Plângere contravenţională. Sentința nr. 829/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 829/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 829/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMANIA
JUDECĂTORIA DROBETA T.-S.
SENTINTA CIVILĂ NR.829
ȘEDINȚA DIN DATA DE 25.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: G. L.
GREFIER: CRUTAN P.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale, formulată de petentul U. M., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Politie al județului M..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: petentul U. M. asistat de avocat D. M. și martorii C. L. și D. C. F., lipsă fiind intimatul Inspectoratul de Politie al județului M..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
În temeiul disp. art.318, art.321 și art.323 C.proc.civ., instanța procedează la identificarea și audierea martorilor C. L. și D. C. F. sub prestare de jurământ, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Nemaifiind alte incidente de soluționat și constatând închisă cercetarea judecătorească, instanța, în temeiul disp. art. 392 c.p.civ., deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul pe fond.
Avocat D. M. pentru petent, având cuvântul, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, invocând nulitatea procesului verbal de contravenție întrucât a fost indicat greșit temeiul legal arătând că cele consemnate în procesul verbal nu sunt reale, petentul nu a pus în pericol circulația.
Instanța, în baza art. 394 alin. 1 Cod proc. civilă declară închise dezbaterile asupra fondului cauzei și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii de față, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.07.2014, sub nr._, petentul U. M. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Politie al județului M., a formulat plângere contravențională împotriva procesului - verbal de contravenție ., nr._ din data de 09.07.2014 întocmit de I. M., solicitând anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea sancțiuni principale a amenzi in suma de 360 lei precum si a sancțiuni complementare constând in reținerea permisului de conducere.
În motivarea plângerii a arătat că a fost sancționat cu 360 lei si reținerea permisului de conducere pe o perioada de 30 zile pentru faptul in data de 09.07.2014, ora 08.07, pe . condus auto marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare_ dinspre direcția CFR spre Hotel continental, in zona restaurantului C. si la punerea in mișcare nu a semnalizat si nu a acordat prioritate de trecere auto Dacia N. cu nr de înmatriculare_ condus de B. C. care circula din spate si determinându-l sa claxoneze si sa frâneze pentru a putea evita provocarea unui accident.
A susținut că procesul verbal este întocmit cu încălcarea greșita a mențiunilor prevăzute de art 16 alin 1 din OG 2/2001 in sensul ca agentul de circulație l-a amendat pentru fapta prevăzuta si pedepsita de art 101, alin 3, lit c dinOUG 195/2002 republicat articol care prevede ca" nerespectarea regulilor de circulație la trecerea unei coloane oficiale sau intercalarea . coloana", iar in procesul verbal, se retine ca eu nu a semnalizat intenția de a intra pe banda de circulație, fapt ce l-a determinat pe șoferul auto marca Dacia N. sa frâneze pentru a se evita un accident.
A menționat că nu este adevărat ca nu a acordat prioritate de trecere auto Dacia N. si nu a semnalizat, iar autoturismul respectiv nu a frânat brusc pentru a evita un accident. A oprit mașina in fata Comisariatului din Drobeta T. S. pe . a coborî un coleg de serviciu, iar la plecarea din loc, din cauza mașinilor care erau parcate in fata sa nu reușea sa intre pe banda de circulație, deoarece era trafic mare, venind mașini atât din fata cât si din spate, iar unele mașini erau oprite de agentul de circulație pentru control.
Deoarece era trafic mare de mașini, avea semnalizarea pusa pentru a arata intenția ca dorește sa plece de pe loc si sa intre pe banda de mers.
A mai arătat că în fata sa era oprita mașina de politie, iar agentul de circulație a coborât din mașina si s-a îndreptat spre mijlocul străzi C. I, (axul drumului), iar după ce a observat ca din spatele său venea o mașina care era la o distanta mare, petentul având semnalizarea pornita cu intenția de a intra pe banda de mers, asigurându-se ca nu pune in pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, a intrat pe banda de mers si a mers, trecând de agentul de circulație care se afla in mijlocul străzii, iar după circa 5 metri, a auzit fluierul agentului, (s-a uitat in oglinda din interiorul mașinii), observând ca acesta îi face semn sa oprească pe dreapta. A mai arătat că autoturismului care vena din spatele său i-a făcut semn sa isi continue drumul, dar acesta a oprit in fata sa pe trecerea de pietoni, după care a venit la agentul de politie si au discutat in spatele mașini sale.
După circa 10 minute, agentul de poliție, după discuția cu numitul B. C.(care lucrează la Politia Comunitara), a venit si a venit si i-a înmânat procesul verbal de amenda spunându-i ca se face vinovat de neacordarea de prioritate.
Pentru aceste motive a solicitat admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea sancțiuni principale a amenzi in suma de 360 lei precum si a sancțiunii complementare constând in reținerea permisului de conducere.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe prevederile art. 31 din OG 2/2001.
În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu acte și martorii Ciotirla L. si Doandes C. F. și a depus la dosar procesul verbal ., nr._ din data de 09.07.2014, copie carte de identitate, dovada reținere permis de conducere, chitanța privind taxa de timbru in valoare de 20 lei.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 201 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă a comunicat intimatului un exemplar al plângerii contravenționale și înscrisurilor anexate, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
La data de 24.09.2014 intimatul I. M. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și să se mențină procesul verbal ca valabil încheiat.
