Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2850/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2850/2013 pronunțată de Judecătoria FĂGĂRAŞ la data de 23-07-2013 în dosarul nr. 3496/226/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA F.
JUDEȚUL B.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2850/2013
Ședința publică din 23 iulie 2013
JUDECĂTOR: B. G.
GREFIER: R. M.
Pe rol se află amânarea pronunțării cauzei civile privind pe reclamanta ., cu sediul în satul Felmer, nr.47, jud. B., CUI_ și nr. RC Jo_, prin reprezentanții săi legali, în contradictoriu cu pârâții L. A. - C., domiciliat în mun. București, ..180-200, sector 2 și I. E. I., domiciliat în or. Otopeni, ., jud. B., ambii cu domiciliul ales la SCA J., M. și Asociații, cu sediul în mun. B., ..2, etaj 1, jud. B., precum și în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în satul Felmer, nr.39, jud. B., având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare - legal îndeplinită.
Se constată că s-au depus prin serviciul registratură concluzii scrise din partea reclamantei și pârâților.
Cauza s-a dezbătut în fond la termenul din data de 22 iulie 2013, dezbaterile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța a amânat pronunțarea la data de 23 iulie 2013, din lipsă de timp pentru deliberare.
INSTANȚA
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_, reclamanta ., prin reprezentanții săi legali, în contradictoriu cu pârâții L. A. – C. și I. E. I., precum și în contradictoriu cu pârâta . a solicitat instanței:
- să se dispună evacuarea de urgență și fără citarea părților a pârâților în concret a stânii și anexelor ei precum și animalelor (ori, proci, cai și bovine) aparținând acestora și pe care le-au amplasat pe suprafața de teren de 250 ha în locurile numite „Tăietura” blocuri fizice 1409, 1420, 1443, 1502, în locul numit „Bederan” blocurile fizice 1484, 1482, în locul numit „Copal” blocurile fizice 1507, 1487, 1508, 1515, 1505 și 1514 în baza contractului de colaborare în vederea tîrlirii nr.2 din 27.02.2013 cu data certă la 27.02.2013 autentificat de BNP P. C. sub nr.3;
- să se dispună executarea de îndată fără somație și trecerea vreunui termen a hotărârii ce se va pronunța;
- să se fixeze termenul în care să introducă acțiunea de fond;
- cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că asupra suprafeței de 421,64 ha teren pășune în care este cuprinsă suprafața de 250 ha ce face obiectul contractului nr.3 din 27.02.2013 intervenit între reclamantă și . a existat un litigiu civil privitor la valabilitatea contractelor de arendare teren.
Mai arată că întreaga suprafață de teren a făcut inițial obiectul contractelor de arendare încheiate de cetățeni cu ., apoi au fost reziliate aceste contracte de comun acord între părțile contractante în martie 2009.
După ce s-au reziliat aceste contracte, cetății proprietari de terenuri au încheiat contractele de arendare cu reclamanta pentru aceeași suprafață de teren de 421,64 ha.
La un interval scurt de timp . a încasat o sumă mare de bani, drept subvenție pentru anul anterior rezilierii, fapt ce i-a determinat să regrete rezilierea și a încercat din nou să obțină contracte de arendare pentru aceste terenuri, prin acte sub semnătură privată intitulate acorduri adiționale.
Această poziție a pârâtei a determinat un litigiu - dosar civil nr._, care s-a judecat în fond la Tribunalul B., în apel la Curtea de Apel B. și în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție pe data de 4.06.2013, soluția finală fiind anularea acordurilor adiționale și rezilierea contractelor încheiate de această societate și reziliate din registrul special de arendări.
Ca urmare, societatea I. nu mai are nici un drept să dețină terenuri în Felmer, contractul încheiat cu ceilalți doi pârâți rămânând fără obiect.
Urgența luării măsurii constă în faptul că, pârâții folosesc abuziv pășunatul pe aceste suprafețe de teren încă de la încheierea contratului când exista hotărâre judecătorească favorabilă reclamantei, dar cel mai sigur de la data de 4.06.2013, când s-a pronunțat hotărârea ICCJ nr.2194/04.06.2013.
Reclamanta mai arată că folosind pășunatul îi ocupă această suprafață de teren lipsind-o de nutreț pentru animalele ce le deține, astfel că fiecare zi de întârziere duce la crearea unui prejudiciu real și patrimonial reclamantei.
În baza contractului la care s-a făcut referire mai sus, pârâții I. și L. au adus pe teren circa 2000 de oi care pasc zilnic, cai, bovine, porci și au instalat o stână și anexele necesare ei pe teren, evacuarea acestora fiind practic imposibilă fără intervenția instanței de judecată.
Pe de altă parte urgența este determinată și de faptul că toate terenurile ce fac obiectul contractelor de arendare ale reclamantei sunt înscrise și la APIA B., fapt ce obligă a obține subvenția să întrețină corespunzător aceste terenuri, să execute lucrări de amenajare și curățare a lor, astfel este în pericol să piardă subvenția acordată de către stat și implicit să nu poată achita cetățenilor sumele de bani pentru care aceștia au încheiat contractele de arendare.
