Plângere contravenţională. Sentința nr. 1929/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1929/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 1929/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
Sentința civilă nr 1929/2015
Ședința publică de la 20 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. - M. C.
Grefier ședință C. - M. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul P. B. ROMANIA SA și pe intimații A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR - COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA SUD-VEST OLTENIA (C.), având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 20.05.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 31.10.2014, sub nr_, petentul P. B. ROMANIA SA a formulat în contradictoriu cu intimații A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR - COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA SUD-VEST OLTENIA (C., plângere contravențională împotriva Procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției, ., Nr._ încheiat la data de 16.10.2014 ("PVCC"), de către CJPC P M., solicitând, in principal, admiterea excepția nulității procesului verbal având in vedere ca procesul verbal nu cuprinde data săvârșirii faptei si este lipsit de temei legal, si anularea Procesului-verbal de constatare si sancționare a contravenției, ., Nr._ încheiat la data de 16.10.2014 ("PVCC"), de către CJPC P M., exonerarea Bancii de plata amenzii contravenționale dispuse iar în subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii dispuse cu avertismentul, având in vedere ca fapta este de o gravitate redusa;cu cheltuieli de judecată, pe cale separată.
În fapt, a arătat că la data de 10.09.2008 doamna B. M. in calitate de împrumutat, a încheiat cu P. B. România S.A. contractul de credit nr._74750.
Obiectul acestui contract il reprezintă acordarea de către Banca a unui împrumut pentru nevoi personale cu rambursare lunara împrumutatului, in baza venitului net lunar al împrumutatului si împrumutatului Solidar (dupa caz).
Potrivit termenilor împrumutului stabiliți in contractul de credit, împrumutul acordat a fost de_. 00 CHF, comisionul de acordare 5.00%, perioada 120 luni, rata dobânzii: 11, 44%, Indice de referința LIBOR la 3 luni, Dobânda anuala efectiva ("D.")13.67 %, Marja 8.7 % iar comisionul de rambursare in avans 2.50 %.
A mai arătat că începând cu data de 19.09.2010, ca urmare a alinierii creditului deținut de client la prevederile OUG 50/2010 privind contratele de credit pentru consumatori, prevederile cu referire la rata dobânzii/dobânda aferenta creditului din contactul de credit nr._74750/10.09.2008, au fost modificate in conformitate cu dispozițiile imperative ale OUG 50/2010 prin Actul Adițional de aliniere.
Ca urmare a alinierii contractelor de credit la dispozițiile prevăzute de OUG 50/2010, in speța sunt incidente dispozițiile prevăzute de art. II alin. (2) din Legea 288/2010 referitor la actele adiționale de aliniere in sensul ca "actele adiționale nesemnate de consumatori, considerate acceptate tacit pana la data intrării in vigoare a prezentei legi isi vor produce efectele in conformitate in termenii in care au fost formulate, cu excepția cazului in care consumatorul sau creditorul notifica cealaltă parte in sens contrar, in termen de 60 de zile de la data intrării in vigoare a prezentei legi."
Față de aceste prevederi doamna B. M. a avut posibilitatea de a se prezenta in termenul legal de 60 de zile de la data intrării in vigoare a Legii 288/2010 in orice Unitate Teritoriala a P. B. Romania S.A. pentru a transmite opțiunea aleasa de dumneaei privind aplicarea prevederilor OUG 50/2010 asupra produsului de creditare deținut.
Ținând cont de faptul ca P. B. Romania S.A. nu a notificat, in termenul legal de 60 de zile de la . Legii nr. 288/2010, clienții in vederea aplicării prevederilor contractuale si nici doamna B. M. in calitate de Client nu a notificat in scris P. B. Romania S.A. asupra faptului de neaplicare a prevederilor OUG 50/2010 asupra contractului de credit nr._74750/10.09.2008, conform art. II din Legea 288/2010, creditul deținut de doamna B. Mirelea la P. B. Romania S.A. este aliniat la prevederile OUG 50/2010, nefiind necesara semnarea unui act adițional de aliniere la aceste prevederi.
De asemenea, condițiile referitoare la alinierea contractelor de credit la prevederile OUG 50/2010, au fost standardizate in funcție de produsul de creditare detinunt. Ca urmare, modificările cu impact direct si care au fost cuprinse in actul adițional propus sunt următoarele: Eliminarea comisionului de rambursare anticipate; Fixarea marjei din componenta dobânzii, pe toata durata derulării contractului de credit conform art. 37 a) " dobânda va fi raporata la fluctuațiile indicilor de referința, in funcție de valuta creditului, la care creditorului poate adaugă o marja, fixa pe toata durata derulării contractului, Perceperea unui comision unic pentru servicii suplimentare prestate la cererea clientului, pe parcursul derulării contractului de credit in valoare de 30 EUR sau echivalentul in RON; Plafonarea dobânzii penalizatoare pentru anumite cazuri justificative, conform art. 38(3) din OUG 50/2010.
La data 16.10.2014 CJPC M., ca urmare a controlului efectuat in urma investirii cu sesizarea nr. 0040/19.09.2014 formulata de doamna B. M. constatată, (potrivit Procesului Verbal de contravenție ., Nr._/16.10.2014) săvârșirea la data de 16.10.2014, de către operatorul economic P. B. România S.A.,a faptei ce constituie contravenție constând in încălcarea art. 40 alin. 4 lit. c) din OUG 50/2010 si a fost sancționată cu amenda in cuantum de 20.000 lei in baza art. 86 alin. 2 din același act normativ si a fost dispusa in sarcina petentei, sancțiunea complementara prevăzuta de art. 88 alin. 1 lit. c din OUG 50/2010.
