Contestaţie la executare. Sentința nr. 902/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN

Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 902/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 902/2015

Dosar nr._ contestatie la executare

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA DROBETA T. S.

JUDEȚUL M.

SENTINȚA CIVILĂ NR. 902

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.03.2015

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:

Președinte: P. L. – Teluța

Grefier: V. Ș. – A.

Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare formulată de contestatoarea ..A., în contradictoriu cu intimații D. I. și D. S. .

La apelul nominal lipsă părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, s-a luat act că dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din 25.02.2015, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, după care s-a trecut la soluționare.

INSTANȚA

Prin cererea depusă la această instanță la data de 28.04.2014 și înregistrată sub nr. de dosar_, contestatoarea ..A., în contradictoriu cu intimații D. I. și D. S., a formulat contestație la executare a solicitat anularea formelor de executare întocmite de către B. Cimpu R., din Dosarul execuțional nr. 80/E/2014, pornit la cererea creditorilor D. I. și D. S., pentru punerea în executare a dispozițiilor cuprinse în Sentința civilă nr. 3796/16.10.2013, pronunțate de către Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul nr._/225/2013, precum și a cheltuielilor ocazionate de acest demers, întoarcerea executării silite și de asemenea, reținând culpa procesuală a creditorilor, a solicitat să se dispună obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată provocate de prezentul demers procedural.

În motivare, contestatoarea a arătat că, în cauza dedusă judecății, creditorii D. I. și D. S., au solicitat B. Cimpu R., punerea în executare a dispozițiilor cuprinse în Sentința civilă nr. 3796/16.10.2013, pronunțată de către Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul nr._/225/2013, sens în care a fost format Dosarul execuțional nr. 80/E/2014, în care în calitate de debitor figurează atât S.C. V. România SA, cât și S.C. V. România SA - Sucursala Dr. Tr. S..

În vederea punerii în executare a dispozițiilor cuprinse în Sentința civilă nr. 3796/16.10.2013, pronunțată de către Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul nr._/225/2013, sens în care B. Cimpu R. a format Dosarul execuțional nr. 80/E/2014, solicitând Judecătoriei Drobeta T. S. încuviințarea executării silite, astfel că prin încheierea dată în camera de consiliu în data de 08.04.2014, în Dosarul nr._, a fost încuviințată executarea silită a sentinței ce constituie titlu executoriu.

Ulterior acestui demers, executorul judecătoresc a comunicat la data de 22.04.2014 către S.C. V. România SA - Sucursala Dr. Tr. S., o înștiințare privind înființarea popririi pe care această sucursală le-ar avea la terțul poprit Banca Națională a României, până la concurența sumei de 14.477,71 lei ( compusă din 13.477,71 lei debit și 1000 lei cheltuieli de judecată), precum și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 18.04.2014, pentru suma de 3.318,91 lei, reprezentând cheltuieli de executare.

Această înștiințare a fost emisă la data de 18.04.2014, fără a se observa de către B. Cimpu R. că subscrisele S.C. V. România SA și S.C. V. România SA - Sucursala Dr. Tr. S., au fost împreună obligate să achite sumele cuprinse în titlul executoriu, respectiv cuantumul sumelor încasate cu titlu de comision de risc, dar cuantumul exact al acestor sume este cel efectiv achitat de către bancă, respective suma de 7.126.72 CHF, diferența solicitată de către creditori, respectiv suma de 3.673,28 CHF fiind de fapt comision de administrare încasat, ori acest comision nu a fost anulat de către instanță, astfel că sumele încasate cu acest titlu nu pot fi sub nici o formă asimilate comisionului de risc, mai ales în condițiile în care creditorii au semnat actul adițional prin care consimțeau la schimbarea comisionului de risc în comision de administrare.

Prin cererea de executare silită formulată, creditorii D. I. și D. S., au solicitat B. Cimpu R., punerea în executare a dispozițiilor cuprinse în Sentința civilă nr. 3796/16.10.2013, pronunțate de către Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul nr._/225/2013, sens în care a fost format Dosarul execuțional nr. 80/E/2014, în care în calitate de debitor figurează atât S.C. V. România SA, cât și S.C. V. România SA - Sucursala Dr. Tr. S.

Pentru ca persoana chemată în judecată în calitate de pârâtă să poată sta în judecată, aceasta trebuie să aibă capacitate procesuală, atât capacitate procesuală de folosință, cât și capacitate procesuală de exercițiu.

În cazul unei persoane juridice, pentru ca aceasta să aibă atât aptitudinea de a avea drepturi și obligații în plan procesual, cât și aptitudinea de a-și valorifica singură drepturile procedurale și de a-și îndeplini singură obligațiile procedurale, a arătat că este necesar să aibă înainte de toate personalitate juridică.

De asemenea a solicitat instanței de judecată a avea în vedere faptul că, în cazul de față, persoana împotriva căreia creditorii au înțeles să demareze executarea silită în calitate de debitoare, respectiv ., Sucursala Drobeta-T. S., nu are personalitate juridică și pe cale de consecință nici capacitate procesuală de folosință.

. prin organele proprii de conducere desemnate de societate conduce la angajarea răspunderii juridice a societății, nicidecum a sucursalei.

În aceste condiții, dată fiind lipsa capacității de folosință a . - Sucursala Drobeta T. S., acest dezmembrământ fără personalitate juridică nu poate fi executat silit și deci executarea sa silită este nelegală.

Relevante în cauză sunt dispozițiile art. 43 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale (denumită în continuare „Legea societăților comerciale") potrivit cărora: Sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale și se înregistrează, înainte de începerea activității lor, în registrul comerțului din județul în care vor funcționa".

