Pretenţii. Sentința nr. 2490/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2490/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 07-09-2015 în dosarul nr. 2490/2015
Dosar nr._ - pretenții –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA T. S.
JUDEȚUL M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2490
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 07.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: G. D.
GREFIER: S. A.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulate de reclamantul S. C. Județean de Urgență C. în contradictoriu cu pârâtul M. I. D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal efectuat în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, cu privire la soluționarea prezentei cauze, conform art.131 Noul Cod procedură civilă, constată că potrivit art. 94 pct. 1 lit. j Noul Cod procedură civilă este competentă general și material, iar potrivit art. 107 alineat 1 Noul Cod procedură civilă este competentă teritorial.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 238 Noul Cod procedură civilă, ținând cont de obiectul cauzei, complexitatea pricinii și probele ce urmează a fi administrate, apreciază că durata necesară pentru cercetarea procesului este de o zi.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.04.2015, reclamantul S. C. Județean de Urgență C. în contradictoriu cu pârâtul M. I. D., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul la plata sumei de 982,47 lei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 28.06.2012 pârâtul a fost internat în cadrul unității spitalicești, beneficiind de îngrijiri medicale în perioada 28.06.2012 – 02.07.2012, iar în urma acestei internări, figurează în evidențele contabile ca debitor cu suma de 982,47 lei, ce nu a fost achitată până în prezent.
A învederat reclamantul că potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 - privind reforma in domeniul sănătății „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată". A.. 2 al aceluiași articol prevede că „furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzută la alin. 1 realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală aceasta evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective”.
Angajarea răspunderii civile delictuale a autorului fapte presupune întrunirea a patru condiții cumulative - existența faptei ilicite, existența unui prejudiciu, existența legăturii de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs și vinovăția făptuitorului
Fapta ilicită în cazul acesta constă în neformularea unei plângeri penale împotriva agresorului/autorului accidentului pentru a atrage incidența prevederilor art. 313 din Legea 95/2006.
Prejudiciul cauzal unității constă în contravaloarea serviciilor medicale acordate pârâtului cu ocazia internării acestuia în cadrul Spitalului C. Județean de Urgență C.. Acest prejudiciu are un caracter cert și determinat, cuantumul rezultând din decontul de cheltuieli atașat prezentei, el nefiind reparat până în prezent și reprezintă paguba efectiv cauzată instituției noastre care a acordat îngrijirile medicale și în al cărui patrimoniu s-a produs un efect negative ca urmare a nerecuperării cheltuielilor ocazionate de tratamentului medical acordat pârâtului/ei.
Raportul de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs, ca legătură de la cauză la efect, rezultă din materialitatea acestora.
Este îndeplinită și condiția vinovăției făptuitorului ca atitudine psihică a acestuia față de fapta sa și prejudiciul produs, în momentul săvârșirii faptei în cazul răspunderii civile delictuale răspunderea autorului faptei fiind antrenată chiar în cazul celei mai ușoare forme a culpei, culpa levissima.
Menționează că debitul solicitat reprezintă, potrivii art. 313 din Legea nr. 95/2006 "prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile elective ocazionate de asistenta medicala acordata și face parte din categoria altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat; că termenul de prescripție al dreptului la acțiune, este de 5 ani si potrivit alin. 1 termenul începe sa curgă de la 1 ianuarie a anului următor celui in care a luat naștere acest drept conform dispozițiilor art.131 Cod procedură fiscală, întrucât debitul menționat în cererea de chemare in judecată este o creanță bugetară. Potrivit Codului fiscal creanța bugetară constă in impozite, taxe, contribuții, amenzi si alte venituri bugetare, precum si accesoriile acestora. Debitul solicitat face parte din categoria alte venituri bugetare, întrucât unitatea spitalicească, în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera aceste sume de bani și de a le returna Casei de Asigurări de Sănătate.
A susținut că acțiunea este supusă prevederilor codului de procedură fiscală în ceea ce privește prescripția și nu Decretului 167/1958.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1357,1358 Cod civil, 112 c.pr.civ. și 313 din Legea nr. 95/2006 – privind reforma în domeniul sănătății.
A precizat că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, conform art. 17 din Legea nr. 146/1997 cu modificările și completările ulterioare.