La data de 21.10.2014, părțile convin modificarea prevederilor art. 12.1 alin. 4 din Contractul de împrumut (respectiv eliminarea formulării: „ executarea silita de către alt creditor") conform măsurii dispusa de către CJPC T. S. prin încheierea Procesului Verbal de constatare a contravenției . nr._/16.10.2014 si încheie actul adițional nr. 1 la contactul de credit nr._74750/10.09.2008.
In considerarea celor anterior expuse a solicitat să se dispună nulitate PVCC- prin încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute de art. 16 si 17 din OG 2/2001.
Se arată că procesul verbal contravențional nu cuprinde data săvârșirii faptei, sens în care arată că analizând procesul verbal de constatare a contravenției, se constată că fost reținută la rubrica datei săvârșirii faptelor, data de 02.01.2011.
Raportând textele de lege la situația de fapt reținuta se va observa ca PVCC nu indica data comiterii faptei care, in opinia CJPC M. constituie contravenție.
Astfel, in cuprinsul PVCC este indicata ca data de săvârșire a faptei data de 02.01.2011 data de constatare a contravenției data de 16.10.2014 iar procesul verbal este încheiat la data de 16.10.2014.
F. de acest aspect, si analizând materialul probator este evident ca fapta nu putea fi săvârșita la data de 02.01.2011, fiind reținuta total eronat, întrucât procesul verbal de constatare a contravenție nu cuprinde data săvârșirii faptei, data presupusei contravenții trebuie raportată la data actului adițional de aliniere respectiv data de 19.09.2010, moment la care a fost perfectat actul adițional de aliniere la prevederile OUG 50/2010, act normativ care ar fi eliminat astfel de clauze contractuale si sancționat potrivit art. 40.
Data menționată de autoritatea de control ca fiind data de săvârșire a faptei contravenționale, este stabilită în mod cu totul aleatoriu, data de 02.01.2011, nemarcând niciun fel de moment in derularea contractului de credit.
A mai arătat că începând cu data de 19.09.2010 ca urmare a prevederilor OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, părțile au convenit modificarea si completarea contratului de credit nr._74750/10.09.2008, astfel cum rezultă din actul adițional de aliniere atașat la prezenta cauză.
În acest sens se apreciază că indicarea datei in mod corect, reprezintă un element ce prezintă o deosebita importanta, marcând începutul prescripției dreptului de a aplica sancțiunea contravenționala, si totodată având impact asupra aplicării legii in timp.
Or, având in vedere cele mai sus expuse, data reținuta si indicata de Organele CJPC M. ca fiind data de săvârșire a contravenției este total eronată, iar indicarea greșită a datei săvârșirii contravenției echivalează cu neindicarea acestei date, ce se sancționează cu nulitatea procesului verbal de contravenție.
De asemenea, apreciază că procesul verbal contravențional este nul, sens în care dreptul de aplicarea sancțiunii nu se încadrează in perioada legală de sancționare, dreptul fiind prescris.
Se arată că asupra prescripției dreptului de a aplica sancțiunea este de reținut că potrivit art. 13 din OG 2/2001 se prevede un termen de prescripție general pentru aplicarea oricărei sancțiunii contravenționale, de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Ipotetic, termenul si/sau data ce urmează a fi reținuta in mod corect ca fiind data săvârșirii contravenției, este data de 19.09.2010.
Având in vedere data reținuta in mod greșit respectiv 02.01.2011, cât si data care ar fi trebuit reținuta in mod corect 19.09.2010, in raport de aceste date pe de o parte, si de data constatării săvârșirii faptei contravenționale de către CJPC M. adică, 16.10.2014 pe de alta parte, si de prevederile art. 13 din OG 2/2001, este evident faptul ca dreptul de a aplica sancțiunea contravenționala este PRESCRIS, expirând termenul legal de sancționare.
In cazul contravențiilor continue (contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp) acest termen începe să curgă de la data constatării faptei.
Nici situația excepționala, de a se aprecia ca fapta săvârșita constituie contravenție continua, nu va putea fi reținuta, având in vedere următoarele:
Din interpretarea art.13 alin.(2) din O.G. nr.2/2001, rezultă că termenul de prescripție al dreptului de a aplica sancțiunea în cazul contravențiilor continue curge de la data constatării faptei numai în situația în care aceasta nu fusese epuizată. Pornind de la aceste prevederi, CJPC M. nu mai putea in mod legal aplica sancțiuni prin PVCC la data de 16.10.2010 având in vedere epuizarea in timp a faptei anterior sancționării, odată cu încheierea actului adițional de aliniere, in speța fiind incidente dispozițiile art. II alin. (2) din Legea 288/2010 referitor la actele adiționale de aliniere in sensul ca, consumatorul a avut un termen de 60 de zile la dispoziție pentru a notifica banca, neconformitatea clauzelor contractuale cu dispozițiile OUG 50/2010.
În același sens, doctrina de specialitate, ca și jurisprudența, au stabilit că, în cazul contravențiilor continue termenul de 6 luni curge de la data constatării faptei, însă nu mai târziu de la data încetării acțiunii sau inacțiunii.
Pentru toate aceste considerente, a solicitat sa se constatate faptul ca a in ambele ipoteze prezentate a intervenit prescripției dreptului de a aplica sancțiunea contravențională prevăzuta de 13 din OG 2/2001.
Față de încheierea actului adițional nr. 1/21.10.2014 prin care părțile au dispus eliminarea formulării" executare silita de către alt creditor", rezultă ca nu sunt îndeplinite condițiile pentru antrenarea răspunderii contravenționale, fapta fiind săvârșita fără vinovăție.
