ca plată această creanță. Mai mult, cele două înscrisuri contrafăcute („emise de SAAF S.A.”) sunt datate 22. 08. 2007, iar, conform contractului de subantrepriză (pct. 3) plata se va face în 90 de zile de la primirea facturii fiscale (pct. 3.2), factură emisă pe baza situațiilor de lucrări, a atașamentelor întocmite pentru cantitățile real executate lunar.
Chiar dacă instanța și-ar însuși susținerile pârâtului, potrivit cărora ar fi primit cele 8 vagoane ca plată pentru activitatea prestată în baza contractului de subantrepriză încheiat de asociatul său M. Company Bixad S.R.L., de la data încheierii contractului de subantrepriză (21. 06. 2007) și până la data eliberării înscrisului contrafăcut (22. 08. 2007) nu au trecut nici măcar 90 de zile, care reprezintă termenul de plată, deși la data încheierii contractului nu se executase nicio lucrare, iar prima facturare, de la care curge termenul de 90 de zile, se putea face cel mai devreme la o lună de la încheierea contractului, având în vedere clauzele contractuale.
Conform clauzelor contractuale nu se putea efectua o plată, în baza contractului de subantrepriză, la data de 22. 08. 2007, astfel că susținerile pârâtului nu pot fi reținute.
Instanța constatând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, având în vedere și concluziile raportului de expertiză, va admite acțiunea și va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de_ USD + TVA (contravaloarea în lei la data plății), reprezentând contravaloarea a opt vagoane marfă.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 C. pr. civ., va admite în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și va obliga pârâtul la plata sumei de_.05 lei, constând în onorariu expert și taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta C. Națională de Căi Ferate „CFR” SA, prin Sucursala Regională CF C. (fostă Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF C.) cu sediul în C., .-7, jud. D., în contradictoriu cu pârâtul C. G. domiciliat în Dr. Tr. S., .. 225, ., ., jud. M..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de_ USD + TVA (contravaloarea în lei la data plății), reprezentând contravaloarea a opt vagoane marfă.
Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de_.05 lei.
Cu apel în 15 de zile de la comunicare, ce se va depune la sediul Judecătoriei Dr. Tr. S..
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
RED PLT/THNORED.VȘA
4 ex./2 . 11.05.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1685/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1611/2015.... → |
|---|