De asemenea a arătat că, corect a reținut jurisprudența ( Curtea de Apel București - Secția a VI-a Comercială, decizia nr. 178 din 07.02.2003), că din interpretarea art. 43 din Legea societăților comerciale rezultă că „sucursalele, agențiile, reprezentanțele, etc., fiind dezmembrăminte fără personalitate juridică, nu pot sta în instanță în calitate de reclamantă sau pârâtă decât prin intermediul societății-mamă, singura care, alături de eventuale filiale ale societății, beneficiază de personalitate juridică".

Este irelevant din acest punct de vedere faptul că . - Sucursala Drobeta-T. S. este înregistrată în Registrul Comerțului, deoarece prin aceasta înregistrare sucursala nu dobândește personalitate juridică, înregistrarea având în cazul sucursalei doar efect de asigurare a publicității față de terți, dispozițiile ar. 41 alin. (1) din Legea societăților comerciale referitoare la societatea comercială fiind de strictă interpretare și aplicare.

Mai mult decât atât, având în vedere faptul că în cauza de față pârâta este o instituție de credit, relevante sunt și dispozițiile art. 7 alin. (1) pct. (I. 31) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului potrivit cărora sucursala este „orice unitate operațională dependentă din punct de vedere juridic de o instituție de credit sau de o instituție financiară, care efectuează in mod direct toate sau unele dintre activitățile acesteia".

Rezultă astfel în mod evident că sucursala unei instituții de credit, în cazul de față Sucursala Drobeta-T. S. a S.C. V. România SA, este o simplă unitate executivă („operațională"), dependentă juridic de societatea-mamă, singura care de altfel se bucură de capacitate procesuală.

De asemenea, că prin excepție de la regula sus-menționată, așa cum de altfel corect a reținut și jurisprudența (Curtea de Apel București, Secția a VI-a Comercială, Decizia nr. 612 din 11.04.2003), în virtutea caracteristicilor lor și a statutelor sau regulamentelor de organizare, sucursalele pot avea anumite drepturi de reprezentare în raporturile cu terții, în virtutea unei delegări de atribuții de reprezentare date de societatea mamă. Ca atare, capacitate de folosință și de exercițiu are societatea mamă iar aceasta poate delega exercițiul drepturilor reprezentanților sucursalelor, pentru apărarea drepturilor și intereselor acestora, condiție însă neîndeplinită în prezenta cauză.

Executarea silită se face împotriva Sucursalei Drobeta-T. S. a S.C. V. România SA, iar sucursala nu poate fi debitor în raportul de drept execuțional în lipsa capacității de folosință și a patrimoniului propriu

Acesta a mai arătat că, în litigiul în care a fost pronunțată Sentința civilă nr. 3796/16.10.2013, de către Judecătoria Drobeta T. S., subscrisa . - Sucursala Drobeta T. S., au avut într-adevăr calitatea de parte și au putut sta în judecată, deși ca sucursala a societății . nu avea folosința drepturilor civile.

Posibilitatea de a sta în judecată în calitate de pârâtă în procesul finalizat cu emiterea titlului executoriu a fost dată (atribuită) față de dispozițiile art. 41 alin. 2 din Codul de procedură civilă, conform căruia societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte dacă au organe proprii de conducere.

După cum se observă din încheierea de încuviințare a executării silite și din somație, subiectul pasiv al executării silite inițiate de creditoare este exclusiv . - Sucursala Drobeta-T. S. și nicidecum societatea ..

În motivare a arătat că, în practica judiciară (I. L., codul de procedură civilă - comentariu pe articole, Ediția a II-a, Editura ALL B., București, 2005, pag. 1085) s-a arătat că, executarea silită constituie modalitatea de constrângere, prin intermediul organelor de stat competente, a părții care a căzut în pretenții în urma unui litigiu, la a-și îndeplini obligația stabilită în sarcina sa prin hotărârea judecătorească irevocabilă.

De aceea, aparent hotărârea judecătorească ar putea fi pusă în executare împotriva sucursalei, ce apare ca parte obligată prin respectiva hotărâre.

Numai că, față de prevederile art. 8 și art. 43 din Legea nr. 31/1990, republicată, sucursala este un dezmembrământ fără personalitate juridică potrivit art. 8 din Legea nr. 31/1990, republicată, ceea de înseamnă că nu are un patrimoniu propriu. Bunurile pe care le folosește sucursala în desfășurarea activității specifice sunt bunurile societății însăși. După cum se cunoaște, numai filialele au personalitate juridică și deci ar putea fi executate silit asupra patrimoniului lor.

În structura capacității civile a persoanei juridic intră capacitatea de exercițiu și capacitatea de folosință, ultima reprezentând aptitudinea sa de avea drepturi și obligații civile (a se vedea în acest sens Prof. univ. Gh. B., D. civil român. Introducere în dreptul civil român. Subiectele dreptului civil, Ediția a XI-a, revăzută și adăugită de Conf. univ. dr. M. N. și Conf. univ. dr. P. H., Editura Universul Juridic, București, 2007, pag. 489).

Elementele constitutive ale persoanei juridice sunt: (i) organizare proprie, (ii) patrimoniu propriu și (iii) scop propriu. Aceste elemente sunt nu numai necesare, ci și suficiente". Același autor arată (pag. 457) că patrimoniul propriu are o importanță deosebită, întrucât deosebește „decisiv un colectiv care este o persoană juridică față de un colectiv care nu are această calitate juridică" deși poate avea organizare proprie și/sau un scop propriu.

Patrimoniul societății - format din totalitatea drepturilor și obligațiilor cu caracter patrimoniul care aparțin societății - permite acesteia (întrucât este o persoană) juridică să participe în nume propriu la raporturile juridice și să-și angajeze o răspundere patrimonială proprie.