Reclamanta a încercat și pe cale amiabilă prin notificarea cu termen la 15 iunie 2013 să îi determine să elibereze terenul însă aceștia sunt pasivi.
Pe de altă parte reclamanta deține 550 ori ale societății și alte 343 de ovine ale salariaților societății care, determinate de contractul încheiat și pășunatul animalelor pârâților, este nevoită să se restrângă pe o suprafață de circa 50-60 ha.
Reclamanta a arătat 50-60 ha referindu-se la suprafețele aflate în același locuri denumite în care se află blocurile fizice indicate în petit. Restul terenului până la suprafața de 421 ha se află în altă parte de . de asemenea societatea I. a adus un cârd de oi cu circa 1000 oi, cu un cioban Teposu Ninel, dar despre care nu știe dacă deține contract cu societatea și în aceste condiții deocamdată îi este imposibil să depună cerere de ordonanță, ci doar acțiune de fond (deoarece nu poate dovedi aparența de drept).
Ca urmare din suprafața de 421 ha reclamanta cu animalele sale este obligată să pășuneze doar circa 50-60 ha și să fie lipsită zilnic de posibilitatea de a pășuna și face nutreț pentru iarnă pentru oile societății, drept pentru care a promovat prezenta cerere.
În drept s-au invocat disp.art.632, 255, 996 și 998 Cod procedură civilă.
În termen legal pârâta . a formulat întâmpinare arătând că prin cererea de ordonanța președințială reclamanta solicită sa fie evacuată și ceilalți doi pârâți - de pe un teren în suprafața de 250 ha teren și care face parte dintr-o suprafața totala de 421,64 ha pășune inclusiv stâna, anexele, animalele etc. fără somație sau trecerea vreunui termen.
Solicită să se aibă în vedere mai întâi, că nu se poate pune în executare o asemenea hotărâre în care se dispune astfel după cum este formulat primul petit, atâta timp cât nu se cunoaște clar unde este suprafața de 250 ha teren din suprafața totale de 421 ha teren. Aceasta în condițiile în care reclamanta poate dovedi că poate dispune de suprafața de 250 ha teren. Cu siguranță că instanța trebuie să verifice legalitatea tranzacțiilor, apoi unde este suprafața solicitată. Acest lucru nu se poate realiza decât în baza unei expertize cadastrale.
Pe de alta parte, într-o ordonanță nu se pot lua masuri definitive, ci doar vremelnice până la soluționarea cauzei de drept comun; ori în prezenta cerere se solicită evacuarea sa și care nu răspunde la acest deziderat de vremelnicie.
Nu există un litigiu care sa vizeze fondul dreptului, care să se judece după principiile dreptului comun. Ori, o cererea de ordonanța președințială, în lipsa unei cereri de drept comun, este de neconceput.
Nu există urgență pentru a se putea promova si admite o cerere de ordonanță președințială. Altfel litigiul se poartă de câțiva ani de zile, perioadă în care pârâții și-au organizat activitatea de oierit, de pășunat pentru câteva mi de oi si alte animale. Ori, reclamanta vorbește despre faptul că folosește o suprafața de 50 ha pe care o pășunează animalele sale. Cu siguranță că nu este nici o grabă în a verifica și stabili o . aspecte care privesc buna desfășurare a activităților pe o perioada următoare. A lua masurile pe care reclamanta le solicita ar însemna să fie condamnate la moarte mare parte din animalele pârâtei acum în plină vară. Ar însemna pentru toți pârâții o pagubă incomensurabila și aceasta doar din dorința reclamantei care dorește o anume răzbunare. Nu există nici un motiv pentru a nu se apela la un litigiu judecat deodată cu fondul procesului.
In concluzie solicitam respingerea cererii de ordonanța președințială, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
În drept și-a întemeiat cererea pe disp. art.205 Cod pr. civ, art.451 Cod.pr.civ.
Tot în termen legal a depus întâmpinare pârâții L. A. – C. și I. E. – I., la acțiunea formulată de P. S.R.L. prin care se solicită ca pe calea ordonanței președințiale instanța să dispună evacuarea de urgență și a stânei, anexelor precum și a animalelor (oi, porci, cai și bovine) amplasate pe suprafața de teren de 250 ha în locurile numite „Tăietura", blocurile fizice 1409, 1420, 1443, 1502 „Bederan" blocurile fizice 1484, 1482, „Copal" blocurile fizice 1507, 1487, 1494, 1508, 1515, 1505 și 1514 în baza contractului de colaborare în vederea târlirii având încheierea de dată certă nr. 3/27.02.2013;
- să se dispună executarea de îndată fără somație și fără trecerea vreunui termen;
- să se fixeze termenul în care să introducem acțiunea pe fond;
- pârâții să fie obligați la plata cheltuielilor de judecată, întâmpinare prin care pârâții solicită respingerea cererii de ordonanță președințială ca inadmisibilă și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.
