Contestaţie la executare. Sentința nr. 2904/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2904/2013 pronunțată de Judecătoria FĂGĂRAŞ la data de 22-08-2013 în dosarul nr. 1958/226/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA F.
JUDEȚUL B.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2904/2013
Ședința publică din 22 august 2013
JUDECĂTOR – D. L.
GREFIER – Peșteși S.
Pe rol fiind pronunțarea contestației la executare formulată de contestatoarea C. E. C., domiciliată în satul Mărgineni, nr.1, ., cu domiciliul ales în F., ..4, jud. B., la sediul Cabinetului de avocat B. C. M., în contradictoriu cu intimata . IFN SA, cu sediul în București,_, ..6A, parter, sector 2.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Cauza s-a dezbătut în fond la termenul din 08 august 2013, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Constată că prin cererea înregistrată la această judecătorie sub nr._, contestatoarea C. E. C. a formulat contestație la executare împotriva executării silite pornită împotriva sa, la cererea creditoarei . IFN SA, în dosarul de executare silită nr. 990/2012 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc Filofie L., în baza titlului executoriu constând în contractul de credit nr._/28.12.2006.
A solicitat să se dispună: anularea tuturor formelor și actelor de executare efectuate în dosarul de executare silită nr. 990/2012 aflat pe rolul B. E. J. Filofie L., respectiv somația comunicată contestatoarei la data de 11.02.2013, procesul verbal încheiat la data de 07.02.2012 și adresa de înființare a popririi comunicată către S.C. D.A.G. OIL S.R.L, precum și a oricăror acte de executare emise; suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă si irevocabila a contestației la executare; să se constate nulitatea absoluta a clauzelor prevăzute la art. 10.1 și 10.2 ,,Plăți,, art. 11.3 ,,Dobândă și sancțiuni,, și art. 20.1 ,,Garanții” din Condițiile Generale pentru emiterea și utilizarea cardului Euroline, anexa la contractul de credit nr._/28.12.2006; să se dispună obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată .
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că la data de 28.12.2006 s-a încheiat contractul de credit nr._/28.12.2006, respectiv cererea pentru emiterea unui card de credit, obiectul acestei convenții fiind achiziționarea a doua telefoane mobile în cuantum de 2262,77 lei, cu plata în 24 de rate lunare. Cu ocazia încheierii contractului, nu a avut posibilitatea negocierii sau studierii cererii pentru emiterea cardului, a condițiilor generale pentru emiterea sau utilizarea acestuia, nefiind în măsură să le cunoască nici ulterior, pentru că acestea nu i-au fost înmânate sau comunicate și nu a fost întocmit un grafic de rambursare sau plăți. Începând cu luna februarie 2007, a primit extrase lunare și a achitat întotdeauna valori mai mari decât cele stabilite prin minimul de plată, până la sfârșitul anului 2010, când a apreciat că suma ce a făcut obiectul contractului de credit a fost cu mult depășită.
La data de 11.02.2013 i-a fost comunicată somația emisă de către B.E.J. Filofie L., prin care i s-a adus la cunoștință ca în termen de o zi să se conformeze titlului executoriu, respectiv contractului de credit nr._/28.12.2006, în sensul de a achita suma de 8984, 18 lei, compusă din 7780,11 lei, reprezentând credit principal datorat, dobânzi restante, creanțe atașate la care se adaugă dobânzi în continuare până la achitarea integrală a debitului și 1204,07 lei cheltuieli de executare. S-a atașat somației procesul verbal din 07.02.2013 privind cheltuielile de executare silită, cererea de executare, încheierea de încuviințare silită din 28.12.2012 a Judecătoriei F. si contractul de credit. D. la data menționată a luat cunoștință de conținutul contractului de credit, inclusiv condițiile generale, precum și de debitul pretins de intimată.
A arătat că, în sensul prevederilor art.379 alin.3 Cod procedură civilă, creanța pretinsă de intimată nu are caracter cert, iar titlul executoriu este nelegal și netemeinic. Caracterul cert al creanței în speță este exclus, datorită faptului că nu există nici un act prin care să fi acceptat existența unei datorii către intimată. Creanța trebuie să fie certă pe întreaga durată a operațiunilor de urmărire, deoarece executarea forțată nu poate opera pe fundamentul unei creanțe ipotetice sau eventuale. Astfel, cererea de executare silită formulată de către intimată nu are atașată nici o modalitate de calcul a creanței, dobânzilor restante, comisioanelor, taxelor și a penalităților de întârziere, precum si data de la care se percep. Contractul a fost încheiat pe o perioadă de 24 de luni, începând cu data de 28.12.2006, iar ultima plată efectuată a fost în anul 2010.
