Acţiune posesorie. Sentința nr. 2461/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2461/2013 pronunțată de Judecătoria FĂGĂRAŞ la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 3687/226/2011
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA F.
JUDEȚUL B.
Dosar C. nr. 3687 /226/2011
SENTINȚA CIVILĂ NR.2461/2013
Ședința publică din 5 iunie 2013
JUDECĂTOR: B. G.
GREFIER: M. G. S.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei civile formulată de reclamanta D. C. E., domiciliată în mun. București, ..12, ., etaj 5, ., cod_ în contradictoriu cu pârâții M. I. și M. F., domiciliați în satul Berivoi M., nr.236, ., având ca obiect acțiune posesorie.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Cauza s-a dezbătut pe fond la termenul din 29 mai 2013, când părțile prezente au pus concluzii, consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, reclamanta D. C. E. a chemat în judecată pe pârâții M. I. și M. F., pentru acțiune posesorie, solicitând următoarele:
- să se dispună ca pârâții să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul situat în intravilan satul Berivoi M. nr.235 grădină, identificat potrivit suplimentului de expertiza nr.165/1992 varianta II care face parte integrantă din Sentința Civilă nr.791/1992 a Judecătoriei F. și este înscris în CF 1348 nr.top. 10/2 și CF 309 nr.top. 10/1/2 - în prezent dezmembrat în CF 4012 nr. cad.486 id. cu nr.top. 10/1/2/1/1 și CF 4013 nr.cad.487 id. cu nr.top. 10/1/2/1/2 ;
- sa mute gardul despărțitor din plasă de sârmă cu stâlpi din țevi de fier existent în prezent între imobilul proprietatea sa, situat în satul Berivoi M. nr.235 și imobilul proprietatea pârâților situat în satul Berivoi M. nr.236 pe marcajul stabilit de executorul judecătoresc la data de 5 mai 1993 dosar nr.179/1993 în baza Sentinței Civile nr.791/1992 a Judecătoriei F., sau să efectueze ea această operațiune pe cheltuiala pârâților;
- să repare gardul din plasă de sârmă, stricat de pârâți care au pus pe el diverse scânduri;
- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este proprietara imobilului situat în satul Berivoi M. nr.235, ., grădină, înscris în CF 1348 nr.top. 10/2 în suprafață de 3187 mp și CF 309 nr.top. 10/1/2 în suprafață de 2215 mp - în prezent dezmembrată în CF 4012 nr.cad. 486 id. cu nr.top. 10/1/2/1/1 și CF 4013 nr.cad. 487 id. cu nr.top. 10/1/2/1/2, în baza Sentinței Civile nr. 791/1992 a Judecătoriei F.. Precizează că a fost pusă în posesie prin executorul judecătoresc conform procesului-verbal din 5 mai 1993, cât și prin procesul-verbal nr.594/02.10.2006 de punere în posesie al Primăriei .. Dreptul de proprietate i-a fost reconstituit și prin Titlul de Proprietate nr._ din 19.08.2009, emis în baza Legii fondului funciar nr.18/1991.
Pârâții sunt proprietarii imobilului intravilan clădit, situat în satul Berivoi M. nr.236, ., înscris în CF 1920 nr.top. 10/1/1 în suprafață de 660,90 mp.
Reclamanta deține și folosește această proprietate din anul 1992, continuu, neîntrerupt și netulburată, sub nume de proprietar, a plătit la zi toate taxele și impozitele datorate.
În ziua de 19 august 2011 a constatat că pârâții, profitând de faptul că ea locuiește în București, au stricat și modificat amplasamentul gardului din plasă de sârmă cu stâlpi din țevi de fier montat numai de ea pe marcajul liniei de hotar ce desparte cele două proprietăți situate la nr.235 și 236 din satul Berivoi M., ., marcaj stabilit de executorul judecătoresc la data de 5 mai 1993 dosar nr.179/1993 în baza Sentinței Civile nr.791/1992 a Judecătoriei F..