În motivarea cererii pârâții arată că, în perioada 2012-2013 au dobândit dreptul de folosință asupra mai multor blocuri fizice situate în zonele numite de localnici, drept „Tăietura", „Copal", „Bederan", dar și alte zone limitrofe, în baza acestor acte juridice încheiate cu proprietarii de drept beneficiind de dreptul de a desfășura activități de oierit. Totodată, au încheiat cu pârâta I. O. S.R.L. contractul de colaborare în vederea târlirii cu încheierea de dată certă nr. 3/27.02.2013.
În temeiul acestor antecontracte autentice, proprietarii au contractat încheierea actului final de vânzare cumpărare la obținerea titlului de proprietate, predându-le încă de la ziua semnării promisiunilor, dreptul de folosință asupra suprafețelor de teren promise. Aceste suprafețe de pajiște se află în mai multe zone: „Tăietura", „Bederan" „Copal" sau „După Deal". Pentru a edifica instanța depune o schiță obținută de la Primăria Comunei Șoarș cu suprafețele asupra cărora avem folosința, numai în zona „Tăietura" menționând din nou că deținem „enclave" de pășune în toate zonele mai sus arătate.
Este important de reținut că în toate actele autentice privind terenurile asupra cărora au dobândit în mod legitim folosința se face vorbire de faptul că acestea se predau libere de obligații sau contracte de arendă, astfel încât pe toate aceste terenuri au dreptul legitim să desfășoare activitățile de oierit, inclusiv pe terenurile aflate libere la dispoziția Comisiei de aplicare a fondului funciar pe care au amplasat amenajările specifice oieritului (stâne, țarcuri etc). Terenurile aflate libere la dispoziția Comisiei de aplicare a fondului funciar pe care au amplasat amenajările specifice oieritului se regăsesc în schița zonei „Tăietura" anexată prezentei întâmpinări.
Promisiunile de vânzare cumpărare sunt acte juridice valabile, necontestate și neanulate de către instanța de judecată.
Apoi, în data de 27.02.2013 au încheiat cu I. O. SRL contractul de colaborare în vederea târlirii având încheierea de dată certă nr. 3/27.02.2013 prin care li se dădea dreptul de târlire asupra suprafețelor de teren din zonele „Tăietura", „Bederan" „Copal". Cu privire la suprafețele din petitul cererii ei nu au avut niciodată vreo calitate procesuală în vreun dosar, iar efectele hotărârilor pronunțate în dosarul_ nu au avut nici o implicație sau nu au născut vreo obligație directă sau indirectă asupra subsemnaților.
Din contră la data negocierilor cu partea contractantă I. O. SRL, acesta a justificat că figurează înregistrat la Primărie, iar ulterior notificării noastre de către P. din 10.06.2013 au fost asigurați că nu trebuie să părăsească suprafețele.
Deși au încheiate promisiuni autentice de vânzare-cumpărare în zonele menționate care le dau exclusiv dreptul de folosință, contractul de colaborare în vederea târlirii având încheierea de dată certă nr. 3/27.02.2013 este un act juridic care produce efecte depline între părțile contractante acesta nefiind desființat în vreunul din modurile permise de lege, de părți sau de instanță. De altfel, pe calea ordonanței președințiale nu poate invoca și dovedi pe deplin răspunderea contractuală sau cea decurgând din obligația de garantare a evicțiunii a contractantului I. O. SRL.
Mai arată că, în prezent nu dispun de numărul de 2000 de capete de ovine, așa cum susține reclamanta, pârâții având în realitate un număr de 500 de oi în locul numit „Tăietura" și un număr de 800 oi în alte locuri, străine de blocurile fizice indicate de reclamantă în petite și nici nu au amplasate amenajări pe blocurile fizice indicate de reclamantă în petit, acestea fiind realizate, după cum au arătat pe terenuri libere aflate la dispoziția Primăriei Șoarș, astfel cum au evidențiat în schița anexată.
II. Cu privire la inadmisibilitatea cererii pe care o invocă înțeleg să invoce excepția inadmisibilității cererii de emitere a ordonanței președințiale având în vedere că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de lege: urgența, aparența dreptului și neprejudicierea fondului. Solicită admiterea excepției invocate având în vedere argumentele ce vor urma.
1. Imposibilitatea stabilirii aparenței de drept relativ strict la titlurile juridice exhibate de pârâți.
Cu privire la existența aparenței de drept, solicită instanței să cerceteze drepturile exhibate de pârâți, în primul rând în baza promisiunilor de vânzare cumpărare prin care au dobândit folosința, achitând integral prețul aferent unor blocuri fizice de pajiște, terenuri aflate în toate cele trei locuri numite de localnici "Tăietura", „Copal", „Bederan", și în al doilea rând în baza contractului de târlire cu dată certă, toate fiind convenții care nu au fost desființate, anulate de către instanță, acestea producând efecte depline între părți.