A arătrat că suma de bani pretinsă de intimată nu i-a fost adusă la cunoștință până la data emiterii de către B. Filofie L. a somației din data de 11.02.2013, nu i s-a comunicat modalitatea de calcul a acestei creanțe complexe, reprezentând debit principal, dobândă, comisioane, taxe, termenul de la care curg, etc. Apreciază că suma de 2262,77 lei reprezentând creanță inițială a fost achitată integral, deoarece a efectuat plăți în valoare totală de aproximativ 3700 lei și nu a efectuat acțiuni de retragere numerar.
Întrucât legea prevede că nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă, solicită ca actele de executare emise in cadrul executării silite începută în dosarul execuțional nr.990/2012 să fie anulate.
Cu privire la nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la art. 10.1 și 10.2 ,,Plăți” a arătat că în accepțiunea art. 4 din Legea nr. 193/2000, art. 78 din Legea nr. 296/2004 si art. 2 pct. 16 din OG nr. 21/1992 clauza abuzivă este acea clauză inserata in contract care, nefiind negociată direct cu consumatorul, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei credințe un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile părților. De asemenea, este consumator persoana fizica ce încheie si executa un contract cu un profesionist în scopuri aflate în afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale sau liberale și este profesionist persoana autorizată să comercializeze o marfă ori să presteze un serviciu consumatorilor.
Pentru ca o clauză contractuală sa fie considerata abuzivă este necesar ca aceasta să nu fi fost negociată direct cu consumatorul si să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile părților, contrar cerințelor bunei-credințe. Prin Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive în contractele comercianților cu consumatorii, s-a stabilit în mod expres competenta instanței de judecată de a constata caracterul abuziv al clauzelor din aceste contracte. Interpretând aceasta directivă, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit în cauza Oceano Grupo Editorial S.A. versus Rocio Murciano Quintero (C – 240/98) că protecția conferită consumatorului de acest act normativ permite judecătorului național să aprecieze din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractual, în măsura în care este investit cu formularea unei cereri întemeiate pe ea. Întrucât un asemenea examen presupune existenta in prealabil a unui contract semnat de către cele doua părți care și-a produs integral sau parțial efectele, este neîndoielnic ca executarea pentru un anumit interval de timp a obligațiilor asumate de către consumator nu poate împiedica verificarea conținutului său de către instanța de judecată. Ca atare, faptul ca acest contract a fost executat ca atare sau parțial de consumatori nu echivalează cu acceptarea în integralitate a conținutului acestuia, din moment ce el conține clauze abuzive. Rațiunea acestui act normativ consistă in poziția de inferioritate economică, juridică si tehnică a consumatorului in raport cu comerciantul, inferioritate care se manifestă atât în ceea ce privește puterea de negociere, cât si în ceea ce privește nivelul de informare. Această situație îl pune pe consumator în postura de a adera la condițiile redactate în prealabil de către comerciant fără a avea puterea de a influenta conținutul lor.
În speță, a arătat că a semnat cererea de emitere a unui card de credit si condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului Euroline, fără a avea posibilitatea negocierii directe a contractului, fără să ia cunoștință de conținutul contractului și fără ca acest contract să-i fie înmânat sau comunicat. Aceste acțiuni abuzive au drept consecință prejudicierea sa, putând fi obligată la plata unei debit devenit împovărător. Mai mult decât atât, modalitatea de calcul a debitului, compus din creanța principala, dobânzi, comisioane și alte taxe, precum și termenele de la care au început să curgă, nu i-a fost adus la cunoștință.
Cu privire la suspendarea executării silite în temeiul art. 403 alin 1 – 3 Cod procedură civilă, a arătat că sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea cererii, fiind prejudiciată prin continuarea executării în baza unui titlu afectat de nulitate absolută ca urmare a clauzelor abuzive, care au condus la valoarea exagerata și nejustificată a creanței, mai ales că executorul a emis la data de 11.02.2013 adresă de înființare a popririi către angajatorul S.C. D.A.G. OIL S.R.L.