A mai solicitat să se constate faptul ca reclamanta nu a acționat cu vinovăție si că, prin urmare, contravenția nu exista (art. 1 alin 1 din OG nr. 2/2001 potrivit căruia „constituie contravenție fapta săvârșita cu vinovăție"); să se aibă în vedere că prin Ordonanța de urgenta nr. 50/9 iunie 2010 privind contractele de credit pentru consumatori, au fost reglementate drepturile si obligațiile pârtilor in ceea ce privește contractele de credit pentru consumatori. Ordonanța de urgenta nr. 50/9 iunie 2010 a fost publicata in „Monitorul Oficial al României", Partea I, nr. 389/11.06.2010 si a intrat in vigoare in termen de 10 zile de la data publicării ei. O.U.G. nr. 50/2010 a fost aprobata cu modificări prin Legea nr. 288/2010, publicata in „Monitorul Oficial al României", Partea I, nr. 888/30.12.2010.
Prin O.U.G. nr. 50/2010 s-a asigurat transpunerea si implementarea in legislația naționala a Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori si de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului care trebuia realizata pana la data de 11 iunie 2010.
Adoptarea acestei ordonanțe de urgenta a fost necesara pentru a permite creditorilor sa îndeplinească obligațiile prevăzute in actul normativ european, astfel incat sa fie atins obiectivul de creare a pieței interne comunitare, care impune asigurarea unui cadru de reglementare unitar la nivelul Uniunii Europene.
Prin art. 35 alin.1 lit. a din O.U.G. nr.50/2010, aprobata prin Legea nr. 288/2010, a fost interzisa majorarea nivelului comisioanelor, tarifelor si spezelor bancare, cu excepția costurilor impuse prin legislație.
Articolul 86 alin.2 din ordonanța de urgenta prevede ca, nerespectarea prevederilor art. 35 si art. 36 din aceeași ordonanța de urgenta constituie contravenție si se sancționează cu amenda de la 20.000 lei la 100.000 lei.
Potrivit art. 88 alin. (1) din același act normativ, „Odată cu aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale, agentul constatator poate dispune următoarele sancțiuni contravenționale complementare: a) respectarea imediata a clauzelor contractuale care au fost incalcate; b) restituirea sumelor incasate fara temei legal, . maximum 15 zile; c) aducerea contractului in conformitate cu prevederile legale, in termen de maximum 15 zile; d) repararea deficientelor constatate prin procesul-verbal, in termen de maximum 15 zile".
Potrivit articolului 95 din O.U.G. nr. 50/2010 modificata prin Legea nr. 288/2010: „Prevederile acestei ordonanțe de urgenta nu se aplica contractelor in curs de derulare la data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta, cu excepția dispozițiilor art.371, ale art. 66-69 si, in ceea ce privește contractele de credit pe durata nedeterminata existente la data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta, ale art.50-55, ale art. 56 alin. (2), ale art.57 alin. (1) si (2), precum si ale art.66-71".
Așadar,arată că, pentru soluționarea cauzei, este relevant textul articolului art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010, asa cum a fost modificat prin Legea nr. 288/2010, text mai sus arătat. In baza acestui text (art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010, asa cum a fost modificat prin Legea nr. 288/2010), rezulta ca prevederile art. 35 si art.36 din OUG nr. 50/2010 nu se aplica contractelor care erau in curs de derulare la data intrării in vigoare a acesteia.
Or, din cuprinsul PVCC, rezulta ca in cauza este vorba de un contract de credit care a fost încheiat de către petenta P. B. România SA, cu client/consumator persoana fizica înainte de . O.U.G. nr. 50/2010, respectiv la data de 10.09.2008, deci este vorba de un contract care se afla in derulare la data intrării in vigoare a acestui act normativ.
In concluzie, in temeiul principiului legii contravenționale mai favorabile, situația de fapt reținuta prin PVCC nu ii sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 50/2010 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 288/2010, astfel ca faptele consemnate in PVCC nu pot întruni elementele constitutive ale contravențiilor sancționate.
Astfel cum s-a stabilit de către practica judecătoreasca: "Procesul-verbal de contravenție nu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si art. 17 din OG 2/2001, in sensul ca textul de lege aplicabil nu se "încadrează in descrierea faptei contravenționale arătate prin procesul-verbal aspect care duce la nulitatea actului prin încălcarea unor norme imperative." Tribunalul București, Decizia 2229/R/2009.
Or, prevederile legale indicate in Procesul-verbal nu sunt aplicabile contractelor de credit încheiate inainte de . OUG 50/2010 (asa cum a fost modificat prin Legea nr. 288/2010). Ordonanța de urgent cuprinde norme tranzitorii speciale care reglementează situația contractelor încheiate dupa data de 21.06.2010. Temeiurile juridice stabilite in Procesul-verbal pot fi indicate pentru a susține eventuale contravenții existente in contractele de credit incheiate după data de 21.06.2010, însa nu si pentru clauzele din contractele încheiate anterior acestei date.
Pornind de la cele anterior rubricate, concluzionează ca aceste consemnări sunt total greșite in raport de prevederile art. 35 alin.1 (1) lit. b din O.U.G. nr. 50/2010.
Astfel, prin art. 35 alin.1 (1) lit. b din O.U.G. nr. 50/2010, asa cum a fost aprobata prin Legea nr.288/2010, s-a prevăzut ca: „se interzic introducerea si perceperea de noi comisioane, tarife sau a oricăror alte speze bancare, cu excepția costurilor specifice unor produse si servicii suplimentare solicitate in mod expres de consumator, neprevăzute in contract ori care nu erau oferite consumatorilor la data încheierii acestuia. Aceste costuri neprevăzute vor fi percepute numai pe baza unor acte adiționale acceptate de consumator. Sunt exceptate costurile impuse prin legislație".
Pentru soluționarea cauzei, este relevant textul articolului art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010, asa cum a fost modificat prin Legea nr. 288/2010, text mai sus arătat.