În schimb, lipsa personalității juridice a sucursalei (mai precis, lipsa patrimoniului) nu permite acesteia să participe în nume propriu la circuitul juridic și nici sa aibă o răspundere patrimonială proprie.

. prin organele proprii de conducere desemnate de societate conduce la angajarea răspunderii juridice a societății, nicidecum a sucursalei.

În acest condiții, dată fiind lipsa capacității de folosință a Sucursalei Drobeta-T. S. a S.C. V. România SA, acest dezmembrământ fără personalitate juridică nu poate fi executat silit și deci executarea silită ca și încuviințarea executării silite față de aceasta sunt nelegale.

Așa fiind, deși cererea de executare silită, încuviințarea executării silite și executarea silită în sine privesc exclusiv Sucursala Drobeta-T. S. a S.C. V. România SA, totuși actele de executare se fac împotriva S.C. V. România SA, adică împotriva unui alt subiect de drept.

Mai mult chiar, încuviințarea executării silite a fost cerută și a fost dată față de ., care are sediul în Șoseaua M. B., nr. 171, sector 2, ori subscrisa S.C. V. România SA, își are sediul în București, ., . 10, sector 2, cod_, adresă la care le-au fost comunicate toate actele de procedură în prezenta cauză, după arătarea adresei corecte în fata primei instanțe.

Formularea cererii de executare față de sucursală, dar executarea societății, atrage nelegalitatea actelor de executare efectuate de executor față de societate în lipsa unei încuviințări valabile a executării silite.

Având în vedere toate cele de mai sus au solicitat admiterea prezentei excepție a lipsei capacității procesuale de folosință a S.C. V. România SA- Sucursala Drobeta-T. S..

Un alt aspect invocat că contestatoare a fost acela că, executarea silită se face împotriva sucursalei societății S.C. V. România SA, iar sucursala nu poate fi debitor în raportul de drept execuțional în lipsa capacității de folosință și a patrimoniului propriu.

În litigiul în care s-a finalizat prin emiterea titlului executoriu, subscrisa S.C. V. România SA -Sucursala Dr. Tr. S., a avut într-adevăr calitatea de parte și a putut sta în judecată, deși ca sucursala a societății S.C. V. România SA, nu aveau folosința drepturilor civile.

Posibilitatea de a sta în judecată în calitate de pârâtă în procesul finalizat cu emiterea titlului executoriu a fost dată (atribuită), față de dispozițiile art. 41 alin. 2 din Codul de procedură civilă, conform căruia societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte dacă au organe proprii de conducere.

Această situație nu înseamnă însă că sucursala unei societăți comerciale poate să fie executată silit, ci doar că hotărârea judecătorească astfel obținută este opozabilă societății, arătând că în practica judiciară s-a arătat că, executarea silită constituie modalitatea de constrângere, prin intermediul organelor de stat competente, a părții care a căzut în pretenții în urma unui litigiu, la a-și îndeplini obligația stabilită în sarcina sa prin hotărârea judecătorească irevocabilă, motiv pentru care, aparent hotărârea judecătorească ar putea fi pusă în executare împotriva sucursalei, ce apare ca parte obligată prin respectiva hotărâre.

Numai că, față de prevederile art. 8 și art. 43 din Legea nr. 31/1990, republicată, sucursala este un dezmembrământ fără personalitate juridică, ceea de înseamnă că nu are un patrimoniu propriu, iar bunurile pe care le folosește sucursala în desfășurarea activității specifice sunt bunurile societății însăși. După cum se cunoaște, numai filialele au personalitate juridică și deci ar putea fi executate silit asupra patrimoniului lor.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 31/1990, republicată:„Actul constitutiv al societății pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni va cuprinde I) sediile secundare - sucursale, agenții, reprezentanțe sau alte asemenea unități fără personalitate juridică -, atunci când se înființează o dată cu societatea, sau condițiile pentru înființarea lor ulterioară, dacă se are în vedere o atare înființare".

Potrivit art. 43 din aceeași lege: "(1) Sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale și se înregistrează, înainte de începerea activității lor, în registrul comerțului din județul în care vor funcționa.

(2) Dacă sucursala este deschisă într-o localitate din același județ sau în aceeași localitate cu societatea, ea se va înregistra în același registru al comerțului, însă distinct, ca înregistrare separată.

(3)Celelalte sedii secundare - agenții, puncte de lucru sau alte asemenea sedii - sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale și se menționează numai în cadrul înmatriculării societății în registrul comerțului de la sediul principal.

(4)Nu se pot înființa sedii secundare sub denumirea de filială".

În structura capacității civile a persoanei juridic intră capacitatea de exercițiu și capacitatea de folosință, ultima reprezentând aptitudinea sa de avea drepturi și obligații civile (a se vedea în acest sens prof. univ. Gh. B., D. civil român. Introducere în dreptul civil român. Subiectele dreptului civil, Ediția a Xl-a, revăzută șl adăugită de Conf. univ. dr. M. N. și Conf. univ. dr. P. H., Editura Universul Juridic, București, 2007, pag. 489).

Elementele constitutive ale persoanei juridice sunt: (i) organizare proprie, [ii] patrimoniu propriu și (iii) scop propriu. Acestea sunt nu numai necesare, ci și suficiente". Același autor arată că patrimoniul propriu are importanță deosebită întrucât deosebește „decisiv un colectiv care este o persoană juridică față de un colectiv care nu are această calitate juridică" deși poate avea organizare proprie și/sau un scop propriu.

Patrimoniul societății - format din totalitatea drepturilor și obligațiilor cu caracter patrimoniul care aparțin societății - permite acesteia (întrucât este o persoană] juridică să participe în nume propriu la raporturile juridice și să-și angajeze o răspundere patrimonială proprie, în schimb, lipsa personalității juridice a sucursalei (mai precis, lipsa patrimoniului) nu permite acesteia să participe în nume propriu la circuitul juridic și nici sa aibă o răspundere patrimonială proprie.