În drept, s-au invocat: art.24 NCPC, art. 379, art. 399 și următoarele, art.403 alin 1-3 Cod procedură civilă, Legea nr. 193/2000, art. 78 din Legea nr. 296/2004 si art. 2 pct. 16 din OG nr. 21/1992, Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993, art. 5 Cod, art.1031 NCPC.
Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
A arătat că fost înființată în anul 2004, având ca obiect de activitate principal "alte activități de creditare", iar în desfășurarea activității emite Carduri Euroline, prin care acordă deținătorilor de carduri o limită maximă de creditare, conform "Condițiilor Generale pentru emiterea si utilizarea Cardului Euroline". Acest card poate fi utilizat în scopul retragerii de numerar de la sediul emitentului, sucursalele Bancpost sau ATM-urile aparținând Bancpost, precum si pentru a efectua plați sub forma de tranzacții, respectiv plata bunurilor sau a serviciilor achiziționate de la comercianții acceptanți - centre comerciale cu care emitentul a încheiat contracte în vederea acceptării plaților efectuate prin intermediul Cardului Euroline.
Deținătorul cardului are obligația de a achita suma datorată în decursul termenului menționat în extrasul lunar, în rate, fiecare dintre acestea reprezentând cel puțin „suma lunară minimă”, astfel cum aceasta este menționată în fiecare extras lunar. Rambursările în avans față de termenul menționat în extrasul lunar sunt permise fără penalizare și cu recalcularea dobânzii la data efectuării plații. Ulterior efectuării primei tranzacții, deținătorul cardului poate utiliza Linia de Credit acordată, prin intermediul Cardului de credit EuroLine, în vederea efectuării și a altor tranzacții, astfel cum acestea sunt reglementate prin condițiile generale, respectiv retrageri de numerar de la ATM-uri aparținând rețelei Bancpost si de la sediul EFG R. Services IFN SA, achiziții cu plata integrală si achiziții cu plata în rate de la comercianții acceptanți.
A arătat că contestatoarea a achiziționat la data de 28.12.2006, prin intermediul magazinului Altex F., mai multe produse electronice în valoare de 1.719,80 lei, achiziționarea fiind posibilă ca urmare a încheierii unui contract de credit între părți, la valoarea tranzacției adăugându-se comisionul de administrare a contului, valoarea totală a tranzacției inițiale fiind de 2.262,77 lei. Cererea pentru emiterea cardului de credit și condițiile generale, semnate de contestatoare, reprezintă contractul încheiat între părți și reglementează emiterea, acordarea si utilizarea cardului. Aceste documente, cât si garanțiile accesorii la acestea, constituie titluri executorii, în baza prevederilor articolului 45 din OG. nr.28/2006 privind reglementarea unor masuri financiare fiscale, astfel cum a fost aprobată, modificată si completată de Legea nr.266/2006, în vigoare la data încheierii contractului si constituie și în continuare titluri executorii in baza art. 52 alin.1 din Legea nr.93/2009 care a abrogat vechile dispoziții.
În ceea ce privește caracterul cert, lichid si exigibil al creanței, contestatoarea a declarat că a luat la cunoștință Condițiile Generale pentru Emiterea si Utilizarea Cardului Euroline, primind un exemplar și fiind întru totul de acord cu acestea. Conform contractului semnat si agreat de contestatoare, pe lângă rata lunară stabilită la data semnării acestuia, este necesar a se achita orice sumă rezultată în urma acordării si utilizării limitei de creditare, cum ar fi comisionul lunar de administrare cont, dobânda datorată, comisionul pentru plata întârziată. Pentru cardul de credit Euroline, conform Condițiilor Generale pentru Emiterea si Utilizarea Cardului Euroline, EFG R. Services emite si transmite lunar, la adresa de corespondență declarată, un extras de cont prin care informează clientul cu privire la tranzacțiile si operațiunile efectuate, intervalul de plată, eventuale promoții etc. Pentru a facilita înțelegerea informațiilor cuprinse în extras si cu scopul desfășurării în bune condiții a relației contractuale, pe pagina verso se regăsesc explicații pentru fiecare element în parte precum și alte detalii. Astfel, la adresa de corespondență a contestatoarei a fost transmis cardul EuroLine, împreună cu scrisoarea de întâmpinare ce conținea informații despre limitele de credit acordate, data de emitere a extrasului lunar și perioada scadentă. Modalitatea de funcționare a acestui card de credit, precum si sistemul de rambursare al sumelor utilizate din limita de creditare, au fost aduse la cunoștința si prin intermediul broșurii de prezentare a cardului Euroline, respectiv prin scrisoarea de întâmpinare transmisa împreuna cu acesta, care conținea informații cu privire la valorile limitelor de credit precum si la data extrasului de cont.
