Plângere contravenţională. Sentința nr. 2807/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2807/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 2807/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2807
Ședința publică de la 01 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A.-M. S.
Grefier ședință: I. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul G. M. în contradictoriu cu intimata A. M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat I. C. S. pentru petent, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art. 219 Cod Procedură Civilă, instanța a procedat la verificarea identității reprezentantului petentului care s-a legitimat potrivit legitimației având data de înscriere în barou la data de 20.12.2002 și data de definitivare în profesie la data de 01.07.2004.
Instanța a constatat că intimata A. M. a invocat prin întâmpinare excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Drobeta T.-S., motiv pentru care a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale invocată de intimată.
Reprezentantul petentului a solicitat admiterea excepției și declinarea competenței de soluționare a cauzei la Judecătoria Vânju M..
Instanța reține cauza în pronunțare cu privire la excepția invocată de intimată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.07.2015, petentul G. M. reprezentat prin avocat I. C. C. a solicitat, în contradictoriu cu intimata A. M. anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._.
În fapt, petentul a arătat că inspectorii intimatei A. M., în urma adresei Parchetului de pe lângă Tribunalul M., au constatat că deținerea de către acesta în beciul casei a trei sticle de alcool de câte 1 litru fiecare de proveniență Serbia, nemarcate constituie faptă contravențională, conform art.221 ind. 3 alin.2 lit.b din Legea 571/2003 Cod fiscal cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, a mai menționat că în urma acestei constatări, inspectorii intimatei A. M., în baza art.221 ind. 3 alin.3 lit.a din Legea 571/2003 Cod Fiscal cu modificările și completările ulterioare, au decis sancționarea subsemnatului cu o amendă de 20.000 lei pentru deținerea a trei sticle de alcool de câte 1 litru fiecare, de proveniență Serbia, marca Alpis SLC, fără banderolă de marcaj.
Petentul a solicitat constatarea sancțiunii aplicate ca netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
A făcut referire la dispozițiile art.220 alin. 1, lit.c din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, potrivit căruia constituie contravenție la regimul produselor accizabile "deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII din Codul Fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false sub limitele prevăzute de art.296 ind.1 lit.l din Legea nr 571/2003, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, a mai arătat și dispozițiile art.206 ind. 3 din Legea 571/2003 potrivit cărora antrepozitele fiscale sunt locul în care produsele accizabile sunt produse, transformate, deținute, primite sau expediate în regim suspensiv de accize de către un atrepozitar autorizat în cadrul activității sale, în condițiile prevăzute de titlul VII și de normele metodologice.
Totodată, a mai precizat că antrepozitarul autorizat este, potrivit dispozițiilor art. 206 ind. 3 alin. 1 pct.3 din Codul Fiscal, persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea competentă în cadrul autorității sale, să producă, să transforme, să dețină, să primească sau să expedieze produsele accizabile în regim suspensiv de accize într-un antrepozit fiscal.
Petentul a subliniat faptul că, din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale de mai sus, rezultă că subiect activ al contravenției pentru care a fost sancționat subsemnatul poate fi doar un antrepozitar autorizat.
A mai menționat faptul că nu a avut niciodată calitatea de antrepozitar autorizat și că nu s-a făcut dovada că cele trei sticle de alcool erau destinate comercializării sau că activitatea respectivă era profesiunea obișnuită a acestuia.
Petentul a solicitat aplicarea dispozițiilor Deciziei nr.61/2007 a ÎCCJ dată în recursul în interesul legii, decizie care este obligatorie pentru instanțe.
A mai subliniat și faptul că sancțiunea aplicată trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
S-a solicitat să fie avut în vedere și faptul că la data controlului acesta a recunoscut că cele trei sticle de alcool de câte 1 litru erau destinate consumului propriu.
În concluzie, petentul a solicitat admiterea plângerii, anularea procesului-verbal contestat și înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului, măsură permisă de dispozițiile art. 7, alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
În drept, petentul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.31, art.21 alin.3, art.7 alin.3 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenției.
Sub aspect probatoriu, petentul a propus proba cu înscrisuri și proba testimonială în cadrul căreia să fie audiat martorul M. C. domiciliat în ., jud.M.. La dosar au fost depuse împuternicire avocațială, procesul verbal de contravenție contestat cu ., nr._ din data de 15.07.2015 și procesul verbal de percheziție domiciliară emis la data de 30.03.2015.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20, potrivit art. 19 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, conform înscrisului depus la fila 6 dosar.
La data de 21.08.2015, intimata a depus intâmpinare prin care invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Drobeta T. S. și respingerea plângerii formulată de petent ca neîntemeiată (filele 21-23).
În fapt, intimata a arătat că așa cum reiese din actele aflate în dosarul nr. 595/P/2015, în urma unui control al organelor de poliție, în urma pecheziției efectuate la locuința petentului din . acestuia a fost descoperită cantitatea de 3 litri alcool de proveniență Serbia, produs accizabil, în cauză începând urmărirea penală pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 296 ind. 1 alin. (1) lit. I) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare.
A mai menționat că la data de 17.06.2015, prin Ordonanța emisă în dosarul nr. 595/P/2015, P. de pe lângă Tribunalul M. a dispus clasarea cauzei întrucât fapta săvârșită întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 221ˇ3 alin.(2) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, sesizând totodată și Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. în vederea sancționării contravenționale a petentului.
Astfel, în data de 15.07.2015, a fost întocmit procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ prin care s-a dispus sancționarea petentului cu amendă în cuantum de 20.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 221ˆ3 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu completările și modificările ulterioare: „ -deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false sub limitele prevăzute la art. 2961 alin. (1) lit. I) din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare", sancțiunile fiind prevăzute de alin. (3) lit. a) ale aceluiași articol.
