Plângere contravenţională. Sentința nr. 3727/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3727/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 07-12-2015 în dosarul nr. 3727/2015
plângere contravențională
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
Sentința civilă Nr. 3727/2015
Ședința publică de la 07 Decembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. - D. Z.
Grefier ședință D. - A. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul B. M. și pe intimatul I.G.P.F.-I.T.P.F. TIMIȘOARA-S.P.F. ORȘOVA, având ca obiect plângere contravențională.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care: Instanța ia act că dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 23.11.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 07.12.2015
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Orșova si înregistrata sub nr._ la data de 27.05.2015, petentul B. M. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, încheiat la data de 13.05.2015, solicitând anularea procesului-verbal si a sancțiunilor contravenționale aplicate și înlocuirea sancțiunii cu avertisment.
În motivarea plângerii a arătat că, în data de 13.05.2015 a fost încheiat procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._ reținându-se de către agenții din cadrul SPF Orșova, in urma unui control, ca transporta cu autoutilitara ce aparține ., al cărui administrator este, cantitatea de 850 buc vopsea de par „Loncolor" si 140 pliculețe vopsea semipermanenta „Loncolor", fără a poseda documente de proveniența asupra sa.
Mai arată că, așa cum a menționat si cu ocazia încheierii procesului verbal, deținea acte de proveniența pentru marfa pe care o transporta, însă nu le avea asupra mea, uitându-le la sediul firmei . .
Face precizarea ca produsele descrise in actul de constatare au făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare nr. 113 din 12.01.2015 si, având in vedere faptul ca nu au fost valorificate de către firma cumpărătoare, au fost nevoiți sa returneze marfa, aspect dovedit cu factura fiscala nr. 7805 din 13.05.2013 .
Precizează că la momentul controlului a explicat organului de constatare a contravenției ca deține actele de proveniența pe care i le-a arătat in format electronic pe telefon, atât factura fiscala, cat si contractul de vânzare cumpărare.
Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, potrivit art.19 din OUG nr.80/2013.
În dovedire a depus procesul verbal contestat, CI petent, contract de vânzare cumpărare nr.113/12.01.2015, factură fiscală, certificat de înregistrare.
Intimatul legal citat a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca fiind neîntemeiată, solicitând menținerea ca temeinic și legal procesul verbal de contravenție și măsura complementară dispusă.
În drept și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 și urm. din C.p.c, pe dispozițiile art. l, lit. e) din Legea nr.12/1990 Rep., pe dispozițiile art.2, pct.l) și alin. 3 din Legea nr.12/1990 Rep., precum și pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În dovedire au depus notă raport, declarație E. C-tin, declarație petent.
Prin sentința civilă nr. 2342/15 octombrie 2015 Judecătoria Orșova a admis excepția necompetenței teritoriale a acesteia, invocată de intimată, prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Dr.Tr.S., jud. M..
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că, prin cererea adresată instanței, petentul B. M. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr_, încheiat la data de 13.05.2015, întocmit de I.G.P.F. – I.T.P.F. Timișoara – S.P.F. Orșova, solicitând anularea acestuia și înlocuirea sancțiunii cu avertisment.
Potrivit art. 248 alin.(1) C.proc.civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Potrivit art. 32 alin.(1) din O.G. 2/2001, plângerea contravențională este de competența instanței în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Conform art. 129 alin.(2) pct. 3 C.proc. civilă, necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive când pricina este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.
Excepția necompetentei teritoriale este o excepție de procedură, reprezentând mijlocul juridic prin care se invoca nerespectarea normelor de competenta în procesul civil, absolută, putând fi invocată de părți, ori de către judecător ,la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și este o excepție dilatorie, având ca efect trimiterea cauzei la instanța competentă.
Din cuprinsul procesului verbal de contravenție se constată că fapta reținută în sarcina petentului a fost săvârșită în data de 13.05.2015 la km fluvial 950,500 respectiv km 357, 000, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Drobeta T. S. conform H.G. 337/1993 și, pe cale de consecință, instanța va admite excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Orșova invocată de intimată prin întâmpinare și va declina competența de judecare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta T. S..
Prin rezoluția din data de 28.10.2015 instanța a dispus fixarea primului termen de judecată la data de 23.11.2015, pentru când a dispus citarea tuturor părților.
La termenul de judecată din 23.11.2015, instanța, apreciindu-le ca fiind legale (nu sunt oprite de legea materială sau procesuală), verosimile (nu contravin legilor naturii, nu tind la dovedirea unor fapte imposibile), pertinente (au legătură cu obiectul procesului), utile (folosesc soluționării cauzei) și concludente (poartă asupra unor împrejurări care sunt de natură sa ducă la soluționarea cauzei) cauzei, a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, văzând prevederile art. 258 și art. 292 C. proc. Civ.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate în cauză și raportat la dispozițiile legale în materie, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenție . nr._, încheiat la data de 13.05.2015, petentul B. M. a fost sancționat contravențional reținându-se că agenții din cadrul SPF Orșova, în urma unui control, transporta cu autoutilitara ce aparține ., al cărui administrator este, cantitatea de 850 buc vopsea de par „Loncolor" și 140 pliculețe vopsea semipermanenta „Loncolor", fără a poseda documente de proveniența asupra sa.