. prin organele proprii de conducere desemnate de societate conduce la angajarea răspunderii juridice a societății, nicidecum a sucursalei, iar în acest condiții, dată fiind lipsa capacității de folosință a S.C. V. România SA - Sucursala Dr. Tr. S., acest dezmembrământ fără personalitate juridică nu poate fi executat silit și deci executarea silită ca și încuviințarea executării silite față de aceasta sunt nelegale.

Referitor la executarea silită s-a arătat că aceasta se face de către un executor judecătoresc necompetent, deoarece, potrivit art. 8 și art. 9 coroborat cu art. 7 lit. (a) din Legea nr. 188/2000, republicată, privind executorii judecătorești, pentru punerea în executarea a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii, este competent executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în a cărei rază teritorială urmează să se facă executarea, iar dacă executarea privește bunuri, atunci este competent executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în a cărei rază teritorială sunt situate bunurile urmărite.

În același sens sunt și prevederile art. 781 alin. 1 din Codul de procedură civilă, conform căruia „Poprirea se înființează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel unde își are domiciliul sau sediul debitorul ori terțul poprit".

Or, executarea silită nu privește nici măcar conturi ale sucursalei, aceasta neavând conturi proprii, ceea ce înseamnă că toate actele de executare silită întocmite de către B. Cimpu R., împotriva conturilor S.C. V. România SA sunt efectuate de un executor necompetent.

Astfel, întrucât reținem că executarea silită prin înființarea popririi s-a realizat asupra conturilor societății S.C. V. România SA, rezultă că sediul debitorului executat este în București, ipoteză în care competent pentru efectuarea executării ar fi - numai un executor din raza Curții de Apel București.

În aceste condiții și încuviințarea executării trebuia obținută de la instanța în raza căreia urma să se desfășoare executarea silită. La fel, sediul terțului poprit, respectiv Banca Națională a României este în București.

Referitor la procesul verbal din data de 18.04.2014 privind stabilirea cheltuielilor de executare, ce constituie titlu executoriu s-a arătat că acesta se impune a fi anulat, deoarece este nelegal.

În ceea ce privește procesul verbal privind stabilirea cheltuielilor de executare acesta în opinia noastră trebuie anulat, deoarece cuprinde sume nedatorate de către debitoarele S.C. V. România SA și S.C. V. România SA - Sucursala Dr. Tr. S..

Procesul-verbal din data de 18.04.2014 a fost încheiat avându-se în vedere un cuantum al sumei stabilite prin titlul executoriu de 3.673,28 CHF și 1.000 lei cheltuieli de judecată, fără a se analiza faptul că suma de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată fusese achitată încă de la data de 20.03.2014, deci cu peste 2 săptămâni înainte de a fi obținută încuviințarea de executare, prin OP nr, 3406/20.03.2014, în contul indicat de către mandatarul ..

Astfel onorariul executorului judecătoresc se impune a fi cenzurat de către instanță, deoarece baza de calcul a acestuia este eronată.

În ceea ce privește onorariul de avocat în cuantum de 1,612 lei, acesta în opinia lor ar trebui de asemenea înlăturat, deoarece este vorba despre o executare care nu presupune o complexitate deosebită, iar cuantumul acestuia depășește chiar cheltuielile de judecată.

Având în vedere aspectele enunțate anterior, au învederat instanței faptul că apreciază că acestea nu pot fi înlăturate decât prin întoarcerea executării, astfel că au solicitat a se dispune și cu privire la această solicitare a lor.

Pentru toate motivele de mai sus, au solicitat a se dispune admiterea contestației la executare așa cum a fost formulată.

De asemenea, reținând culpa procesuală a reclamantului, solicităm instanței să dispună obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată provocate de prezentul demers procedural.

În drept, au fost invocate prev. art. 711-719 N.C.P.C., precum și celelalte prevederi legale la care am făcut referire în cuprinsul prezentei contestații la executare.

În probațiune, au solicitat proba cu expertiza contabilă, înscrisurile de la dosarul cauzei și practica judiciară relevantă.

Prin rezoluție din 15.07.2014, s-a pus în vedere contestatoarei ca în termen de 10 zile de la comunicare să procedeze la completarea cererii conform rezoluției anexate, sub sancțiunea anulării prezentei cereri.

La data de 30.07.2014, contestatoarea a procedat la regularizarea cererii conform dispozițiilor instanței.

Intimații au depus întâmpinare la data de 26.09.2014, prin care au solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, menținerea formelor de executare silită întocmite de B. CIMPU R..

In fapt, au arătat că prin cererea adresata Judecătoriei Dr. Tr. S. contestatoarea a solicitat anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 18.04.2014 emise in dosarul de executare nr. 84/E/2014, anularea formelor de executare întocmite de către B. Cimpu R. pentru punerea in executare a dispozițiilor cuprinse in Sentința civila 3796/16.10.2013 pronunțata de Judecătoria Dr. Tr. S. in dosarul nr._/225/2013 si întoarcerea executării silite.

In principal, intimații au invocat excepția tardivității introducerii contestației in ceea ce privește încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, având in vedere ca a fost întocmita la data de 18.04.2014 si comunicata in aceeași zi, iar contestația la executare a fost înregistrata la Judecătoria Dr. Tr. S. in data de 28.04.2014.

Potrivit dispozițiilor art. 714 alin. 2 N.C.P.C., stabilesc ca termen de formulare a contestației la executare împotriva încheierilor executorului judecătoresc 5 zile de la comunicare, termen nerespectat de către contestatoare.