A mai arătat că, în cazul în care cardul este utilizat și pentru alte tranzacții decât achitarea în rate a produselor achiziționate de la comercianții-parteneri, recomandarea de plată a EFG R. Services este de a depune lunar rata aferentă lunii respective, precum si suma minimă de plată, așa cum reiese aceasta din extrasul de cont, pentru a acoperi și o parte a sumelor utilizate de pe card, diferența neachitată urmând a se raporta și solicita spre plată în următorul extras emis, aplicându-se dobânda aferentă, precum si celelalte taxe si comisioane aplicate ca urmare a utilizării limitei de creditare. Pe de altă parte, respectarea obligațiilor de plată presupunea, printre altele: consultarea extrasului de cont; achitarea, în intervalul scadent, a ratei lunare fixe si a comisioanelor aferente sau, pentru evitarea aplicării de comisioane de plată întârziată, achitarea cel puțin a sumei minime de plata; comunicarea emitentului a eventualelor erori înscrise în extrasele de cont, în caz contrar conținutul extrasului fiind considerat acceptat.
La data încheierii contractului nu poate fi emis un grafic de rambursare deoarece suma datorată poate să crească sau sa scadă în funcție de multiplele operațiuni care pot interveni în contul clientului (tranzacții noi, respectiv achiziționare de noi bunuri sau extrageri de numerar, depuneri de numerar, comisioane si dobânzi aferente la aceste operațiuni), dar suma datorată este evidențiată si comunicată lunar clientului prin intermediul extrasului de cont. Deoarece la nivelul lunii decembrie 2012, suma totală necesar a fi rambursată de către contestatoare era in valoare de 7.780,11 lei, s-a adresat Biroului Executorului Judecătoresc în vederea declanșării procedurii executării silite. În acest sens, la data de 28.12.2012, în dosarul nr._ al Judecătoriei F., s-a obținut încuviințarea executării silite a contestatoarei cu privire la titlul executoriu constând în contractul de credit nr._/28.12.2006. Deoarece contestatoarea a continuat sa refuze achitarea debitului, cu respectarea tuturor prevederilor referitoare la materia executării silite, după trimiterea unei somații ca prim act de executare, s-a dispus înființarea popririi asupra disponibilului bănesc al contestatoarei la angajator.
În ceea ce privește pretinsul caracter al clauzelor abuzive din contractul de credit, intimata a arătat că, potrivit art.12 din Legea nr.193/2000, reprezentanții Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor vor sesiza tribunalul de la sediul profesionistului, în cazul in care constata utilizarea unor contracte de adeziune care conțin clauze abuzive, instanța urmând să se pronunțe asupra caracterului abuziv al acestor clauze. De asemenea, asociațiile pentru protecția consumatorului pot chema in judecată profesionistul care utilizează contracte de adeziune care conțin clauze abuzive, iar instanța nu poate să se pronunțe asupra caracterului abuziv al unor clauze contractuale în cadrul unei contestații la executare, procedură care tinde sa verifice legalitatea actelor de procedură efectuate in cadrul procedurii executării silite. Din punct de vedere procedural, contestatoarea avea deschisă o cale separată, urmând ca, eventual, prezenta contestație la executare sa fie suspendată pana la soluționarea irevocabila a cererii separate de constatare a caracterului abuziv al clauzelor contractuale.
Hotărârea CEJ, la care face referire contestatoare în cuprinsul acțiunii, nu este incidentă în prezenta cauza, care are ca obiect contestație la executare, prin intermediul acestei proceduri urmând a se verifica legalitatea actelor de executare.
Pe fondul cauzei, din interpretarea art.4 din Legea nr. 193/2000 rezultă că, pentru determinarea caracterului abuziv al unei clauze contractuale, trebuie avute în vedere, în mod cumulativ mai multe elemente, respectiv:
- să existe o clauză care nu a fost negociată direct cu consumatorul, condiție neîndeplinită în speță, deoarece contestatoarea a declarat ca a luat la cunoștință termenii generali din contract, neavând nicio obiecțiune la data respectivă si nemanifestându-și intenția de a negocia vreo clauză contractuală.