Din interpretarea logică a dispozițiilor legale anterior menționate, se constată că dispozițiile art. 35 OUG 50/2010 asa cum a fost modificat prin Legea nr. 288/2010, constând în „ interzicerea majorării nivelului comisioanelor, tarifelor și spezelor bancare" nu sunt aplicabile contractelor în curs de derulare la momentul intrării în vigoare a OUG 50/2010 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 288/2010.
Pentru aceste considerente, reținând incidența în cauză a disp. art. 15 alin. 2 Constituția României, care prevede principiul neretroactivității legii, „ legea dispune numai pentru viitor cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile", dar și a disp. art. 12 OG 2/2001, ca lege specială, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 228/13.03.2007 a Curții Constituționale, în sesnsul că, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ, iar dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta, prin sintagma „ nu se mai sancționează" înțelegându-se nu doar aplicarea sancțiunii contravenționale ci și executarea acesteia, instanța reține că prin modificările aduse OUG 50/2010 prin Legea 288/2010 a avut loc o dezincriminare a faptei reținute în sarcina petentei, contractele încheiate de către unitatea bancară anterior OUG 50/2010 nefiind sub incidența disp. art. 35 OUG 50/2010.
In speță, ca urmare a adoptării dispozițiilor dezincriminatoare, PVCC încheiat la data de 16.10.2014, este guvernat de dispozițiile Legii nr. 288/2010, (fiind legea mai favorabilă).In consecință, deoarece Legea nr. 288/2010 restrânge sfera de aplicare a sancțiunilor contravenționale doar la contractele de credit nou încheiate, rezultă că fapta reținută în procesul-verbal de contravenție nu era prevăzută de dispozițiile legale in vigoare la momentul perfectării contractului de credit, respective la data de 10.09.2008.
Deoarece agenții CJPC M. au indicat un temei juridic care nu sancționează fapta descrisa in PVCC, acesta urmează a fi anulat.
Contractul de credit pentru nevoi personale încheiat intre instituția financiara P. B. România SA si persoana fizica consumator împrumutat B. M., sub nr._74750/10.09.2008, din data de 10.09.2008, a respectat întocmai legislația in vigoare la momentul perfectării sale.
Potrivit Legii speciale nr. 288/2010 - Art. II (2), referitor la actele adiționale de aliniere, prevede: „ actele adiționale nesemnate de către consumatori, considerate acceptate tacit pana la data intrării in vigoare a prezentei legi, isi vor produce efectele in conformitate cu termenii in care au fost formulate, cu excepția cazului in care consumatorul sau creditorul notifica cealaltă parte in sens contrar, in termen de 60 de zile de la data intrării in vigoare a prezentei legi".
In considerarea textului de lege citat, consumatorul B. M. a avut posibilitatea de a se prezenta in termenul legal de 60 de zile de la data intrării in vigoare a dispozițiilor Legii 288/2010, in orice unitate teritoriala a instituției financiare P. B. SA, in vederea transmiterii opțiunii sale privind aplicarea dispozițiilor OUG 50/2010 asupra produsului contractat.
Motivat de faptul ca părțile contractante, respectiv nici împrumutatul B. M. si nici banca, nu au inteles sa notifice reciproc in termenul legal de 60 de zile de la . Legii 288/2010, neaplicarea prevederilor OUG 50/2010 fata de contractul de credit nr._74750/10.09.2008 din data de 10.09.2008 deținut de consumator este aliniat la prevederile OUG 50/2010, nefiind necesara semnarea unui act adițional de aliniere la prevederile legale menținute.
Referitor la înlocuirea amenzii dispuse cu sancțiunea avertismentului, întrucât fapta săvârșită este de gravitate redusă, arată că față de împrejurările de fapt enunțate, potrivit art. 21 alin.3 din OG 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporționala nu numai cu pericolul faptei, dar și cu împrejurările comiterii faptei și urmările produse.
Evaluând împrejurările de fapt enunțate mai sus prin prisma criteriilor menționate, rezultă ca urmările produse in urma încălcării art. 40 alin. 4 lit. C, a fost remediat ca urmare a încheierii actului adițional nr. 1/21.20.2014, motiv pentru care apreciem ca se poate dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În concluzie, a arătat că Procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției, ., Nr._ încheiat la data de 16.10.2014 ("PVCC"), de către CJPC P M. a fost încheiat cu încălcarea literei legii generale in materia aplicării sancțiunilor contravenționale, In speța Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, la art. 16 se precizează faptul ca „procesul-verbal de constatare a contravenției, va cuprinde in mod obligatoriu (...) arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei".
Față de argumentele expuse mai sus rezulta ca petenta nu a acționat cu vinovăție in sensul încălcării prevederilor OUG 50/2010 modificata respectiv art. 40 alin. 4 lit. C, a, astfel încât sa încalce drepturile consumatorilor.
A solicitat să se constate faptul ca petenta nu a acționat cu vinovăție si ca, prin urmare, contravenția nu exista (art. 1 alin 1 din OG nr. 2/2001 potrivit căruia „constituie contravenție fapta săvârșita cu vinovăție").Fața de aceste aspecte, a solicitat ca instanța să facă aplicarea disp. art. 32 alin. 2 si art. 34 din OG nr. 2/2001, si sa dispună anularea Porocesului-verbal și anume, în principal să se admită excepția nulității procesului verbal având in vedere ca procesul verbal nu cuprinde data săvârșirii faptei si este lipsit de temei legal, si sa anuleze Procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției, ., Nr._ încheiat la data de 16.10.2014 ("PVCC"), de către CJPC P M., si sa exonereze Banca de plata amenzii contravenționale dispuse iar în secundar sa se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii dispuse cu avertismentul, având in vedere ca fapta este de o gravitate redusa; cu cheltuieli de judecată pe cale separata.
În probațiune a solicitat administrarea probei cu înscrisuri precum si de orice alte probe rezultând ca fiind necesare si utile din dezbateri.