În ziua de 22 august 2011 s-a adresat cu o plângere la Postul de Poliție R., anexată prezentei, nr.267.911/P/2011 predată Postului de Poliție R. la data de 22.08.2011.
Pârâții au mutat gardul din plasă de sârmă înspre interiorul grădinii sale, așa cum au vrut ei, cu circa 1,5 - 2 m pe o lungime de aprox. 20 m, nu în linie dreaptă ci curbat, astfel că au ocupat o suprafață de aprox.40 mp care conține și cei 3 butuci de viță de vie proprietatea sa. Evaluează suprafața de 40 mp la 350 RON.
Această suprafață face parte din suprafața mare de 5402 mp situată în tarlaua 14 . de Proprietate nr._ din 19.08.2009.
Astfel, în prezent linia de graniță între cele două imobile nu mai este linie dreaptă, așa cum s-a stabilit prin Sentința Civila nr.791/1992, conform schiței suplimentului de expertiză varianta a -II –a, parte integrantă din acea sentință și cum a fost trasată în teren de executorul judecătoresc la executarea silită a Sentinței Civile, acțiune consemnată în procesul verbal al executorului judecătoresc.
Pârâții au stricat plasa de sârmă a gardului, punând pe el diverse scânduri.
Anexează prezentei pozele făcute la 19.08.2011 din care se vede curbura gardului înspre proprietatea sa, plasa gardului tăiată, stricată de scândurile și butucul așezate pe ea.
Pârâții nu sunt la prima abatere de tulburare de posesie și de fiecare dată le-a cerut să nu strice, să nu modifice gardul proprietatea ei, montat pe linia de hotar.
Astfel și în anul 1995 au tăiat gardul spre proprietatea sa, au făcut poartă și au intrat în grădina sa, tăind iarba, fapt ce a obligat-o să se adreseze instanței de judecată (anexează Sentința Civilă nr.2278/1995 a Judecătoriei F. și procesul verbal din 28 septembrie 1995 dosar 247/1995 al executorului judecătoresc).
De asemenea și în anul 2009 pârâții au vrut să schimbe gardul din plasă de sârmă montat numai de ea; le-a notificat că nu au voie să desfacă, să strice sau să modifice gardul montat de ea pe linia de hotar stabilită de executorul judecătoresc conform Sentinței Civile nr.791/1992, notificare pe care o anexează prezentei acțiuni.
Întrucât încercările sale de soluționare amiabilă au eșuat în repetate rânduri și având în vedere situația de fapt redată mai sus, faptul că pârâții au mutat gardul de pe linia de hotar stabilită prin sentința judecătorească și de executorul judecătoresc, și astfel au ocupat în parte, fără drept, imobilul proprietatea ei, pentru apărarea dreptului său de proprietate și folosirea pașnică a imobilului, este nevoită să se adreseze instanței cu prezenta acțiune.
Față de cele de mai sus, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și să se dispună obligarea pârâților:
- de a-i lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de aprox.40 mp, teren luat fără drept ca urmare a mutării gardului spre interiorul proprietății sale;
- de a repune gardul pe linia de hotar conform Sentinței Civile nr.791/I992 a Judecătoriei F., a suplimentului de expertiză Varianta a-II-a, parte integrantă din respectiva sentință și cum a fost trasată în teren de executorul judecătoresc la executarea silită a sentinței, acțiune consemnată în procesul verbal al executorului, sau să efectueze ea această operațiune pe cheltuiala pârâților;
- de a repara gardul din plasă de sârmă, sau să efectueze ea această operațiune pe cheltuiala pârâților;
- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.82 coroborat cu art.112 și urm Cod procedură civilă, art.274 Cod procedură civilă și pe dispozițiile art.674 Cod procedură civilă.
La data de 14.12.2011 pârâții au depus la dosar întâmpinare (fil.47-48) solicitând ca, după administrarea probelor, prin sentința ce se va pronunța să fie respinsă acțiunea reclamantei ca fiind neîntemeiată și nelegală. Cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea întâmpinării pârâții au arătat că, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat instanței investite cu soluționarea prezentei cauze ca pârâții să fie obligați a-i lăsa în deplină proprietate și posesie terenul-grădină situat în satul Berivoi M. nr.235, a muta gardul despărțitor dintre proprietatea sa și proprietatea lor pe marcajul ce a fost stabilit prin Sentința civilă nr.791/1992 a Judecătoriei F. și a repara gardul de sârmă pe care reclamanta susține că l-au stricat pârâții.