In aceste condiții, având în vedere dispozițiile legale, intimații au apreciat că s-a formulat contestație la executare cu depășirea termenului legal de 5 zile, astfel incat aceasta urmează a fi respinsa ca tardiv introdusa.

Pe fond, de asemenea au solicitat respingerea cererii ca neintemeiata si menținerea formelor de executare intocmite de B. Cimpu R. in dosarul de executare 84/E/2014 ca fiind temeinice si legale.

In ceea ce privesc susținerile contestatoarei referitoare la necesitatea înțelesului, întinderii si aplicării titlului executoriu, respectiv sentința civila nr. 3796/16.10.2013 pronunțata de Judecătoria Dr. Tr. S. in dosarul nr._/225/2013, au precizat faptul ca aceste "necesitați" puteau si trebuiau sa fie invocate pe fondul cauzei, sau pe calea extraordinara de atac, lucru care nu s-a solicitat, contestatoarea dând dovada ca a înțeles intru-totul care este obiectul acțiunii.

Invocând acum, pe calea contestației la executare modificarea titlului executoriu, au învederat instanței faptul ca art. 712 alin. 1 din NCPC prevede: "Dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrate, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.".

De asemenea au mai arătat faptul că, instanța de judecata a admis acțiunea si a obligat paratele la restituirea sumei in valoare de 10.800 CHF reprezentând comision de risc, contestatoarea a restituit pe cale amiabila doar suma de 7.126 CHF, susținând ca diferența in valoare de 3.673 CHF nu reprezintă sume achitate cu titlu de comision de risc.

După cum au arătat si susținut pe fondul dosarului menționat pe sus, acest comision de risc si-a schimbat denumirea in comision de administrare, în continuare fiind încasat sub aceasta denumire. La art.2 pct. 5 lit. B din 1/29.12.2010 se prevede schimbarea denumirii comision de risc in comision de administrare.

De asemenea, in 18.09.2010, au arătat că au procedat la emiterea către banca a unei adrese prin care au menționat faptul ca nu sunt de acord cu modificările aduse de ., însa acest act adițional tot a intrat in vigoare. Ca răspuns al băncii la adresa acestora, le-au emis adresa nr. 920/15.10.2010 prin care le-au comunicat faptul ca acest comision de risc a fost redenumit in comision de administrare si va fi datorat in continuare sub aceasta denumire.

Astfel, instanța în mod corect a admis acțiunea pentru toata suma, respectiv 10.800CHF, creditorii fiind îndreptățiți a apela la calea executării silite pentru a obține si diferența pe care . nu a restituit-o din diverse motive.

Referitor la invocarea contestatoarei a excepției lipsei capacității procesuale a .-Sucursala Dr. Tr. S., au precizat faptul ca instanța de fond s-a pronunțat asupra acestui aspect, sens in care a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosința si exercițiu a . - Sucursala Dr. Tr. S..

Prin urmare, aceasta excepție nu își mai are temei, fiind vorba despre autoritate de lucru judecat.

Referitor la susținerile contestatoarei cu privire la necompetenta executorului judecătoresc, au solicitat instanței a respinge aceasta susținere, întrucât, contractul de credit nr._/08.10.2007 a fost încheiat cu V. România Sa București prin Sucursala Dr. Tr. S., contractul fiind semnat de reprezentanții Sucursalei Dr. Tr. S..

De asemenea, având in vedere ca prin titlul executoriu, respectiv sentința nr. 3796/2013, cele doua parate sunt ținute sa îndeplinească obligațiile stabilite de instanța prin dispozitiv, respectiv restituirea sumei in valoare de 10.800 CHF, creditorul, in vederea recuperării cheltuielilor de executare, se poate îndrepta împotriva oricăruia dintre debitori pentru întreaga obligație, astfel încât, in mod corect, prin actele de executare întocmite de B. Cimpu R. se urmărește recuperarea sumei in totalitate de la oricare dintre debitori, fapt ce îl face sa fie competent.

În ceea ce privește petitul privind anularea încheierii din data de 18.04.2014 emisa de B. Cimpu R. fata de cuantumul cheltuielilor de executare, aceștia au arătat că apreciază că au fost calculate in mod corect si in limite legale.

Astfel, au învederat instanței că apreciază că onorariul executorului a fost stabilit conform prevederilor art. 3 lit. d din OMJ nr. 2550/2006 si a Hotărârii nr. 2/2007 a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din România, ținând seama de volumul de munca pentru executarea debitului, dificultatea si complexitatea cazului, avantajele si rezultatele obținute pentru profitul creditorului ca urmare a muncii depuse de executor.

Referitor la controlul judiciar referitor la onorariul executorului judecătoresc au arătat că acesta este limitat doar la verificarea încadrării acestuia in limitele prevăzute de legiuitor, iar nu la aprecierea asupra concordantei acestuia cu valoarea pricinii si munca îndeplinita de executor.

Cu privire la onorariul avocațial au arătat că apreciază că suma solicitata a fost una justa si rezonabila ținând seama de elemente precum timpul si volumul de munca, natura si dificultatea spetei, importanta intereselor in cauza, obiectul, complexitatea si avantajele obținute pentru profitul creditorului.

De asemenea au mai arătat că aprecierea stabilirii sumei trebuie avut in vedere ca profesia de avocat nu prevede limite minimale sau maximale de stabilire a onorariilor, acestea raportându-se la criterii precum: obiectul cauzei, posibilitatea câștig - pierdere, cuantumul sumei de recuperat, urgenta, beneficiul obținut de partea reprezentata etc.