Nu există nicio rezervă când afirmă că pârâții au dobândit dreptul de folosință asupra numeroaselor blocuri fizice din zonele amintite, asupra cărora însăși reclamanta nu are niciun drept de a folosi aceste zone.
De fapt, momentan nu se poate stabili exact identitatea și configurarea blocurilor fizice, întrucât titlul reclamantei provenind din contractele de arendă nu sunt definitive, în sensul legilor fondului funciar.
Pârâții precizează că reclamanta deține anumite blocuri fizice pe care arendatorii au emise numai adeverințe de proprietate, lipsind la marea majoritate a arendatorilor faza de punere în posesie și total emiterea vreunui titlu de proprietate.
Mai arată, cu această ocazie că în măsura în care, teoretic, aceste blocuri fizice ar fi intabulate sau identificate în mod cert prin punerea în posesie, reclamanta ar trebui să probeze că pârâții au staționat aceste turme pe blocurile fizice în discuție, ei neputând să facă proba unui fapt negativ.
Instanța trebuie să rețină în analiza aparenței dreptului că înscrisurile menționate în cerere contract nu pot face dovada existenței dreptului de proprietate al reclamantei și nici unui drept de folosință absolut prin el însuși, definitivat prin emiterea procesului verbal de punere în posesie pentru fiecare ., întrucât etapa de reconstituire a dreptului de proprietate întemeiat pe legile fondului funciar nu este definitivat.
Ceea ce are relevanță este, faptul că procesul verbal de punere în posesie are efecte în ce privește identificarea terenului atribuit arendatorului, de care se bucură arendașul, în speță reclamanta P..
Potrivit art. 2 alin 1 din Legea 1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă nu au fost atribuite altor persoane. Alineatul 2 al aceluiași articol stabilește că drepturile dobândite cu respectarea prevederilor legii fondului funciar, pentru care s-au eliberat adeverințe de proprietate, procese verbale de punere în posesie sau titluri de proprietate rămân valabile. Dispoziții similare sunt înscrise și în art. II din legea 169/1997, art. 1 Titlul IV și art. 1 Titlul V din Legea nr. 247/2005, precum și în art. 11 alin 2/1 din legea 18/1991, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, toate aceste dispunând că reconstituirea dreptului de proprietate nu se face pe vechile amplasamente, dacă s-a constituit sau reconstituit proprietatea altor persoane, cu aplicarea prevederilor legale.
Procesul verbal de punere în posesie constituie un act premergător emiterii titlului de proprietate, iar titlul este singurul act care poate face dovada dreptului de proprietate asupra terenului ce s-a reconstitui în condițiile art. 11 și urm. din Legea nr.18/1991, fiind actul final al procedurii de reconstituire, conform art. 64 din Legea fondului funciar și art. 36 din HG nr. 890/2005, care reia dispozițiile similare din HG nr.131/1991, în vigoare la data eliberării actului.
Deșii emiterea procesului verbal de punere în posesie dă dreptul titularului său de a solicita eliberarea titlului de proprietate de către comisia județeană, el nu poate face dovada dreptului de proprietate, în acest sens fiind pronunțată Decizia nr. 1/30.06.1997 de către fosta Curte Supremă de Justiție în soluționarea recursului în interesul legii.
Astfel, în condițiile în care nu sunt realizate nici măcar punerile efective în posesie, nu se poate vedea cum se poate stabili aparența în drept cu privire la blocuri fizice care se intercalează sau care sunt vecine și asupra cărora pârâții au și ei drepturi de folosință (provenind și din promisiunile bilaterale autentice și din contractul de colaborare menționat).
În concluzie, arătă că în nici un caz pe calea ordonanței nu se poate desluși aparența în drept întrucât nu se poate stabili cine și ce anume folosește și în ce limite fizice de proprietate, întrucât procesul de reconstituire a dreptului de proprietate nu este finalizat. între părțile contractului de arendă nu sunt probleme, însă între acestea și alți terți (pârâții) lucrurile nu pot fi tranșate decât după finalizarea procedurii funciare (emiterea titlului) și în orice caz analizând fondul litigiului.
2. Condiția urgenței nu este îndeplinită în prezenta cauză
Deși nereglementată sau definită de legiuitor în mod expres, se justifică în una din următoarele situații:
- păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere;
- prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara;
- înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul executării.
Astfel cum s-a spus în doctrină, urgența există ori de câte ori instanța ar aprecia că păstrarea unui drept sau prevenirea unei pagube iminente nu s-ar putea realiza pe calea unei acțiuni de drept comun.
Arătă că această idee de condiționare a promovării acțiunii, se regăsește stipulată în art. 966 alin. 5.
P. urmare, raportat la petitele și motivarea cererii, se poate observa facil, că în cauză nu se identifică niciun petit, respectiv nu se dovedește nicio urgență sau împrejurare păgubitoare ori pierdere cauzată de întârziere.
