Pretenţii. Sentința nr. 1078/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1078/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 1078/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
SENTINȚA CIVILĂ NR.1078
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 12.03.2015
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE M. M.
GREFIER S. C. L.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta V. M. și pe pârâtul B. I. P., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta V. M. și pârâtul B. I. P..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că, prin Serviciul Registratură, reclamanta a depus dovada achitării onorariului provizoriu stabilit pentru efectuarea expertizei la data de 26.01.2015, iar expertul S. G. a depus raportul de expertiză la data de 12.02.2015, după care:
Reclamanta depune adeverința eliberată la data de 17.02.2015 de PRIMĂRIA COMUNEI MALOVĂȚ din care rezultă faptul că deține oi.
La interpelarea instanței, părțile arată că au observat raportul de expertiză. Precizează că nu formulează obiecțiuni la raportul de expertiză.
Având în vedere faptul că expertul nu a solicitat majorarea onorariului stabilit pentru efectuarea expertizei agricole, instanța stabilește onorariul definitiv la suma de 500 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul art. 244 alin. 1 C.proc.civ., instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta solicită admiterea acțiunii, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâtul solicită respingerea acțiunii întrucât nu este vinovat de cele relatate de reclamantă. Precizează că din raportul de expertiză rezultă că reclamanta nu deține oi.
Constatând lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, în baza art. 394 C.proc.civ, președintele închide dezbaterile și, în temeiul art.397 C.proc.civ., reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 05.03.2014 sub numărul de dosar_, reclamanta V. M. a chemat în judecată pe pârâtul B. I. P. pentru ca instanța să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 500 lei reprezentând contravaloarea unui oi gestante.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în data de 16.10.2013, în jurul orelor 14-14:30, când oile pășteau pe câmp la o distanta aproximativ 300-400 m de casa sa, paratul a venit însoțit de 2 câini pentru a muta vacile pe care le avea priponite în același zona în care pășteau oile.
A precizat că din relatările martorilor a înțeles că pârâtul a asmuțit câinii asupra oilor sale și că au prins o oaie pe care au mâncat-o în partea din spate. Celelalte oi au venit acasă si, văzând acest lucru, a plecat împreună cu fiul său V. D. și cu cumnatul acestuia S. Nicușor înspre locul unde a văzut câinii și acolo au găsit oaia care era rănită foarte grav, având pulpa din spate mâncată. Au luat oaia acasă și au adus medicul veterinar, care a constatat prin procesul-verbal starea în care se afla oaia. A mai precizat că au aruncat cadavrul oii întrucât nu a putut fi folosit.
Reclamanta a susținut faptul că a încercat rezolvarea conflictului pe calea medierii, dar și faptul că s-a adresat organelor de cercetare penală.
În dovedirea celor susținute,reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorii: Bordeiasu L., Tanasie F. și S. Nicușor.
La acțiune au fost atașate, în copie, următoarele înscrisuri: buletin de identitate, proces verbal privind medierea, adresa nr._/20.11.2013 emisă de POSTUL DE POLITIE MALOVĂȚ.
Examinând cererea de chemare în judecată, s-a constatat că aceasta nu îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194-197 din Codul de procedura civilă, republicat și, în conformitate cu art. 200 alin. 2 C.p.c., republicat, instanța a dispus prin rezoluția din data de 12.03.2014 comunicarea către reclamantă a lipsurilor cererii de chemare în judecată, cu mențiunea ca, sub sancțiunea anularii cererii, conform art. 200 alin. 3 C.p.c., în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, să înlăture neregularitățile constatate, respectiv: să indice codul numeric personal al pârâtului și alte date care îi sunt cunoscute, să arate dovezile pe care se sprijină cererea formulată și să depună dovada achitării sumei de 50 lei reprezentant taxă judiciară de timbru.
În termen legal, la data de 24.03.2015, reclamanta a complinit lipsurile cererii de chemare în judecată. A depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 lei, a precizat că nu cunoaște codul numeric personal al pârâtului și a arătat că înțelege să facă dovada celor susținute în cererea de chemare în judecată prin proba cu înscrisuri și proba cu martorii indicați în aceasta. La precizare a fost atașată copia certificatului sanitar-veterinar nr.24/16.10.2013.
Potrivit rezoluției din data de 25.03.2014, având în vedere dispozițiile art. 201, alin. 1 din Noul Cod de procedură civil, pârâtului i-a fost comunicat duplicatul cererii de chemare în judecată și al înscrisurilor atașate acesteia, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
În termen legal, la data de 15.04.2015, pârâtul a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, pârâtul a arătat că la data de 16.10.2013 s-a deplasat în punctul numit "dos" din satul Bobaița unde avea priponite vacile pe care le deține mama sa pentru a le muta în alt loc. A precizat faptul că era singur și nu însoțit de vreun câine, iar după ce a mutat bovinele s-a deplasat la domiciliul său din satul Bobaița. De asemenea, a menționat faptul că nu deține nici un câine, iar dacă ar deține ar trebui să fie înregistrat la instituțiile abilitate.
