Pretenţii. Sentința nr. 3487/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3487/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 18-11-2015 în dosarul nr. 3487/2015
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA T. S.
JUDEȚUL M.
Sentința Civilă nr. 3487
Ședința publică din data de 18.11.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. - M. S.
Grefier: C. C.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulate de reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T. S. în contradictoriu cu pârâtul M. G., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, cu privire la soluționarea prezentei cauze, conform art.131 Noul Cod procedură civilă, constată că potrivit art. 94 pct. 1 lit. k Noul Cod procedură civilă este competentă general și material, iar potrivit art. 107 alineat 1 Noul Cod procedură civilă este competentă teritorial.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 238 Noul Cod procedură civilă, estimează, în ceea ce privește durata necesară pentru cercetarea procesului, că prezenta cauză poată fi soluționată la acest termen de judecată.
Instanța, analizând probele solicitate, considerându-le concludente și utilă soluționării cauzei, în temeiul art. 258 alineat 1 și art.255 alin.1 cod procedură civilă, încuviințează pentru reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T. S. proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtului, pârâtul M. G., fiind citat cu mențiunea personal la interogatoriu pentru acest termen de judecată
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța, în baza art. 244 alineat 1 Cod procedură civilă, declară cercetarea procesului încheiată și în baza art. 394 C. pr. civ reține cauza spre soluționare, având în vedere că reclamantul solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art. 411 Cod procedură civilă.
INSTANȚA
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 06.08.2015 și înregistrată sub nr._ reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T. S. în contradictoriu cu pârâtul M. G. a solicitat ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâtul la plata sumei de 892,00 lei reprezentând îngrijiri medicale de care a beneficiat pe perioada 16.08-20.08.2012 și la plata dobânzii legale calculate de la data introducerii cererii pana la data plați efective a debitului. A solicitat de asemenea obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 16.08.2012 numitul M. G. a fost internat în cadrul unității spitalicești, în urma unui accident rutier/agresiune, beneficiind de îngrijiri medicale în perioada 16.08-20.08.2012, iar în urma acestei internări, figurează în evidențele contabile ca debitor cu suma de 892 lei, sumă ce nu a fost achitată până în prezent, fiind întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, prevăzute de art.313 din legea 95/2006, privind reforma in domeniul sănătății.
A menționat că, deși nu intră în sarcina sa de a depune diligentele pentru a afla informații cu privire la numele persoanei vinovate, de producerea accidentului rutier/agresiunii, totuși în repetate rânduri a depus înscrisuri către IPJ MH - Serviciul Poliția Rutieră cu adresa nr._/11.11.2013 solicitările sale cu privire la stadiul cercetărilor, numele persoanei vinovate de producerea accidentului/agresiunii, dar până în prezent nu a primit nici un răspuns.
De asemenea, a menționat că s-a adresat și pârâtului cu două adrese pentru a comunica informații despre persoana vinovată de producerea accidentului, ocazie cu care a comunicat pârâtului si debitul înregistrat in contabilitatea sa, reprezentând îngrijiri medicale de care a beneficiat pe perioada internării în unitatea spitalicească, dar până în prezent nu a primit un răspuns .
A arătat că, atitudinea pârâtului de a un solicita tragerea la răspundere a persoanei ce a provocat accidentul/. nu constituie fapta ilicită, dar l-a pus în imposibilitatea de a cunoaște identitatea agresorului, astfel că, a formulat prezenta cerere de chemare în judecată împotriva acestuia.
Întrucât pârâtul nu a acordat nici lămuriri cu privire la posibilitatea în care acesta a depus vreo plângere penală, dacă exista înregistrat un dosar penal în acest sens, soluția/rezoluția / hotărâre judecătorească, dacă au ajuns la o înțelegere pentru soluționare pe cale amiabila a pricinii, daca a primit daune morale de la societatea de asigurări, a învederat că reclamantă s-a văzut obligată să-și recupereze debitul, mai sus menționat, pe cale judecătorească.
Analizând actele și lucrările dosarului și coroborând probele administrate în cauză cu înscrisurile depuse la dosar, a solicitat ca instanța să rețină în fapt și în drept, următoarele aspecte:
În urma demersurilor efectuate pentru identificarea persoanei vinovate la data de 11.11.2013 Politia Mun. Dr.Tr.S.- Biroul rutier nu a comunicat că ar exista înregistrată vreo plângere penală formulata de parat/a in termen legal.
Potrivit dispozițiilor legale sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat pârâtului nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sănătate . Contravaloarea zilelor de spitalizare a fost in cuantum de 892,00 lei, suma ce nu a fost achitata pana in prezent.
Potrivit dispozițiilor art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale de sănătate se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora ", iar spitalul nostru, in calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale . reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medical ă acordată .
Prin urmare, in temeiul art. 313 din Legea 95/2006 se poate solicita tragerea la răspundere civila pentru cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala a victimei accidentului o terța persoana care sa fie răspunzătoare de daunele aduse sănătății persoanei spitalizate . In cauza dedusa judecații, prejudiciului încercat de reclamant - in speța S. Județean de Urgenta Tr. S. ( cheltuieli de spitalizare ) sunt consecința directa a raportului de drept născut in temeiul legii, intre unitatea spitaliceasca reclamanta si parat/a, raport in baza căruia reclamantul a acordat îngrijiri medicale pacientului - M. G..