Având în vedere statuările doctrinei, raportat la prezentul litigiu, potrivit motivelor de fapt și de drept, se observă că, reclamanta vorbește de un pretins drept care a fost deja încălcat și care trebuie restabilit pe calea unei acțiuni de drept comun. În cauză se aduce în discuție lapidar ideea de prejudiciu iminent. Solicită ca instanța să observe că, raportat la condiția urgenței, motivarea acțiunii în acest sens este inexistentă. Reclamanta afirmă generic, contrar textului legal, că urgența provine sau poate proveni din starea de fapt prezentată: „folosind pășunatul, ne ocupă (pârâții - n.n.) suprafața de teren lipsindu-ne de nutreț pentru animalele ce le deținem, astfel că fiecare zi de întârziere duce la crearea unui prejudiciu real." Urgența se motivează generic prin împrejurarea că există pericolul să se piardă subvenția de la APIA B.. Mai arătă că urgența trebuie in concreto pe baza unor criterii obiective, astfel încât, trebuie să se cerceteze dacă ordonanța președințială este de natură să prejudicieze fondul pricinii. Cu privire la urgență, arată, în acord cu doctrina deja citată, că dacă dreptul a fost lezat într-o asemenea măsură încât el nu mai poate fi păstrat sau restabilit urgent, dispare interesul și rațiunea ordonanței, rămânând ca dreptul să fie restabilit pe calea acțiunii de drept comun. Mai arată ca instanța să sesizeze și un alt aspect deosebit de important. Deși reclamanta cunoștea că activitatea de pășunat, oierit a turmelor datează de mai multe luni, aceasta a promovat acțiunea doar la data de 18.06.2013 în condițiile în care ei nu au fost părți în procesul ce a făcut obiectul dosarului civil numărul_ . Justificarea urgenței și a luării măsurii evacuării pârâților pe calea ordonanței erau oportune dacă tulburările de posesie erau recente și nu datau de aproape 6 luni, ca în speța de față.
3. P. admiterea petitului s-ar tranșa fondul litigiului
În acest sens arătă că, în prezentul litigiu, obligarea pârâților de a evacua pășunile și de a ridica amenajările specifice activității de oierit, nu poate fi dispusă pe calea ordonanței președințiale întrucât nu se mai justifică condiția urgenței, pe de o parte, iar pe de altă parte, s-ar intra în conflict și cu condiția vremelniciei (neabordarea fondului litigiului în concepția noii formulări legale).
Odată dispusă evacuarea pe calea ordonanței președințiale, se pierde orice garanție de apărare a interesului legitim de a exploata și folosi pajiștile asupra cărora au dobândit drepturi, altele decât cele exhibate de reclamantă.
Pârâții arată că nu au stabilimente/amenajări specifice activității de oierit pe blocurile fizice indicate de reclamantă.
Altfel spus, pe calea ordonanței președințiale nu se pot lua măsuri definitive care să rezolve fondul pricinii; ori evacuarea lor și ridicarea amenajărilor arătate nu poate fi dispusă întrucât s-ar contraveni regulii impuse de legiuitor, măsurile trebuind a fi limitate în timp, iar efectele ordonanței trebuind a fi provizorii și nu definitive.
Întorcându-se la condiția impusă de art. 996 alin 5 C.pr.civ, arată din nou că, măsura evacuării pârâților nu este limitată în timp, neavând caracter vremelnic, provizoriu, ci este o măsură cu caracter definitiv.
Cu privire la temeiul de drept ales, arată că, observând motivarea reclamantei și mijloacele de dovadă produse, finalitatea acțiunii vizează mai degrabă specificul acțiunilor posesorii și nu al unei ordonanțe președințiale. Se poate observa că prezenta acțiune tinde la stabilirea unei măsuri definitive (evacuarea și ridicarea unor amenajări) precum și la obstacularea efectelor unor contracte sinalagmatice care nu au făcut niciodată, pe fond, obiectul analizei instanțelor de judecată. Se referă aici la promisiunile de vânzare cumpărare încheiate, pe de o parte, iar pe de altă parte la contractul de colaborare în vederea târlirii, cu dată certă.
Deși nu reiese cu claritate din motivarea cererii, presupune că reclamanta invocă cazul prevenirii unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara dacă nu s-ar admite ordonanța președințială.
Conform doctrinei, prejudiciul vizat nu trebuie să fie unul eventual. Prejudiciul iminent nu este argumentat și nici dovedit în cauză.
Raportat la temeiul de drept invocat, art. 632 Cod de procedură civilă, arată că reclamanta nu beneficiază de un titlu executoriu în contra pârâților.
Condiția neprejudecării fondului decurge din cea anterioară dar și din prevederea legală că ordonanța poate fi dată și atunci când există judecată asupra fondului. Astfel, în procedura ordonanței președințiale, instanța are obligația de a verifica aparența dreptului și nu fondul însuși al dreptului subiectiv, această competență revenind instanței de drept comun.
