Plângere contravenţională. Sentința nr. 3139/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3139/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 26-10-2015 în dosarul nr. 3139/2015
Dosar nr. 3._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
Judecătoria Drobeta T. S.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3139
Ședința publică din data de 26.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. L. Teluța
GREFIER: L. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul D. C. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA DE POLIȚIE LOCALĂ DR. TR. S., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 21.10.2015, fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 26.10.2015 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Dr. Tr. S., sub numărul de dosar 3._, petentul D. C. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA DE POLIȚIE LOCALĂ DR. TR. S. a formulat plângere împotriva procesului verbal ./CR nr._/16.03.2015 prin care a fost sancționat contravențional.
În dovedirea cererii a solicitat proba cu martora B. L..
La plângerea a anexat procesul verbal ./CR nr._/16.03.2015.
Prin rezoluția din data de 26.01.2015, instanța a pus în vedere petentului, sub sancțiunea anulării cererii, ca în termen de 10 zile de la primirea comunicării să depună taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei, să indice denumirea și sediul intimatului, motivele de fapt și de drept și probele de care înțelege să se folosească. Comunicarea s-a întors cu mențiunea destinatar necunoscut în localitate.
Prin rezoluția din data de 14.04.2015 instanța a dispus recomunicarea rezoluției din data de 06.04.2015 la adresa indicată de petent, respectiv ., jud. M..
Petentul a depus la data de 23.04.2015 taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei.
Prin rezoluția din data de 27.04.2015 instanța a dispus comunicarea cererii intimatei, cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
La data de 12.05.2015 intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivarea a precizat că în data de 16.03.2015, la ora 10.44, un polițist din cadrul Direcției de Poliție Locală Drobeta T. S. a depistat pe petent ca a oprit voluntar autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe trotuarul străzii Rahova, tronson cuprins intre străzile A. si T., motiv pentru care l-a sancționat pe petent pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 108, alin. l, lit. a, pct. 8 si sancționate de art. 99 alin. 2 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Față de cele constatate, agentul constatator, a întocmit petentului procesul-verbal de contravenție . nr._, prin care a aplicat, la nivelul minim prevăzut de lege, sancțiunea contravențională principala cu amendă si sancțiunea contravenționala complementara de acordare a punctelor de penalizare.
În ceea ce privește fapta săvârșita de petent, au învederat instanței ca la art. 72 alin. 7 din OUG 195/2002, se precizează următoarele „este interzisă ocuparea trotuarelor cu vehicule imobilizate, iar când aceasta este permisă, conform indicatoarelor sau marcajelor, lățimea minima a trotuarului lăsat la dispoziția pietonilor trebuie să fie de cel puțin un metru".
Astfel, a indicat că întrucât administratorul drumului public nu a permis prin semnalizare corespunzătoare (marcaj, indicator), oprirea sau staționarea autovehiculelor pe trotuar, consideră ca nici petentul nu avea voie sa oprească autoturismul pe trotuar, chiar daca ar mai fi rămas spațiu și pentru circulația pietonilor.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C. pr. civ., O.G. nr. 2/2001, OUG 195/2002.
La întâmpinare s-au atașat planșe foto și raportul agentului constatator.
Petentul D. C. a depus la data de 28.05.2015 răspuns la întâmpinare prin care a învederat instanței că autoturismul a fost oprit pe calea de acces către parcare, iar porțiunea rămasă libera pentru accesul pietonilor era mai mare de 1 m. A menționat că a oprit pentru doar un minut autoturismul.
La termenul de judecată din 01.07.2015 instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, iar pentru petent și proba testimonială cu martora B. L..
La termenul de judecată din 21.10.2015 instanța a procedat la audierea martorei B. L..
Analizând materialul probator aflat la dosarul cauzei, prin prisma excepției invocate, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ./CR nr._, încheiat la data de 16.03.2015, de reprezentanții intimatei petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 195 lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 8 din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se că „a oprit voluntar autoturismul marca Volkswagen, cu numărul de înmatriculare_, pe trotuarul străzii Rahova, tronson cuprins între . T., obstrucționând traficul pietonal în zonă”.
Conform art. 108 alin. 1 lit. a pct. 8 din O.U.G. nr. 195/2002: „Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează:
a) 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte:
8. oprirea neregulamentară”.
Petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 195 lei în baza art.108 alin. 1 lit. a pct. 8 din O.U.G. 195/2002, raportat la art. 99 alin. 2 din același act normativ.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție.