Toate aceste solicitări adresate de către reclamantă instanței de judecată sunt neîntemeiate și nelegale în condițiile în care adevărata stare de fapt este cu totul alta decât cea expusă de către reclamantă, și anume:
Pârâții sunt proprietarii imobilului format din casă, curte și grădină situat în satul Berivoi M. nr.236, imobil pe care l-au dobândit în anul 1977 prin cumpărare de la antecesorii reclamantei, defuncții C. loan și C.-D. T..
Prin Sentința civilă nr.791/1992 pronunțată de Judecătoria F. în dos.civ.nr.2462/1991 s-a stabilit linia de graniță dintre imobilul proprietatea lor, situat în ..236 și imobilul reclamantei - grădină situată în ..235. Această sentință a fost pusă în executare, așa cum rezultă din procesul-verbal întocmit în data de 05.05.1993 de executorul judecătoresc F. V. A.. Cu acea ocazie, executorul judecătoresc a procedat la trasarea liniei de graniță dintre imobilul proprietatea reclamantei și cel aflat în proprietatea pârâților.
Linia de graniță ce a fost marcată de executorul judecătoresc conform dispozițiilor instanței de judecată a fost materializată de către reclamantă după cum urmează: de la stradă și până la jumătatea curții pârâților reclamanta a bătut stâlpi pe care a montat plasă de sârmă, în continuare a montat plasă de sârmă pe stâlpii proprietatea pârâților, iar în continuare până la limita proprietăților a bătut stâlpi în pământ pe care a fixat sârmă.
Linia de graniță a fost marcată de către reclamantă împreună cu executorul judecătoresc, fără ca pârâții să intervină în vreun fel, iar ulterior stâlpii și plasa de sârmă au fost montați de către reclamantă în absența lor de la domiciliu.
Pârâții s-au conformat întrutotul celor dispuse de instanța de judecată prin hotărârea de grănițuire a proprietății lor de proprietatea reclamantei. Ei nu s-au împotrivit nici măcar la fixarea de către reclamantă pe stâlpii lor a plasei de sârmă, deși aceasta ar fi trebuit să-și fixeze proprii stâlpi, nu să se folosească de cei aflați pe proprietatea lor.
De asemenea, ei nu au modificat sau stricat, așa cum susține reclamanta, gardul dintre proprietățile lor, gard al cărui amplasament a rămas același din anul 1993, când a fost marcat de executorul judecătoresc, iar apoi realizat de către reclamantă.
Faptul că ei nu au intervenit și nu au modificat în niciun fel poziția gardului ce marchează linia de graniță dintre cete două proprietăți a fost constatat și de către organele de cercetare penală în dos.pen. nr.l284/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria F. care au dispus neînceperea urmăririi penale împotriva lor, relativ la săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie. S-a stabilit astfel că la fața locului nu s-au găsit urme de modificare a poziției gardului, iar martorii audiați au confirmat că poziția gardului despărțitor este neschimbată de când acesta a fost construit în anul 1993 de către reclamantă.
Pârâții au mai arătat că ei nu au intervenit în niciun fel asupra liniei de graniță trasată de către reclamantă împreună cu executorul judecătoresc și nici nu l-au stricat, așa cum, cu rea-credință, susține reclamanta.
Față de toate aceste considerente solicită respingerea ca neîntemeiată și nelegală a acțiunii reclamantei.
În drept s-au invocat art.115 și urm. C.pr.civ., art.274 C.pr.civ.
La data de 14.12.2011 reclamanta a depus la dosar precizări (fil.49), prin care a arătat că în ziua de 24 noiembrie 2011 a fost în grădină și a constatat că pârâții din nou au mutat gardul și mai mult în interiorul proprietății sale, față de situația existentă la 19.08.2011, acum în linie aproape dreaptă au intrat cca 2 m adâncime pe proprietatea ei.