Conform art. 92 din Legea 95/2006 - (1) Acordarea asistentei medicale publice de urgenta, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului si un drept al cetățeanului . (2) Acordarea asistentei medicale publice de urgenta nu poate avea un scop comercial.
Potrivit art. 91 din legea 95/2006 - ( 7) Asistenta medicala publica de urgenta in faza spitaliceasca este asigurata de spitalele orășenești, municipale, județene si regionale aflate in structura Ministerului Sănătății Publice, iar conform art. 93 din Legea 95/2006 - (1) Finanțarea acordării asistentei medicale publice de urgenta se face de la bugetul de stat, prin Ministerul Sănătății, bugetul Ministerului Administrației si Internelor, precum si prin bugetele altor ministere cu rețea sanitara proprie, din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, din bugetul autorităților publice locale, precum si din alte surse prevăzute prin lege ...
Având în vedere că legea nu face nici un fel de distincție între cazurile în care persoanele victime ale accidentelor necesita intervenții medicale de urgenta ( după cum acestea sunt sau nu asigurate ), obligația unității spitalicești de a acorda asistenta medicala are la bază un temei legal, atât in situația în care persoana spitalizată este asigurată, cât și in situația în care aceasta nu este spitalizată ( urmând ca prejudiciul sa fie recuperat de la terțul vinovat de producerea agresiunii sau accidentului, in temeiul art.313 din Legea nr. 95/2006 ).
În termenul legal, la Politia Municipiului Drobeta T. S. - Biroul rutier nu s-a înregistrat vreo cerere din partea părții vătămate, deci în concluzie nu s-a dispus începerea urmăririi penale față de vinovatul agresiunii/accidentului rutier care a condus la cele 4 zile de îngrijiri medicale ale pârâtului, de aici reținându-se doar că accidentul/. produsă în data de 16.08.2012, de o terță persoană a avut ca urmare vătămarea corporală a pârâtului, persoană care nu a formulat plângere prealabilă, condiție obligatorie potrivit art. 184 alin. 1.3 cod penal
Astfel, a precizat că, în temeiul art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 - privind reforma în domeniul sănătății, „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată", era firesc ca unitatea spitalicească în calitate de reclamant, să-și îndrepte acțiunea împotriva pârâtului, dacă cel care a cauzat prejudiciul nu este cunoscut întrucât partea vătămată refuză să comunice numele acestuia
A precizat de asemenea că prevederile art.313 din Legea nr.95/2006 coroborate cu prevederile cu art. 119-123 si 124-127 din Codul de Procedură Fiscală cu privire la curgerea termenului de prescripție de 5 ani, art. 5 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, în cazul creanțelor bugetare termenul fiind de 5 ani, a determinat reclamantul să aleagă calea instanței de judecată prin acțiune civilă formulată împotriva părții vătămate.
A apreciat că sunt întrunite condițiile existenței unui prejudiciu de ordin material produs ca urmare accidentului/ agresiunii provocate, legătura dintre faptă și prejudiciu, precum și existența unei vinovății.
În ceea ce privește petitul privind obligarea pârâtului la plata dobânzii legale, a solicitat ca instanța să aibă în vedere că dobânda legală are un caracter accesoriu dreptului principal, precum si prevederile art.1088 Cod civil, potrivit cărora " la obligațiile care au drept obiect o sumă oarecare daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală" și " sunt debite din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept" .
A apreciat că în speța, instanța trebuie să rețină că sunt pe deplin îndeplinite condițiile cerute de lege pentru curgerea dobânzilor respectiv obligația constă în plata unei sume de bani, obligația este lichidă și exigibilă, iar prin neplata sumei de bani se prezuma ca lipsa de folosința a acestuia a produs reclamantului un prejudiciu ce se impune a fi reparat prin acordarea dobânzii legale potrivit OG nr.9/2000 si OG 13/2011, calculată de la data introducerii acțiunii până la data plății efective.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 95/2006 - privind reforma in domeniul sănătății, OG nr.9/2000 si OG 13/2011, dispozițiile codului de procedură civilă
A arătat că în temeiul art. 30 din OUG nr. 80/2013acțiunea este scutită de plata taxei de timbru.
În dovedirea cererii de chemare în judecată a solicitat administrarea probei cu interogatoriul pârâtului și a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, foaia de observație din care reiese în mod evident ca pacientul parat este victima unui accident rutier/agresiune și care la externare a fost înștiințat de plata debitului, astfel că i s-a adus la cunoștință faptul ca avea obligația legala de a depune orice înscris din care să reiese nevinovăția sa; decontul de cheltuieli din care rezulta atât debitul inițial izvorât din spitalizarea pârâtului pacient cat si dobânzile si penalitățile ce curg pana la achitarea integrală a debitului; adresa nr._/11.11.2013 către IPJ M. prin care a solicitat date privitoare la producerea accidentului rutier/agresiunii; adresa nr. 9547/23.04.2014 către pârâtul M. G., adresa nr._/02.102.012 către IPJ M. - Postul de Poliție Izvoru Bîrzii.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 201, alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă a comunicat pârâtului un exemplar al cererii de chemare în judecată, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Având în vedere că pârâtul M. G. nu a depus întâmpinare în termenul de 25 zile prevăzut de art. 201 alin. 1 C.proc.civ., instanța față de dispozițiile art. 201 alin. 4 C.proc.civ., a constatat întrunite condițiile prevăzute de lege pentru fixarea primului termen de judecată și s-a dispus citarea părților.
