Plângere contravenţională. Sentința nr. 1024/2013. Judecătoria FĂLTICENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1024/2013 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 04-06-2013 în dosarul nr. 396/227/2013
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMANIA
JUDECATORIA FĂLTICENI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1024
Ședința publică din data de 4 iunie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: B. M.
Grefier: I. M.
Pe rol, pronunțarea plângerii formulată de petentul P. I. R., în contradictoriu cu intimații I. Județean de Poliție Suceava și I. T. de Regim Silvic și Vânătoare Suceava.
Concluziile dezbaterilor în fond au fost consemnate în încheierea ședinței de judecată din data de 29 mai 2013 care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru data de 4 iunie 2013.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 07.02.2013 pe rolul Judecătoriei Fălticeni sub nr._, petentul P. I. R. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 29.01.2013 de intimatul I. Județean de Poliție Suceava, solicitând anularea acestuia și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată. În subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
La data de 29.01.2013, petentul a arătat că a fost sancționată cu amendă în cuantum de 2000 lei și confiscarea a 16,60 mc material lemnos pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 19 lit. n din Legea nr. 171/2010.
În fapt, petenta a arătat că transporta cantitatea de 16,60 mc material lemnos având asupra sa avizul de însoțire primar . nr._ din 29.01.2013 emis de . în care era consemnată mențiunea „lemn foc rășinoase”. A mai arătat că organele de control au reținut că bunurile transportate nu corespund calitativ cu cele descrise în aviz. A mai arătat că fapta reținută în procesul verbal contestat nu există întrucât avizul a fost întocmit cu respectarea prevederilor H.G. nr. 996/2008 pentru aprobarea Normelor referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase. De asemenea, a solicitat ca instanța să dea eficiență art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că la stabilirea sancțiunii trebuie avut în vedere gradul de pericol social al faptei, împrejurările, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului. A mai solicitat restituirea amenzii în cuantum de 1000 lei achitat și restituirea cantității de 16,60 mc material lemnos ce a fost confiscat.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001, H.G. nr. 996/2008, Legea nr. 171/2010.
În dovedire, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și martori, iar în baza art. 242 al. 2 Cod procedură civilă, a solicitat judecarea în lipsă.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform dispozițiilor art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Legal citat, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic.
Intimatul a arătat că mențiunile din avizul de însoțire a mărfii nu corespundeau cu calitatea materialului lemnos transportat, faptă pentru care s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantumul minim prevăzut de lege și confiscarea bunurilor.
În temeiul art. 242 alin. 2 Cod de procedură civilă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La întâmpinare s-au atașat următoarele înscrisuri, în copie: proces verbal de contravenție . nr._/29.01.2013; proces verbal de dare în custodie nr._/29.01.2013; aviz de însoțire primar . -_/29.01.2013; carnet de inventariere; A.P.V. nr._-SV-379; Anexa 13 la M.O. nr. 643/9.09.2008; declarație contravenient P. I. R.; declarație N. C., administrator . și raportul agentului constatator.
Analizând actele dosarului, prin prisma excepției lipsei calității procesuale active a ., instanța reține:
Având în vedere disp. art.137 C.p.c și caracterul dirimant al excepției invocate instanța, analizând-o cu prioritate, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, o consideră în mod evident întemeiată, din următoarele considerente:
Din punct de vedere al condițiilor de exercitare a acțiunii civile cererea de chemare în judecată adresată instanței trebuie să îndeplinească în mod obligatoriu și cumulativ o . condiții, comune de altfel oricărei cereri în justiție și anume: interesul, calitatea și capacitatea.
Referitor la cea din urmă condiție, calitatea procesuală activă semnifică titlul care conferă unei persoane puterea în virtutea căreia poate exercita acțiunea în justiție, justificată de regulă de un interes personal și direct, aceasta aparținând în majoritatea cazurilor titularului dreptului sau interesului.
