Obligaţie de a face. Sentința nr. 2759/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2759/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 2759/2015
DOSAR NR._ obligația de a face
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
SENTINȚA CIVILĂ nr. 2759
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 29.09.2015
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE A. G.
GREFIER ȘEDINȚĂ C. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul J. P. și pe pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M., având ca obiect obligația de a face .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns c. jur. G. C. pentru pârâtă, lipsă reclamantul .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se ia act că se depune delegație de reprezentare din partea împuternicitului pârâtei .
Instanța, din oficiu, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, obligația de a face, formulată de reclamantul J. P., invocă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Dr. Tr. S. și acordă cuvântul pe excepție .
C. jur. G. C. pentru reclamantă a solicitat admiterea excepției invocate din oficiu de instanță și declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului M., Secția comercială și de contencios administrativ .
Instanța reține cauza spre soluționare pe excepția invocată din oficiu .
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanței la data de 08.05.2015 sub nr. _ /2015, reclamantul J. P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M. să se dispună obligarea acesteia la asigurarea drepturilor de transport gratuit a însoțitorului alături de el, persoană dializată cu handicap grav .
În fapt a arătat că a solicitat în repetate rânduri și prin cereri scrise să i se asigure transport gratuit pentru însoțitor în prezența sa fiind persoană în grad de handicap grav .
Pârâta a refuzat să îi acorde acest drept așa cum rezultă din Adsresa nr. 5999/11.03.2015, anexată la dosar .
Conform Legii nr. 448/2006, la art. 42 se prevede că persoanele cu handicap grav care au și calitatea de pensionat de invaliditate gradul I pot opta pentru indemnizația de însoțitor prevăzută la art. 61 din Legea nr. 19/2000 cu toate drepturile de însoțitor la limită de vârstă .
În drept și-a întemeiat acțiunea pe disp. Legii nr. 19/2000, Legea nr. 448/2006 reactualizată .
La dosarul cauzei a depus cupoane pensii, copie b.i., decizii de acordare a drepturilor cuvenite, certificat de încadrare în grad de handicap, Adresa nr. 5999/11.03.2015 a pârâtei, adeverință .
Cererea de chemare în judecată împreună cu înscrisurile anexate au fost comunicate pârâtei pentru a depune întâmpinare .
Prin Întâmpinarea depusă, pârâta a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantul J. P. ca neîntemeiată arătând că, aceasta este persoană încadrată în gradul de handicap grav, fără asistent personal, așa cum rezultă din Certificatul de handicap nr. 1785/14.04.2011, cu valabilitate permanentă, și pensionat la limita de vârstă cu indemnizație de însoțitor, îndemnizație ce a fost menținută prin trecerea de la pensia de invaliditate la pensia pentru munca depusă și limită de vârstă .
Potrivit art. 94 alin. 1 lit. h judecătoriile judecă în primă instanță cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe .
Potrivit art. 248 al. 1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în totul sau în parte, administrarea de probe noi ori după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Competența materială presupune o delimitare între instanțe de grad diferit, astfel că având în vedere felul atribuțiilor funcționale, iar sub aspect procesual, obiectul, valoarea sau natura cererii, așa cum sunt stabilite prin Codul de procedură civilă, Legea de organizare judiciară și diferite acte normative speciale, se poate stabili competența de soluționare a unor cauze de către o anumită categorie de instanțe judecătorești. Importanța deosebită pe care o are această competență face ca normele ce o reglementează să fie de ordine publică, având deci caracter absolut, astfel că părțile nu pot deroga de la acestea.
Instanța reține că în cauză reclamantul J. P. în contradictoriu cu pârâta Direcția de Asistență Socială și Protecție a Copilului M. a solicitat obligarea acesteia la asigurarea drepturilor de transport gratuit a însoțitorului alături de el.
Potrivit art.8 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 „ Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.”
Față de aspectele reținute de instanță și norma legală imperativă menționată, văzând și dispozițiile art. 129 alineat pct. 2 Cod procedură civilă, potrivit cu care necompetența este de ordine publică atunci când pricina este de competența unei alte instanțe de alt grad și părțile nu o pot înlătura, competența de soluționare a prezentei cauze aparține Tribunalului M. – Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal.
În consecință, instanța apreciază întemeiată excepția de necompetență materială invocată din oficiu, urmând să o admită și, în temeiul art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă, să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului M. - Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal.
Conform dispozițiilor art. 132 alin. 3 Cod procedură civilă, prezenta sentință nu este supusă nici unei căi de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență materială a Judecătoriei Dr.Tr.S., invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect obligația de a face privind pe reclamantul J. P. domiciliat în municipiul Drobeta T. S., ., ., . în contradictoriu cu pârâta Direcția de Asistență Socială și Protecție a Copilului M., cu seidul în municipiul Drobeta T. S., .. 12A, județul M., în favoarea Tribunalului M., secția a II Civilă de C. Administrativ și Fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 29.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. A. MIHAILBĂLĂȘOIU C.
Red. GAM/Tehnored. C.B.
2 ex./ pag. 2
30.09.2015
Cod operator 6497
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2757/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2758/2015. Judecătoria... → |
|---|