A mai arătat faptul că doi vecini din . și Dragia Nona, i-au spus a doua sau a treia zi după incidentul la care se face referire că au cumpărat de la reclamanta carne de oaie. Nu a dat importanță acestui lucru deoarece nu avea cunoștință despre faptul că reclamantei i-a fost mâncata oaia de către câini. Apreciază că acest ultim aspect arată faptul că reclamanta a mințit atunci când a menționat că oaia a fost aruncată și carnea nu a putut fi folosită.
Prin rezoluția din data de 16.04.2014, în temeiul art.201 alin.2 C.proc.civ., instanța a dispus comunicarea către reclamantă a duplicatului întâmpinării și al înscrisurilor atașate, cu mențiunea de a formula răspuns, în termen de 10 zile de la comunicare. Reclamanta nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Constatând îndeplinite condițiile legale, prin rezoluția din data de 12.05.2014, instanța a fixat primul termen de judecată la data de 05.06.2014 și a dispus citarea părților.
Sub aspectul materialului probator, instanța a încuviințat și administrat pentru reclamantă proba cu înscrisuri și proba cu martorii B. L. ȘI S. NICUȘOR și a dispus suplimentarea probatoriului cu expertiză agricolă având ca obiectiv stabilirea valorii de piață a unei oi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate în cauza și raportat la dispozițiile legale în materie, instanța reține următoarele :
În data de 16.10.2013, câinii pârâtului B. I. au atacat o oaie aparținând reclamantei V. M., iar în urma rănilor provocate, animalul a decedat .
Potrivit art.1357 C.civil cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita săvârșită cu vinovăție este obligat sa îl repare . Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă .
Textul de lege instituie principiile răspunderii civile delictuale, care pentru a fi angajată se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: prejudiciu, faptă ilicită, raport de cauzalitate între fapta ilicita și prejudiciu, vinovăția celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat .
Conform art.1375 C.civil ce reglementează răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale, proprietarul unui animal sau cel care se servește de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa.
Din declarația martorului S. Nicușor rezultă că în ziua de 16.10.2013 l-a văzut pe pârât în timp ce mergea într-o căruță trasă de cai, iar după căruță alergau doi câini . Ulterior, martorul a observat aceeași câini în momentul în care au atacat animalul reclamantei, dar și când mâncau din acesta. Martorul a mai relatat că animalului i-au ieșit afară organele interne, aspect confirmat și de martora B. L. . Atât martorul S. Nicușor, cât și martora B. L. au susținut că animalul a fost examinat de medicul veterinar al DSV Malovăț .
Conform Certificatului sanitar veterinar întocmit de medicul veterinar S. I., la data de 16.10.2013 medicul a examinat cadavrul unei oi, și a constatat că animalul a fost ucis de câini .
Din adresa nr._/20.11.2013 a Postului de Poliție Malovăț, rezultă că în urma sesizării lui Volințiru M., față de B. I. P. a fost luată măsura sancționării contravenționale, în baza art.3. pct.17 din Legea 61/1991 .
Instanța constată că dispozițiile în baza cărora a fost sancționat pârâtul prevăd că lăsarea în libertate ori fără supraveghere a animalelor care pot prezenta pericol pentru persoane sau bunuri, constituie contravenție . În condițiile în care pârâtul a fost sancționat contravențional pentru lăsarea în libertate a animalelor care pot prezenta pericol, iar martorul S. Nicușor a relatat momentul când câinii pârâtului au atacat animalul reclamantei, instanța apreciază neîntemeiate susținerile pârâtului referitoare la faptul că nu deține câini.
Faptul că în raportul de expertiză se menționează că pentru perioada 2010-2014, V. C. nu figurează înscris cu ovine în Registrul Agricol nu înseamnă că acesta nu deținea astfel de animale, întrucât înscrierea în Registrul Agricol se face la declarația persoanei . Nici pârâtul nu a contestat faptul că reclamanta are în proprietate oi, până la observarea mențiunii din raportul de expertiză . Faptul că reclamanta deținea oi rezultă din declarația martorului S. Nicușor, care a arătat că atunci când a văzut ce se întâmplă i-a anunțat pe membrii familiei reclamantei .
Din raportul de expertiză întocmit de expertul S. G. rezultă că valoarea de piață unei oi este de 400 lei .
Astfel, în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale, situație în care instanța va admite în parte acțiunea formulată de reclamantă, și va obliga pârâtul la plata către aceasta a sumei de 400 lei reprezentând contravaloare animal .
În temeiul art.453 C.pr.civ., va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 550 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE :
Admite în parte acțiunea formulată de către reclamanta V. M., CNP_, domiciliată în satul Bobaița, ., în contradictoriu cu pârâtul B. I. P., CNP domiciliat în satul Bobaița, ..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 400 lei reprezentând contravaloare animal, și a sumei de 550 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare ce se va depune la Judecătoria Drobeta T. S. .
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. M. S. C. L.
Red.MM/ Tehnored.SCL
4 ex./2 .
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 761/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 1087/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... → |
|---|