Pârâții au lăsat pe proprietatea sa 5 gropi de cca 1 mc, după ce au scos 5 stâlpi de fier înalți de 4-5 m. La prima zăpadă care va cădea, gropile devin invizibile și ea sigur se va accidenta.
Solicită ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună, în plus față de cele solicitate prin cererea introductivă înregistrată la 25.11.2011, ca pârâții M. I. și M. F. să astupe de urgență, numai cu pământ, cele 5 gropi de cca 1 mc sau să efectueze ea această operațiune pe cheltuiala pârâților.
La data de 21.12.2011 reclamanta a depus din nou precizări la acțiune (fil.55-56), prin care a solicitat următoarele:
1. pârâții să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de aproximativ 40 mp, teren luat fără drept ca urmare a mutării gardului spre interiorul proprietății sale.
2. să fie obligați pârâții să reconstruiască gardul pe linia de hotar stabilită irevocabil prin Sentința Civilă nr.791/ 23 martie 1992 a Judecătoriei F. pusă în executare prin intermediul biroului executorului judecătoresc, fapt consemnat în procesul verbal din 05 mai 1993, ori să fie autorizată pentru a efectua această lucrare pe cheltuiala pârâților. În cazul în care nu se va dispune autorizarea sa să execute lucrarea pe cheltuiala pârâților, să se dispună obligarea pârâților la plata daunelor cominatorii în valoare de 500 lei pe zi de întârziere, daune care să fie aplicate de la data pronunțării
hotărârii și până la executarea lucrărilor de reamplasare a gardului pe linia de hotar, ca măsură sancționatorie pentru pârâți în scopul determinării acestora să execute dispoziția instanței.
Ca motivare în plus față de cererea creionată în acțiune, arată că pârâții au demontat gardul construit de ea pe linia de hotar, hotar stabilit în teren de executorul judecătoresc când s-a realizat executarea silită a Sentinței Civile nr.791/23 martie 1992.
Suprafața de teren acaparată de pârâți este de circa 40 mp și care este evaluată la suma de 350 lei, având în vedere că prețul terenului în zonă este de 2 Euro/mp, rezultând valoarea totală de 350 lei. Taxa de timbru este de 36 lei. Menționează că al doilea capăt de cerere privind obligarea pârâților să reconstruiască gardul este o obligație de a face și o timbrează ca o acțiune neevaluabila în bani potrivit Legii nr.146/1997, cu suma de 19 lei.
Reclamanta a mai arătat că își menține cererea de precizări depusă la dosar la termenul de 14 decembrie 2011 de a obliga pe pârâți să astupe cu pământ cele 5 gropi săpate de aceștia pe terenul ei, ori să fie ea autorizată pentru a efectua această lucrare pe cheltuiala pârâților. În cazul în care nu se va dispune autorizarea sa să execute lucrarea pe cheltuiala pârâților, să se dispună obligarea pârâților la plata daunelor cominatorii în valoare de 500 lei pe zi de întârziere, daune care să fie aplicate de la data pronunțării hotărârii și până la executarea lucrărilor de astupare cu pământ a celor 5 gropi de circa 1 mc, ca măsură sancționatorie pentru pârâți în scopul determinării acestora să execute dispoziția instanței.
Având în vedere că și acest capăt de cerere este obligația de a face, timbrează potrivit legii cu suma de 19 lei.
Instanța, examinând actele și lucrările dosarului, reține în fapt următoarele:
Conform extrasului de carte funciară pentru informare emis de OCPI B. – BCPI F. la data de 12.10.2011 (fil.11 vol.II), imobilul înscris în CF nr._ R. provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.1348 Berivoi M., nr.top.10/2, grădină în suprafață de 3187 mp, este proprietatea reclamantei D. C. E. în cotă de 1/2 parte și C. I. în cotă de 1/2 parte.
