Uzucapiune. Sentința nr. 3959/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3959/2013 pronunțată de Judecătoria FĂGĂRAŞ la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 2731/226/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA F.
JUDEȚUL B.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3959/2013
Ședința publică din 28 noiembrie 2013
JUDECĂTOR: P. M. Garofița
GREFIER: R. M.
Pe rol se află pronunțarea în cauza civilă formulată și precizată de reclamanții M. V. și M. L., cu domiciliul ales la C.. Av. G. C., în Mun. F., ., ., Jud. B., în contradictoriu cu pârâții M. L., cu domiciliul în orașul V., ., ., Jud. B., Ș. C. și Ș. V., cu domiciliul în Mun. F., ., ., având ca obiect rectificare CF.
La apelul nominal făcut în ședința publică au fost lipsă părțile.
Procedura de citare - legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Cauza s-a dezbătut în fond la termenul din data de 14 noiembrie 2013, dezbaterile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța a amânat pronunțarea la data de 21 noiembrie 2013, apoi la data de 28 noiembrie 2013, din lipsă de timp pentru deliberare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 3.09.2012 sub nr._, reclamanții M. V. și M. L., cu domiciliul ales la C.. Av. G. C., în Mun. F., ., ., Jud. B., în contradictoriu cu pârâții M. L., cu domiciliul în orașul V., ., ., Ș. C. și Ș. V., cu domiciliul în Mun. F., ., ., Jud. B., au solicitat:
- să se constate nulitatea celor dispuse prin sentința civilă nr.1669/2000 pronunțată de Judecătoria F. în dos. civ. nr.1634/2000, stabilindu-se totodată că reclamanții sunt cei care au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului situat în .. 332 înscris în CF nr._ D. (nr. CF vechi 3492), nr. top.- 613/1, 614/1, 615/1, 616/1, 617/1;
- să se dispună obligarea pârâtului M. L. la plata către reclamanți a prețului obținut prin vânzarea către pârâții Suster C. și Suster V. a imobilului situat în .. 332 identic cu cel înscris în CF nr._ (nr. CF Vechi 3492), nr.top.613/1, 614/1, 615/1, 616/1, 617/1;
- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu în măsura opoziției la admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că în anul 1964 au cumpărat de la numita C. A. imobilul compus din casă, curte și grădină situat în satul D. la nr. adm.332, fără a încheia însă nici un act translativ de proprietate. Reclamanții au locuit în acest imobil din anul 1964 și până în anul 1976, aceasta fiind casa în care și-au petrecut tinerețea și în care s-au născut copiii lor. În anul 1976 și-au cumpărat o casă mai mare tot în satul D., la nr. adm.325 unde s-au și mutat.
În anul 1978, Haler I., care a fost nepotul reclamantului din partea fratelui său M. I., i-a rugat să-l lase să locuiască cu chirie în imobilul lor din D. nr. adm.332 deoarece nu avea unde să locuiască. Reclamanții au fost de acord ca Haler I. să locuiască în casa lor din D. nr. adm.332, fără însă a-i percepe chirie, însă cerându-i să întrețină imobilul pentru a nu se degrada și să plătească impozitul aferent acestuia.
După ce copii reclamanților au crescut și s-au căsătorit i-au spus nepotului lor, Haler I., că va trebui să părăsească imobilul din D. nr.325. Haler I. i-a rugat însă să-l mai lase să locuiască în acest imobil deoarece nu are unde altundeva să locuiască. În anul 2005 Haler I. a decedat.
În cursul acestui an, a aflat, cu stupoare și indignare totodată, că pârâtul M. L., fratele lui Haler I., ar fi vândut soților Suster C. și Suster V., imobilul din D. nr. adm.332, imobil pe care reclamanții l-au cumpărat în anul 1964 și despre care întregul . proprietatea lor, iar nepotul Haler I. este doar un chiriaș, un detentor precar. Și la ora actuală domiciliul reclamantului figurează la acest imobil.
După ce a solicitat BCPI F. eliberarea unui extras de carte funciară de informare pentru imobilul din D., nr. adm.332, a aflat că Haler I. a devenit în anul 2000 proprietarul imobilului lor în urma unui proces pentru ieșire din indiviziune, uzucapiune și constatare edificare construcție, proces în care s-a pronunțat de către Judecătoria F. în dos. civ.nr.1634/2000 sentința civilă nr.1669/2000.
În anul 2012, la cererea pârâtului M. L. s-a dezbătut succesiunea defunctului Haler I., iar pârâtul M. L., în calitate de unic moștenitor al defunctului său frate, a devenit proprietarul imobilului din D. nr. adm.332 în baza certificatului de moștenitor nr.23/2012 emis în dosarul succesoral nr.27/2012 de BNP P. M. C.. Ulterior în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1188/09.05.2012 de BNP P. M. C. pârâtul M. L. a vândut imobilul pârâților Suster C. și Suster V. pentru prețul de 4.000 euro.
