Pretenţii. Sentința nr. 2258/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2258/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 5537/225/2014
Dosar nr. 5._ - pretenții -
ROMÂNIA
Judecătoria Drobeta T. S.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2258
Ședința publică din data de 17.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. L. Teluța
GREFIER: L. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. O. V. Insurance Group S.A. în contradictoriu cu pârâții C. L. . Administrativ Teritorială ., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 10.06.2015, fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 17.06.2015 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.04.2014, sub nr. 5._, reclamanta S.C. O. V. Insurance Group S.A. în contradictoriu cu pârâții C. L. . Administrativ Teritorială . a solicitat instanței obligarea pârâților la plata sumei de_,45 lei, din care 9117,84 lei cu titlu de indemnizație de asigurare achitata în dosarul de dauna AVF/MH/_/11 și suma de 1.478,61 lei cu titlu de dobânda legală, calculată de la data de 02.05.2011 (data plații indemnizației de asigurare) și pana la data de 25.04.2014 (momentul sesizării instanței de judecata). Totodată, a solicitat obligarea pârâților la plata dobânzii legale, datorata si calculata in baza dispozițiilor OG nr.13/2011 privind dobânda legala remuneratorie si penalizatoare, de la momentul sesizării instanței si pana la data achitării efective a debitului datorat, cu cheltuieli de judecata.
În fapt, a arătat că în urma evenimentului rutier din data de 07.03.2011, a rezultat avarierea autoturismului marca Mercedes Benz cu nr de înmatriculare_, aflat în proprietatea domnului B. A.. Conform declarației conducătorului auto, data potrivit dispozițiilor Ordinului CSA nr.12/2008 (cu respectarea cerințelor prevăzute de art.79, 80 si 801 din OUG nr.195/2002), autoturismul a fost avariat ca urmare impactării unei gropi din carosabil, nesemnalizată, pe drumul de legătura dintre DN56A către DN6.
A menționat că persoana păgubita avea încheiată cu societatea sa asigurarea facultativa a autovehiculelor polița AVF nr._, motiv pentru care a fost avizată despre producerea riscului asigurat, în urma căruia a fost deschis și instrumentat dosarul de dauna AVF/MH/_/11, finalizat cu plata despăgubirii în cuantum de 9117,84 lei, la data de 02.05.2011.
Reclamanta a invocat prev. art. 22 din Legea nr.136/1995 privind asigurările si reasigurările in România potrivit cărora „în limitele indemnizației plătite în asigurările de bunuri și de răspundere civila, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei”.
Totodată, reclamanta a indicat faptul că paraților le incumba responsabilitatea acestui litigiu față de dispozițiile art. 5 alin. 6 din OUG nr. 195/2002, potrivit cărora „în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se executa pe acesta, administratorul drumului public răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii”. Conform art. 22 din OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, cu modificările si completările ulterioare, drumurile de interes local se administrează de către consiliile locale pe raza administrativ teritoriala a acestora.
Întrucât potrivit dispozițiilor art. l din Legea nr.215/2001 legea administrației publice locale, cu modificările si completările ulterioare, prin autoritate deliberativa se înțelege consiliul local, consiliul județean, C. General al Municipiului București, consiliile locale ale subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor, reclamanta a apreciat ca aceasta pârâtă urmează sa răspundă in solidar cu parata Unitatea Administrativ Teritoriala . sau legal - primarul.
De asemenea, a mai arătat că potrivit art. 20-21 din același act normativ comunele, orașele, municipiile si județele sunt unități administrativ teritoriale, sunt persoane juridice de drept public, titulare de drepturi si obligații, in justiție acestea fiind reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
Reclamanta a invocat faptul se află în situație de răspundere civila delictuală, creanța este certă, lichidă și exigibila, fără a fi necesara punerea debitorului in întârziere, din chiar momentul săvârșirii faptei, motiv pentru care solicită dobânda legală, calculată și datorată în baza prevederilor OG nr. 13/2011.