Din studiul textului legal, art. 996 conchide că, textul legal se interpretează și ținând cont de alineatul (5) care dispune că, nu pot fi dispuse pe cale de ordonanță președințială măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
În lumina acestor considerente solicită respingerea cererii de ordonanță președințială.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei la cererea pârâților și proba testimonială cu martorii Velișco V., V. I. la cererea reclamantei și A. D. și Babeț G. la cererea pârâților L. A. – C. și I. E. - I..
Instanța examinând actele și lucrărilor dosarului reține în fapt următoarele:
P. decizia civilă nr.51/. de Apel B., devenită irevocabilă prin decizia civilă nr.2194/4.06.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dos. C.nr._ (fil.14-23, 13) a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâții ., Consiliul Local al Comunei Șoarș, ., P. P., P. I., T. A., B. G., I. N., P. S., B. G., S. E., B. S., C. G., G. G., D. M., P. C., G. E., B. A., I. E., Buzete V., C. I., V. D., D. M., C. F., P. G., P. M.,, Cîlțea M., V. I., T. D., G. V., C. M., P. E., P. V., B. B., B. G., B. E., M. V., B. C., Vinca M., M. I., C. B., P. M., F. O., C. D. M., B. G., B. A., B. L., M. M., Babeț G., F. E., P. M., M. V., Buzete G., C. S., B. E., Buzete N., I. C. A., S. F., A. O., B. S., Buzete I., B. V., Comici E., B. B., B. A., B. V. și Konnert M., P. E., piticaș F.,B. R., Buzete A., P. V., B. V., T. E., R. Anicuța, B. E., E. C., constatându-se valabilitatea contractelor de arendare încheiate de pârâți la data de 5.03.2009 cu reclamanta ., înregistrate în Registrul special de arendare la 9.03.2009, fiind obligată pârâta . și Consiliul Local Șoarș să radieze din Registrul special de arendare a terenurilor a înregistrării făcute la data de 30.10.2009 a contractelor de arendare încheiate de pârâta . cu pârâții persoane fizice, ca urmare a constatări nulității absolute a acordurilor adiționale la contractele de arendare încheiate cu pârâta . la data de 29 mai 2007.
De asemenea, potrivit adeverinței nr.2192 din 9.07.2013 emisă de Primăria Comunei Șoarș ( fil.95), adeverință completată în timpul derulării procesului, la data de 19.07.2013 (fil.141) reiese faptul că terenul utilizat de reclamanta . este situat în blocurile fizice BF 1383, 1409, 1420,_, 1502, 1484, 1482, 1507,1487, 1494, 1505, 1414, menționându-se că nu se suprapun punerile în posesie pentru persoanele care au contracte de arendă cu . cu alte persoane fizice și juridice. La adeverința respectivă s-a anexat un nr. de 24 de procese verbale de punere în posesie emise pentru persoanele fizice care au încheiat contract de arendă cu reclamanta ..
La data de 27.02.2013 pârâții L. A. C. și I. E. I. a încheiat cu I. O. SRL contractul de colaborare în vederea târlirii având încheierea de dată certă nr.3/27.02.2013, contract în temeiul căruia pârâții aveau dreptul să tîrlească suprafața de 250 ha de teren extravilan pentru pășunat cu oile situat pe raza loc. Felmer, . în zonele denumite „Tăietura”- blocurile fizice 1409,1420,1443,1502, „Bederan”- blocurile fizice 1484,1482 și „Copal” - blocurile fizice 1507,1487,1494,1508,1515,1505, 1514 (fil.90-91).
De asemenea, pârâtul L. A. –C. și I. E. a încheiat cu numiții C. I., B. V., C. A., Babeț I. și Babeț C., Babeț G., B. M., G. F., I. E. ș.a, promisiuni bilaterale de vânzare cumpărare autentificate la BNP A. B. pentru anumite suprafețe de teren situate pe raza satului Felmer, imobile care au fost predate în folosință pârâților la data autentificării respectivelor promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare. Potrivit adeverințelor nr.2256/17.07.2013 și 2257/17.07.2013 emise de ., 128), suprafața de teren 4,60 ha care i-a revenit numitului G. F.; 5 ha - Babeț I. ș.a; 4,66 ha care i-a revenit lui Babeț G.; 1,66 ha care i-a revenit lui C. I.; 2,50 ha care i-a revenit lui Babeț I. ș.a ; 2,34 ha care i-a revenit lui Babeț G. au fost puse în posesie cu procese verbale de punere în posesie emise de Comisia locală de fond funciar Șoarș, pârâții I. E. I. și L. A. C. fiind înregistrați în registrul agricol al Comunei Șoarș, satul Felmer cu o suprafață de 18,59 ha teren extravilan, iar pârâtul L. A. C. fiind înregistrat în registrul agricol al Comunei Șoarș cu o suprafață de 20,72 ha teren extravilan.