Instanța constată că în cauză poate fi aplicată prezumția de legalitate a procesului verbal de contravenție, întrucât exista o proporționalitate între mijloacele folosite, scopul urmărit și în același timp se asigură posibilitatea petentului de a-și dovedi susținerile și de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, prin contestarea procesului-verbal de contravenție în instanță.
Analizând legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prev. de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale. Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat in conformitate cu art. 13 alin. 3 din OG nr. 2/2001, în sensul ca a fost încheiat în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
În ceea ce privește temeinicia, instanța reține că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul lui până la proba contrară, probă ce incumbă petentului potrivit art. 249 C. pr. civ., întrucât cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
Instanța a dat posibilitatea petentului să-și propună probe in dovedirea susținerilor făcute în plângere.
Din cuprinsul procesului – verbal de contravenție și din raportul agentului constatator, instanța reține că petentul a refuzat să semneze procesul verbal de contravenție, deși a fost prezent la momentul încheierii acestuia.
Pentru stabilirea existenței faptei contravenționale instanța va avea în vedere dispozițiile legale incidente în speță și toate probele administrate, respectiv înscrisurile depuse, declarația martorei audiate și planșa foto efectuată de agentul constatator.
La art. 63 din O.U.G. 195/2002 este definită noțiunea de „oprire”:
„(1) Se consideră oprire imobilizarea voluntară a unui vehicul pe drumul public, pe o durată de cel mult 5 minute. Peste această durată, imobilizarea se consideră staționare.
(2) Nu se consideră oprire:
a) imobilizarea vehiculului atât timp cât este necesară pentru îmbarcarea sau debarcarea unor persoane, dacă prin această manevră nu a fost perturbată circulația pe drumul public respectiv.”
În Regulamentul de aplicare al O.U.G. 195/2002, la art. 142, sunt reglementate cazurile în care este interzisă oprirea, respectiv:
„Se interzice oprirea voluntară a vehiculelor:
n) pe trotuar, dacă nu se asigură spațiu de cel puțin 1 m pentru circulația pietonilor.”
Din planșa foto și declarația martorei instanța reține că autoturismul se afla oprit pe trotuar, în zonă neexistând vreo alee, ci doar posibilitatea de a traversa trotuarul pentru a intra în parcare, astfel că mențiunile din procesul verbal de contravenție sunt conforme cu realitatea.
În situația în care locul, unse se afla oprit autoturismul, nu avea destinația de trotuar, ar fi existat o delimitare între trotuar și alee (așa cum există în intersecții), ori în acest caz se observă că bordura se continuă.
Susținerile petentului, potrivit cărora nu există indicatoare care să interzică parcarea pe trotuar, nu pot fi reținute de vreme ce legea (art. 142 din Regulamentul de aplicare al O.U.G. 195/2002) interzice oprirea pe trotuar, exceptând cazul prevăzut de art. 144 alin. 2: „Administratorul drumului public poate permite oprirea sau staționarea, parțial ori total, a unui vehicul pe trotuar, cu respectarea marcajului, iar în lipsa acestuia, numai dacă rămâne liber cel puțin un culoar de minimum 1 m lățime înspre marginea opusă părții carosabile, destinat circulației pietonilor.”
Potrivit art. 99 din O.U.G. 195/2002 contravenția reținută în sarcina petentului se sancționează cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni, iar potrivit art. 98 alin. 4 lit. a se aplică 2 – 3 puncte amendă, astfel că instanța constată că s-a aplicat minimul amenzii.
Față de considerentele expuse mai sus, dat fiind faptul că prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat, instituită de legea română, nu a fost răsturnată de către petent, în temeiul art. 34 coroborat cu art. 31 din OG nr. 2/2001, instanța urmează să respingă plângerea formulată de petentul D. C., în contradictoriu cu intimata Direcția de Poliție Locală Dr. Tr. S., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul D. C., cu dom. în ., jud. M. în contradictoriu cu Direcția de Poliție Locală Dr. Tr. S., cu dom. în Dr. Tr. S., ., jud. M..
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se depune la sediul Judecătoriei Dr. Tr. S..
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.10.2015.
Președinte Grefier
P. L. – Teluța L. D.
Red.L T.P./Tehnored.DL
Ex.4/26.11.2015
Cod operator 6497
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 3148/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3147/2015.... → |
|---|