- respectiva clauză, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, să creeze in detrimentul consumatorului si contrar bunei-credințe un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile consumatorului.
Deci teoria că nu s-ar fi negociat toate clauzele contractuale nu este suficientă pentru a considera clauzele respective abuzive, fiind necesar ca acea clauză prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, să fie contrară bunei credințe si să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile consumatorului.
Ori, clauzele contractuale nu cuprind în conținutul lor dispoziții de natura a crea un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile părților, atât scopul pentru care au fost instituite, cât și cuantumul acestora fiind absolut rezonabile, stabilind aspecte care decurg din însăși modalitatea de derulare a tipului de contract de credit pentru care a optat contestatoarea. Clauza contractuala nu poate fi nici imorală, deoarece nu a profitat nici de neștiința, nici de starea de constrângere a clientului si nici nu a obținut un avantaj disproporționat față de prestația pe care a efectuat-o. Contestatoarea nu a fost obligată să se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut cunoștință, aceasta a semnat condițiile, declarând ca a luat la cunoștința de Condițiile Generale pentru Emiterea si Utilizarea Cardului Euroline, primind un exemplar si fiind întru totul de acord cu acestea.
În ceea ce privește comisionul de plată întârziată, intimata a arăta că acesta nu este de natură sa creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile părților, cuantumul comisionului fiind unul fix și nu procentual, absolut rezonabil, datorându-se exclusiv în situația în care plata nu este efectuata la scadență, așadar în situația culpei contestatorului.
În ceea ce privește susținerile contestatoarei referitoare la modificarea costurilor contractuale, a arătat că trebuie făcută o distincție clară între posibilitățile anterioare si ulterioare apariției OUG nr.50/2010. Astfel, anterior apariției OUG nr.50/2010, societatea avea posibilitatea de a modifica valoarea comisioanelor si a compensațiilor datorate, exclusiv dobânda, acestea fiind în accepțiunea legală, taxe pentru servicii financiare. Mai mult, conform clauzelor contractuale, modificarea acestor valori intră in vigoare în termen de 30 de zile de la data la care consumatorul primește împreuna cu extrasul lunar o notificare de încunoștințare în acest sens, în acest interval clientul având posibilitatea de a-și exprima refuzul acceptării noilor condiții. La semnarea contractului clientul acceptă posibilitatea de a se modifica clauzele în anumite situații, nu se trece peste voința clientului și nici peste condițiile agreate de comun acord la semnarea contractului. Mai mult decât atât, ambele părți au posibilitatea de a acționa unilateral pentru apărarea propriilor interese, dar și dreptul de a se controla reciproc, deoarece societatea poate modifica prevederile contractuale, în anumite condiții, iar consumatorul poate înceta raporturile contractuale, ca urmare a neacceptării modificărilor solicitate de comerciant. Aceste modificări au fost operate doar in cursul anului 2008, datorita schimbărilor semnificative înregistrate pe piața financiară internațională cu influențe importante asupra costurilor la produsele de creditare, clienții fiind informați asupra acestor modificări prin intermediul extrasului lunar. După apariția OUG nr.50/2010, societatea nu a mai adus nicio modificare condițiilor contractuale.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, având în vedere faptul că nu s-a dovedit care este caracterul urgent al măsurii vremelnice solicitate, precum și faptul ca nu s-a dovedit paguba iminentă pe care ar suferi-o contestatoarea în cazul continuării executării, nefiind astfel îndeplinite condițiile art. 403 Cod procedură civilă.
Prin încheierea din 11.04.2013, a fost admisă cererea contestatoarei și s-a dispus suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În baza titlului executoriu constând în contractul de credit nr._/28.12.2006 (cerere pentru emiterea unui card de credit), încheiat cu contestatoarea, intimata . IFN SA a formulat la data de 17.12.2012 cerere de executare silită a contestatoarei, cerere adresată Biroului Executorului Judecătoresc Filofie L. și în urma căreia s-a format dosarul de executare silită nr. 990/2012. Din cuprinsul cererii rezultă că s-a solicitat recuperarea debitului restant de 7780,11 lei, cu care contestatoarea figura în evidențele intimatei la data de 15.11.2012, dată la care s-a procedat la declararea exigibilității anticipate a creditului
Prin încheierea pronunțată de Judecătoria F. la data de 28.12.2012, în dosarul civil nr._, a fost admisă cererea executorului judecătoresc și a fost încuviințată executarea silită a debitoarei în baza titlului executoriu menționat. La data de 07.02.2013, în dosarul de executare nr.990/2012, executorul judecătoresc a emis somație către debitoare, prin care i se pune în vedere ca, în termen de o zi de la primirea somației, să achite suma de 8984,18 lei, compusă din 7780,11 lei reprezentând credit principal datorat, dobânzi restante, creanțe atașate, la care se adaugă dobânzi în continuare până la achitarea integrală a debitului, și 1204,07 lei cheltuieli de executare, stabilite conform procesului verbal încheiat la aceeași dată (f.83-97).