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, instanța, în temeiul art. 258 alineat 1 și art.255 cod procedură civilă, a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtului apreciind că sunt concludente și utile soluționării cauzei.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T. S. a solicitat ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâtul la plata sumei de 892,00 lei reprezentând îngrijiri medicale de care a beneficiat pe perioada 16.08-20.08.2012 și la plata dobânzii legale calculate de la data introducerii cererii pana la data plați efective a debitului.
Din probatoriul administrat in cauza reiese faptul ca pârâtul a fost internat la S. Clinic Județean de Urgenta Drobeta T. S. în perioada 16.08-20.08.2012, iar contravaloarea zilelor de spitalizare a fost în cuantum de 892 lei conform decontului existent la fila 15 dosar.
Totodată din înscrisurile aflate la dosar reiese faptul ca pârâtul a fost victima unei agresiuni (f.13-14), prin urmare instanța constata ca in raport de dispozițiile art. 313 din Legea 95/2006, care prevăd ca „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii si au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata. Sumele vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale....”, astfel că pârâtul nu poate fi obligat la contravaloarea cheltuielilor efective ocazionate de asistenta medicala acordata propriei persoane in condițiile legii.
Din analiza textului de lege mai sus enunțat rezulta ca legiuitorul a stabilit în mod imperativ categoria de persoane căreia ii revine obligația de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, constând in cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata, in sensul ca aceasta obligație revine persoanelor care prin faptelor lor au adus daune sănătății altei persoane. Ca atare, furnizorul de servicii medicale nu se poate îndrepta cu solicitarea sa de recuperare a cheltuielilor de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata chiar împotriva persoanei vătămate, întrucât dispozițiile legale aplicabile in aceasta materie nu prevăd aceasta posibilitate.
În ceea ce privește referirile făcute de reclamantă la art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța constată că textul de lege invocat de aceasta este inoperant împotriva pârâtului, deoarece pârâtul nu este o persoana care să fi adus prin fapta sa daune sănătății persoanei spitalizate, ci este chiar persoana căreia i-au fost produse aceste vătămări.
Potrivit art. 220 din Legea nr. 95/2006, persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgentelor medico chirurgicale.
Instanța are în vedere si dispozițiile art. 92 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 potrivit cărora acordarea asistentei medicale publice de urgență, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului și un drept al cetățeanului.
Totodată, dispozițiile art. 91 din Legea nr. 95/2006 statuează că asistența medicală publică de urgență în faza spitalicească este asigurată de spitalele orășenești, municipale, județene și regionale aflate în structura Ministerului Sănătății Publice și/sau a autorităților publice locale.
De asemenea, conform prevederilor art. 93 din Legea nr. 95/2006, finanțarea acordării asistentei medicale publice de urgenta se face de la bugetul de stat si din venituri proprii, prin bugetul Ministerului Afacerilor Interne, prin bugetele ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie, din donații și sponsorizări, precum și din alte surse prevăzute prin lege.
Instanța apreciază ca nefiind întemeiate apărările reclamantei în sensul ca pârâtul, în calitate de persoana vătămată, trebuie sa suporte aceste cheltuieli întrucât acesta nu a depus la unitatea medicală dovezi privind numele făptuitorului sau dacă acesta a formulat plângere penală împotriva persoanei vinovate. Sub acest aspect instanța amintește că nu există nici o dispoziție legală care să oblige persoana vătămată, în speță pârâtul, să formuleze plângere penală împotriva făptuitorului. De asemenea, nu se poate reține nici faptul că persoana vătămată, prin omisiune nu și-a îndeplinit o obligație prevăzută de lege, astfel încât omisiunea să îi fie imputabilă și să constituie temei al răspunderii civile.
Legiuitorul prin instituirea prevederilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 a urmărit consacrarea cadrului legal de atragere a răspunderii civile a persoanei care a săvârșit . si nicidecum de îngrădire a drepturilor persoanei vătămate.
Având în vedere cele expuse mai sus, raportat la dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 cu modificările ulterioare, instanța apreciază ca acțiunea formulată de reclamantă nu este întemeiată, motiv pentru care va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T. S..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T. S., cu sediul în Drobeta T. S., Splai M. V. nr. 4, județul M., Cod fiscal_, în contradictoriu cu pârâtul M. G., având CNP_ și domiciliul in . Bârzii, județul M., ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Drobeta T. S..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.11.2015
PREȘEDINTE GREFIER
Red.A-M.S./ Tehn.C.C.
4 ex./ 07.12.2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3483/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3451/2015.... → |
|---|