D. fiind faptul că defunctul Haler I. nu a dobândit în mod legal imobilul, acesta nu putea face parte din masa succesorală rămasă de pe urma lui Haler I. și să fie preluat de pârâtul M. L., iar apoi vândut soților Suster.
Reclamanții mai arată că se află în situația cunoscută sub denumirea de vânzare a lucrului altuia, căci pârâtul M. L. a vândut un imobil pe care antecesorul său în drepturi Haler I., nu l-a dobândit în mod legal. Pârâtul M. L. nu putea să vândă ceea ce niciodată nu a fost proprietatea sa și nici a antecesorului său în dreptul Haler I., căci nimeni nu poate să vândă decât ceea ce are, ceea ce a dobândit în mod legal potrivit principiului „nemo dat quod non habet si nemo plus iuris transferre potest, quam ipse habet”.
Cu toate acestea însă, pârâții Suster C. și Suster V. sunt considerați de către lege a fi dobânditori de bună-credință, iar pârâtul M. L., în calitatea sa de moștenitor aparent de bună-credință, poate fi obligat doar să le restituie prețul primit în urma vânzării imobilului (art.996 al.2 Cod civil).
Față de toate aceste considerente solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În drept s-au invocat disp.art.996 Cod civil, art.274 Cod pr.civ.
Reclamanții în dovedirea cererii au depus la dosar în copii: contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1188/9 mai 2012 de BNP P. M. C. (filele 5-7), sentința civilă nr.1669/3.10.2000 pronunțată în dos. C nr.1634/2000 de Judecătoria F., (filele 8-10), extras de CF_ D., (fila 11), actul de identitate și certificatul de căsătorie ale reclamantului M. V., (filele 12-13).
Pentru termenul din 4.10.2013, pârâții au depus întâmpinare (filele 22-23) solicitând respingerea acțiunii cu toate capetele de cerere și obligarea reclamanților la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, pârâții au arătat că acțiunea conține capete de cerere inadmisibile și anume:
Primul petit privitor la nulitatea hotărârii judecătorești nu are susținere legală. Textul legal invocat cu cvasicontractele ori nulitatea este invocată pe temeiul uzucapiunii fără a se invoca despre care uzucapiune este vorba.
Pârâții apreciază că reclamanții nu au calitate procesuală activă să solicite nulitatea hotărârii care are autoritate de lucru judecat față de numitul M. L.. O altă excepție care se impune a fi invocată este a lipsei de interes și a inadmisibilității primului capăt de cerere al nulității și constatării uzucapiunii.
În ce privește al doilea capăt de cerere formulat și pentru care s-a invocat ca temei de drept art.996 cod civil apreciază că acesta are directă legătură cu primul petit, ține de cvasicontracte și este inadmisibil datorită primului capăt de cerere și de asemenea lipsește interesul și calitatea procesuală activă a reclamanților în a solicita plata prețului.
Pârâții Suster arată că sunt dobânditori de bună credință ai imobilului transmis lor și dobândit cu titlu legal în instanță prin hotărâre irevocabilă și cu autoritate de lucru judecat de către antecesorul pârâtului M. L. pe nume Haler I..
Pârâții mai arată că Haler I. a locuit de copil mic și până la deces în această casă dobândind absolut și legal dreptul de proprietate prin folosință, în baza sentinței civile nr.1669/2000 ca autoritate de lucru judecat erga omnes.
Când proprietarul a decedat, singurul moștenitor legal a fost M. L. în baza certificatului de moștenitor nr.23 din 10 aprilie 2012 al Biroului Notarului Public P. C. certificat valabil, în baza căruia a transmis dreptul de proprietate soților Suster.
Ca urmare:
- hotărârea civilă este legală, nu are susținere legală în cererea de nulitate, are autoritate de lucru judecat și declară ca proprietar al imobilului pe Haler I.;
- pârâtul M. L. prin certificatul de moștenitor legal a devenit singurul moștenitor legal al defunctului proprietar tabular Haler I.:
- fiind proprietar și având altă locuință în or. V. a decis să vândă imobilul soților Suster în baza contractului, aceștia fiind dobânditori de bună credință și astfel apreciază că devine inadmisibilă acțiunea reclamanților drept pentru care solicită acest lucru cu obligarea la cheltuieli de judecată.
- în cazul în care se va trece peste aceste apărări ale pârâților, apreciază că timbrajul acțiunii vizează pe de o parte;
- nulitatea, pe de altă parte uzucapiunea pentru valoarea imobilului și timbrajul pentru preț raportat la acest preț de 4000 euro.