În speță instanța constată din cuprinsul procesului verbal . nr._ încheiat la data de 29.01.2013 faptul că nu petentul are calitatea de contravenient, ci Pășcuțoi I..
Prin urmare și ținând seama de obiectul prezentei cauze, calitatea procesuală activă a petentului nu poate fi analizată decât prin corelarea precizărilor anterioare cu dispozițiile O.G. nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare, care reglementează regimul juridic al contravențiilor.
Astfel, art.31 al. O.G. nr.2/2001 identifică în mod limitativ sfera persoanelor care justifică un interes în formularea unei plângeri contravenționale, acestea fiind: contravenientul (pentru orice motiv), partea vătămată (numai în ce privește despăgubirea sa) precum și persoana, distinctă de cea a contravenientului, căreia îi aparțin bunurile confiscate în urma constatării săvârșirii unei contravenții (numai cu privire la măsura confiscării), din această enumerare rezultând neândoielnic că numitul Pășcuțoi I., contravenientul menționat în procesul verbal . nr._ încheiat la data de 29.01.2013 avea calitate procesual activă, putând formula plângerea în nume propriu, drept conferit de lege în mod prioritar. Din considerentele arătate, instanța, va admite excepția și va respinge plângerea, fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesual activă.
Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 29.01.2013 încheiat de intimată, Pășcuțoi I., a fost sancționată cu amendă de 2000 lei, s-a reținut în sarcina petentului fapta prevăzută și sancționată de art. 19 alin 1 lit. n din Legea 171/2010, agenții constatatori au reținut că petentul la data de 29.01.2013 a transportat cu auto cu nr._ pe drumul comunal Găiești cantitatea de 16,60 mc lemn lucru rășinoase cu aviz de însoțire primar . -_/29.01.2013 emis de . în care s-a consemnat sortimentul „lemn foc rășinoase”, constatându-se și că nu corespunde din punct de vedere cantitativ cu cel înscris în documentul de transport.
Potrivit art. 19 alin 1 lit. n din Legea 171/2010 transportul materialelor lemnoase care nu corespund din punct de vedere cantitativ și/sau calitativ ori din punctul de vedere al speciei cu datele înscrise în avizul de însoțire, constituie contravenții silvice și se sancționează cu amendă de la 2.000 lei până la 5.000 lei și confiscarea materialelor lemnoase în cauză. Iar potrivit art. 23 din același act normativ sancțiunea amenzii contravenționale se aplică și persoanelor juridice, limitele minime și maxime ale amenzilor majorându-se de 5 ori, cu excepția acelora prevăzute numai pentru persoane juridice
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 29.01.2013 petentul Pășcuțoi I., a fost sancționat cu amendă în cuantum de 2000 lei, iar ca măsură complementară s-a dispus confiscarea lemnului deținut. Măsura complementara s-a executat prin proces verbal de predare în custodie nr._/29.01.2013 2012 (fila 41). Agenții constatatori au reținut că petentul a transportat cu auto cu nr._ pe drumul comunal Găiești cantitatea de 16,60 mc lemn lucru rășinoase cu aviz de însoțire primar . -_/29.01.2013 emis de . în care s-a consemnat sortimentul „lemn foc rășinoase”, constatându-se și că nu corespunde din punct de vedere cantitativ cu cel înscris în documentul de transport, faptă prevăzută și sancționată de art.19 alin 1 lit. n din Legea 171/2010.
În drept, potrivit art.34 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței. Analizând cu precădere legalitatea ambelor procese verbale , se constată că au fost respectate dispozițiile art.15-20 din același act normativ, nefiind incidentă niciuna din cauzele de nulitate prevăzute de art.17, ce pot fi constatate din oficiu.
În ce privește susținerea petentului precum că fapta contravențională nu a fost săvârșită de către el, deoarece transportatorul materialului lemnos era ., instanța va respinge acest motiv de nulitate ca neîntemeiat, deoarece
În ce privește susținerea că conducătorul auto nu poate fi subiect al contravenției, instanța va respinge acest motiv de nulitate în temeiul dispozițiilor art. 23 din același act normativ sancțiunea amenzii contravenționale se aplică și persoanelor juridice, limitele minime și maxime ale amenzilor majorându-se de 5 ori, cu excepția acelora prevăzute numai pentru persoane juridice, de unde rezultă că pentru contravențiile prevăzute mai sus poate fi sancționată atât persoana fizică, cât și cea juridică, răspunderea persoanei fizice neexcluzând răspunderea persoanei juridice.
În ce privește susținerea petentului că fiind șofer nu deține cunoștințe de specialitate silvică, astfel că nu ar fi putut să prevadă că avizul de însoțire nu era întocmit corespunzător, instanța reține că nimeni nu poate invoca în apărarea sa necunoașterea legii.
Sub aspectul temeiniciei proceselor verbale instanța apreciază că agenții au constatat în mod corect și complet situația de fapt, fiind întocmit prin constatările personale ale inspectorilor ITRS Suceava și IGPR .
Instanța constată că nici petenții nu neagă săvârșirea faptei, însă invocă în favoarea lor prezumția de nevinovăție conferită de cauza A. contra României, și faptul că legea nu ar prevedea obligativitatea completării acestui aspect. Astfel în declarația aflată la fila 49, administratorul societății . recunoaște că în mod eronat a trecut lemn foc rășinoase în loc de lemn rotund rășinoase, și că din neglijență nu a trecut dispozitivul dreptunghiular pe care îl deține societatea.
Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada săvârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.1169 C.civ., care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze. Petentul arata că aceasta reprezintă o acuzație în materie penală, astfel că statul ar avea sarcina de a aproba existența faptei.
Referitor la sarcina probei, instanța nu împărtășește punctul de vedere formulat petent, având în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României.
În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaște ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo, așa cum nepertinent susține petentul.
În al doilea rând, instanța reține că, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația internă, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris înscris în art.1169 C.civ.
În considerentele deciziei se arată că reclamanții au susținut că instanțele sesizate au așteptat din partea lor să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal de contravenție prin proba contrară faptelor reținute în acesta, împrejurare care ar fi adus atingere dreptuluila respectarea prezumției de nevinovăție. (M. H. contre la Roumanie ., § 12, netradusă). Instanța reține cu titlu de principiu faptul că Curtea nu a subscris acestor susțineri ci, dimpotrivă, a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art.1169 C.civ. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În speță, instanța apreciază că sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că, la data de 29.01.2013 petentul a fost sancționat contravențional de către intimatul IGPR cu următoarele sancțiuni: amendă 2000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 19 alin 1 lit. n din Legea 171/2010 și s-a aplicat sancțiunea complementară a confiscării cantității de 16,60 mc material lemnos.
Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului că la data de 29.01.2013 a transportat cu auto cu nr._ pe drumul comunal Găiești cantitatea de 16,60 mc lemn lucru rășinoase cu aviz de însoțire primar . -_/29.01.2013 emis de . în care s-a consemnat sortimentul „lemn foc rășinoase”, constatându-se și că nu corespunde din punct de vedere cantitativ cu cel înscris în documentul de transport.
În ce privește susținerea petenților că legea nu ar prevede obligativitatea menționării împrejurării dacă se transportă lemn de foc sau lemn de lucru, aspect ce nu poate fi reținut de către instanță pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 4 alin. 1 din ANEXA 1 privind normele referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrat lemn rotund din H.G. nr. 996/2008 pentru aprobarea Normelor referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase: Documentul de însoțire a materialelor lemnoase, altele decât cherestelele, este avizul de însoțire primar.
Conținutul și modelul formularelor de aviz de însoțire prevăzute la alin. (1) și (2) sunt reglementate în anexele nr. 1 și 2, unde se prevede modalitatea în care trebuie completată Rubrica 8, respective la C.. (1) - numărul total al pieselor din același sortiment și cu aceleași caracteristici dimensionale;C.. (5) - volumul total, cu două zecimale, corespunzător numărului total al pieselor din același sortiment și cu aceleași caracteristici dimensionale;
Toate rubricile se completează obligatoriu sau se barează după caz.
Mai mult, analizand cuprinsul aviz de însoțire primar . -_/29.01.2013, instanța constată că la rubrica „procentul lemnului de lucru %”, rubrică ce nu fost completată de către emitentul avizului, astfel că susținerile petentului cu privire la neobligativitatea completării acestui aspect nu poate fi reținută.
De asemenea nu poate fi primită nici susținerea petentului prin care se arată că textul de lege în baza căruia a fost sancționat nu prevede obligativitatea aplicării dispozitivului dreptunghiular, deoarece în descrierea faptei trebuie menționate toate împrejurările de natură să stabilească împrejurările în care a fost constată fapta, iar prin aplicarea acestui semn petentul ar fi putut să stabilească că în avizul de însoțire s-a trecut în mod eronat mențiunea lemn de foc, iar faptul că agentul constatator nu a aplicat însă o sancțiunea și pentru această neregularitate care constituie o contravenție separată denotă faptul că agentul constatator a dat dovadă de indulgență în constatarea și sancționarea contravenției, iar înscrierea ca mențiune „lemn de foc rășinoase s-a făcut cu intenție și nu din eroare așa cum susțin reprezentanții societății petente.
De asemenea, în avizul de însoțire s-a indicat în mod greșit și cantitatea transportată, respectiv 15,84 lemn foc rășinoase și nu 16,60 lemn de lucru.
Raportat la ansamblul considerentelor expuse din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată că fapta contravențională există și că a fost săvârșită cu vinovăție de petent în condițiile anterior analizate.
3. Asupra individualizării sancțiunilor contravenționale aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat:
Cu privire la sancțiunile aplicate Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 29.01.2013 încheiat de agenții ITRSV și IGPR, petentul Pășcuțoi I., a fost sancționată cu amendă de 2.000 lei
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal
În acest sens, se reține fapta săvârșită de petent este sancționată de art. 19 alin 1 lit n din Legea 171/2010 cu amendă de la 2.000 lei până la 5.000 lei și confiscarea materialelor lemnoase în cauză, iar potrivit art. 23 din același act normativ sancțiunea amenzii contravenționale se aplică și persoanelor juridice, limitele minime și maxime ale amenzilor majorându-se de 5 ori, cu excepția acelora prevăzute numai pentru persoane juridice .
Având în vedere că petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantum orientat spre minimul prevăzut de lege, instanța apreciază ca agentul constatator a procedat în mod corect la individualizarea sancțiunii contravenționale, ținând cont de împrejurările concrete ale faptei și persoana contravenientului.
În privința sancțiunii complementare a confiscării instanța reține că potrivit art. 5 din OG 2/2001 sunt supuse confiscării bunurile destinate ori folosite la savarsirea contraventiilor. Este evident că materialul lemnos transportat fără aviz întocmit legal se încadrează în acesată categorie. Trebuie reținut că art. 19 alin 1 din legea 171/2010 instituie obligativitatea aplicării măsurii confiscării materialului lemnos în cazul în care se constată că acestea nu corespund din punct de vedere cantitativ și/sau calitativ ori din punctul de vedere al speciei cu datele înscrise în avizul de însoțire.