Totodată au arătat instanței faptul că raportat la cuantificarea unui onorariu de avocat de către o persoana care are mai ales calitatea de debitor, in sensul aprecierii acestuia ca fiind neproportional cu munca depusa si solicitarea ca instanța sa faca o diminuare a acestuia, reprezintă o încercare de a folosi instanța de judecata in scop persona, apreciind ca este inechitabil ca, desi de buna-credinta, tot creditorul sa fie sancționat prin imposibilitatea de a-si recupera toate cheltuielile efectuate pentru punerea in executare a titlului, iar debitorului sa i se creeze anumite facilitați.

Nu în ultimul rând au solicitat instanței a observa ca cea care a generat aceste cheltuieli de executare este insasi contestatoarea si ceilalți debitori prin neconformarea de buna - voie la dispozițiile titlului executoriu, creditorul fiind astfel nevoit sa inițieze procedura executării silite.

In ceea ce privește înștiințarea privind măsura popririi emisa la data de 18.04.2014 au arătat că apreciază ca aceasta respecta normele legale in materie, îndeplinind condițiile de valabilitate cerute de lege.

Astfel, prin sentința nr. 3796/16.10.2013 pronunțata de Judecătoria Dr. Tr. S. in dosarul nr._/225/2012 definitiva prin respingerea recursului s-a dispus anularea clauzei prevăzute la pct. 5 lit. a din Condiții Speciale la convenția de credit nr._/08.10.2007 si a obligat paratele la restituirea sumei de 10.800 CHF reprezentând contravaloare comision de risc achitat pe toata durata ereditarii, actualizata cu indicele de inflație, cat si la plata sumei de 1000 lei reprezentând onorariu avocat.

Prin încheierea din data de 08.04.2014 a Judecătoriei Dr. Tr. S. a fost încuviințata executarea silita a sentinței nr. 3796/16.10.2013, iar in data de 18.04.2014 paratele au fost înștiințate despre executarea silita pornita împotriva lor.

Prin urmare, cu ocazia executării silite, executorul judecătoresc, in mod corect, a înștiințat paratele din sentința mai sus menționata, având in vedere ca prin dispozitivul sentinței paratele au fost obligați la restituirea sumei de 10.800CHF.

Or, este evident ca contestatoarea era obligata sa se conformeze titlului executoriu, iar refuzul acestora de a executa de buna - voie titlul executoriu il îndreptățește pe creditor sa recurgă la procedura executării silite.

În ceea ce privește petitul privind întoarcerea executării, având in vedere ca formele de executare nu sunt susceptibile de a fi lovite de nulitate, au solicitat respingerea acestei cereri.

In concluzie, pentru considerentele invocate mai sus, au solicitat respingerea contestației si menținerea formelor de executare ca fiind temeinice si legale.

In dovedirea celor susținute au solicitat proba cu înscrisuri.

La data de 16.10.2014, contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care se solicită să se dispună înlăturarea apărărilor formulate de către creditorii D. I. și D. S. .

În motivare a arătat că, în ceea ce privește tardivitatea formulării contestației, au solicitat înlăturarea acestei susțineri, observând de asemenea faptul că această contestație respectă termenele procedurale sub toate aspectele.

Referitor la necesitatea lămuririi înțelesului, întinderii și al apucării titlului executoriu, respectiv Sentința civilă nr. 3796/16.10.2013, pronunțate de către Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul nr._/225/2013, a solicitat instanței a lua act despre faptul că, reclamanții creditori nu au achitat către bancă cu titlu de comision de risc, în baza convenției de credit nr._/08.10.2007, decât suma de 7.126,72 CHF, astfel încât încasarea sumei solicitate prin cererea de executare silită, respectiv diferența de 3.673,28 CHF, reprezintă o veritabilă îmbogățire fără just temei a reclamanților D. I. și D. S..

Deși prin sentința ce se susține că ar constitui titlu executoriu, se arată că se impune a fi restituită suma de 10.800 CHF cu titlu de comision de risc, care ar fi fost încasată pentru convenția nr._/08.10.2007, în realitate, dacă ar trebui avută în vedere această convenție de credit, suma totală încasată cu titlu de comision de risc, este de numai 7.126,72 CHF și ea a fost integral achitată în cursul lunii martie 2014, diferența de 3.673.28 a fost achitată cu titlu de comision de administrare și acest comision nu a fost anulat de către instanță.

Din această perspectivă, titlul executoriu este "ineficient" în ceea ce-i privește pe reclamanții creditori D. I. și D. S., deoarece sumele cuprinse în titlul executoriu nu au fost efectiv achitate de petenți, astfel că nu se poate dispune obligarea băncii la restituirea unor sume care nu au fost efectiv achitate.

Executarea silită făcându-se împotriva sucursalei societății S,C. V. România SA, iar sucursala nu poate fi debitor în raportul de drept execuțional în lipsa capacității de folosință și a patrimoniului propriu.

De asemenea a arătat că, în litigiul în care s-a finalizat prin emiterea titlului executoriu, S.C. V. România SA -Sucursala Dr. Tr. S., a avut într-adevăr calitatea de parte și a putut sta în judecată, deși ca sucursala a societății S.C. V. România SA, nu avea folosința drepturilor civile.

În practica judiciară s-a arătat că, executarea silită constituie modalitatea de constrângere, prin intermediul organelor de stat competente, a părții care a căzut în pretenții în urma unui litigiu, la a-și îndeplini obligația stabilită în sarcina sa prin hotărârea judecătorească irevocabilă.

De aceea, aparent hotărârea judecătorească ar putea fi pusă în executare împotriva sucursalei, ce apare ca parte obligată prin respectiva hotărâre.