In temeiul prevederilor art. 411 alin. 2 teza 2 cod.proc.civ., a solicitat judecarea si soluționarea prezentei cauze, in lipsa.
În drept a invocat disp. OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor; OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.
În apărare, intimatul a formulat întâmpinare împotriva plângerii contravenționale formulată împotriva PVCC ., nr._/16.10.2014 solicitând respingerea plângerii ca netemeinică si nelegală.
A arătat că C.J.P.C. M., in urma primirii unei reclamații, înregistrată sub nr. 0040/19.09.2014 din partea d-nei B. M. prin care aceasta susținea existența unor clauze abuzive în contractul de credit pentru nevoi personale nr_ din 10.09.2008 încheiat cu P. B. România SA, a constatat, din verificările întreprinse la punctul de lucru al P. B. România SA situat în .. 101, Dr.Tr.S., următoarele aspecte:
D-na B. M. la data de 10.09.2008 a contractat un împrumut de nevoi personale în valoare de_ CHF. Ulterior în 17.09.2010 a implementat în mod tacit Actul Adițional prin care contractul de credit a fost aliniat la prevederile OUG 50/2010, astfel în mod unilateral, banca, în orice moment, fără implicarea instanțelor judecătorești, își rezervă dreptul să rezilieze contractul de credit și să declare împrumutul aferent respectivului contract cât și celelalte împrumuturi pe care împrumutatul/împrumutații solitar le-a contractat de la bancă, scadente anticipat și plătibile de îndată (art. 12, pct.12.2 din Contract) în situația apariției oricăruia dintre cazurile de neîndeplinire menționate la art. 12 pct. 12.1 :,, Cazuri de neîndeplinire". Printre aceste cazuri de neîndeplinire este menționată la pct. 12.1, a-4-a liniuță, teza a-2-a intervenția „executării silite de către alt creditor"" .
Astfel spus banca poate declara în mod ilegal scadența anticipată a creditului dacă pe parcursul derulării contractului se declanșează împotriva împrumutatului/împrumutaților solidar a unei proceduri de executare silită de către creditor. Așadar, în cazul în care împrumutatului/împrumutații solidar nu își îndeplinește obligațiile ce cad în sarcina sa, ce decurg din alte contracte de credit încheiate cu alți creditori, aceștia demarând procedura executării silite, banca îi declară scadent anticipat creditul, fapt interzis în mod expres de legiuitor prin art. 40, alin.(4) lit. c din OG 50/2010 ulterior modificată, a interzicerii introducerii în contractele de credit a clauzelor prin care „creditorul poate declara scadent anticipat creditul în cazul în care consumatorul nu și-a îndeplinit obligațiile conform altor contracte de credit încheiat cu alți creditori"
Inserarea clauzei de la art. 12, pct.12.1 a-4-a liniuță, teza a-2-a din contractul de credit constituie o încălcare a prevederilor art. 40, alin.(4), lit. c din OUG 50/2010, sancționată de art. 86, alin.(2) din OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori modificată ulterior cu amendă de la 20 000 lei la 100 000 lei.
Având în vedere situația de fapt existentă s-a concluzionat ca reclamația d-nei B. M. ca întemeiată, stabilindu-se amenda contravențională minimă prevăzută de OUG 50/2010 de 20 000 lei
Procesul verbal este temeinic și legal acesta fiind întocmit cu indicarea exactă a faptei săvârșite, îndeplinind condițiile de fond si formă ale legislației ce reglementează regimul juridic al contravențiilor, în sensul ca sunt respectate prev. art. 16 si art. 17 din O.G 2/2001 fiind trecute toate elementele obligatorii. Considerăm că fapta este descrisă astfel încât să se poată determina contravenția, dovada fiind si faptul că petenta a înțeles si a formulat plângerea contravențională.
În procedeul verificării legalității acestuia, instanța nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de către petentă în cererea sa, ci trebuie să aibă în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de aceasta din oficiu. Acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancțiunea nulității absolute, putând fi astfel invocate și constatate de instanța din oficiu.
Din analiza procesului verbal de contravenție . nr._, se poate constata că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17, din OG 2/2001, și cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Trebuie reținut că, acesta e un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din OG 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului. Procesul verbal contestat a fost încheiat în urma constatărilor efectuate ex propriis sensibus - „cu propriile simțuri" de către un comisar din cadrul CJPC M., motiv pentru care actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, însemnând că actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă prevăzute de lege, asociată cu prezumția de autenticitate, respectiv actul emană în mod real de la cine se spune ca emană, precum și cu prezumția de veridicitate, adică actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă.
Motivul pentru care actele administrative se bucură de tripla prezumție de legalitate, autenticitate și veridicitate este încrederea că autoritatea statală, recte agentul constatator, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv, faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.
Sub aspectul prezumției de nevinovăție și al sarcinii probei în materie contravențională în legislația româneasca ca și în cea a altor state europene, contravențiile au fost scoase de sub incidența legii penale și supuse unui regim administrativ.
În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului(CEDO) a statuat ca nimic nu împiedică statele să-și îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menținerea unei distincții între diferitele tipuri de infracțiuni.
De asemenea, convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu se opune, în principiu, tendinței de „dezincriminare"existente în statele membre ale Consiliului Europei.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului( cauza Lauko vs Slovacia, A. vs România), se poate constata că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat de norma cadru OG 2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art 6, paragraf 1 din CEDO, în latura sa penala.
Considera că legislația contravențională română este calificată „penală" în înțelesul european autonom al CEDO și recunoscând prezumția de nevinovăție a petentei se constată că aceasta a fost răsturnată prin prezumția de veridicitate, a cărei aplicare nu este interzisă de CEDO, decât în ipoteza utilizării acesteia în mod nerezonabil.
