Pretenţii. Sentința nr. 2742/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN

Sentința nr. 2742/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 25-09-2015 în dosarul nr. 2742/2015

Dosar nr._ pretenții

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.

Sentința civilă nr. 2742

Ședința publică de la 25.09.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE- T. A.

GREFIER- D. M. I.

Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe reclamantul B. I. în contradictoriu cu pârâții M.A.I., I.G.P.R. și I. M..

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura nelegal îndeplinită cu intimata

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Față de disp.art. 131 C. și disp. art.95 pct.4 cod pr. civ. rap. La Legea nr.188/1999 în instanța, rămâne în pronunțare asupra excepției de necompetență materială a instanței invocată de pârâții M.A.I și I.G.P.R prin întâmpinare.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Dr Tr S. la data de 08.05.2015, în dosarul nr._, reclamantul B. I. a formulat în contradictoriu cu pârâții M.A.I., I.G.P.R. și I. M. o cerere prin care a solicitat pârâților la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 01.01.2011 și în continuare până la includerea acestuia în salariu, reactualizat în funcție de indicele de inflație la data plății efective, obligarea pârâților la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale, începând cu 01.01.2011, potrivit O.G.9/2000, privind nivelul dobânzii legate pentru obligații bănești în vigoare până la data de 01.09.2011, când a devenit aplicabilă O.G. 13/2011, privind dobânda legală.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că acest drept a fost prevăzut de legislația în vigoare, pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept câștigat, care nu mai poate fi desființat în mod retroactiv, în acest sens, înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs, în interesul legii, a statuat „ dreptul la acordarea premiului anual, nu a fost înlăturat prin abrogarea art.25 din Legea - cadru DT.330/2009, ci reprezintă în continuare, o creanță lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, în cursul anului 2011, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului, soldei/indemnizației de bază.

A susținut că dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins o dată cu abrogarea legii cadru nr. 330/2009 fund înlocuită cu o nouă modalitate de plată prevăzută de lege prin executare succesivă. Interpretarea textului din motivarea înaltei Curți de Casație și Justiție este de natură a ne îndreptății la introducerea în salariu a premiului anual sub forma unei majorări a salariului lunar. De altfel, atât înalta Curte de Casație și Justiție cât și instanțele ordinare au interpretat în același sens textul legi DR. 221/2009 pentru acordarea unor diferențe salariale profesorilor.

D. consecință ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de . legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii legi, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare.

Norma neretroactivității înscrisă în art.l din Codul civil se referă la toate raporturile născute sub legea veche care nu si au epuizat toate efectele.

Ori, în cazul reclamantului, dreptul de a încasa premiul anual aferent anului 2010, era deja câștigat chiar dacă plata era amânată până în luna ianuarie 2011 iar legile susmenționate ce au abrogat posibilitatea acordării lui intrând în vigoare ulterior perioadei prevăzută pentru acordarea lui.

A susținut că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

În drept, a întemeiat cererea pe disp. art.25 din Legea 330/2009, legea 284/2010 art. 1 din Codul civil, art. 15 alin.2, 20, 41, 44,124,125 din Constituția României, art.l din primul Protocol adițional din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, directiva Consiliului nr.2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, Legea nr.47/1992, Decizia 2/_ a înaltei Curți de Casație și Justiție, conform Codului muncii, art.272- sarcina probei în conflictele de muncă, revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până în prima zi de la înfățișare.

În dovedire, reclamantul a depus la dosar în copie: adresa nr._/04.05.2015 emisă de I. M., adeverință nr. 410/29.04.2015 emisă de I. M., carte identitate.

Potrivit rezoluției din data de 13.05.2015, s-a dispus citarea pârâților cu duplicatul acțiunii și cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicare.

Pârâta INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Dr.Tr.S., solicitând admiterea excepției și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Secției a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului M., fiind competentă cu soluționarea prezentei cauze.

A invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01._12.

A susținut că potrivit prevederilor art. 2517 Cod civil., precum și art. 67 din Anexa VII din Legea 28 privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice, termenul general de prescripție este de 3 ani de zile

S-a arătat că întrucât cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta S. la data de 08.05.2015, aceasta poate fi analizată pe o perioadă de 3 ani, anterior proacțiunii, respectiv începând cu data de 08.05.2012.

Având în vedere cele prezentate mai sus, a solicitat să constate prescripția dreptului la acțiune pentru perioada 01.01._12, urmând ca, pe cale de consecință, să fie respingă acțiunea ca fund tardiv introdusă.

Pe fondul cauzei, a arătat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată și a solicitat respingerea acesteia.