Cu privire la dobânzile solicitate a menționat că acestea au fost calculate după cum urmează:
DATA | SR | RECUPERARE | DOB L | NZ | DOBÂNDA | |
Data pl dosar/Data recup | Data recuperării | |||||
2-May-ll | 30-Jun-ll | 9,117.84 | - | 6.25 | 59 | 93.39 |
30-Jun-ll | 31-Dec-ll | 9,117.84 | - | 6.25 | 184 | 291.26 |
31-Dec-ll | 30-Jun-12 | 9,117.84 | - | 5.75 | 182 | 265.05 |
30-Jun-12 | 31-Dec-12 | 9,117.84 | - | 5.75 | 184 | 267.96 |
30-Dec-12 | 30-Jun-13 | 9,117.84 | - | 5.25 | 182 | 242.00 |
30-Jun-13 | 31-Dec-13 | 9,117.84 | 4.50 | 184 | 209.71 | |
31-Dec-13 | 25-Apr-14 | 9,117.84 | - | 3.75 | 115 | 109.22 |
TOTAL | 1,478.61 | |||||
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 22 din Legea nr. 136/1995, art. 998-999, art. 1000 alin. l din Codul civil, dispozițiile OUG nr. 195/2002, OG nr. 43/1997, OG nr. 13/2011.
În dovedire a solicitat proba cu încrisuri, proba cu interogatoriul numitului B. A., proba cu expertiza tehnica auto având drept obiective: stabilirea legăturii de cauzalitate dintre prejudiciu si fapta ilicita, in sensul de a se preciza daca avariile survenite la autoturismul asigurat facultativ la societatea reclamanta se puteau produce in condițiile declarate de către conducătorul auto, precum si cu orice alte mijloace de proba a căror necesitate de administrare ar rezulta din dezbateri.
Potrivit dispozițiilor art. 411 pct.2 teza a doua din C. pr. civ., a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La cererea de chemare în judecată au fost atașate următoarele înscrisuri: încheierea nr. 108/27.04.2012, certificatul nr._/04.05.2012, certificatul constatator nr._/08.05.2012, proces verbal de informare din 25.03.2014, dosarul de daună . nr._, declarație B. A., extras din data de 11.05.2011, notă de calcul diferențe la devizul de reparație, comanda de reparație nr._, cerere de despăgubire, document de introducere în reparație autovehicul, asigurare facultativă CASCO PLUS, permis de conducere B. A., carte de identitate pentru autoturismul cu nr. de inmatriculare_, planșe foto de la locul accidentului.
Prin rezoluția din data de 10.06.2015 instanța a pus în vedere reclamantei să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 560,89 lei pentru debitul principal și 108,50 lei pentru accesorii.
Reclamanta a depus la data de 25.06.2015 dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform chitanței din data de 17.06.2015.
Prin rezoluția din data de 26.06.2014, instanța a dispus comunicarea acțiunii și a duplicatului înscrisurilor către intimați, cu mențiunea că au obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condițiile art. 165 C. pr. civ., sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică (art. 208 alin. 2 C. pr. civ.).
Intimata Unitatea Administrativ Teritorială Șimian a depus la data de 28.07.2014 întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, prescrisă și nefondată.
În motivare a arătat că prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanta solicită obligarea U. S. la plata sumei de_.45 lei dintre care suma de 9.117,84 lei cu titlu de indemnizație de asigurare și suma de 1.478,61 lei cu titlu de dobândă legală, întrucât în urma evenimentului rutier din data de 07.03.2011 a rezultat avarierea autoturismului marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare_, aflat în proprietatea numitului B. A.. Avarierea autoturismului fiind urmarea impactării unei gropi din carosabil, nesemnalizată pe drumul de legătură dintre DN 56A către DN6.
Intimata a invocat prev. art. 5 din OUG 195/2002 potrivit cărora „în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public răspunde după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii", precum și de art. 22 din OG nr. 43/1997 conform cărora „drumurile de interes local se administrează de către consiliile locale pe raza administrativ teritorială a acestora. Față de aceste texte de lege a precizat că U. S. nu are capacitate procesuală pasivă în prezenta cauză, motiv pentru care solicită admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a U. S..
A mai arătat că termenul de prescripție de 3 ani pentru formularea acțiunii s-a împlinit, raportat la data producerii evenimentului rutier, respectiv data de 07.03.2011 și data formulării prezentei acțiuni în fața instanței de judecată, invocând excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei.