Potrivit extrasului de carte funciară pentru informare emis de OCPI B. – BCPI F. la data de 18.12.2006 (fil.13 vol.I), imobilul înscris în CF nr.309 Berivoi M., nr.top.10/1/2/1 grădină în suprafață de 2215 mp este coproprietatea reclamantei D. C. E. în cotă de 1/2 parte și C. I. în cotă de 1/2 parte.
Prin încheierea nr.3344 din data de 20.03.2008 dată de BCPI F. (fil.14 vol.I) s-a dispus dezmembrarea imobilului cu nr.top.10/1/2/1 – grădină în suprafață de 2215 mp înscris în CF nr.309 Berivoi M., în imobilul cu nr.top.10/1/2/1/1 – grădină în suprafață de 250 mp s-a transcris în CF nr.4012 UAT R. la numele proprietarei D. C. E. în cotă de 1/2 parte și C. I. în cotă de 1/2 parte și imobilul cu nr.top.10/1/2/1/2 – grădină în suprafață de 1965 mp s-a transcris în CF nr.4013 nou înființată, la numele acelorași proprietari, având aceleași cote.
Situația din cartea funciară a rămas neschimbată, așa cum rezultă din CF nr._ R. provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.4012 Berivoi M. și respectiv CF nr._ R. provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.4013 Berivoi M. (fil.15-18 vol.I), ambele emise de OCPI – BCPI F. la data de 12.10.2011.
Așa cum rezultă din CF nr.1920 Berivoi M. (fil.90 vol.I), imobilul înscris în CF nr.1920 Berivoi M. nr.top.10/1/1, casă, anexe și curte în suprafață de 250 mp, este proprietatea pârâților M. I. și M. F..
Prin sentința civilă nr.791/1992 pronunțată de Judecătoria F. la data de 23 martie 1992 (fil.19-27, vol.I), s-a constatat că reclamanta D. C. E. și C. I. sunt coproprietare asupra imobilelor situate în satul Berivoi, înscrise în CF nr.309 Berivoi M. nr.top.10/1/2 grădină în suprafață de 2215 mp și CF nr.1348 Berivoi M. cu nr.top.10/1 grădină în suprafață de 3187 mp, iar pârâții M. I. și F. sunt proprietarii imobilului înscris în CF nou 1920 Berivoi M., cu nr.top.10/1/1, casă, curte și anexe gospodărești, în suprafață de 660 mp, cu o lățime a frontului la stradă de 15,30 m, stabilindu-se totodată linia de graniță între imobilele reclamantelor și pârâților ca fiind linia dreaptă care desparte imobilele lor și care pleacă de la limita lățimii frontului de la stradă a imobilului pârâților de 15.30 m pe o lungime de 44 m până la punctul E, apoi de la punctul E linia dreaptă care unește punctul E cu punctele F și D marcate pe schița suplimentului de expertiză varianta a II-a,întocmit de sing. expertul A. G. și care face parte integrantă din sentință.
Conform procesului-verbal întocmit în dos.nr.179/1993 la data de 5.05.1993 (fil.28, vol.I) de executorul judecătoresc, s-a procedat la punerea în executare a sentinței civile mai sus menționată, trasându-se linia de graniță dintre cele două imobile – proprietatea părților, conform sentinței civile nr.791/1992.
