Pretenţii. Sentința nr. 3591/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3591/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 25-11-2015 în dosarul nr. 3591/2015
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
JUDETUL MEHEDINTI
JUDECĂTORIA DROBETA T. S.
SENTINȚA CIVILĂ NR.3591
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 25.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE - L. G.
GREFIER - P. C.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulate de reclamantul V. D. M. și pe pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și Administrația F. pentru Mediu București, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită cu citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art.131 cod procedură civilă, fiind primul termen de judecată, în fața primei instanțe, instanța, verificându-și din oficiu competența, stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină având ca obiect pretenții, în temeiul art. 94 pct. 1 lit. j rap. la art. 107 alin. 1 cod procedură civilă.
În temeiul art.238 alin.1 cod procedură civilă, instanța, ținând cont de împrejurările cauzei, ce are ca obiect pretenții, în raport de probele ce urmează a fi administrate și de complexitatea pricinii, apreciază că durata necesară pentru cercetarea procesului este de un termen de judecată.
Instanța, în temeiul art. 255 alin.1 cod procedură civilă, apreciază că probele solicitate de reclamant sunt admisibile potrivit legii, fiind de natură să ducă la soluționarea procesului, și încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar.
Constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale pricinii, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 18.08.2015, sub nr._, reclamantul V. D. M. a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și Administrația F. pentru Mediu București, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligate pârâtele la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată în dosarul nr._ al Tribunalului M., cu cheltuieli de judecată ocazionate cu purtarea prezentului proces.
In fapt, reclamanta a arătat că a avut calitatea de reclamant în dosarul nr._ al Tribunalului M., având ca obiect pretenții, în acest dosar fiind pronunțată sentința nr.2577 din 22.09.2014, prin care s-a admis acțiunea.
Cu privire la cheltuielile de judecată și-a rezervat dreptul de a le solicita pe cale separată.
Cu ocazia judecării procesului în fond a achitat apărătorului suma de 300 lei cu titlul de onorariu de avocat astfel că se impune obligarea pârâtelor la plata acestor cheltuieli.
Reclamanta a depus în copie următoarele înscrisuri: sentința nr.2577 din 22.09.2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, chitanța nr.44 din 26.09.2014 .
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 453 din Cod procedură civilă .
Cererea a fost legal timbrată cu 24 lei.
Pârâtelor le-a fost comunicat câte un exemplar al cererii de chemare în judecată, cu mențiunea de a depune întâmpinare și doar pârâta AJFP M. a răspuns solicitării instanței.
Prin întâmpinarea depusă, Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. a solicitat respingerea cererii depuse de reclamant.
S-a arătat că potrivit dispozițiilor codului de procedură civilă, instanța acordă părții care a câștigat procesul, în totalitate sumele reprezentând taxele de timbru si taxele pentru expertize, dovedite ca atare cu acte in original, iar onorariile avocaților, dovedite asemenea, în măsura stabilita de către instanța, instanța având atributul dispoziției cu privire la cuantumul acestora.
În același sens este si motivarea data soluției, . speța nr. 1378/23.04.2010, de către înalta Curte de Casație si Justiție, potrivit căreia, in cadrul operației de determinare a cheltuielilor de judecata, instanța va analiza in ce măsura cheltuielile făcute de partea care a câștigat procesul sunt justificate. Astfel, a concluzionat Curtea ca, onorariile avocaților se dovedesc prin depunerea la dosarul cauzei a originalului chitanței sau ordinului de plata reprezentând achitarea onorariului de avocat, insotite de un exemplar al facturii fiscale, care sa menționeze numărul contractului de asistenta juridica. Menționează Curtea textual ca uin raport de actele justificative ale plaților efectuate, instanța va acorda cheltuieli de judecata, iar dispozitivul hotărârii poate fi pus in executare silita privind aceste cheltuieli. Deci, dreptul de creanța al părtii căreia i-au fost acordate cheltuielile de judecata este stabilit prin hotărârea instanței, care va constitui inscris justificativ pentru partea care a avansat aceste cheltuieli."