Pe fondul cauzei a precizat că nu este îndeplinită condiția existenței legăturii de cauzalitate, întrucât, singura probă emisă în acest sens, este declarația conducătorului autoturismului, din data de 09.03.2011, dată în fața asigurătorului BCR Asigurări. Prin urmare, rezultă că modul de producere al avariei a fost stabilit exclusiv în baza declarației conducătorului autoturismului. Or, aceasta nu este o probă suficientă, deoarece potrivit art. 22 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, asigurătorul se substituie asiguratului (în privința drepturilor și obligațiilor rezultate din evenimentul asigurat) și exercită acțiunea în despăgubiri împotriva persoanei vinovate de producerea evenimentului asigurat, deci, în fața legii există identitate între asigurător și asigurat. în cauză, reclamanta s-a substituit conducătorului vehiculului asigurat și, din punct de vedere legal, în fața instanței reclamanta și conducătorul vehiculului (asiguratul) sunt una și aceeași persoană. Din premisa identității reclamantă (asigurător) - șofer (asigurat) rezultă că reclamanta încearcă să dovedească legătura de cauzalitate doar prin propria sa declarație, ceea ce contravine evident codului de procedură civilă și întregii legislații românești. Altfel spus,reclamanta (șoferul) afirmă că avaria s-a produs din cauza gropii, iar în dovedire aduce afirmația sa că avaria s-a produs din cauza gropii, precizând că de aici rezultă netemeinicia totală a cererii de chemare în judecată. Prin urmare, a invocat faptul că în cauză nu a fost dovedită legătura de cauzalitate dintre fapta U. S. (care nici nu există de altfel) și prejudiciu (avaria autoturismului).
Referitor la prejudiciul autoturismului, a considerat că suma acordată cu titlu de despăgubire este exagerat de mare raportat la avariile produse, motiv pentru care o contestă. Cu privire la avariile produse, a menționat că reclamanta nu face dovada că avariile au fost produse ca urmare a „impactării unei gropi”, în condițiile în care presupusul evenimentul s-a petrecut în data de 07.03.2011, ora 20: 45 în localitatea S., iar evaluarea mașinii a fost efectuată în data de 09.03.2011, doar în prezenta unui reprezentant (angajat) al reclamantei.
Cu privire la drumul de legătură dintre DN 56A către DN6 a menționat că acesta era într-o stare corespunzătoare, nu au existat gropi sau denivelări care să pună în pericol circulația autoturismelor, motiv pentru care susținerile reclamantei nu pot fi reținute.
A solicitat instanței să observe că la data producerii așa-zisului eveniment rutier singurul prezent a fost conducătorul auto, acesta nu a raportat evenimentul la poliție, deși avea obligația legală de a proceda astfel, mai mult decât atât, nefiind prezent nici măcar un martor. A invocat art. 79 alin. 1 lit. b din OUG nr. 195/2002 conform căruia „conducătorii de vehicule implicați . circulație în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale sunt obligați sa se prezinte la unitatea de politie competenta pe raza căreia s-a produs accidentul in termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare". Față de acestea a precizat că legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu probată cu simpla declarație a conducătorului auto nu este dovedită, aceasta având un grad foarte mare de subiectivitate, având în vedere interesul conducătorului auto pentru a primi despăgubirea în baza poliței de asigurare.
In ceea ce privește dobânda legală, a precizat că nu există dobândă legală în lipsa unei creanțe certe, lichide și exigibile. Creanța certă este creanța a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta. Existența ei trebuie să fie neîndoielnică, iar în cauza de față nu există un act de creanță, sau despre un act emis de debitor (D. S.) sau recunoscut de aceasta. În ceea ce privește creanța exigibilă aceasta este creanța a cărei scadență s-a împlinit, expirând termenul la care debitorul trebuia să facă plata către creditor, iar U. S. nu are nici datorie față de reclamantă.
