Pretenţii. Sentința nr. 1163/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1163/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 1163/2015
Dosar nr._ - pretenții –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1163
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – P. L. TELUȚA
GREFIER –V. Ș. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ DROBETA TR S. și pe pârâta G. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la dosarul cauzei a fost depus răspuns la întâmpinare din partea reclamantului, după care,
Instanța față de proba cu înscrisuri solicitate de ambele părți, apreciind ca fiind pertinente, concludente și utile, în temeiul art. 258 și art. 258 Cod procedură civilă, încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Instanța, din oficiu invocă excepția lipsei calității procesuale a pârâtei și rămâne în pronunțare pe această excepție.
INSTANȚA
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 30.10.2014 și înregistrată sub nr._ reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T. S. în contradictoriu cu pârâta G. M. a solicitat ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de_ lei plus dobânzi și penalități până la data plății efective cu titlu de despăgubiri civile.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 13.04.2011 numita G. M. a fost internat în cadrul unității spitalicești, în urma unei agresiuni, beneficiind de îngrijiri medicale in perioada 13.04-21.04.2011, iar în urma acestei internări, figurează în evidențele contabile ca debitor cu suma de 1739 lei, în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
A susținut că în repetate rânduri a făcut diligentele necesare pentru a afla informații cu privire la numele persoanei vinovate de producerea agresiunii, însă fără nici un rezultat.
Totodată a menționat faptul că deși parata a fost înștiințată de plata spitalizării, nu a depus la secretariatul unității nici o dovadă din care să reiasă numele făptuitorului, alte date referitoare la stadiul dosarului, daca a depus plângere penală sau dacă se afla vreun dosar pe rol in acest sens și ținând seama că termenul de prescripție este de 5 ani, fiind vorba de creanțe - bugetare, completând cu refuzul părții vătămate de a transmite date referitoare la numele persoanei vinovate, a formulat prezenta cerere de chemare în judecată pentru recuperarea sumei datorate.
A mai arătat că, potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.”
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și art. 119-127 Cod proc. fiscala.
Cererea este scutita de plata taxei judiciare de timbru.
Cererea de chemare în judecată a fost însoțită de înscrisuri doveditoare.
Prin rezoluția din 10.11.2014 instanța a dispus comunicarea către pârâtă a unui exemplar al acțiunii și înscrisurilor anexate, cu mențiunea de a formula întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicare.
Pârâta a formulat întâmpinare la data de 17.12.2014, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, motivând faptul că ea a fost victima unei agresiuni și nu trebuie să procedeze la plata debitului datorat, persoana căreia trebuia să i se solicite acest debit, fiind agresorul acesteia.
Instanța, prin rezoluția din 12.12.2014, a fixat termen al data 11.02.2015, cu citarea părților.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 248 C. pr. civ. instanța va analiza mai întâi excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei G. M..
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar de către reclamanta rezulta că pârâta a beneficiat de servicii medicale de urgență în perioada în perioada 13.04-21.04.2011, iar în urma acestei internări, figurează în evidențele contabile ca debitor cu suma de 1739 lei, în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea pârâtei în perioada sus amintita s-au ridicat la suma de 1739 lei, potrivit decontului de cheltuieli întocmit de unitatea medicala.
Prin prezenta acțiune reclamanta S. Județean de Urgență Drobeta T. S. solicită obligarea pârâtei, victima a unei agresiuni, la plata sumei de 1739 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, invocând în drept dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006.
Prevederile art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății statuează următoarele: persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii si au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Din analiza textului de lege mai sus enunțat rezulta ca legiuitorul a stabilit in mod imperativ categoria de persoane căreia ii revine obligația de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, constând in cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata, in sensul ca aceasta obligație revine persoanelor care prin faptelor lor au adus daune sănătății altei persoane. Ca atare, furnizorul de servicii medicale nu se poate îndrepta cu solicitarea sa de recuperare a cheltuielilor de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata chiar împotriva persoanei vătămate, întrucât dispozițiile legale aplicabile in aceasta materie nu prevăd aceasta posibilitate.
În ceea ce privește referirile făcute de reclamantă la art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța constată că textul de lege invocat de aceasta este inoperant împotriva pârâtei, deoarece pârâta nu este persoana care să fi adus prin fapta sa daune sănătății persoanei spitalizate, ci este chiar persoana căreia i-au fost produse aceste vătămări.
Potrivit art. 220 din Legea nr. 95/2006, persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgentelor medico chirurgicale.
Instanța are în vedere și dispozițiile art. 92 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 potrivit cărora acordarea asistenței medicale publice de urgență, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului și un drept al cetățeanului.
Totodată, potrivit disp. art. 91 din Legea nr. 95/2006 statuează că asistența medicală publică de urgență în faza spitalicească este asigurată de spitalele orășenești, municipale, județene și regionale aflate în structura Ministerului Sănătății Publice și/sau a autorităților publice locale.
De asemenea, conform prevederilor art. 93 din Legea nr. 95/2006, finanțarea acordării asistentei medicale publice de urgenta se face de la bugetul de stat si din venituri proprii, prin bugetul Ministerului Afacerilor Interne, prin bugetele ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie, din donații și sponsorizări, precum și din alte surse prevăzute prin lege.
Instanța apreciază că pârâta, în calitate de persoana vătămată, nu este titularul obligației de reparare a prejudiciului cauzat reclamantei ca urmare a acordării îngrijirilor medicale pârâtei, nefiind persoana vinovată de producerea daunelor aduse propriei sănătăți.
Instanța constată că nu există nici o dispoziție legală care sa oblige persoana vătămată, în speță pârâta, să formuleze plângere penala împotriva făptuitorului.
Având în vedere cele expuse mai sus, raportat la dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 cu modificările ulterioare, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei G. M. și va respinge acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei G. M..
Respinge acțiunea formulată de S. Județean de Urgență Dr. Tr. S., cu sediul în Drobeta T. S., ., nr. 4, județul M., având Cod fiscal_, în contradictoriu cu pârâta G. M., cu dom. în ., județul M., având ca obiect pretenții, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Dr. Tr. S..
Pronunțată în ședință publică, azi, 18. 03. 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. PLT./ Tehn.VȘA
4 ex./20.04.2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1086/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... | Pretenţii. Sentința nr. 1827/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... → |
|---|