P. cererea de ordonanță președințială majorată la data de 9 iulie 2013 (fil.94) care face obiectul acestui dosar, reclamanta . în contradictoriu cu pârâții L. A. –C., I. E. – I. și . a solicitat instanței să dispună evacuarea stânii, anexelor ei, precum și a animalelor (oi, porci, cai și bovine) aparținând acestora și pe care le-au amplasat pe suprafața de teren de 250 ha în locurile numite „Tăietura”- blocurile fizice 1409, 1420, 1443, 1502, „Bederan”- blocurile fizice 1484, 1482 și „Copal”- blocurile fizice 1507, 1487, 1494, 1508, 1515, 1505, 1514, precum și din BF nr.1383 /T 74 . că pârâții le-au ocupat terenul extravilan care îl au în posesie în baza contractelor de arendare valabile încheiate cu persoane fizice, amplasându-și stâna și anexele acesteia și pășunând un nr. de 2000 capete ovine pe acest teren, producându-le astfel un prejudiciu iminent în condițiile în care ovinele aparținând societății reclamante sunt nevoite să pășuneze pe o suprafață de teren mult mai mică, și în al doilea rând lipsindu-le de posibilitatea de a și pregăti nutreț pentru animalele care le dețin.
Din probatoriul administrat constând în înscrisurile depuse la dosar, interogatoriul reclamantei luat la cererea pârâților și proba testimonială cu martorii V. I., A. D. (fil.152, 153) s-a dovedit faptul că atât societatea reclamantă cât și pârâții au amplasate pe terenul extravilan din amplasamentul denumit popular „Tăietura” stâne și anexe necesare desfășurării activității de oierit, că pârâții au urcat oile pe care le dețin în amplasamentul Tăietura în vederea pășunării pe acest teren și pe alte terenuri situate în amplasamentele Copal și Bederan, de la începutul lunii martie 2013, că nu se cunoaște dacă terenul pe care este amplasată stâna și anexele - proprietatea pârâților a fost pus în posesie vreunei persoane, și că nu s-a întocmit documente cu privire la delimitarea terenului din amplasamentele respective, teren care urma să fie folosit de societatea reclamantă (proces verbal). De asemenea, s-a mai dovedit că și în cursul anilor trecuți pe acest amplasament denumit popular Tăietura au fost amplasate și alte stâni și că aceste terenuri au fost pășunate de oile aparținând altor persoane decât reclamantei și pârâților, dat fiind faptul că nu este definitivată situația juridică a terenurilor.
În ceea ce privește depoziția martorului Velișco V., instanța o apreciază ca fiind subiectivă, astfel că urmează a o înlătura, în condițiile în care acesta a declarat că la momentul actual este angajatul societății reclamante, astfel că acesta are legături de interese cu societatea – reclamantă, iar reprezentanta societății reclamante este nașa copilului său.
Pentru admisibilitatea unei cereri de ordonanță președințială instanța trebuie să verifice dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art.996 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, respectiv cerințele aparenței dreptului, caracterului provizoriu al măsurilor, existenței unor cazuri grabnice și neprejudecării fondului.
Procedura specială reglementată de articolul invocat mai sus este excepțională și oferă părților posibilități probatorii limitate, de aceea instanța este chemată să ia o măsură provizorie de conservare a dreptului periclitat prin întârziere, nu să rezolve fondul litigiului, examinând numai aparența de drept.
Aparența de drept este în favoarea reclamantului dacă poziția acestuia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanța președințială, este preferabilă din punct de vedere legal, în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt.
Cu privire la această cerință a aparenței dreptului instanța reține că în speța de față, din probatoriul administrat în cauză, constând în înscrisuri, interogatoriu și proba testimonială (V. I. și A. D.) atât reclamanta cât și pârâții dețin titluri care le conferă dreptul de folosință asupra unor suprafețe de teren, pentru care au fost emise procese verbale de punere în posesie cu privire la terenul extravilan situat în amplasamentele indicate, procese verbale emise în favoarea unor persoane fizice care unele dintre ele au încheiate încă din anul 2009 contracte de arendă cu reclamanta, fie altele au încheiat cu pârâții promisiuni bilaterale de vânzare cumpărare prin care promitenții vânzători garantează liniștita și pașnica folosință, precum și că aceste terenuri nu sunt grevate de sarcini sau procese ori de contracte de arendă.
Având în vedere că și pârâții invocă titlu de folosință constând în contractul de colaborare în vederea târlirii unor suprafețe de teren situate în amplasamentele Tăietura, Bederan și Copal, precum și antecontracte privind vânzarea cumpărarea unor suprafețe de teren, în temeiul cărora au intrat în posesia terenului, terenuri pentru care au fost emise procese verbale de punere în posesie, aceste înscrisuri invocate de pârâți neputând fi analizate de către instanță prin prisma valabilității și efectelor sale în cadrul procedurii ordonanței președințiale întrucât s-ar ajunge la o analiză pe fondul cauzei și în lipsa unor dovezi clare privind identificarea parcelelor de teren pentru care pârâții dețin aceste titluri, instanța apreciază că nu se poate stabili cu certitudine în favoarea cărei părți este aparența dreptului. Mai mult decât atât, instanța reține că identitatea și configurarea blocurilor fizice nu se poate stabili exact întrucât nu se poate stabili cine și ce anume folosește și în ce limite fizice de proprietate, dat fiind faptul că procesul de reconstituire a dreptului de proprietate nu este finalizat prin emiterea titlurilor de proprietate.