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, a procedat la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din același act normativ, și la analizarea temeiniciei și legalității procesului-verbal.
În procedeul verificării legalității procesului-verbal de contravenție, instanța nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de către petent în cererea sa, ci trebuie să aibă în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către aceasta din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancțiunea nulității absolute, putând fi astfel invocate și constatate de instanță din oficiu.
Pe fond, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, și analizând probele administrate, reține următoarele:
In ceea ce privește legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, încheiat la data de 13.05.2015, instanța va verifica dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 și dacă procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Verificând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța, analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției, constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Astfel, în speță nu au fost identificate motive de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care să poată fi invocate din oficiu, iar eventualele deficiențe de formă ale procesului-verbal de contravenție care trebuie să cuprindă elementele cerute de art. 16 din OG nr. 2/2001, sunt sancționate cu nulitatea relativă care nu poate fi invocată decât de partea interesată.
Fiind vorba de o nulitate virtuală, anularea actului intervine în condițiile art. 175 C.proc.civ. doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
În speță, petentulnu a invocat și nici nu a dovedit vătămarea produsă ca urmare a vreunei neregulartități, vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului verbal contestat.
De altfel și prin decizia nr. 22/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesaul legii a statuat, făcând o interpretare raportat la art. 17 din OG nr. 2/2001 că: „În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului la conținutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.”
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs. Slovacia, A. vs. România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, respectiv procesul-verbal de constatare a contravenției (f. 7) instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este temeinic.
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare . nr._, încheiat la data de 13.05.2015 s-a reținut că la data de 13 mai 2015, agentul constatator a efectuat un control, ocazie cu care s-a constatat că petentul transporta produse în vederea comercializării, fără a deține acte de proveniență.
Se observă că fapta reținută în sarcina petentului este reglementată de art. art. 1, lit. e din Legea nr. 12/1990 și sancționată potrivit art. 2, alin. 1 din Legea nr. 12/1990.
Astfel, potrivit art. 1, lit. e din Legea nr. 12/1990, următoarele fapte reprezintă activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite și constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracțiuni: e) efectuarea de activități de producție, comerț sau prestări de servicii, după caz, cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii. Documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege.
Potrivit art. 2, alin. 1 din Legea nr. 12/1990, contravențiile prevăzute la art. 1 săvârșite de către persoane fizice se sancționează cu amendă de la 500 lei la 5.000 lei, iar dacă sunt săvârșite de persoane juridice, cu amendă de la 2.000 lei la 20.000 lei.
Din cuprinsul cererii introductive si al înscrisurilor depuse la dosar, petentul nu a făcut în niciun fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, astfel că, în speță, nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constatând așadar că forța probantă a acesteia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită în favoarea sa. De altfel, petentul recunoaște în cuprinsul plângerii faptul că nu avea asupra sa acte de proveniență, ci se aflau la sediul societății al cărei administrator era.
Pentru aceste considerente, se apreciază că, procesul-verbal de contravenție este temeinic întocmit, apreciindu-se că petentul nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului-verbal, iar pe de altă parte, intimatul a dovedit existența faptei și deci temeinicia procesului-verbal contestat.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge plângerea contravențională, apreciindu-se ca fiind respectate și criteriile de individualizare a sancțiunii contravenționale.
Opinia instanței are la bază pe de o parte disp. art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite), art. 21 alin. 3 din același act normativ (conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”), precum și art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001 (prin care se prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune).
În ceea ce privește cererea petentei privind restituirea bunurilor confiscate, se reține că respingându-se plângerea, și sancțiunile complementare rămân valabile, motiv pentru care va respinge această cerere.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petent B. M., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial la Poliției de Frontieră Timișoara, va menține dispozițiile procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/13 mai 2015 și va respinge cererea privind restituirea bunurilor confiscate.
În baza art. 453 C.proc.civ., instanța va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petent B. M., domiciliat în Tg.J., ., ., ., jud. Gorj, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial la Poliției de Frontieră Timișoara, cu sediul în Timișoara, jud. T..
Menține dispozițiile procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/13 mai 2015.
Respinge cererea privind restituirea bunurilor confiscate.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria Dr.Tr.S..
Pronunțată în ședință publică azi 7 decembrie 2015
PREȘEDINTE, GREFIER,
Z. A.-D. G. D.-A.
Red. A.D.Z /tehnored. D.A.G
4 ex./. pag./6 ianuarie 2015
Cod operator 6497
| ← Pretenţii. Decizia nr. 3726/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3695/2015.... → |
|---|