Prin acțiunea precizată la data de 14.12.2011, 21.12.2011 (fil.49, 55 –vol.I), care face obiectul acestei cauze, înregistrată sub nr._, reclamanta D. C. E. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții M. I. și M. F., obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de aproximativ 40 mp, teren luat fără drept ca urmare a mutării gardului spre interiorul proprietății sale, obligarea pârâților să mute gardul pe linia de hotar stabilită irevocabil prin sentința civilă nr.791/23 martie 1992 a Judecătoriei F., pusă în executare la data de 5.05.1993 de executorul judecătoresc, în caz de refuz să fie autorizată să efectueze această operațiune pe cheltuiala pârâților; obligarea pârâților să-i repare gardul din plasă de sârmă și să astupe cele cinci gropi săpate pe terenul proprietatea sa și, de asemenea, în caz de refuz să fie autorizată să efectueze această operațiune pe cheltuiala pârâților.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că deține și folosește imobilul grădină învecinat cu imobilul proprietatea pârâților, din anul 1992, în mod continuu, neîntrerupt, netulburată, sub nume de proprietar, iar la data de 19.08.2011 a constatat că pârâții au stricat și modificat amplasamentul gardului din plasă de sârmă cu stâlpi din țevi de fier, montat de ea pe marcajul liniei de hotar ce desparte cele două proprietăți situate la nr.235 și 236 din satul Berivoi M., . de executorul judecătoresc la data de 5.05.1993 în dosar nr.179/1993 în baza sentinței civile nr.791/1992 a Judecătoriei F.. Astfel, pârâții au mutat gardul din plasă de sârmă înspre interiorul grădinii sale cu circa 1,5 m – 2 m pe o lungime de aproximativ 20 m, nu în linie dreaptă ci curbat, astfel că au ocupat o suprafață de 40 mp care conține și cei trei butuci de viță-de-vie proprietatea sa.
În apărare, pârâții prin întâmpinarea formulată în termen legal, au solicitat instanței respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată și nelegală, motivând că nu au modificat sau stricat gardul, așa cum susține reclamanta, gard al cărui amplasament a rămas același din anul 1993 când a fost marcat de executorul judecătoresc, gard care de la stradă și până la jumătatea curții lor reclamanta a bătut stâlpi pe care a montat plasă de sârmă, în continuare a montat plasă de sârmă pe stâlpii proprietatea lor, iar în continuare până la limita proprietăților a bătut stâlpi în pământ, pe care a fixat sârmă.
Pentru clarificarea situației și lămurirea chestiunii litigioase, în cauză a fost întocmit un raport de expertiză topografică, respectiv raportul nr._ din 3.04.2012, întocmit de domnul expert G. C., având ca obiective: - să se constate dacă gardul existent în prezent este pe linia de hotar stabilită de executorul judecătoresc, conform sentinței civile nr.791/1992; - care este suprafața de teren ocupată de pârâți prin mutarea gardului și valoarea terenului și a lucrărilor de readucere a gardului pe linia de hotar (fil.127-149, vol.I).
În concluziile raportului de expertiză completat cu primul supliment la raportul de expertiză (fil.253-255, vol.II), domnul expert a arătat că pentru a determina frontul la stradă a imobilului pârâților, de comun acord cu cei prezenți, au stabilit punctul A situat la extremitatea de nord-vest a streșinii casei de locuit (pe limita de proprietate) în linie dreaptă până la punctul B, distanța între cele două puncte, așa cum este prezentat în anexa 4a fiind de 15,30 m. Pentru a determina linia de graniță pe latura de est a imobilului a trasat o paralelă la extremitatea estică a construcțiilor la 44 m față de punctul B, a determinat pct.C la 44 m față de punctul B, suprafața rezultată fiind de 660,90 mp.
Expertul a mai arătat (fil.133) că pentru stabilirea cu precizie a suprafeței de teren ocupată de pârâți la măsurătorile din teren au fost radiați toți stâlpii de gard, aceștia fiind reprezentați în anexa nr.4 și anexa 4a, prin punctele 65-67 și 79-82.
După stabilirea liniei de hotar conform sentinței civile nr.791/1992 s-a constatat că pârâții au încălcat proprietatea reclamantei cu 0,72 mp (stâlpii 61 și 62 fiind dispuși la sud față de hotar cu 0,32 m și respectiv 0,13 m – fil.133 vol.I).
S-a mai arătat (fil.255 vol.II) că respectivul gard din plasă de sârmă care desparte cele două proprietăți, la data efectuării măsurătorilor în teren nu era în linie dreaptă, iar pentru a respecta sentința civilă nr.791/1992 acesta trebuie mutat conform anexei 4a pe linia dreaptă dintre punctele B și C.