La termenul din 8.11.2012, reclamanții au depus precizare de acțiune, (fila 29), privind petitul nr.1 din cererea introductivă de instanță, în sensul că solicită:
- să se dispună rectificarea înscrierilor ce s-au făcut în CF nr._ D. (CF vechi 3492), nr.top. 613/1, 614/1, 615/1, 616/1, 617/1 în baza sentinței civile nr.1669/2000 pronunțată de Judecătoria F. în dos. civ. nr.1634/2000, prin revenirea la situația anterioară de carte funciară și să se constate totodată că reclamanții sunt cei care au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului situat în .. 332 înscris în CF nr._ D. (nr. CF vechi 3492), nr.top. 613/1, 614, 615/1, 616/1, 617/1.
Reclamanții își întemeiază prezenta cerere pe prev. art.33 din Legea nr.7/1996 completat cu art.89 din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară raportat la art.34 pct.4 din Legea nr.7/1996.
La termenul din 4 aprilie 2013 reclamanții au depus în copii certificatul de naștere a numitei M. R., certificatul de naștere al reclamantului M. V. și contract de vânzare-cumpărare încheiat la data de 26.12.1972, (filele 78-80), iar pârâții au depus procură, (fila 81).
La termenul din 16 mai 2013, pârâții au depus procura în original prin care M. N. intenționa ca imobilul respectiv să rămână mamei lui Suster M., procură întocmită la data de 9.10.1946, iar la termenul din 3 octombrie 2013, reclamanții au depus copia certificatului de naștere a numitei M. R. (fila 106), două abonamente radio (filele 107-108), copiile actelor de identitate ale reclamanților M. V. și M. L., (filele 109-110).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Sentința Civilă nr. 1669/2000, pronunțată de către Judecătoria F. în dosarul nr. 1634/2000, (filele 8- 11), a fost admisă acțiunea formulată de către numitul Haler I., constatându-se că acesta a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de peste 30 de ani, asupra imobilului înscris în CF 255 D., (nr. actual_), nr. top. 613/1, 614/1, 615/1, 616/1, 617/1, situat în satul D., nr. 332, imobil care a fost înscris în CF la numele său, cu titlu de uzucapiune.
În urma dezbaterii succesiunii după defunctul Haler I., în baza certificatului de moștenitor nr. 23/2012, emis în dosarul succesoral nr. 27/2012 al BNP P. M. C., pârâtul M. L. a obținut dreptul de proprietate asupra imobilului cu titlu de moștenire, iar prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1188/09.05.2012 de BNP P. M. C., pârâtul M. L. a vândut imobilul situat în satul D., nr. 332, pârâților Suster C. și Suster V., pentru prețul de 4.000 euro, (filele 5- 7).
Din probatoriul administrat și susținerile părților, rezultă că reclamanții M. V. și M. L. după căsătorie, (1962), au locuit în casa părintească a reclamantului din D., nr. 332, împreună cu mama și cu frații reclamantului M. V., până după anul 1970, când s-au mutat într-un altă casă, mai mare, la nr. 325, în aceeași localitate, pe care au cumpărat-o.
Din actele de stare civilă depuse la dosar, (filele 12- 13, 34, -35, 78 – 79), răspunsurile părților la interogatoriu, precum și din declarațiile martorilor, rezultă că reclamantul M. V. este frate cu pârâtul M. L.. De asemenea, din declarațiile martorilor F. L., (fila 62), C. G.; (fila 63), H. I., (fila 65), S. V., (fila 82), F. L., (fila 95), rezultă că numita L. M., soră cu M. V. și M. L. este mama pârâtei Ș. V., fiind cea care l-a îngrijit de când era mic, pe numitul Haler I., fiul lui M. I., care a fost frate cu M. V., M. L. și L. M..
Instanța reține că susținerile reclamanților privitoare la dobândirea de către ei a dreptului de proprietate prin uzucapiune, asupra imobilului din D., nr. 332, nu sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din declarațiile martorilor menționați mai sus, numitul Haler I. a locuit de mic copil în imobilul din D., nr. 332, fiind îngrijit de către mătușa sa L. M., și rămânând în continuare pe respectivul imobil, până când a decedat, el fiind cel care a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului, conform Sentinței Civile nr. 1669/2000.
Din declarațiile martorilor, rezultă că numitul Haler I. a fost cel care a întreținut respectivul imobil, iar din adresa nr. 1861/11.04.2013, (fila 85), emisă de către Primăria . până în anul 1997 nu figurează plătitor de impozite pentru imobilul din D., Haler I., iar începând cu acest an și până în 2003, numitul Haler I. a fost cel care a achitat impozitul aferent imobilului. Potrivit adresei nr. 145/01.04.2013, eliberată de către Primăria D., (fila 70), în perioada 2004 – 2005, impozitul a fost achitat de către Ș. C., pentru numitul Haler I., iar ulterior de către Ș. C..