M.A.I. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Dr.Tr.S..

Prin întâmpinare, s-a arătat că reclamantul, ale cărui raporturi de serviciu se desfășoară în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului M., are calitatea de funcționar public civil, cu statut special în raport cu prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare.

În consecință, având în vedere obiectul cererii deduse judecății și calitatea reclamantului, rezultă că instanța competentă să soluționeze acest litigiu este secția de contencios administrativ a tribunalului, motiv pentru care a solicitat admiterea excepției astfel cum a fost formulată și, pe cale de consecință, să fie declinată competența în favoarea Tribunalului M..

A invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne pentru următoarele motive:

Calculul și plata oricăror drepturi bănești către reclamant, se face exclusiv de către Inspectoratul de poliție al Județului M., unitate al cărei șef are calitatea de ordonator terțiar de credite.

Potrivit art. 7 alin. 3 din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea M.A.I., are calitatea de ordonator principal de credite.

Art. 12 alin. 5 din același act normativ prevede că ministrul afacerilor interne stabilește prin ordin, conducătorii unităților și subunităților care au calitatea de ordonator de credite.

Conform pct. 2 lit. a, ordonatorii terțiari de credite au dreptul de a angaja, lichida și ordonanța cheltuieli în mita alocațiilor bugetare aprobate, cu condiția ca respectiva cheltuială să fie prevăzută în mod expres într-un ;t normativ și să fie vizată pentru controlul financiar preventiv propriu de contabilul-șef sau înlocuitorul :estuia.

Conform regulii instituite de prevederile art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ministrul M.A.I, în calitatea sa de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.

Ordonatorii secundari și terțiari de credite au dreptul de a angaja, lichida și ordonanța cheltuieli în limita locațiilor bugetare aprobate, cu condiția ca respectiva cheltuială să fie prevăzută în mod expres într-un act normativ și să fie vizată pentru controlul financiar preventiv propriu de contabilul-șef.

Așadar, atribuțiile privind stabilirea și plata drepturilor bănești de care beneficiază fiecare angajat în parte, în competența exclusivă a șefului unității la care acesta este angajat, care, așa cum am arătat mai sus, are calitatea de ordonator secundar de credite.

Prin urmare, a arătat că nu se poate reține că atât instituția centrală, cât și structurile sale subordonate au calitate procesuală pasivă, deoarece într-o atare interpretare s-ar ajunge la concluzia că pot avea calitate procesuală pasivă toate unitățile dintr-o instituție, între care se stabilesc raporturi de subordonare ierarhică.

In sensul celor de mai sus, a învederat că decizia civilă nr. 3522/16.10.2008 a I.C.C.J. potrivit căreia „în litigiul având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială, calitatea procesuală pasivă este deținută exclusiv de către instituția cu care funcționarul public are stabilit raportul de serviciu. Faptul că ministerul în interiorul căruia instituția publică este organizată și funcționează, în calitatea acestuia de ordonator principal e credite repartizează instituțiilor subordonate creditele bugetare aprobate, nu constituie un temei suficient pentru atragerea acestuia în litigiu, motivația invocată de reclamant privind garanția că obligația bănească a instituției publice va fi astfel executată, neavând suport în dispozițiile procedurale privitoare la condițiile de exercițiu ale acțiunii civile ".

În concluzie, arătat că în cadrul M.A.I. există o procedură de repartizare a creditelor bugetare alocate acestuia.

De asemenea, față de faptul că potrivit art. 12 alin. 2 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, l.P.J. M. este o unitate cu personalitate juridică aflată în subordinea nerespectarea General al Poliței Române, în susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne, a arătat că potrivit art. 222 din Codul civil, „Persoana juridică având în subordine o altă persoană juridică nu răspunde pentru neexecutarea obligațiilor acesteia din urmă și ici persoana juridică subordonată nu răspunde pentru persoana juridică față de care este subordonată, dacă prin lege nu se dispune altfel".

Pentru motivele expuse, a solicitat admiterea excepției așa cum a fost formulată și să se dispună respingerea acțiunii față de instituția noastră ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În raport de data nașterii dreptului la acțiune a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada cuprinsă între data de 01.01.2011 și momentul anterior cu trei ani datei

Potrivit art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor 5 le-au instituit, respectiv Decretul nr.167/1958 care la art.l dispunea că dreptul la acțiune, având un act patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.

A susținut că prescripția începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări trebuia să cunoască nașterea lui, dreptul la acțiune stingându-se prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul de 3 ani prevăzut Decretul nr.167/1958.