În speța, reclamantul nu probează dreptul de creanța pentru suma pretinsa si nici faptul ca acea chitanța a fost inaintată instanței ca dovada a cheltuielilor cu avocatul in proces. De asemenea, nu probează calitatea pârâtei de debitor, de persoană obligată la plata sumei pretinse. Cu aceasta sentința probează doar faptul ca nu a cerut cheltuieli de judecata si ca a inteles sa le ceara pe cale separata, in timp ce, cu chitanța privind plata onorariului de avocat, nu dovedește existenta vreunui raport juridic obligational între părți. Astfel, dovada cheltuielilor de judecata cu avocatul trebuia înaintata fondului pentru a fi calificate ca si cheltuieli de judecata in cauză si evident pentru a fi opozabila pârâtei.
De altfel, intre persoana care a asigurat reprezentarea in instanța si avocatul menționat in chitanța, nu exista identitate de persoana privind asistarea sau reprezentarea.
Potrivit dispozițiilor privind Statutul profesiei de avocat, in mod imperativ, "onorariile se determina si se prevăd in contractul de asistenta juridica la data încheierii acestuia înainte de începerea asistentei/reprezentării clientului." Iar potrivit art.451 pct.(2) Cod pr. civ. "instanța poate chiar si din oficiu sa reducă motivat partea din cheltuielile de judecata reprezentând onorariul avocaților...".
În cererea de față, valorificarea pretențiilor, sub forma cheltuielilor de judecata cu onorariul de avocat, printr-o simpla chitanța, încalcă chiar dispozițiile statutului profesiei privind dovada onorariilor, pe de o parte. Pe de alta parte, cu chitanța privind plata onorariului de avocat, nu dovedește existenta vreunui raport juridic obligational intre noi si reclamant. Or, dovada cheltuielilor de judecata cu avocatul trebuia inaintata fondului pentru a fi calificate ca si cheltuieli de judecata in cauza si evident pentru a-i fi opozabila.
La data de 28.10.2015 reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că practica in materie statuează că partea care cade în pretenții va fi obligata, la cerere, sa plătească cheltuielile de judecata.
Cu toate acestea, daca persoanele implicate . au solicitat cheltuieli de judecata in cadrul procesului, nimic nu se opune ca acestea sa fie solicitate pe calea unei acțiuni separate.
Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecata este reprezentat de culpa procesuală a părții „care cade în pretenții".
Cum pârâtele sunt părți care au căzut în pretenții, reclamantul are dreptul la recuperarea tuturor cheltuielilor efective pe care le-a suportat in dosarul nr._ al Tribunalului M..
Or, având in vedere ca reclamantul a achitat o suma de bani avocatului pentru a-l reprezenta in instanța presupune o cheltuiala de judecata, este evident ca reclamantul este îndreptățit sa recupereze si acești bani ca si cheltuiala de judecata, la fel cum a recuperat, si contravaloarea taxei de timbru judiciar.
În caz contrar, reclamantul ar fi în imposibilitate de a-si recupera integral cheltuielile de judecată, deși nu se afla in culpă procesuală si nici in culpa de a fi convenit cu avocatul un onorariu apreciat ca exagerat de către pârâtă.
În aceste condiții, nu pot fi reținute susținerile pârâtei din întâmpinare, atât timp cat nu exista nici un text legal care sa interzică solicitarea cheltuielilor de judecata pe calea unei acțiuni separate, singura dovadă a acestor cheltuieli fiind chitanța privind plata onorariului.
Contrar susținerilor pârâtei, contractul de asistență juridică nu este apt sa facă dovada plații efective a onorariului de avocat, fiind, de altfel, un act care potrivit legii este confidențial, dispozițiile citate de pârâtă referindu-se la modalitatea de determinare a onorariului, neavând legătură cu dovada achitării efective a acestuia care nu se poate face decât cu chitanța eliberată de către avocat.