Referitor la probele propuse de către reclamantă a motivat că se opune la interogatoriul conducătorului auto, B. A., ținând cont de prev. art. 22 din Legea nr. 136/1995 întrucât, din punct de vedere legal, în fața instanței reclamanta și conducătorul vehiculului (asiguratul) sunt una și aceeași persoană. De asemenea, a menționat că se opune și la administrarea probei cu expertiza tehnică auto, apreciind că aceasta nu poate fi concludentă și/sau utilă cauzei, după mai mult de 3 ani de la data producerii evenimentului rutier. Cu privire la înscrisurile depuse de reclamantă, a apreciat că acestea sunt acte întocmite pro causa, atât declarația conducătorului auto, cât și referatul de evaluare a pagubelor produse, motiv pentru care nu pot fi reținute, iar fotografiile depuse de reclamantă, nu au relevanță juridică în prezenta cauză, din ele reieșind decât o mașină, respectiv o groapă aflată pe un drum (oarecare), fotografii efectuate la un moment nedefinit în timp.
Reclamanta S.C. O. V. Insurance Group S.A. a depus la data de 19.09.2014 răspuns la întâmpinările depuse în care a solicitat respingerea apărărilor formulate de către pârâtă si admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata.
A solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, pe motiv că rețeaua de drumuri se află în proprietatea U. S. întrucât acțiunea a fost promovata împotriva celor doua parate în baza legii nr.215/2001 privind administrația publica locala și legii nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, iar pe aceste texte de lege se fundamentează și OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, menționata ca temei de drept al formulării cererii.
Reclamanta invocat prev. art.3 din Legea nr. 215/2001 „prin autonomie locală se înțelege dreptul și capacitatea efectiva a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condițiile legii. Acest drept se exercită de consiliile locale și primari, precum și de consiliile județene, autorități ale administrației publice locale alese și art. 62 alin. l din același act normativ statuează faptul ca „primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție".
Mai mult decât atât, art. 83 alin. l din lege, prevede „primarii și viceprimarii sectoarelor municipiului București funcționează în condițiile prevăzute de dispozițiile prezentei legi pentru primarii și viceprimarii comunelor și orașelor și îndeplinesc atribuțiile stabilite de lege pentru aceștia, cu excepția celor referitoare la consultarea populației prin referendum, organizat pentru soluționarea problemelor locale de interes deosebit, și la măsurile prevăzute de lege pentru desfășurarea adunărilor publice, care se exercită numai de primarul general al municipiului București".
Tot in accepțiunea legii, a menționat că prin unitate administrativ-teritorială sau subdiviziune administrativ-teritorială se întelege comune, orașe si județe, precum si sectoarele municipiului București. Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de inregistrare fiscala si ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum si la unitățile bancare. Sunt titulare ale drepturilor si obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public si privat in care acestea sunt parte, precum si din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, in condițiile legii.
Potrivit dispozițiilor OG nr. 43/1997 a menționat că administrarea drumurilor județene se asigură de către consiliile județene, iar a drumurilor de interes local, de către consiliile locale pe raza administrativ-teritorială a acestora, făcând excepție sectoarele de drumuri județene, situate în intravilanul localităților urbane, inclusiv lucrările de artă, amenajările și accesoriile aferente, care vor fi în administrarea consiliilor locale respective.
În concluzie a arătat că parata are capacitate de folosința si poate sta in judecata in prezenta cauza, urmând a repara, in solidar cu parata de rang 1, prejudiciul cauzat pentru nerespectarea dispozițiilor art.5 alin.6 din OUG nr.195/2002.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, a menționat că sunt incidente dispozițiile art. 7 alin. l din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctiva potrivit cărora prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, acest text de lege urmează a fi coroborat cu dispozițiile art. 1886 din Codul civil potrivit cărora nici o prescripție nu poate începe a curge mai înainte de a se naște acțiunea supusa acestui mod de stingere.
In speța a apreciat că în situația prevăzuta si stabilita de dispozițiile art. 22 din Legea nr.136/1995, respectiv este un caz de subrogare legala, astfel încât termenul general de prescripție statuat de dispozițiile art. 3 alin. l din Decret nr. 167/1958 urmează a se calcula pornind de la momentul nașterii dreptului la acțiune, respectiv de la momentul efectuării de către asigurător a plații indemnizației de asigurare. Acesta este momentul la care asigurătorul are dreptul la acțiunea in regres împotriva terțului responsabil si se valorifica pe calea dreptului comun.
Cum momentul plații indemnizației de asigurare către asigurat a fost în data de 02.05.2011, reclamanta a indicat ca de la acest moment incepe sa curgă termenul de prescripție prevăzut de textul de lege al art.7 din Decretul nr.167/1958.