La data de 11.02.2013, în baza art.454 alin.2 Cod procedură civilă, executorul judecătoresc a procedat la înființarea popririi asupra veniturilor salariale ale contestatoarei, pentru cota de 1/3 din venitul net lunar datorat de terțul poprit ., în calitate de angajator. De asemenea, au fost emise adrese de înființare a popririi și asupra conturilor bancare deschise la instituții bancare (f. 78-81).
Din probele administrate în cauză, reprezentând înscrisurile depuse de intimată și răspunsuri ale acesteia la interogatoriul formulat de contestatoare, rezultă că la data de 28.12.2006 contestatoarea a achiziționat două telefoane mobile de la magazinul „Altex” din F., prețul acestor bunuri urmând să fie plătit în rate, prin intermediul unui card de credit acordat de intimată în baza contractului de credit nr._. Creditarea acordată de intimată avea ca obiect efectuarea de plăți pentru bunuri și servicii achiziționate de la anumiți comercianți, precum și retrageri de numerar în limita unei sume maxime, condițiile de creditare și de plată fiind reglementate prin condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului, parte integrantă a contractului. Tranzacția efectuată la data de 28.12.2006 (prima tranzacție conform termenilor din condițiile generale) a fost în valoare de 1719,80 lei, la care s-a adăugat comisionul instituției de credit (comision de administrare a contiului), astfel că suma totală inițială ce trebuia plătită în rate pe durata a 24 de luni a fost de 2262,77 lei. Rezultă că această sumă, precum și eventuale alte sume datorate ca urmare a efectuării altor tranzacții sau retrageri de numerar ulterioare, trebuia plătită în baza unui extras lunar pe care instituția creditoare îl comunica debitoarei, în care era indicată suma lunară minimă ce trebuia plătită, rata lunară, dobânzi, comisioane. Informațiile privind limitele de credit acordate, data de emitere a extrasului lunar, perioada scadentă, modalitatea de funcționare a cardului de credit, modul de rambursare a sumelor utilizate din limita de creditare au fost transmise contestatoarei ulterior, la adresa de corespondență la care a fost comunicat și cardul EuroLine emis de intimată.
Din răspunsurile intimatei la interogatoriu (149-150) rezultă că prin intermediul extrasului de cont (extras lunar – f.57-62) s-au comunicat lunar contestatoarei date privind tranzacțiile efectuate, cuantumul dobânzilor și comisioanelor percepute, o sumă minimă ce trebuia plătită lunar (minim de plată care, dacă nu era respectat, atrăgea perceperea de penalități pentru plata cu întârziere) și scadența acesteia, date privind soldul inițial și cel final. Din istoricul cardului având-o ca titulară pe contestatoare, depus de intimată (f.119) rezultă că rata lunară fixă stabilită inițial a fost de 94,28 lei și că aceasta trebuia plătită într-un intervalul de scadență. Totodată, rezultă că în perioada 19.02.2007 – 08.12.2010 contestatoarea a efectuat plăți care au fost în cuantum mai mare sau mai mic decât minimul de plată, că la suma reprezentând valoarea tranzacției inițiale (2262,77 lei) s-a adăugat suma de 197 lei reprezentând retragere numerar, că totalul dobânzii datorate este de 2267,41 lei, iar al comisioanelor și penalităților este de 7245,93 lei, că în total s-a achitat suma de 4193 lei și că suma restantă (indicată și în cererea de executare silită) este de 7780,11 lei.
Modul în care a fost determinat cuantumul creanței pentru recuperarea căreia s-a formulat cererea de executare silită nu rezultă din nici un act din dosarul de executare silită, doar prin răspunsul transmis la dosar de intimată urmare a cererii formulate de contestatoare (f.160) indicându-se că aceasta este compusă din suma de 2027,08 lei reprezentând rate neachitate, suma de 166,41 lei reprezentând retragere numerar, suma de 5525,75 lei reprezentând comisioane și dobânzi neachitate (33,50%).