Totodată, intimata a mai învederat că autoritatea fiscală a interpretat în mod corect textele incidente în cauză la care s-a făcut referire, apreciind faptul că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 221ˆ3 alin.(2) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, republicată, cu completările și modificările ulterioare.
Intimata a mai menționat și dispozițiile art. 206 ind. 21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu completările și modificările ulterioare potrivit căruia: ”este interzisă deținerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost plătită".
De asemenea, intimata a mai învederat că în ceea ce privește solicitarea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu aceea a sancțiunii avertismentului, aceasta trebuie respinsă, deoarece în conformitate cu art. 7 alin. (2) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu completările și modificările ulterioare „ Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă".
A mai subliniat și faptul că legiuitorul a prevăzut pentru contravențiile privind regimul produselor accizabile sancțiuni mai aspre, intenția acestuia fiind de a descuraja activitatea ilicită cu astfel de produse.
În concluzie, intimata a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor atacat.
În conformitate cu prevederile art. 411 din Legea 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă, a solicitat judecarea cauzei în lipsă în caz de neprezentare.
În dovedire, la dosar a fost depusă ordonanța din 17.06.2015 și referat cu propunere de clasare.
Prin rezoluția din 24.08.2015, aflată la fila 33 dosar, instanța a dispus comunicarea unui exemplar de pe întâmpinare, către petent, cu mențiunea de a depune la dosar, răspuns la întâmpinare, în termen de 10 zile de la comunicare.
Prin rezoluția din 11.09.2015, fila 39 dosar, instanța a fixat primul termen la data de 01.10.2015 și a dispus citarea părților.
Analizând actele si lucrările dosarului sub aspectul excepției invocate, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 15.07.2015, petentul G. M. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 20.000 lei, agentul constatator reținând în cuprinsul procesului-verbal că, urmare a ordonanței Parchetului de pe lângă Tribunalul M. nr. 595/17.06.2015, “fapta săvârșită de către numitul G. M. nu constituie infracțiunea de deținere de produse accizabile, alcool, sub limita a 40 de litri, ci constituie sancțiune contravențională”.
Instanța, în temeiul art. 248 alin. 1 Cod Procedură Civilă, se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Potrivit art.32 alin.1 din O.G.nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care constituie dreptul comun în această materie, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Instanța arată că în sarcina petentului s-a reținut săvârșirea contravenției prevăzute de art. 221 ind. 3 alin. 2 lit. b Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, care sancționează deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false sub limitele prevăzute la art. 296^1 alin. (1) lit. l) din titlul IX^1.
Deși legea 571/2003 privind Codul Fiscal constituie lege specială în materia contravențiilor, aceasta nu derogă de la normele de competență materială și teritorială instituite de art. 32 alin. 1 din O.G.nr.2/2001, având în vedere că potrivit art. 221 ind. 5 prevede că, contravențiilor prevăzute la art. 221 ind. 3 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Aceste dispoziții au caracter imperativ și nu au fost prevăzute în favoarea contravenientului care formulează plângerea, ci instituie o competență teritorială absolută, de ordine publică, ocrotind interesul public al bunei administrări a justiției, care poate fi mai ușor de realizat în măsura în care plângerea este analizată de către instanța în circumscripția căreia a fost săvârșita fapta, în circumscripția căreia se află și organul din care face parte agentul constatator și astfel, ar putea fi administrate mai ușor probele.
Mai mult, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 2 pct. 3 Cod procedură civilă, necompetența este de ordine publică atunci când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura. Dispozițiile art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 au caracter special față de normele de competență generală stabilite de codul de procedură civilă și sunt de ordine publică, instanța competentă să soluționeze plângerea formulată fiind cea în circumscripția căreia a fost săvârșită contravenția.
Potrivit dispozițiilor art. 130 alin. 2 Cod procedură civilă, necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, iar potrivit dispozițiilor art. 132 alin. 3, dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent.
Or, din cuprinsul procesului-verbal ce face trimitere la ordonanța de clasare nr. 595/17.06.2015 dispusă de P. de pe lângă Tribunalul M., se constată că fapta contravențională a fost săvârșită la domiciliul petentului, situat în comuna Pristol, . HG 337/1993 se află în circumscripția Judecătoriei Vânju M..
Astfel, instanța constată că Judecătoria Drobeta T. S. nu este competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze plângerea formulată de către petent. În ceea ce privește instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională, aceasta este Judecătoria Vânju M., în circumscripția căreia a fost săvârșită contravenția reținută în sarcina petentului.
Față de aceste considerente, avându-se în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională, instanța apreciază ca întemeiată excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Drobeta T. S. în soluționarea prezentei plângeri, față de dispozițiile art. 129 alin. 2 pct.3 Cod procedură civilă raportate la art. 32 al. 1 din O.G.nr.2/2001, urmând a o admite ca atare.
În consecință, în temeiul art. 129 alin. 2 pct.3 Cod procedură civilă, cu referire la art. 32 al. 1 din O.G.nr.2/2001, va declina competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei Vânju M., aceasta fiind instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit contravenția.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Drobeta T. S., invocată de intimata A. M. prin întâmpinare.
Declină competența de soluționare a cauzei privind plângerea contravențională formulată de petentul G. M., domiciliat în ., județul M. reprezentat prin av. I. C. C. cu sediul profesional în mun. Drobeta T. S., ., ., . cu intimata A. M. cu sediul în Drobeta T. S., Piața R. N., nr. 1, jud. M., în favoarea Judecătoriei Vânju M..
Trimite dosarul către Judecătoria Vânju M. spre competentă soluționare.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.- M. S. I. M.
Red. S A-M /Tehn. I.M
4 ex./ 23.10.2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2745/2015.... | Întoarcere executare. Sentința nr. 2808/2015. Judecătoria... → |
|---|