În cazul de față, având în vedere faptul că din procesul verbal rezultă că organul constatator a constatat prin propriile simțuri săvârșirea faptei, având în vedere și natura sancțiunii aplicată petentei, prezumția de veridicitate poate fi aplicată fără a se încălca prin aceasta prezumția de nevinovăție a contestatoarei. A se considera că inclusiv în ipoteza în care fapta contravențională este constatată prin propriile simțuri de către reprezentanții autorității statale, prezumția de veridicitate nu este suficientă pentru a dovedi vinovăția contestatorului - bineînțeles în ipoteza în care acesta nu face dovada contară respectivei prezumții - ar însemna a crea practic situații de ca intimat, aspect ce nu poate fi conceput.
Sarcina probei revine intimatului exclusiv în ipoteza în care fapta reținută în sarcina contravenientei nu a fost percepută cu propriile simțuri de către agentul constatator, ci pe baza altor elemente, cum ar fi de exemplu declarațiile de martori, de altfel aceasta fiind interpretarea ce rezultă din cauza A. împotriva României.
Recunoscând prezumția de veridicitate de care se bucura prezentul proces verbal, instanța trebuie sa aprecieze că, sarcina probei, prin care sa se tindă la combaterea efectelor generate de aplicarea acestei prezumții, incumbă petentei.
In virtutea dispozițiilor art. 249 C. sarcina acestei probe incumbă petentului care numai prin administrarea unor probe certe și concludente poate răsturna prezumția de veridicitate a procesului verbal.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției, acesta conține data și locul unde a fost încheiat, numele și prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și a locului în care a fost săvârșită precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
Data săvârșirii faptei a fost considerată ca fiind data la care a intrat în vigoare Legea 288/2010 care a modificat și completat OUG 50/2010, astfel art. 40, alin.(4) lit. c, a fost introdus prin Legea 288/2010 iar art. II din aceeași lege se prevede că, acte adiționale încheiate pentru asigurarea conformității contractelor de credit își produc efecte, cu excepția notificării de către cele două părți, de aici reiese că, contractele de credit care au fost modificate de către bancă prin acte adiționale care au intrat tacit în vigoare în conformitate cu prevederile OUG 50/2010 pentru a fi în concordanța cu prevederile OUG 50/2010 nu intră sub incidența art. 95 din ordonanța de urgență modificată de Legea 288/2010 începând cu 2.01.2011, iar respectivele contracte trebuiau să respecte condițiile reglementate prin aceeași ordonanță.
De asemenea trebuie avută în vedere și Decizia Curții Constituționale nr. 169/28.02.2012 care a stabilit că intervenția legislativă realizată prin OUG 50/_ a fost necesară pentru a permite creditorilor să îndeplinească obligațiile prevăzute în actul normativ european pentru asigurarea unui cadru de reglementare unitar, iar aplicarea contractelor în curs de derulare nu încalcă art. 44 din Constituția României, pentru că nu afectează patrimoniul creditorilor, nediminuând principalul obligației de plată ci modalitatea în care sunt stabilite pe viitor dobânzile și alte costuri pe care le implică contractul.
Legat de principiul neretroactivității legii s-a reținut de către Curtea Constituțională în decizia nr. 1541/06.12.2011 că, o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unor situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul propriu de aplicare. Curtea a statuat astfel că OUG 50/2010 respectă art. 15, alin.(2) din Constituție, producând efecte pentru viitor de la data intrării în vigoare, creditorilor nefiindu-li-se impuse obligații de recalculare transparentă a dobânzilor și a comisioanelor percepute în trecut, contractul de credit fiind un contract de executare succesivă. Obligațiile care cad în sarcina creditorilor operează pentru viitor, dispozițiile legale ce se impun fiind de aplicabilitate viitoare pe care contractanții trebuie să le execute în temeiul unui contract de executare succesivă.
Prin aceeași decizie Curtea Constituționala reține că, dispozițiile în cauză aplicându-se contractelor în curs de derulare nu încalcă art 44 din Constituție.
Cu privire la individualizarea sancțiunii contravenționale agentul constatator a respectat dispozițiilor art. 21 din OG 2/2001 referitor la criteriile de individualizare a sancțiunii contravenționale, acestea fiind orientate spre minimul legal, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de urmarea produsă, precum și de posibilitățile financiare ale petentei. Consideră că, fapta este descrisa astfel încât sa se poată determina contravenția dovada fiind si faptul că, petenta a înțeles si a formulat plângerea contravențională.
De asemenea cu privire la gravitatea faptei aceasta a fost corect apreciată și sancționată, deoarece au fost afectate interesele economice ale consumatoarei, fapt interzis de prevederile art. 38, alin.(2) din OUG 50/2010, modificată si necompletată prin Legea 288/2010.
În ceea ce privește gradul de pericol social redus, invocat de către petentă, a sancțiunii aplicate, precizăm că în cazul contravenției constatate legiuitorul a apreciat gradul de pericol social sancționând în consecință săvârșirea contravenției cu amendă de la 20 000 lei la 100 000 lei, pe de altă parte, prin stabilirea unui cuantum relativ ridicat al sancțiunii amenzii contravenționale pentru fapta săvârșită, legiuitorul a apreciat pericolul social abstract al acestui tip de contravenții ca fiind sporit, prin urmare întocmirea amenzii cu avertisment nu este legală, iar agentul constatator considerând suficient orientarea spre minimul legal.
Astfel susținerea petentei este fără temei, acesta dând o interpretare proprie și în interesul său a prevederilor legale.
Ținând cont de argumentul de fapt si de drept invocat in prezenta întâmpinare, solicităm respingerea plângerii împotriva PVCC ., nr._ din 16.10.2014 și menținerea acestuia ca temeinic și legal.