Reclamanții au afirmat că ar fi cumpărat după căsătorie, de la numita C. A., material lemnos pentru construcția casei de la nr. 332, declarație susținută de martorii F. L., (fila 67) și C. A., (fila 64), care a precizat că este vorba despre materialul lemnos rezultat din dezmembrarea unei case vechi din lemn însă, ceilalți martori audiați, C. G., (fila 63), H. I., (fila 65), S. V., (fila 82), S. G., (fila 117), au precizat că imobilul de la nr. 332 a fost construit de către părinții lui M. V., reclamantul împreună cu soția acestuia fiind doar cei care l-au renovat, în perioada de după căsătorie cât au locuit în respectivul imobil.
Susținerile pârâților relativ la faptul că numitul Haler I. l-ar fi despăgubit pe reclamant pentru ca acesta să nu mai aibă ulterior nici o pretenție în legătură cu imobilul de la nr. 332, dându-i o sumă de bani, sunt susținute de declarațiile martorilor C. G., (fila 63), H. I., (fila 65), martorul N. I., (fila 102), precizând că a fost de față când Haler I. i-a dat lui M. V. suma de 5000 lei pentru ca acesta să-și achite datoria pe care o avea în legătură cu imobilul pe care l-a cumpărat și în care s-a mutat împreună cu familia sa.
Afirmațiile reclamantului cu privire la faptul că el urma să rămână pe curtea părintească, sunt contrazise și de înscrisul autentic de la fila 81, prin care numitul N. M., grav bolnav, tatăl reclamantului, în anul 1946, o împuternicește pe soția acestuia, M. M., pentru a se prezenta în fața notarului cu scopul de a dona fiicei lor, M., imobilul în care locuiau, compus din două case de lemn vechi.
Instanța apreciază că nu prezintă relevanță în prezenta cauză, nici faptul că reclamantul nu și-a schimbat domiciliul din actul de identitate după ce s-a mutat împreună cu familia în imobilul de la nr. 325, sau că abonamentul Radio ar fi rămas pe numele acestuia, (filele 107 – 109), reclamanții nefăcând dovada faptului că ar fi exercitat asupra imobilului o posesie publică, pașnică, neîntreruptă și sub nume de proprietar, adică o posesie utilă în sensul disp. art.1846 și urm. Cod civil, aptă să ducă la dobândirea dreptului de proprietate prin prescripție achizitivă.
De asemenea, din declarația martorului N. I., (filele 102 – 103), reclamantul M. V. avea cunoștință de demersul judiciar inițiat de către numitul Haler I., fără să facă opoziție, Sentința Civilă nr. 1669/2000, nefiind modificată nici ulterior. Din probatoriul administrat, rezultă că și celelalte înscrisuri prin care s-a transmis apoi proprietatea asupra respectivului imobil, și anume certificatul de moștenitor nr. 23/2012 și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1188/09.05.2012 de BNP P. M. C., nu au fost anulate, producându-și în continuare efectele în vederea cărora au fost întocmite.
În legătură cu temeiul juridic invocat de către reclamanți, respectiv art.33 din Legea nr.7/1996 raportat la art.34 pct.4 din Legea nr.7/1996, potrivit căruia ,,orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că (….) înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului”, nu sunt aplicabile în prezenta cauză.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge acțiunea civilă formulată și precizată de către reclamanți, în temeiul art. 274 C.pr.civ., urmând a respinge, nefiind îndeplinită condiția culpei procesuale, și cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Față de soluția de respingere a cererii, va obliga reclamanții să plătească pârâților suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecat, conform chitanței de la fila 119.
Conform art. 19 alin. 1 din OG nr. 51/2008, întrucât reclamanții care au beneficiat de ajutor public au căzut în pretenții, cheltuielile procesuale avansate de către stat pentru reclamanții M. V. și M. L. rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă având ca obiect rectificare CF, formulată și precizată de către reclamanții M. V. și M. L., cu domiciliul ales la C.. Av. G. C., în Mun. F., ., ., Jud. B., în contradictoriu cu pârâții M. L., cu domiciliul în orașul V., ., ., Jud. B., Ș. C. și Ș. V., cu domiciliul în Mun. F., ., ., Jud. B., ca neîntemeiată.
Respinge cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă reclamanții să plătească pârâților suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cheltuielile procesuale avansate de către stat pentru reclamanții M. V. și M. L. rămân în sarcina statului.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 noiembrie 2013.
JUDECĂTOR, GREFIER,
P. M.-GAROFIȚA R. M.
Red. PMG
30.12.2013
Tehnored. RM
30.12.2013
7 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1534/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ | Revendicare mobiliară. Sentința nr. 957/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ → |
|---|