Având în vedere motivele invocate de contestatoare, instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiilor art.379 Cod procedură civilă, care prevede că nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă (alin.1). Creanța este certă atunci când existență rezultă din însuși actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta, este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, emanând de la debitor, recunoscute de acesta sau opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă pentru această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală (alin.3 și 4) și este exigibilă atunci când termenul de plată s-a împlinit, iar debitorul nu a efectuat plata.
Instanța reține că nici din titlul executoriu depus la executorul judecătoresc și nici din înscrisurile depuse în cursul judecății nu rezultă modul în care s-a ajuns la determinarea creanței, în special a dobânzii și comisioanelor, dar și a creditului principal în condițiile în care, deși contestatoarea a achitat suma totală de 4193 lei, acesta a rămas aproape același (2027,08 lei față de 2262,77 lei). În actele de executare silită întocmite de executorul judecătoresc (somația și popririle înființate) s-a preluat cuantumul creanței așa cum a fost indicat în cererea de executare silită, fără să se efectueze nici o verificare a acesteia pe baza titlului executoriu sau eventual a altor înscrisuri (nedepuse de intimata creditoare). Istoricul cardului depus în cursul judecății nu permite verificarea cuantumului creanței, iar cuantumul dobânzii indicată de intimată este diferit de cel care se regăsește în partea finală a condițiilor generale.
Prin urmare, creanța pentru recuperarea căreia s-a formulat cererea de executare nu este nici certă și nici lichidă, neîndeplinind condițiile cerute de lege pentru a se trece la executarea silită, astfel că este întemeiată cererea privind anularea actelor de executare, care va fi admisă, cu consecința anulării tuturor acestor acte întocmite de executorul judecătoresc.
Referitor la cererea formulată de contestatoare, prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a clauzelor prevăzute la art. 10.1 și 10.2 ,,Plăți,, art. 11.3 ,,Dobândă și sancțiuni,, și art. 20.1 ,,Garanții” din Condițiile Generale pentru emiterea și utilizarea cardului Euroline, instanța reține că aceasta este o contestație îndreptată împotriva titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr._/28.12.2006.
Potrivit art. 399 alin. 3 Cod procedură civilă „în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac”.
Contestatoarea avea la îndemână un alt mijloc procesual decât contestația la executare, respectiv calea acțiunii de drept comun prin care să solicite verificarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale indicate și declararea nulității acestora, ceea ce duce la concluzia că nulitatea acestor clauze nu poate fi constată pe calea contestației la executare, astfel că cererea va fi respinsă ca inadmisibilă.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, instanța urmează a dispune obligarea intimatei la plata sumei de 404,30 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELELEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea C. E. C., domiciliată în satul Mărgineni, nr.1, ., cu domiciliul ales în F., ..4, jud. B., la sediul Cabinetului de avocat B. C. M., în contradictoriu cu intimata . IFN SA, cu sediul în București,_, ..6A, parter, sector 2, și în consecință:
Dispune anularea somației emisă la data de 11.02.2013, a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare întocmit de executorul judecătoresc la data de 07.02.2013, a adresei de înființare a popririi asupra veniturilor contestatoarei emisă la data de 11.02.2013 și transmisă terțului poprit ., precum și a tuturor actelor de executare silită întocmite în dosarul de executare silită nr.990/2012 al Biroului executorului judecătoresc Filofie L. în baza titlului executoriu constând în contractul de credit nr._/28.12.2006.
Respinge contestația la executare formulată de contestatoare împotriva titlului executoriu constând în contractul de credit nr._/28.12.2006 încheiat cu intimata . IFN SA, respectiv cererea privind constatarea nulității absolute a clauzelor prevăzute la art.10.1, 10.2, 11.3, 20.1 din condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului EoroLine, anexă la contractul de credit menționat.
Obligă intimata să plătească contestatoarei suma de 404,30 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 august 2013.
JUDECĂTOR GREFIER
D. L. Peșteși S.
Red. D.L.
29.10.2013
Tehnored. P.S.
30.10. 2013 – 4 ex.
| ← Succesiune. Sentința nr. 2591/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ | Pretenţii. Sentința nr. 622/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ → |
|---|