Practica judiciara retine ca nu are importanta daca plata onorariului de avocat s-a făcut anterior sau după soluționarea litigiului, deoarece momentul achitării acesteia este lăsat la aprecierea părților contractante, avocatul angajat fiind singurul în măsură să decidă daca prestează serviciul anterior sau ulterior achitării onorariului.
Prin urmare, parata este în eroare atunci când susține ca Statutul Profesiei de Avocat obliga la plata onorariului odată cu încheierea contractului de asistenta juridica. Plata onorariului, se determina si se prevede in contractul de asistenta juridica, insa achitarea acestuia se poare face oricând, cu acordul părților, chiar si după încetarea procesului, dovada achitării acestuia făcându-se doar cu chitanța emisa de către avocat.
În ceea ce privește susținerile privind neconcordanța dintre persoana care a asigurat asistarea si reprezentarea si cea care a eliberat chitanța, a arătat că avocatul prezent in instanță a acționat in substituirea avocatului care a eliberat chitanța, astfel încât este evident ca titularul contractului de asistenta juridica este cel care a încasat onorariul si a eliberat chitanța.
Reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În temeiul art. 258 alin. 1 rap. la art. 255 alin. 1 c. p. civ. instanța a încuviințat și administrat pentru reclamant proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând cererea reclamantului în considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente, instanța reține următoarele situații de fapt și de drept:
Reclamantul V. D. M. a avut calitatea de reclamant în dosarul nr._ al Tribunalului M., având ca obiect pretenții, și s-a judecat cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și Administrația F. pentru Mediu București.
Prin sentința nr.2577 din 22.09.2014, Tribunalul M. a admis în parte acțiunea reclamantului sus menționat și au fost obligate pârâtele să plătească acestuia dobânda legală în materie fiscală pentru suma de 1774 lei reprezentând taxă specială de poluare.
Totodată pârâtele au fost obligate și la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli de judecată către reclamant.
Se constată că la termenul din 22.09.2014 reclamantul a fost reprezentat de avocat Gogîltan R., care cu ocazia concluziilor pe fond a susținut că va solicita pe cale separată onorariul de avocat.
Din chitanța de plată a onorariului de avocat nr. 44 din 26.09.2014, rezultă că reclamantul a achitat avocatului D. D. suma de 300 lei cu titlul de onorariu de avocat în dosarul nr._ al Tribunalului M..
Conform art. 453 c. proc. civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată.
Potrivit art. 451 c. proc. civ. cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbru judiciar, onorariile avocaților și ale experților, sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitate prezenței la instanță .
Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterii asupra fondului.
Cum plata onorariului de avocat în cuantum de 300 lei a fost făcută la data de 26.09.2014, după pronunțarea sentinței nr.2577 din 22.09.2014, rezultă că reclamantul nu a făcut dovada achitării sumei de 300 lei reprezentând onorariu avocat în cadrul dosarului nr._ potrivit prevederilor art. 452 c. proc. civ. și nu mai poate fi valorificată în acest dosar.
De asemenea, în cadrul dosarului nr._, reclamantul a fost reprezentat la termenul din 22.09.2014 de avocat Gogîltan R., astfel că se apreciază că suma achitată către Cabinet Avocat D. D. potrivit chitanței nr. 44 din 26.09.2014 nu reprezintă contravaloarea unei prestații în cadrul respectivului dosar.
Față de cele mai sus menționate, instanța va respinge cererea formulată de reclamantul V. D. M. ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul V. D. M. domiciliat în Drobeta T. S., ., ., jud. M., având CNP_, cu domiciliul procesual ales în Drobeta T. S., ., județul M. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. cu sediul în Drobeta T. S., ., nr.1, județul M., având CUI_ și Administrația F. pentru Mediu București cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, Sector 6, având C._.
Cu apel care se va depune la Judecătoria Drobeta T. S..
Pronunțată în ședință publică azi, 25.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
L. G. P. C.
Red. L.G./ tehnored. P.C.
4 ex./11.12.2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3605/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3588/2015.... → |
|---|