În scop probator a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri pentru susținerea celor arătate mai sus, precum și proba testimonială cu martorul B. M. cu domiciliul în Dr.Tr.S., ., . și alte înscrisuri pe care instanța le va considera necesare.
La dosar a depus PVCC nr_/16.10.2014; Fisă reclamație nr. 0040/19.09.2014.
În drept, a invocat disp. 205-208 Cod Procedura Civila prevederile OUG 50/2010.
In baza art. 223 C.P.C. cerem judecarea si in eventuala lipsă.
Depunem prezenta in multiplu exemplar, unul pentru instanța și unul pentru a fi transmis reclamantului.
La dosar a depus, în copie procesul verbal contravențional contestat.
La data de 22.12.2013, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat cu privire la temeinicia și legalitatea procesului verbal contravențional că susținerea temeiniciei si legalității procesului-verbal de contravenție pe care intimata o dezvolta in cuprinsul întâmpinării, este bazata pe argumentele generale, apărările nefiind formulate in mod obiectiv raportat la obiectul prezentei spete.
Așadar, prin simpla afirmație a intimatei in sensul ca procsesul-verbal de contravetie a fost întocmit, cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din OG 2/2001 si cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, nu se pot combate motivele noastre de nelegalitate si de netemeinicie a procesului verbal si in niciun caz nu poate forma convingerea instanței in pronunțarea unei hotărâri temeinice in favoarea intimatei.
In ceea ce privește prezumția de nevinovăție a petentei, arată că prin Decizia nr. 70 din 21 februarie 2013 (în M. Of. nr. 204 din 10 aprilie 2013), Curtea Constituțională a României a subliniat, din nou, faptul că, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumția de care se bucură. în acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii adevărului.
Așadar, in ceea ce privește temeinicia procesului verbal nu au fost dezvoltate argumente pentru a combate motivele noastre de netemeinicie, drept pentru care solicitam instanței sa aibă in vedere considerentele dezvoltate in cuprinsul plângerii contravenționale.
Deși prin întâmpinarea formulată, intimata a susținut, cu privire la data săvârșirii faptei, faptul ca aceasta a fost considerată ca fiind data la care a intrat in vigoare Legea 288/2010 care a modificat si completat OUG 50/2010, astfel art. 40, alin. (4) lit. c a fost introdus prin Legea 288/2010 iar potrivit art. II din aceeași lege se prevede ca, actele adiționale încheiate pentru asigurarea conformității contractelor de credit își produc efectele, cu excepția notificării de către cele doua părți.
F. de acest aspect, si analizând materialul probator este evident ca fapta nu putea fi săvârșită la data de 02.01.2011, fiind reținuta total eronat, astfel încât apreciază ca procesul verbal de constatare a contravenție nu cuprinde data săvârșirii faptei, data presupusei contravenții trebuie raportată la data actului adițional de aliniere respectiv data de 19.09.2010, moment la care a fost perfectat actul adițional de aliniere la prevederile OUG 50/2010, act normativ care ar fi eliminat astfel de clauze contractuale si sancționate potrivit art. 40 alin. (4) lit. c.
Data menționată de autoritatea de control ca fiind data de săvârșire a faptei contravenționale, este stabilita in mod cu totul aleatoriu, data de 02.01.2011, nemarcând niciun fel de moment in derularea contractului de credit.
Începând cu data de 19.09.2010 ca urmare a prevederilor OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, părțile au convenit modificarea si completarea contratului de credit nr._74750/10.09.2008, astfel cum rezulta din actul adițional de aliniere atașat la dosar.
Apreciază că indicarea datei in mod corect, reprezintă un element ce prezintă o deosebită importanta, marcând începutul prescripției dreptului de a aplica sancțiunea contravenționala, si totodată având impact asupra aplicării legii in timp.
Or, având in vedere cele mai sus expuse, data reținuta si indicata de Organele CJPC M. ca fiind data de săvârșire a contravenției este total eronata, iar indicarea greșita a datei săvârșirii contravenției echivalează cu neindicarea acestei date, ce se sancționează cu nulitatea procesului verbal de contravenție.
In ceea ce privește gradul de pericol social redus, pe care l-a susținut in cuprinsul plângerii contravenționale, arată că in considerare acordul de voința al pârtilor, prin încheierea actului adițional nr. 1/21.20.2014, ce are ca finalitate remedierea urmărilor produse in urma încălcării art. 40 alin. 4 lit. c din OUG 50/2010, motiv pentru care evaluând împrejurările de fapt enunțate in cuprinsul plângerii contravenționale, apreciază că se poate dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În concluzie, față de aceste considerente a solicitat înlăturarea tuturor apărărilor susținute de acesta ca neîntemeiate si total nefondate.
În scop probator, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, precum si de orice alte probe rezultând ca fiind necesare si utile din dezbateri.
În drept, a invocat disp.OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor; OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.
În temeiul prevederilor art. 411 alin. 2 teza 2 cod.proc.civ., a solicitat judecarea si soluționarea prezentei cauze, in lipsă.
În scop probator, instanța a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul B. M..
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate in cauza și raportat la dispozițiile legale in materie, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/644/16.10.2014, petenta a fost sancționată, în temeiul art.40 alin.4 lit.c) din OUG nr.50/2010, cu amendă în cuantum de 20.000 lei, reținându-se că în perioada 02.01.2011 până în prezent, la art.12.1 liniuța 4 și art.12.2 din contractul de credit încheiat cu B. M., petenta și-a rezervat dreptul să rezilieze contractul și să declare împrumutul scadent anticipat și plătibil de îndată în cazul în care se declanșează împotriva împrumutatului o procedură de lichidare, faliment ori executare silită de către alt creditor ; prin același act s-a dispus sancțiunea complementară de aducere a contractului în conformitate cu dispozițiile legale în termen de 15 zile.
Procesul verbal s-a încheiat în prezența reprezentanților petentei.