Reclamantul a depus la dosar în copie decont de cheltuieli.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 201, alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, republicat, a dispus prin rezoluție comunicarea către pârât a duplicatului acțiunii și înscrisurilor atașate, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Pârâtul nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței, deși a fost citat în acest sens.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt și în drept următoarele:
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar de către reclamantă rezultă că pârâtul a beneficiat de servicii medicale de urgență, fiind internat la Secția Ortopedie, în perioada 28.06.2012 – 02.07.2012, iar contravaloarea zilelor de spitalizare a fost în sumă de 982,47 lei.
Prin prezenta acțiune reclamanta S. C. Județean de Urgență C. solicită obligarea pârâtului M. I. D. la plata sumei de 982,47 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare precum și dobânzi și penalități, invocând în drept dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 și dispozițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art.1357,1358 din Codul civil.
Prevederile art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății prevede că persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistență medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Din analiza textului de lege mai sus enunțat rezulta ca legiuitorul a stabilit în mod imperativ categoria de persoane căreia ii revine obligația de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, constând in cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata, in sensul ca aceasta obligație revine persoanelor care prin faptelor lor au adus daune sănătății altei persoane. Ca atare, furnizorul de servicii medicale nu se poate îndrepta cu solicitarea sa de recuperare a cheltuielilor de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata chiar împotriva persoanei vătămate, întrucât dispozițiile legale aplicabile in aceasta materie nu prevăd aceasta posibilitate.
În ceea ce privește referirile făcute de reclamantă la art. 313 din Legea nr. 95/2006 și la art.1357,1358 din Codul civil, instanța constată că dispozițiile invocate de aceasta nu sunt aplicabile în cauză deoarece pârâtul nu este o persoană care să fi adus prin fapta sa daune sănătății persoanei spitalizate, ci este chiar persoana căreia i-au fost produse aceste vătămări.
Potrivit art. 220 din Legea nr. 95/2006, persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgentelor medico chirurgicale.
Instanța are în vedere si dispozițiile art. 92 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 potrivit cărora acordarea asistentei medicale publice de urgență, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului și un drept al cetățeanului.
Totodată, dispozițiile art. 91 din Legea nr. 95/2006 statuează că asistența medicală publică de urgență în faza spitalicească este asigurată de spitalele orășenești, municipale, județene și regionale aflate în structura Ministerului Sănătății Publice și/sau a autorităților publice locale.
De asemenea, conform prevederilor art. 93 din Legea nr. 95/2006, finanțarea acordării asistentei medicale publice de urgenta se face de la bugetul de stat si din venituri proprii, prin bugetul Ministerului Afacerilor Interne, prin bugetele ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie, din donații și sponsorizări, precum și din alte surse prevăzute prin lege.
Instanța apreciază ca nefiind întemeiate apărările reclamantului în sensul ca pârâtul, în calitate de persoana vătămată, trebuie sa suporte aceste cheltuieli întrucât acesta nu a depus la unitatea medicală dovezi privind numele făptuitorului sau dacă acesta a formulat plângere penală împotriva persoanei vinovate. Sub acest aspect instanța amintește că nu există nici o dispoziție legală care să oblige persoana vătămată, în speță pârâtul, să formuleze plângere penală împotriva făptuitorului. De asemenea, nu se poate reține nici faptul că persoana vătămată, prin omisiune nu și-a îndeplinit o obligație prevăzută de lege, astfel încât omisiunea să îi fie imputabilă și să constituie temei al răspunderii civile.
Legiuitorul prin instituirea prevederilor art. 313 din Legea nr.95/2006 a urmărit consacrarea cadrului legal de atragere a răspunderii civile a persoanei care a săvârșit . si nicidecum de îngrădire a drepturilor persoanei vătămate
Având în vedere cele expuse mai sus, raportat la dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 cu modificările ulterioare, instanța apreciază ca acțiunea formulată de reclamantă nu este întemeiată, motiv pentru care va respinge cererea de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în C., ., având cod fiscal_, în contradictoriu cu pârâtul M. I. D. cu domiciliul în comuna D., ., CNP_.
Cu apel, care se va depune la Judecătoria Drobeta T. S., în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.G.D.
Tehnored.S.A.
4 ex./10.09.2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2491/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2629/2015.... → |
|---|