Reclamanta a invocat prev. art. 79 potrivit cărora „conducătorii de vehicule implicați într-un accident de circulație în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale sunt obligați:
a)să scoată imediat vehiculele în afara părții carosabile ori, dacă starea vehiculelor nu permite acest lucru, să le deplaseze cât mai aproape de bordură sau acostament, semnalizându-le prezența;
b)să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare.
(2) Se exceptează de la obligațiile prevăzute la alin. (1) lit. b):
a)conducătorii vehiculelor care încheie o constatare amiabilă de accident, în condițiile legii;
b)conducătorul de vehicul care deține o asigurare facultativă de avarii auto, iar accidentul de circulație a avut ca rezultat numai avarierea propriului vehicul”.
Totodată a precizat că potrivit art. 80 „proprietarul, deținătorul mandatat sau conducătorul auto al cărui autovehicul și tractor agricol sau forestier, remorcă ori tramvai a fost avariat în alte împrejurări decât într-un accident de circulație este obligat să se prezinte în 24 de ore de la constatare la unitatea de poliție pe raza căreia s-a produs evenimentul, pentru întocmirea documentelor de constatare.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) sunt exceptate de la obligația prezentării la unitatea de poliție dacă există o asigurare facultativă în baza căreia pot fi despăgubite pentru avarierea vehiculelor respective”.
Referitor la declarația conducătorului auto a menționat că este suficientă, întrucât au fost efectuate demersuri suplimentare, în raport de dispozițiile art. 4 din Ordinul CSA 12/2008, care prevede că „dacă in urma analizării situației prezentate nu se poate desprinde o concluzie clara privind "împrejurările in care a avut loc accidentul/evenimentul si exista neconcordante in declarația celui implicat, inspectorul constatator, "împreuna cu persoana/asiguratul in cauza, se deplasează la locul producerii pagubei, unde va efectua o cercetare amănunțita, inclusiv prin identificarea oricăror mijloace de proba si efectuarea de fotografii”.
În concluzie, a solicitat admiterea cererii așa cum a fost formulată.
La termenul de judecată din 29.10.2014 instanța respins excepția lipsei calității procesuale Consiliului L. Șimian, în raport de dispozițiile Lg. 215/2001, ale Lg. 213/1998 și ale O.G. 43/1997 și excepția prescripției dreptului la acțiune, cu motivația că termenul de prescripție curge de la data nașterii dreptului la acțiune. Tot la acest termen instanța a încuviințat proba cu expertiza de specialitate auto având următoarele obiective: să se stabilească dacă avariile survenite la autoturismul asigurat de societatea reclamantă s-au produs ca urmare a existenței acelei gropi din drumul de acces ce leagă DN56A de DN6 și să se evalueze aceste avarii, respectiv contravaloarea reparației.
Pârâta CL Șimian a invocat excepția nulității raportului de expertiză, având în vedere faptul că nu a fost convocat la data efectuării raportului de expertiză.
Instanța a constatat la data de 11.03.2015 nulitatea raportului de expertiză depus având în vedere faptul că CL Șimian nu a fost citată la data efectuării expertizei.
Pârâta CL Șimian a depus la data de 14.04.2014 obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat.
Prin încheierea din data de 13.05.2015 instanța a admis obiecțiunea cu privire la valoarea reparațiilor, respingând restul obiecțiunilor depuse.
Expertul F. C. a depus la data de 21.05.2015 răspuns la obiecțiunile pârâtelor.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține în fapt și în drept următoarele:
Reclamanta S.C. O. V. Insurance Group S.A. a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 10 596.45 lei, reprezentând contravaloarea despăgubirilor achitate (din care 9117.84 lei indemnizație de asigurare și 1478.61 lei dobânda legală), ca urmare a avarierii autoturismului marca Mercedes Benz, cu nr. de înmatriculare_, aparținând numitului B. A., persoană asigurată facultativ de către reclamantă, datorită impactului cu o groapă situată pe drumul de legătură dintre DN 56A către DN6.
În baza contractului de asigurare (polița de asigurare AVF nr._ – fila 24) numitul B. A. a formulat cerere de despăgubire (fila 22), constituindu-se dosarul de daună cu nr. AVF/MH/_/11.