În urma obiecțiunilor formulate de către reclamantă la suplimentul raportului de expertiză, domnul expert a arătat în cel de-al doilea supliment la raportul de expertiză înregistrat la BLEJTC de pe lângă Tribunalul B. la data de 14 ianuarie 2013 (fil.316, vol.II), că gardul care desparte cele două proprietăți nu este o dreaptă ci reprezintă inflexiuni care determină mai multe segmente de dreaptă – anexa 4a, între gardul existent la data măsurătorilor și limita de proprietate stabilită prin sentința nr.791/1992, limită materializată prin linia dreaptă dintre punctele B și C rezultă încălcarea proprietății reclamantei de către pârâți cu 0,72 mp (linia de hotar pct.61,62).
În ceea ce privește nr.top.10/1/1; 10/1/2/2, expertul a arătat că a fost o eroare materială a BCPI F. care a scris greșit nr.top.10/1/1; 10/1/2/1 în extrasul CF pentru informare emis la data de 12.03.2012, astfel că a efectuat cercetările ce s-au impus în planul de situație – Situație Inițială și în Planul de situație cu precizarea liniei de hotar conform sentinței civile nr.791/1992.
De menționat mai este și faptul că expertul a mai arătat (fil.317 vol.II) că pârâții folosesc atât imobilul cu nr.top.10/1/1; 10/1/2/2 cât și imobilul învecinat cu nr.top.10/1/2/1/14 în baza unui „act de vânzare-cumpărare scris de mână, neautentificat și neîntabulat.
Din probatoriul administrat, constând în interogatoriul părților (fil.76-77 vol.I), instanța reține că pârâții au recunoscut la întrebarea nr.5 că în toamna anului 2011 au scos niște stâlpi de susținere a viței-de-vie care le aparțineau, astfel că au rămas 4-5 gropi pe terenul reclamantei, care în prezent sunt astupate.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei privind repararea gardului din plasă de sârmă, instanța reține că în cauză nu s-au produs dovezi în sensul că pârâții i-ar fi deteriorat gardul din plasă de sârmă, cu excepția faptului că aceștia au recunoscut la interogatoriu că au montat niște lățișori pe gardul respectiv pentru a nu sări păsările de curte care le au (curcile) în grădina reclamantei, însă nu s-a dovedit că din acest motiv gardul s-ar fi deteriorat, astfel că instanța apreciază că acest petit nu a fost dovedit, astfel că urmează a fi respins. De asemenea atât pârâții cât și reclamanta au recunoscut în ceea ce privește gropile rămase în grădina reclamantei ca urmare a scoaterii celor cinci stâlpi de susținere de către pârâți, că acestea sunt în prezent sunt astupate, astfel că această cerere a reclamantei a rămas fără obiect, motiv pentru care urmează a fi respinsă.
Instanța reține că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp. art.674 Cod procedură civilă – care stipulează că cererile privitoare la posesiune vor fi admise numai dacă nu a trecut un an de la tulburare sau deposedare, reclamantul dovedește că înainte de această dată el a posedat cel puțin un an și posesiunea lui întrunește condițiile cerute de art.1846 și 1847 din Codul civil.
Astfel, instanța apreciază că trebuie îndeplinite cumulativ cele trei condiții pentru admisibilitatea acțiunii posesorii, în ceea ce privește prima condiție, respectiv aceea ca reclamanta să probeze că a posedat cel puțin un an înainte de tulburare sau deposedare instanța apreciază că este suficient ca reclamantă, să stabilească originea posesiei și existența unor fapte caracteristice din care să rezulte menținerea ei.
În speță, reclamanta fiind proprietara imobilului – grădină care se învecinează cu imobilul proprietatea pârâților, până la momentul mutării gardului de către pârâți s-a aflat în posesia întregii suprafețe de teren pe care o deține în proprietate.
Reclamanta susține că mutarea gardului fixat pe linia de graniță a avut loc în vara anului 2011 (august), iar prin răspunsul la interogator – întrebarea nr.5, pârâții au recunoscut că au scos niște stâlpi de susținere a viței-de-vie care erau proprietatea lor, lăsând astfel niște gropi pe terenul proprietatea reclamantei.
Față de faptul că acțiunea posesorie care formează obiectul acestei cauze a fost înregistrată la data de 25.11.2011, instanța reține că este îndeplinită și condiția privind admisibilitatea acțiunii posesorii constând în aceea de a nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare.