Numai că, față de prevederile art. 8 și art. 43 din Legea nr. 31/1990, republicată, sucursala este un dezmembrământ fără personalitate juridică, ceea de înseamnă că nu are un patrimoniu propriu. Bunurile pe care le folosește sucursala în desfășurarea activității specifice sunt bunurile societății însăși. După cum se cunoaște, numai filialele au personalitate juridică și deci ar putea fi executate silit asupra patrimoniului lor.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 31/1990, republicată: „Actul constitutiv al societății pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni va cuprinde I) sediile secundare - sucursale, agenții, reprezentanțe sau alte asemenea unități fără personalitate juridică -, atunci când se înființează o dată cu societatea, sau condițiile pentru înființarea lor ulterioară, dacă se are în vedere o atare înființare".

Potrivit art. 43 din aceeași lege:

"(1)Sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale și se înregistrează, înainte de începerea activității lor, în registrul comerțului din județul în care vor funcționa.

(2)Dacă sucursala este deschisă într-o localitate din același județ sau în aceeași localitate cu societatea, ea se va înregistra în același registru al comerțului, însă distinct, ca înregistrare separată.

(4)Nu se pot înființa sedii secundare sub denumirea de filială".

În structura capacității civile a persoanei juridic intră capacitatea de exercițiu și capacitatea de folosință, ultima reprezentând aptitudinea sa de avea drepturi și obligații civile (a se vedea în acest sens prof. univ. Gh. B., D. civil român. Introducere în dreptul civil român. Subiectele dreptului civil, Ediția a Xl-a, revăzută și adăugită de Conf. univ. dr. M. N. și Conf. univ. dr. P. H., Editura Universul Juridic, București, 2007, pag. 489)

Elementele constitutive ale persoanei juridice sunt: (i) organizare proprie, [ii] patrimoniu propriu și (iii) scop propriu. Acestea sunt nu numai necesare, ci și suficiente". Același autor arată că patrimoniul propriu are o importanță deosebită întrucât deosebește „decisiv un colectiv care este o persoană juridică față de un colectiv care nu are această calitate juridică" deși poate avea organizare proprie și/sau un scop propriu.

. prin organele proprii de conducere desemnate de societate conduce la angajarea răspunderii juridice a societății, nicidecum a sucursalei.

În acest condiții, dată fiind lipsa capacității de folosință a S.C. V. România SA - Sucursala Dr. Tr. S., acest dezmembrământ fără personalitate juridică nu poate fi executat silit și deci executarea silită ca și încuviințarea executării silite față de aceasta sunt nelegale.

În ceea ce privește cererea sa privind întoarcerea executării pentru suma de 14.477,71 lei reprezentând sumă care nu a fost achitate cu titlu de comision de risc și 3.318,91 lei cheltuieli de executare, au arătat că apreciază că această solicitare este îndreptățită, deoarece sumele au fost efectiv încasate de către executorul judecătoresc Cimpu R., iar ele nu erau efectiv datorate.

Totodată, și în ceea ce privește procesul verbal privind stabilirea cheltuielilor de executare acesta în opinia lor trebuie anulat, deoarece cuprinde sume nedatorate de către debitoarele S.C. V. România SA și S.C. V. România SA - Sucursala Dr. Tr. S..

De asemenea, a arătat că procesul-verbal din data de 18.04.2014 a fost încheiat avându-se în vedere un cuantum al sumei stabilite prin titlul executoriu de 3.673,28 CHF și 1.000 lei cheltuieli de judecată, fără a se analiza faptul că suma de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată fusese achitată încă de la data de 20.03.2014, deci cu peste 2 săptămâni înainte de a fi obținută încuviințarea de executare, prin OP nr, 3406/20.03.2014, în contul indicat de către mandatarul ..

Astfel onorariul executorului judecătoresc se impune a fi cenzurat de către instanță, deoarece baza de calcul a acestuia este eronată.

Referitor la onorariul de avocat în cuantum de 1.612 lei, și acesta în opinia lor trebuie de asemenea înlăturat, sau cel puțin cenzurat de către instanță, deoarece este vorba despre o executare care nu presupune o complexitate deosebită, iar cuantumul acestuia depășește chiar cheltuielile de judecată.

Având în vedere aspectele enunțate anterior, au arătat că apreciază că acestea nu pot fi înlăturate decât prin întoarcerea executării, astfel că au solicitat instanței a dispune și cu privire la această solicitare a lor.

Pentru toate motivele de mai sus, au solicitat înlăturarea apărărilor formulate de către creditorii D. I. și D. S. și admiterea contestației la executare așa cum a fost formulată.

La solicitarea apărătorului contestatoarei, avocat M. D., cu delegație la dosar, a fost depus la dosar, în copie certificată, dosarul de executare nr. 80/E/2014.

Prin încheierea pronunțată la data de 08. 01. 2015 instanța a respins excepția tardivității, excepția lipsei de obiect, excepția lipsei de interes și excepția lipsei capacității procesuale a sucursalei și a calificat ca fiind apărări de fond excepțiile vizând nelegalitatea urmăririi silite a unei entități fără personalitate juridică (sucursala) și competența executorului judecătoresc raportat la sediul debitoarei.

În cauză, au fost încuviințate și administrate pentru toate părțile proba cu înscrisuri.

Analizând cererea de față prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele :

În conformitate cu dispozițiile art. 711 alin 1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.

Contestația la executare se poate face pentru motive ce țin de nerespectarea dispozițiilor legale privind executarea silită însăși sau efectuarea oricărui act de executare.

Trebuie reținut si faptul ca instanța care soluționează o contestație la executare este ținută a respecta, la fel ca si părțile din executarea silita, autoritatea de lucru judecat de care se bucura titlul executoriu, atât in privința celor stabilite prin dispozitiv cat si in privința celor explicate in considerente. Dezvoltând conținutul alin. 1 al art. 712 C. pr. civ., se consideră ca pe calea contestației la executare nu vor putea fi invocate motivele de drept si de fapt care au fost invocate si tranșate definitiv de către instanța in cursul procesului finalizat prin emiterea hotărârii judecătorești care constituie titlu executoriu.