Reclamanta a efectuat demersurile necesare în vederea evaluării despăgubirilor și a achitat persoanei păgubite, conform extrasului de cont aflat la fila 14, suma de 9117.84 lei.
În conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 2 C. civ., întrucât faptele s-au petrecut sub imperiul legii vechi, efectele juridice ale acestora vor fi analizate în baza legii în vigoare la data săvârșirii ori producerii lor.
Din probele administrate în cauză rezultă că suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale declanșată de fapta ilicită omisivă – inacțiunea pârâților, respectiv neîndeplinirea obligației de a menține drumul într-o stare corespunzătoare.
Astfel, la art. 999 C. civ., se prevede că omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa.
Potrivit dispozițiilor art. 1000 C. civ. (1864): „Suntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligați a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastră.”
Prejudiciul cauzat persoanei care a solicitat despăgubirea a fost dovedit cu înscrisurile depuse la dosar, planșele foto (filele 28 – 30) și raportul de expertiză întocmit în cauză.
Instanța constată că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite (avarierea autoturismului persoanei despăgubite), existența unui prejudiciu (necesitatea efectuării reparațiilor a căror contravaloare este de 9117.70 lei), existența unui raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu (avariile sunt consecința impactului autoturismului cu groapa existentă în carosabil) și existența vinovăției (drumul de acces se aparține domeniului public al comunei Șimian și se află în administrarea Consiliului L. Șimian – fila 143, aceste autorități având obligația de asigurării stării corespunzătoare a drumului).
Răspunderea civilă a celor doi pârâți, este reglementată astfel: a consiliului local, în calitate de administrator (paza materială), este prevăzută de dispozițiile art. 5 alin. 6 din O.U.G. 195/2002: „ În cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii.”, iara comunei, în calitate de proprietar al drumului (paza juridică) – de dispozițiile art. 1000 C. civ.
În conformitate cu dispozițiile art. 22 din Lg. 136/1995 (forma în vigoare la data producerii faptei): „În limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, și împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, conform art. 54.”
Întrucât prejudiciul cauzat a fost evaluat, de către expertul desemnat în cauză, la suma de 9117.70 lei, instanța va admite în parte cererea, pentru suma de 9117.70 lei.
Constatând faptul că reclamanta a făcut dovada achitării despăgubirii și a cheltuielilor legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire și că este îndreptățită să primească și dobânda legală aferentă sumelor achitate (în conformitate cu principiul reparării integrale a prejudiciului, adică și a beneficiului nerealizat – lucrum cessans), pentru considerentele expuse, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâții să plătească reclamantei suma de 9117.70 lei reprezentând contravaloarea despăgubirilor achitate pentru repararea autovehiculului avariat și la plata dobânzii legale calculată de la data plății indemnizației de asigurare (02. 05. 2011) până la data plății efective.
În conformitate cu dispozițiile art. 451 și art. 453 C. pr. civ., va admite în parte și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și va obliga pârâții la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1769.39 lei reprezentând taxă judiciară de timbru 669.39 lei, 500 lei onorariu expert și 600 lei onorariu avocat (care a fost redus în considerația faptului că activitatea acestuia s-a limitat la întocmirea și depunerea lucrărilor în dosar, fără a se prezenta la vreun termen de judecată).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. O. V. Insurance Group S.A., cu sediul în București, .. 23, sector 1, înmatriculata la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J40/_/2001, CUI_ în contradictoriu cu pârâții U.A.T. . și C. L. al comunei Șimian, cu sediul în ..
Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 9117.70 lei reprezentând contravaloarea despăgubirilor achitate pentru repararea autovehiculului avariat și la plata dobânzii legale calculată de la data plății indemnizației de asigurare (02. 05. 2011) până la data plății efective.
Obligă pârâții la plata cheltuielilor de judecată în parte, în sumă de 1769.39 lei.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la sediul Judecătoriei Dr. Tr. S..
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.06.2015.
Președinte Grefier
P. L. – Teluța L. D.
Red.L T.P./Tehnored.DL
Ex.4/10.07.2015
Cod operator 6497
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2081/2015.... | Actiune in regres. Sentința nr. 2269/2015. Judecătoria... → |
|---|