Față de cele mai sus arătate, instanța constată că pârâții prin acțiunea de mutare a gardului au ocupat suprafața de 0,72 mp din terenul aflat în posesia reclamantei, astfel că fiind întrunite condițiile de admisibilitate ale acțiunii posesorii prev. de art.674 Cod procedură civilă, urmează a admite în parte acțiunea civilă precizată și formulată de reclamanta D. C. E., în contradictoriu cu pârâții M. I. și M. F. și a obliga pe pârâți să-i lase reclamantei în liniștită posesie terenul în suprafață de 0,72 mp – proprietatea reclamantei, din terenul având nr.to.10/2 (linia de hotar – punctele 61 – 62 din planul de situație al suplimentului la raportul de expertiză tehnică topografică nr._/2012 întocmit de d-l expert Ciupariu G., supliment înregistrat la Biroul Local de Expertize Tehnice Contabile B. la data de 14.01.2013 și care face parte integrantă din prezenta sentință).
Mai urmează a obliga pe pârâți să reconstruiască gardul despărțitor din plasă de sârmă cu stâlpi din țevi de fier, existent în prezent între imobilele proprietatea părților, între punctele 61- 62 din planul de situație mai sus menționat, pe linia de hotar stabilită prin sentința civilă nr.791/1992 a Judecătoriei F. și pusă în executare prin procesul verbal încheiat la data de 5.05.1993 de executorul judecătoresc în dos. nr.179/1993 al Judecătoriei F., în caz de refuz autorizează pe reclamantă să efectueze această operațiune pe cheltuiala pârâților.
Urmează a respinge capătul de cerere privind reconstruirea în rest a gardului din plasă de sârmă, precum și capătul de cerere privind astuparea gropilor.
În baza disp. art.274 Cod procedură civilă, urmează a obliga pe pârâți să-i plătească reclamantei suma de 3449,8 lei reprezentând cheltuieli de judecată, din care 2106,3 lei - onorariu expert, 167 lei - taxă judiciară de timbru, 2,5 lei - timbru judiciar și 1173,9 lei - cheltuieli de deplasare.
Pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă precizată și formulată de reclamanta D. C. E., domiciliată în mun. București, ..12, ., etaj 5, ., cod_ în contradictoriu cu pârâții M. I. și M. F., domiciliați în satul Berivoi M., nr.236, ., și în consecință:
Obligă pe pârâți să-i lase reclamantei în liniștită posesie terenul în suprafață de 0,72 mp – proprietatea reclamantei, din terenul având nr.to.10/2 (linia de hotar – punctele 61 – 62 din planul de situație al suplimentului la raportul de expertiză tehnică topografică nr._/2012 întocmit de d-l expert Ciupariu G., supliment înregistrat la Biroul Local de Expertize Tehnice Contabile B. la data de 14.01.2013 și care face parte integrantă din prezenta sentință).
Obligă pe pârâți să reconstruiască gardul despărțitor din plasă de sârmă cu stâlpi din țevi de fier, existent în prezent între imobilele proprietatea părților, între punctele 61- 62 din planul de situație mai sus menționat, pe linia de hotar stabilită prin sentința civilă nr.791/1992 a Judecătoriei F. și pusă în executare prin procesul verbal încheiat la data de 5.05.1993 de executorul judecătoresc în dos. nr.179/1993 al Judecătoriei F., în caz de refuz autorizează pe reclamantă să efectueze această operațiune pe cheltuiala pârâților.
Respinge capătul de cerere privind reconstruirea în rest a gardului din plasă de sârmă, precum și capătul de cerere privind astuparea gropilor.
Obligă pe pârâți să-i plătească reclamantei suma de 3449,8 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 5 iunie 2013.
JUDECĂTOR,GREFIER,
B. G. M. G. S.
red.B.G.
2.07.2013
dact.M.G.S.
08.07.2013/5 ex.-
| ← Succesiune. Sentința nr. 3912/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2036/2013. Judecătoria... → |
|---|