Acest termen a fost menținut și în art. 2517 Cod civil, în vigoare începând cu data de 01.10.2011, care :vede că „termenul prescripției este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen".

În concluzie, față de data nașterii dreptului la acțiune, 01.01.2011, și în raport de data introducerii cererii de chemare în judecată, a apreciat că se impune constatarea prescripției dreptului la acțiune intru sumele solicitate pentru perioada arătată.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii reclamantului.

Pârâta I.G.P.R a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului General al Poliției Române, pentru următoarele motive:

A învederat faptul că stabilirea și acordarea diferitelor drepturi bănești, aferente unui raport de serviciu constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului, subiect pasiv al raportului obligațional dedus judecății, care are obligația verificării condițiilor de acordare și de stabilire a drepturilor bănești solicitate.

A solicitat să se observe că în perioada pentru care este solicitată acordarea dreptului bănesc, persoana care a formulat acțiunea, a avut raporturi de serviciu cu Inspectoratul de Poliție al Județului M..

Așadar, calitatea procesuală este definită ca fiind existența unei identități între reclamant și cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății, precum și între pârât și cel obligat în același raport juridic.

Excepția invocată se întemeiază pe dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 218/2002. privind organizarea și funcționarea Poliției Române care stipulează că "inspectoratele de poliție județene au personalitate juridică". iar conducătorul acestora (inspectorul-șef), este ordonator terțiar de credite.

Pe cale de consecință, a solicitat admiterea excepției astfel cum a fost formulată și respingerea acțiunii față de Inspectoratul General al Poliției Române ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A solicitat să se constate că dreptul material la acțiune este prescris pentru perioada anterioară celor trei ani calculați în urmă, începând cu data depunerii acțiunii la instanță, pentru perioada 01.01._12.

A precizat că în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă. republicat, cu modificările și completările ulterioare: „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege".

Acest termen a fost menținut și în art. 2517 Cod civil, în vigoare începând cu data de 01.10.2011, care prevede că ..termenul prescripției este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen".

Raportat la faptul că reclamantul a solicitat plata unor drepturi de natură patrimonială, având în vedere dispozițiile legale menționate mai sus, a solicitat admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului pentru perioada anterioară celor trei ani calculați în urmă, începând cu data depunerii cererii de chemare în judecată la instanță, pentru perioada 01.01._12.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea prezentei cereri de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției necompetentei materiale invocate, instanța retine următoarele:

Potrivit art. 248 al. 1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în totul sau în parte, administrarea de probe noi ori după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Competența materială presupune o delimitare între instanțe de grad diferit, astfel că având în vedere felul atribuțiilor funcționale, iar sub aspect procesual, obiectul, valoarea sau natura cererii, așa cum sunt stabilite prin Codul de procedură civilă, Legea de organizare judiciară și diferite acte normative speciale, se poate stabili competența de soluționare a unor cauze de către o anumită categorie de instanțe judecătorești. Importanța deosebită pe care o are această competență face ca normele ce o reglementează să fie de ordine publică, având deci caracter absolut, astfel că părțile nu pot deroga de la acestea.

Prin cererea de chemare în judecată au fost formulate pretenții salariale în raport de calitatea reclamantului- funcționar public cu statut special, fiind aplicabile dispozițiile art.109 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici.

Având în vedere obiectul cererii și calitatea reclamantului în raport de dispozițiile art.95 pct.4 cod procedură civilă și dispozițiile art. 129 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă, potrivit cu care necompetența este de ordine publică atunci când pricina este de competența unei instanțe de alt grad, instanța apreciază întemeiată excepția de necompetență materială invocată, urmând să o admită și, în temeiul art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă, să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului M.- Secția C. administrativ.

Conform dispozițiilor art. 132 alin. 3 Cod procedură civilă, prezenta sentință nu este supusă nici unei căi de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția de necompetență materială invocată de pârâții MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, cu sediul în București, ., sector 1 și INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M. cu sediul în Drobeta T. S., ..75, județul M..

Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul B. I. cu domiciliu în ., județul M. în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, cu sediul în București, ., sector 1 și INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M. cu sediul în Drobeta T. S., ..75, județul M.. pârâtul I.G.P.R., cu sediul în București, ..6, sector.5,în favoarea Tribunalului M.-Secția C. administrativ.

Fără cale de atac.

Pronunțată azi 25.09.2015, în ședință publică.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Red.T.A/Tehnored.I.D.

4 ex./ pag.4/22.10.2015

Operator de date cu caracter personal

înregistrat sub numărul 6497

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 2742/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN