Plângere contravenţională. Sentința nr. 1073/2013. Judecătoria FĂLTICENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1073/2013 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 738/227/2013
Dosar nr._
- plângere contravențională -
ROMANIA
JUDECATORIA FĂLTICENI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1073
Ședința publică din data de 12 iunie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: B. M.
Grefier: I. M.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravențională”, formulată de petentul C. A., în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
În conformitate cu disp. art. 131 alin. 1 NCPC, instanța procedează la efectuarea de verificări asupra competenței generale, materiale și teritoriale exclusive a instanței, punând în discuție această competență.
Având în vedere dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001, instanța se consideră competentă să soluționeze cauza din punct de vedere general, material și teritorial exclusiv.
Conform prevederilor art. 255 și art. 258 Noul Cod procedură civilă, instanța încuviințează înscrisurile depuse la dosarul cauzei și constatând probatoriul epuizat și procesul în stare de judecată, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
După deliberare
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 05.03.2013 pe rolul Judecătoriei Fălticeni sub nr._, petentul C. A. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 13.02.2013 de intimatul I. Județean de Poliție Suceava, solicitând anularea procesului-verbal de contravenție și exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 150 lei, precum și anularea sancțiunii referitoare la punctele de penalizare.
În motivarea cererii, petentul a arătat că la data de 13.02.2013 se deplasa cu autoutilitara de serviciu pe raza localității Boroaia, jud. Suceava, cirlând regulamentar, purtând centura de siguranță. În timp ce efectua o manevră de depășire regulamentară a unui alt autoturism, a fost semnalizat de un agent de poliție să oprească, pe banda de mers, într-o secțiune de drum cu 2 benzi. Agentul i-a comunicat că a fost oprit deoarece a fost surprins circulând cu viteza de 65 km/h, i s-a solicitat să coboară din mașină și să deschidă zona de mărfuri a autoutilitarei pentru a controla ce marfă transportă.
Petentul arată că această acțiune a agentului de poliție rurală reprezintă un abuz, deoarece nu au existat indicii privind săvârșirea unei fapte de natură contravențională sau penală, încă de la început.
Mai arată petentul că în momentul când i s-a cerut să semneze procesul-verbal de contravenție, nu i s-a prezentat ce a fost completat pe acesta, cu toate că a solicitat agentului constatator acest lucru, fiind amenințat că dată nu semnează îi va da o sancțiune mai mare.
Deosebit de aceasta, petentul invocă nulitatea procesului-verbal de contravenție, având în vedere că a fost completată greșit adresa sa de domiciliu, procesul-verbal conține modificări, corecturi, îngroșări, iar a agentul a încadrat depășirea vitezei la art.121/1 din HG 1391/2006 și a aplicat amenda conform art.99/2 din OUG 195/2002, republicată și art.108/1/4 din OUG 195/2002, republicată.
În dovedire, petentul a depus la dosarul cauzei copia procesului - verbal contestat și copia actului de identitate.
Legal citat, intimatul I. Județean de Poliție Suceava – Poliția Municipiului Fălticeni a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petent, cu menținerea procesului-verbal de contravenție . nr._ din 13.02.2013 și implicit a sancțiunii aplicate, considerând că agentul constatator a aplicat sancțiunea contravențională cu respectarea prevederilor legale, iar procesul-verbal de contravenție îndeplinește condițiile de formă și de fond.
În dovedire, intimatul a depus copia procesului verbal de contravenție și documentația care a stat la baza întocmirii acestuia.
În conformitate cu prev. art. 242 Cod procedură civilă, intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 13.02.2013 întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, petentul a fost sancționat contravențional cu avertisment și 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 36 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 și cu amendă contravențională în cuantum de 150 de lei și 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006.
Agentul constatator a reținut că la data de 13.02.2013, petentul a fost depistat conducând autovehiculul marca Renault cu nr. de înmatriculare_, pe DN 15C, pe raza localității Boroaia, jud. Suceava cu viteza de 65 km/h pe un sector de drum cu limita de viteză maximă admisă de 50 km/h, fiind îregistrat cu cinemometrul, montat pe Dacia L. MCV nr. MAI_ ce aparține I.P.J. Suceava, aparat radar care a fost verificat metrologic, conform copiei după verificarea metrologică a aparatului radar (f. 24). Totodată conducătorul auto a fost sancționat pentru că nu purta centură de siguranță fiind sancționat potrivit art. 36 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 sancționat de art. 99 alin. 1 pct.8 din O.U.G. 195/2002.
În sarcina petentului a fost reținută săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționate potrivit art. 99 alin. 2 din O.U.G. 195/2002 cu aplicarea art. 108 alin. 1 lit. a, pct. 4 din același act normativ și art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002 sancționat de
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este art.121 alin.1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, care prevede: conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Totodată, în procesul verbal de contravenție contestat se precizează că fapta reținută în sarcina petentului este sancționată de art.108 alin. 1 lit. a, pct 4 din O.U.G. nr.195/2002, care prevede: Constituie contravenție și se sancționează cu 2 puncte penalizare:. depășirea cu 10 - 20 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic;
Potrivit art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002 Conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament.
I. Cu privire la procesul verbal de contravenție contestat:
1. Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat:
Potrivit art.17 din O.G. nr.2/2001,lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, ….. a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Petentul invocă ca și motiv de nulitate că adresa de domiciliu ar fi greșit completată, aspect ce va fi respins de către instanță ca neîntemeiat, acesta fiind un motiv de nulitate relativă condiționat de existența unei vătămări, iar petentul nu a făcut dovada unei vătămări.
În ce privește susținerea petentului că procesul verbal de contravenție conține modificări, corecturi, instanța va respinge această susținere ca neîntemeiată, mențiunile obligatorii care atrag nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție fiind consemnate în mod corect, iar celelelate modificări nu sânt de natură să ducă la anularea procesului verbal de contravenție. Fiind vorba despre o sancțiune virtuala, instanța reține că, în acest caz sancțiunea este nulitatea relativă, anularea actului intervenind în condițiile art.105 C.proc.civ. doar în măsura constatării unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Numai daca se probează ca dreptul la apărare al contravenientului a fost lezat instanța poate anula PV, ori în cauză nu a fost dovedită vătămarea, or in cauză petentul nu a făcut dovada unei vatamari.
Petentul invocă și greșita încadrare a faptei, motiv ce va fi respins, instanța constatând că intimata a încadrat în mod corect fapta.
Față de mențiunile anterior precizate, desprinse din conținutul procesului verbal contestat, raportat și la considerentele ce preced, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art.17 din O.G. nr.2/2001, de vreme ce conține toate mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută.
2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
2.1. Ca act administrativ jurisdictional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada savârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozitiile art.1169 C.civ., care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
Referitor la sarcina probei, instanța nu împărtășește punctul de vedere formulat petent, având în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României.
În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo, așa cum nepertinent susține petentul.
În al doilea rând, instanța reține că, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris înscris în art.1169 C.civ.
În considerentele deciziei se arată că reclamanții au susținut că instanțele sesizate au așteptat din partea lor să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal de contravenție prin proba contrară faptelor reținute în acesta, împrejurare care ar fi adus atingere dreptuluila respectarea prezumției de nevinovăție. (M. H. contre la Roumanie ., § 12, netradusă). Instanța reține cu titlu de principiu faptul că Curtea nu a subscris acestor susțineri ci, dimpotrivă, a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art.1169 C.civ. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În speță, instanța apreciază că sarcina probei revine petentei, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
2.2. În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că, la data de 13.02.2013, petentul a fost sancționat contravențional de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceavaa cu avertisment și 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002 și cu amendă contravențională în cuantum de 150 de lei și 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006.
Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului că, în data de 13.02.2013, petentul a fost depistat conducând autovehiculul marca Renault cu nr. de înmatriculare_, pe DN 15C, pe raza localității Boroaia, jud. Suceava cu viteza de 65 km/h pe un sector de drum cu limita de viteză maximă admisă de 50 km/h, fiind îregistrat cu cinemometrul, montat pe Dacia L. MCV nr. MAI_ ce aparține I.P.J. Suceava, aparat radar care a fost verificat metrologic, conform copiei după verificarea metrologică a aparatului radar (f. 24). Totodată conducătorul auto a fost sancționat pentru că nu purta centură de siguranță fiind sancționat potrivit art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002 sancționat de art. 99 alin. 1 pct.8 din același act normativ.
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este art.121 alin.1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, care prevede: conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Totodată, în procesul verbal de contravenție contestat se precizează că fapta reținută în sarcina petentului se sancționează cu 2 puncte penalizare:. depășirea cu 10 - 20 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic;
2.3. Probațiunea administrată în cauză:
Instanța constată că petentul contestă situația de fapt consemnată în procesul verbal de contravenție, însă nu a făcut nicio probă în sprijinul afirmației sale.
Instanța nu poate primi această susținere a petentului, pentru toate argumentele ce succed.
Instanța constată că au fost depuse de intimat la dosarul cauzei următoarele probe și, din conținutul lor, reține următoarele:
(1). Proba cu imaginile foto din care să reiasă viteza înregistrată (depusă la fila nr.23, din dosar) – prezintă într-o formă clară, care nu lasă loc niciunui dubiu, autoturismul marca Renault, având numărul de înmatriculare_, conducând cu viteza de 65 km/h.
Din analiza probei video instanța constată că toate mențiunile pe care aceasta le cuprinde sunt în perfectă concordanță cu mențiunile înscrise în procesul verbal de contravenție contestat. Pentru acest considerent, instanța apreciază că proba foto face dovada situației de fapt descrise în procesul verbal contestat.
(2). Buletinul de verificare metrologică (depus la fila nr.24, din dosar)
Conform buletinului de verificare metrologică, la data de_ cu rezultatul admis, valabilitatea verificării fiind de un an.
Raportat la mențiunile cuprinse în buletinul de verificare metrologică, instanța constată că, la data constatării faptei (13.02.2013), cinemometrul de control era valabil verificat metrologic.
(3). Dovada că agentul era competent conform legii să efectueze aceste măsurători, având atestat (depusă la fila nr.24, din dosar)
Însă în ce privește săvârșirea contravenției prevăzute de art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002 instanța reține că intimata nu a produs probe în sprijinul acuzației, astfel că petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție, motiv pentru care instanța va anula procesul verbal în parte, în ceea ce privește sancțiunea aplicată pentru această contravenție.
Cât privește încadrarea juridică, instanta constată că, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost încadrată în dispozițiile art.121 alin.1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002 și art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002, întrucât există corespondență între fapta concretă astfel cum a fost descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat și modelul abstract descris de norma de incriminare a contravenției, elementele cuprinse în situația de fapt suprapunându-se exact peste cele abstracte existente în descrierea legală a contravenției. De asemenea, instanța constată că norma de incriminare a fost corect coroborată cu de art. 108 alin. 1 lit. a, pct. 4 din același act normativ și art. 99 alin. 1 pct.8 din O.U.G. 195/2002.
Raportat la ansamblul considerentelor expuse la punctul 2 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată că fapta contravențională există, că a fost săvârșită cu vinovăție de petent și că este corect încadrată în drept, astfel că, pe cale de consecință, urmează a menține ca temeinic Procesul verbal de Contravenție . nr._ încheiat la data de 13.02.2013 în ce privește fapta prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, dar va anulasancțiunea avertismentului și a celor două puncte de penalizare aplicate pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002.
3. Asupra legalității sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat:
Având în vedere că sancțiunea aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002 a fost anulată, instanța va analiza proporționalitatea sancțiunii aplicate pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006.
Art. 5 alin.5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții europene a drepturilor omului (hot. Muller c. Franța, hot. Handyside c. Regatul Unit).
Ținând cont de prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de modalitatea de săvârșirii a faptei dar și din atitudinea petentului, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru atingerea scopului preventiv educativ al sancțiunii.
În aceste condiții, instanța, va admite în parte plângerea și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale stabilită prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 13.02.2013 aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 cu sancțiunea avertismentului, urmând să exonereze petenta de plata amenzii contravenționale
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul C. A. V. în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA împotriva procesului de contravenție . nr._ din 13.02.2013
Înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de 150 lei aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 cu sancțiunea avertismentului
Anulează sancțiunea avertismentului și a celor două puncte de penalizare aplicate pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Fălticeni.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.06.2013
Președinte, Grefier,
Red.B.M.
Tehnored.I.M.
4 ex/20.06.2013
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 622/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 167/2013. Judecătoria... → |
|---|