În fapt, a arătat că la data de 09.07.2014, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, iar la punerea în mișcare nu a semnalizat și nu a acordat prioritate de trecere unui alt autoturism care circula din spate, determinându-l pe acesta din urmă să frâneze pentru a evita producerea unui eventual accident, motiv pentru care petentul, a fost sancționat potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, petentul a fost sancționat contravențional potrivit art. 100 alin.3 pct. c, pentru "neacordarea priorității de trecere vehiculelor care au acest drept", agentul constatator aplicându-i sancțiunea amenzii în cuantum de 360 lei, și reținându-i totodată permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioada de 30 zile.
A învederat instanței că fapta contravențională a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, iar procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt reținută în cuprinsul acestuia până la proba contrară care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către organul constatator. Astfel, procesul-verbal de contravenție, in măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși si constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o proba contrară.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul-verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hol. din 7 oct. 1988.s.A no. 141-A, p.15 si 28; Telfner c. Austria, no._/96, p.16, 20 mart.2001; Angliei c. României, no._/03, p.60, 4 oct.2007) prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la C. E. D. O), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, cât si asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
În consecință, a menționat că fapta reținută în cuprinsul procesului-verbal este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. nr.2/2001), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate ( actul reflectă în mod real ce a stabilit autoritatea emitentă).
Referitor la motivul de nelegalitate invocat de petent, respectiv faptul că agentul constatator a trecut în procesul verbal art. 101 și nu art.100. a învederat instanței faptul că atât indicarea actului normativ cât și descrierea faptei s-au făcut în mod corect, însă din eroare, agentul constatator, a consemnat art.101 în loc de art.100, sancțiunile aplicate fiind însă cele corecte.
A considerat astfel, că aceasta este doar o eroare materială, care nu poate atrage nulitatea procesului verbal contestat, petentului neproducându-i-se o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal de contravenție.
În concluzie, consideră că procesul verbal contestat este întocmit cu respectarea prevederilor O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare și nu sunt motive de anulare a acestuia.
În dovedirea celor menționate, a solicitat proba cu înscrisuri.
În conformitate cu prevederile art. 411 din Legea 134/2010 privind Codul de Procedură Civila, a solicitat judecarea cauzei în lipsa.
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 si următoarele din Legea 134/2010 privind Codul de Procedura Civila.
La întâmpinare s-au atașat următoarele înscrisuri: raportul agentului constatator, declarația conducătorului auto B. C..
Prin rezoluția din data de 25.09.2014 s-a comunicat întâmpinarea și înscrisurile atașate către petent, cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare, iar cum petentul nu a depus răspuns la întâmpinare, prin rezoluția din data de 14.10.2014 instanța a fixat termen de judecată la data de 12.11.2014, cu citarea părților.
Instanța, în conformitate cu disp. art. 258 c.p.civ. raportat la disp. art. 255 c.p.civ., a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri și proba testimonială constând în audierea martorilor C. L. și D. C. F. și pentru intimat a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu martorul B. C..
Analizând prezenta plângere în considerarea întregului material probator administrat in cauză și prin raportare la dispozițiile legale incidente, instanța reține următoarele situații de fapt si de drept:
Prin procesul-verbal de contravenție contestat, petentul a fost sancționat cu sancțiunea amenzii în cuantum de 360 lei și i s-a reținut permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioada de 30 zile pentru "neacordarea priorității de trecere vehiculelor care au acest drept".
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea EDO (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 360 lei) cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prev. de art. 16, 17 si 19 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
În ceea ce privește temeinicia, instanța reține că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă petentului potrivit art. 1169 C.civil și art. 129 al. 1 teza finală C.p.c., întrucât cel ce face o propunere înaintea judecații trebuie să o dovedească.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În cauza dedusă judecății, din depozițiile martorilor audiați în cauză, respectiv D. C.-F. și C. I.-L., a rezultat că petentul a oprit autoturismul pe partea dreaptă a străzii, iar la punerea în mișcare, a semnalizat intenția și s-a asigurat.
Martorii au mai declarat că în momentul în care petentul a efectuat manevra, din spate circula un autoturism al Poliției comunitare care era la o distanță mare și circula cu viteză mare, însă nu a fost stânjenit de manevra petentului.
Depoziția martorului asistent, B. C., potrivit căreia acesta conducea autoturismul ce a fost nevoit să frâneze pentru a nu intra în coliziune cu autoturismul petentului, nu se coroborează cu ansamblul materialului probator. Mai mult, acest martor este chiar conducătorul autoturismului despre care se susține că a fost stânjenit în trafic, astfel că se apreciază că depoziția acestuia este subiectivă, motiv pentru care va fi înlăturată de instanță.
Prin urmare, se apreciază că a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie a actului sancționator și că petentul nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Având în vedere dispozițiile art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, republicată, instanța va admite plângerea ca întemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite plângerea formulată de către petentul U. M., CNP_, domiciliat in corn S., Calea Craiovei, nr. 205, jud. M., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Politie al județului M., cu sediul în Dr. Tr. S., .. M..
Anulează procesul-verbal de contravenție ., nr._ din data de 09.07.2014 întocmit de I. M. și exonerează petentul de plata amenzii.
Cu apel în 30 zile de la comunicare care se depune la Judecătoria Drobeta T. S..
Pronunțată în ședință publică azi, 25.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. L. CRUTAN P.
Red. L.G./Tehn.P.C
4 ex./5 pag. /19.03.2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 895/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 846/2015.... → |
|---|