Prin plângerea formulată, petenta a solicitat, în principal, constatarea nulității procesului verbal de sancționare, pe motiv că procesul verbal nu conține data săvârșirii faptei, data de 02.01.2011 trecută în procesul verbal neavând relevanță, că dreptul de a aplica sancțiunea este prescris întrucât la data constatării faptei era împlinit termenul de 6 luni de la săvârșirea faptei, că fapta nu se încadrează în temeiul legal invocat, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, întrucât fapta este de gravitate și s-a conformat dispozițiilor prin încheierea actului adițional nr.1/2014 la contractul în cauză.
Instanța reține că potrivit art.40 alin.4 lit.c) din OUG nr.50/2010, se interzice introducerea în contractelor de credit a unei clauze prin care creditorul poate declara scadent anticipat creditul în cazul în care consumatorul nu și-a îndeplinit obligațiile conform altor contracte de credit încheiate cu alți creditori iar potrivit art.86, se sancționează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei.
Potrivit dispozițiilor legale, instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, fapta este descrisă corespunzător, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, aspectele invocate de către petent subrogându-se cazurilor de nulitate relativă ce presupun dovedirea unei vătămări ce nu poate fi înlăturată în altă modalitate decât prin anularea actului.
Instanța apreciază că nu este întemeiată susținerea petentei că procesul verbal nu conține data săvârșirii faptei în condițiile în care data este trecută în cuprinsul procesului verbal – 02.01.2011 și reprezintă data la care petenta trebuia să alinieze conținutul contractului de credit la legislația în vigoare, respectiv OUG nr.50/2010 aprobată prin Legea nr.288/2010; de asemenea nu se poate reține nici susținerea că s-a prescris dreptul de a aplica sancțiunea, deoarece în cazul de față contravenția este continuă iar conform art.13 alin. 2 din OG nr.2/2001, în cazul contravențiilor continue, în care încălcarea obligației legale durează în timp, termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data încetării săvârșirii faptei.
Instanța reține că verificarea s-a făcut ca urmare a unei sesizări formulate de un consumator, respectiv dna B. M., care, în calitate de împrumutat a încheiat un contract de împrumut pentru nevoi personale (f.13-20 ) cu banca petentă ; potrivit declarației sale, a sesizat mai întâi telefonic banca petentă cu privire la existența unor clauze abuzive în contractul său de împrumut, după care a sesizat intimata care a, în urma controlului efectuat, a încheiat procesul verbal atacat.
Analizând contractul de credit (f.13-18), instanța constată că potrivit art.21.1 liniuța 4 și art.12.2 din contract, banca avea dreptul să rezilieze contractul fără intervenția instanțelor de judecată și fără alte formalități în situația în caz de declanșare împotriva împrumutatului a unei proceduri de lichidare sau faliment ori executare silită de către alt creditor, prin urmare fapta a fost corect reținută și încadrată în textul de lege.
Referitor la individualizarea sancțiunii însă, instanța reține că prin aplicarea amenzii în cuantum de 20.000 lei, nu au fost respectate criteriile avute în vedere de legiuitor, prin urmare deși fapta săvârșită constituie contravenție, instanța apreciază că sancțiunea a fost stabilită în mod nejustificat la amendă, având în vedere atât circumstanțele în care a fost săvârșită fapta cât și natura și specificul concret al activității respective.
Instanța trebuie să acorde o atenție deosebită modului de determinare a gradului de pericol social al faptelor, luând în considerare criteriile avute în vedere de legiuitor pentru stabilirea gradului de pericol social al faptelor ; aplicarea sancțiunii contravenționale de către agentul constatator se impune a fi realizată cu respectarea întocmai a prevederilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 potrivit căruia sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Din considerentele arătate, instanța constată că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost legal și temeinic întocmit, însă are în vedere faptul că art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 îi conferă posibilitatea de a hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, ceea ce implică aprecierea asupra legalității și cuantumului sancțiunii aplicate, care trebuie corelate cu gradul de pericol social al faptei și împrejurările comiterii faptei.
Având în vedere că pe data de 21.10.2014, petenta și dna B. M. au încheiat un act adițional (f.27) la contractul de împrumut, prin care a fost eliminată dispoziția din contract cu privire la executarea silită de către alt creditor, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului este îndestulătoare pentru a atrage atenția petentei cu privire la respectarea dispozițiilor legale, astfel că va admite în parte plângerea formulată și în temeiul art. 5 alin. 5 coroborat cu art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 va dispune înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, sens în care se va modifica corespunzător actul constatator, menținând celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta P. B. ROMANIA SA cu sediul social in .. 29-31, Sector 1, înregistrata la Registrul Comerțului J_, Cod Unic de Inregistrare/Cod de înregistrare Fiscala_, Registrul bancar nr. RB-PJR-026/18.02.1999, si cu sediul procesual ales in vedere efectuării tuturor actelor de procedura potrivit art. 158 NCPC, in București, Sector 1, Bulevardul Primăverii, nr. 41, ., reprezentata convențional de Cabinet Avocat D. S. prin avocat D. S., cu sediul indicat in București, Sector 1, Bulevardul Primăverii, nr. 41, ., tel:_, în contradictoriu cu intimata ANPC- Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud-Vest Oltenia (C.), cu sediul in Drobeta-T. S., .-80, județ M. și, pe cale de consecință:
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 20.000 lei aplicată prin procesul-verbal de constatare a contravenție . nr._/16.10.2014 cu sancțiunea „avertisment”, sens în care se va modifica corespunzător actul constatator, menținând celelalte dispoziții.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cerere depusă la Judecătoria Drobeta T. S..
Pronunțată în ședința publică din data de 20.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. M. - M. B. M. C.
Red C.MM./ Tehn. BMC.
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1928/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1903/2015.... → |
|---|