În ceea ce privește urgența, instanța reține că această condiție este justificată în una din următoarele situații: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara și înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul executării.
În speța de față, instanța reține că reclamanta se referă la situația prevenirii unei pagube iminente care s-ar păgubi prin întârziere, în condițiile în care fiind vorba de un teren de pășunat, pierderea anotimpului cald i-ar produce mari prejudicii constând în lipsa nutrețului pentru animalele pentru care le deține.
Instanța reține că în speța de față, condiția urgenței nu este îndeplinită, în condițiile în care motivul invocat privind lipsa nutrețului este valabil pentru ambele părți, iar pe de altă parte având în vedere că prin răspunsul la interogatoriu luat reclamantei . aceasta a recunoscut că pârâții folosesc terenul în litigiu din luna martie 2013, respectiv de la data încheierii contractului de tîrlire ( întreb. nr.2, fil.140), precum și din răspunsul la întreb nr.1 la interogatoriu luat reclamantei la cererea pârâților L. și I., în care menționează că avea cunoștință de folosirea terenului de către pârâți în blocurile fizice indicate încă de la începutul anului, însă cu toate acestea cererea de ordonanță președințială a fost introdusă la data de 18 iunie 2013.
Instanța reține că trecerea unui interval mare de timp de la momentul producerii evenimentului ori al nașterii situației care justifică urgența și până la momentul introducerii cererii de ordonanță președințială constituie motiv de respingere a acesteia pentru lipsa urgenței.
De asemenea, instanța mai reține că nici condiția vremelniciei luării unei astfel de măsuri nu este îndeplinită, în condițiile în care dacă s-ar lua o astfel de măsură aceasta ar avea caracter definitiv și nu unul provizoriu așa cum impune procedura specială a ordonanței președințiale, evacuarea fiind o măsură cu caracter definitiv și nu vremelnic, neputându-se limita în timp durata luării acestei măsuri dat fiind faptul că reclamanta nu a făcut dovada introducerii unei acțiuni pe dreptul comun prin care să fie tranșat litigiul dintre părți cu privire la folosința terenului.
O altă condiție esențială prev. de art. 996 din Noul Cod proc. civ., pentru admiterea unei cereri de ordonanță președințială, este și aceea a neprejudicierii fondului cauzei, deoarece prin rezolvarea litigiului în fond s-ar anticipa asupra hotărârii instanței de drept comun și n-ar mai exista nicio utilitate ca litigiul să fie adus înaintea acesteia.
Având în vedere că pe calea ordonanței președințiale nu se pot lua măsuri definitive care să rezolve fondul pricinii, instanța apreciază că evacuarea animalelor și ridicarea amenajărilor constând în stâna și anexele acesteia nu poate fi dispusă, întrucât s-ar contraveni regulii impuse de legiuitor, măsurile trebuind a fi limitate în timp, iar efectele ordonanței trebuind a fi provizorii și nu definitive.
În altă ordine de idei, instanța reține că prin modul de formulare al petitului în sensul de a fi evacuată stâna și anexele acesteia - proprietatea pârâților, amplasată pe terenul situat în “Tăietura”, acest fapt ar presupune demolarea unor construcții, ceea ce nu poate face obiectul unei cererii de ordonanță președințială.
Așa fiind, urmează ca instanța să respingă cererea de ordonanță președințială, formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâții L. A. - C., I. E. I., precum și în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect evacuare.
În temeiul art.453 cod procedură civilă urmează a obliga pe reclamantă să plătească pârâților L. A. C. și I. E. I. suma de 2749,02 cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, precum și pârâtei . suma de 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat conform chitanțelor depuse la dosarul cauzei.
Pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de ordonanță președințială majorată și formulată de reclamanta ., cu sediul în satul Felmer, nr.47, jud. B., CUI_ și nr. RC Jo_, prin reprezentanții săi legali, în contradictoriu cu pârâții L. A. - C., domiciliat în mun. București, ..180-200, sector 2 și I. E. I., domiciliat în or. Otopeni, ., jud. B., ambii cu domiciliul ales la SCA J., M. și Asociații, cu sediul în mun. B., ..2, etaj 1, jud. B., precum și în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în satul Felmer, nr.39, jud. B., având ca obiect evacuare.
Obligă pe reclamantă să plătească pârâților L. A. C. și I. E. I. suma de 2749,02 cheltuieli de judecată, precum și pârâtei . suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare, care se va depune la Judecătoria F..
Pronunțată în ședință publică azi, 23 iulie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
B. G. R. M.
Red.BG
24.07.2013
Tehnored.RM
26.07.2013
6 ex.
| ← Revendicare mobiliară. Sentința nr. 957/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2766/2013. Judecătoria... → |
|---|