In acest sens este, exemplificativă este și jurisprudența Curții Constituționale, care în mai multe decizii având ca obiect constituționalitatea măsurii confiscării bunurilor unor terți (Decizia Curții Constituționale nr. 105 din 11 martie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 239 din 8 aprilie 2003; Decizia 685 din 10 octombrie 2006 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 190 alin. (2) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala Publicat in Monitorul Oficial 931 din 16 noiembrie 2006 (M. Of. 931/2006) a constata că garantarea dreptului de proprietate, precum si desfășurarea libera a unei activități comerciale implica respectarea de către toți comercianții a obligațiilor ce le revin in aceasta calitate; textele constituționale ale art. 44 alin. (1) teza finala si alin. (9), care cuprind prevederi referitoare la protecția proprietarii private si limitele acestui drept, demonstrează ca însăși Constituția exclude protecția bunurilor folosite la săvârșirea unor fapte ilicite sau dobândite prin asemenea fapte. Faptul ca bunurile confiscate nu aparțin contravenientului, ci unei terțe persoane, in speța societății de leasing, nu poate atrage ineficienta acestei masuri sancționatorii. Pe de o parte, Constituția prevede in art. 44 alin. (9) ca "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai in condițiile legii", fără a distinge după calitatea de proprietar sau detentor precar a contravenientului. O alta interpretare ar conduce la posibilitatea eludării cu ușurința a dispozițiilor legale, deoarece de fiecare data contravenientul s-ar putea apăra invocând faptul ca este un simplu detentor precar al bunului, iar activitatea ilicita de transport ar putea continua.
Instanța are în vedere că aplicarea acestei sancțiuni nu contravine nici Articolul 1 din Protocol 1 al Convenției EDO, care prevede posibilitatea privării unui titular de dreptul de proprietate, privare supusa însă unor condiții: privarea sa fie prevăzuta de lege adică de normele interne aplicabile in materie, sa fie impusa de o cauza de utilitate publica sa fie conforma cu principiile generale ale dreptului internațional orice limitare trebuie sa fie proporționala cu scopul avut in vedere prin instituirea ei
Analizând aceste condiții în cauza dedusă judecății, instanța le apreciază ca îndeplinite, asfel încât aplicarea sancțiunii nu încalcă nici dispozițiile legislației Europene. Sancțiunea confiscării este prevăzuta de lege, art. 19 alin 1 din Legea 171/2010, noțiunea de utilitate publică asfel cum a fost dezvoltată jurisprudențial de Curtea EDO - este ampla chiar prin natura ei, noțiunea de ordine publica s-a extins si la aceea de morala publica( or săvârșirea contravenției încalcă morala)., iar având în vedere scopul urmărit prin instituirea acestei norme (protejarea defrișărilor ilegale, evaziunea fiscală, fenomene de mare amploare în prezent și cu consecințe deosebit de grave), instanța apreciază că există proporționalitate între sancțiune și scopul urmărit.
Pentru a se putea dispune restituirea materialului lemnos este necesar a se face dovada proprietății lemnului respectiv, iar un aviz care nu corespunde cantitativ si calitativ cu materialul confiscat nu poate face dovada proprietății. Mai mult, la întocmirea acestui aviz a contribuit și această societate, astfel că aceasta nu poate invoca în sprijinul pretențiilor sale, propria culpa, respectiv întocmirea unui aviz care nu îndeplinește condițiile legale.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
HOTĂRȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale active a intervenientului în nume propriu . în ce pruvește capătul de cerere privind anularea procesului verbal ._ din_ .
Respinge plângerea formulată de . împotriva procesului verbal de constatare a contravenției ._ din_ ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul Pășcuțoi I., împotriva procesului verbal de contravenție ._ din_ , în contradictoriu cu intimații I. T. de Regim Silvic și Vânătoare Suceava, și Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, cu sediul în mun. Suceava, .. 9, jud. Suceava, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de restituire a cantității de 16,60 mc lemn rășinoase confiscate ca neîntemeiată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, 04.06.2013.
Președinte Grefier,
Red. B.M.
Dact. Ș.M.
4 ex. / 13 .06.2013
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 792/2013. Judecătoria... | Cereri. Sentința nr. 1183/2013. Judecătoria FĂLTICENI → |
|---|