În această procedură nu se mai poate analiza calitatea procesuală a părților prin raportare la obligațiile din raportul juridic analizat în litigiul de fond, instanța limitându-se să verifice dacă, conform titlului executoriu (hotărârea pronunțată în litigiu de fond), există identitate între părțile din acel litigiu și părțile din procedura de executare silită.

Din această perspectivă, atâta vreme cât prin titlul executoriu s-au stabilit obligații în sarcina sucursalei, aceasta poate fi executată silit, cu atât mai mult cu cât societatea mamă este angajată, în raporturile cu terții, prin actele organelor sale și ale sucursalei sale, conform prevederilor art. 55 alin.1 din Legea nr. 31/1990, ale art. 209 C. civ. și art. 218 C. civ.

În fapt și în drept, societatea mamă este persoana juridică ce răspunde direct sau indirect pentru obligațiile asumate în numele și pe seama sa, de către sucursală. Pe de altă parte, în cazul societăților comerciale, persoane juridice, conform prevederilor art. 782 alin. 4 C. pr. civ., executorul judecătoresc are dreptul să solicite înființarea popririi pentru toate conturile persoanei juridice, inclusiv pentru conturile subunităților fără personalitate juridică ale acesteia.

Pentru argumentele expuse instanța apreciază că executarea silită efectuată împotriva sucursalei este legală, pe de o parte pentru că aceasta are calitate de debitor, conform titlului executoriu, iar pe de altă parte pentru că aceste entități pot sta în judecată (art. 56 alin. 2 C. pr. civ.), deci pot fi obligate în raportul juridic litigios.

A admite faptul că sucursalele pot fi părți în judecată, dar nu pot fi executate silit, ar lăsa fără finalitate juridică actul de judecată.

Din legalitatea executării silite a sucursalei derivă și competența executorului judecătoresc, ținând seama că sediul sucursalei este în circumscripția în care se află și biroul executorului judecătoresc.

Cererea de executare silită a fost formulată la data de 01. 04. 2014 (fila 74), dată la care, conform ordinului de plată aflat la fila 14, contestatoarea debitoare achitase suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, astfel că actele de executarea silită care vizează această sumă sunt nelegale, suma nefiind datorată la momentul demarării executării silite.

Prin încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 18. 04. 2014 (fila 87) s-au stabilit cheltuielile de executare, în conformitate cu dispozițiile O.M.J. nr. 2550/2006, prin raportare la un debit de_.71 lei, compus din_.71 lei conform titlului executoriu și 1000 lei cheltuieli de judecată.

Constatând faptul că debitul datorat este de_.71 lei și nu_.71 lei, suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, fiind achitată, instanța urmează să reducă onorariul executorului judecătoresc de la 1447.71 lei la1347.71 lei.

Referitor la celelalte cheltuieli de executare, instanța constată că prin Hotărârea nr. 1/2013 a U.N.E.J. a fost abrogată anexa nr. 1 la Statutul UNEJ în care se prevedea cuantumul acestor cheltuieli, astfel că, la acest moment ele sunt stabilite numai de către executorul judecătoresc.

De asemenea instanța apreciază că onorariul avocatului, în cuantum de 1300 lei și 312 lei TVA, nu este disproporționat în raport de activitatea depusă, mai ales că a inclus și asistența juridică în prezentul dosar (reprezentare juridică, formulare întâmpinare, concluzii).

Ca efect al anulării parțiale a actelor de executare se impune restabilirea situației anterioare întocmirii actului nelegal, în sensul restituirii sumelor încasate în baza actelor anulate.

Față de toate aceste considerente, instanța va admite în parte contestația la executare, va anula parțial toate actele și formele de executare silită efectuate în contra debitoarelor în dosarul execuțional 84E/2014, pentru suma de 1000 lei, reprezentând cheltuielile de judecată, din totalul de 14 477.71 lei, va reduce cheltuielile de executare silită a sentinței civile nr. 3796/2013, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S., de la 3318.91 lei la 3218.91 lei (corespunzător reducerii onorariului executorului judecătoresc de la 1447.71 lei la 1347.71 lei).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarele V. România S.A. cu sediul în București, ., . 10, sector 2, cod_, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, cod unic de înregistrare_, Registrul Bancar nr. RB-PJR-048/10.04.2000, cont_ deschis la BNR – Centrală și S.C. V. România S.A. – Sucursala Dr. Tr. S., cu sediul în Dr. Tr. S., .. 113, județul M., în contradictoriu cu intimații D. I., CNP_ si D. S., CNP_, ambii cu domiciliul in Dr. Tr. S., .. 12, jud. M., prin avocat D. D., cu sediul in Dr. Tr. S., ., jud. M., cu domiciliu de citare ales in Dr. Tr. S.. .. 5, jud. M..

Anulează parțial toate actele și formele de executare silită efectuate în contra debitoarelor în dosarul execuțional 84E/2014, pentru suma de 1000 lei, reprezentând cheltuielile de judecată, din totalul de 14 477.71 lei.

Reduce cheltuielile de executare silită a sentinței civile nr. 3796/2013, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S., de la 3318.91 lei la 3218.91 lei (corespunzător reducerii onorariului executorului judecătoresc de la 1447.71 lei la 1347.71 lei).

Cu apel în 10 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Dr. Tr. S..

Pronunțată în ședință publică, azi, 02.03.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Red. PLT/ Tehn. VȘA

6 ex./4 .

Cod. Operator nr. 6497

← Acţiune în constatare. Sentința nr. 896/2015. Judecătoria...		Plângere contravenţională. Sentința nr. 895/2015.... →

Contestaţie la executare. Sentința nr. 902/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Sentința nr. 902/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN