Plângere contravenţională. Sentința nr. 497/2013. Judecătoria FĂLTICENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 497/2013 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 7100/314/2012
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMANIA
JUDECATORIA FALTICENI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 497
Ședința publică din 27.02.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. M.
GREFIER: Ș. M.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravențională”, formulată de petentul P. G. D., în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, în baza art. 1591 Cod procedură civilă, procedează la verificarea competenței, iar în baza art. 118 din OUG nr. 195/2002 se declară competentă să soluționeze cauza din punct de vedere general, material și teritorial exclusiv.
Conform prevederilor art. 167 Cod procedură civilă, instanța încuviințează înscrisurile depuse la dosarul cauzei, constată cercetarea judecătorească încheiată și, în baza art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza spre soluționare.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 05.09.2012, sub nr. de dosar_, petentul P. G. D. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 26.08.2012 emis de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava.
Prin sentința civilă nr. 5473 din 22 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Suceava, iar competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Judecătoriei Fălticeni.
Plângerea nu a fost motivată în fapt și în drept.
În dovedire, petentul a depus în copie procesul verbal contestat.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform dispozițiilor art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Legal citat, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic.
Intimatul a arătat că la data de 26.08.2012, ora 17.10, petentul a fost depistat conducând autovehiculul Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, pe DN 2E, în localitatea C. Luncii, cu viteza de 103 km/h pe un sector de drum cu limita de viteză maximă admisă de 50 km/h, fiind înregistrat cu cinemometrul de control rutier, tip radar Autovision, montat pe Dacia L. MCV nr._ .
Petentul a fost sancționat pentru încălcarea prevederilor art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționat potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002.
În temeiul art. 242 alin. 2 Cod de procedură civilă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La întâmpinare s-au atașat următoarele înscrisuri, în copie: buletin de verificare metrologică, atestatul operatorului radar, suport CD.
Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:
În urma verificării cerute de dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanța a constatat că plângerea a fost înregistrată la instanță la data de_, în termenul legal de 15 zile, termen calculat de la data întocmirii procesului verbal de contravenție contestat (26.08.2012), întrucât acesta i-a fost înmânat petentului în condițiile prevăzute de art.26 alin.1 din O.G. nr.2 privind regimul juridic al contravențiilor.
Instanța își va întemeia raționamentul care stă la baza motivării prezentei hotărâri pe dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, potrivit cu care instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele prin procesul verbal . nr._ din data de 26.08.2012 întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în sumă de 700 lei și reținerea permisului de conducere pentru 90 de zile. Agentul constatator a reținut că la data de 26.08.2012, ora 17.10, petentul a fost depistat conducând autovehiculul Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, pe DN 2E, în localitatea C. Luncii, cu viteza de 103 km/h pe un sector de drum cu limita de viteză maximă admisă de 50 km/h, fiind înregistrat cu cinemometrul de control rutier, tip radar Autovision, montat pe Dacia L. MCV nr._ ce aparține I.P.J. Suceava, aparat radar care a fost verificat metrologic, conform copiei după verificarea metrologică a aparatului radar nr._/ 04.04.2012 (f. 21).
Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului că, la data de 26.08.2012, ora 17.10, petentul a fost depistat conducând autovehiculul Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, pe DN 2E, în localitatea C. Luncii, cu viteza de 103 km/h pe un sector de drum cu limita de viteză maximă admisă de 50 km/h, fiind înregistrat cu cinemometrul de control rutier, tip radar Autovision, montat pe Dacia L. MCV nr._, aspect ce rezultă și din înregistrarea video (fila 12).
În sarcina petentului a fost reținută săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționate potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002.
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este art.121 alin.1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, care prevede: conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Conform art. 102 alin (3) lit. e constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
I. Cu privire la procesul verbal de contravenție contestat:
1. Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat:
Potrivit art.17 din O.G. nr.2/2001,lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, ….. a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Față de mențiunile anterior precizate, desprinse din conținutul procesului verbal contestat, raportat și la considerentele ce preced, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art.17 din O.G. nr.2/2001, de vreme ce conține toate mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută, iar petentul nu a invocat motive de nulitate relativă.
2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
2.1. Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada săvârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.1169 C.civ., care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
Referitor la sarcina probei, instanța reține următoarele:
În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaște ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo, așa cum nepertinent susține petentul.
În al doilea rând, instanța reține că, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris în art.1169 C.civ.
În considerentele deciziei se arată că reclamanții au susținut că instanțele sesizate au așteptat din partea lor să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal de contravenție prin proba contrară faptelor reținute în acesta, împrejurare care ar fi adus atingere dreptuluila respectarea prezumției de nevinovăție. (M. H. contre la Roumanie ., § 12, netradusă). Instanța reține cu titlu de principiu faptul că Curtea nu a subscris acestor susțineri ci, dimpotrivă, a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art.1169 C.civ. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecieze ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Instanța amintește că avându-se în vedere jurisprudența Curți EDO, trebuie să existe un echilibrul să e între prezumția de nevinovăție specifică materiei și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, existentă în dreptul național. Astfel cum s-a statuat în Decizia I. P. c. României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), instanțele naționale trebuie să ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalități efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale, stabilind că simpla contestare a procesului verbal de contravenție nu poate determina anularea procesului verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii întocmit în baza unor cercetări temeinice efectuate de organele de specialitate și susținut prin probe depuse la dosar.
Instanța constată că petentul nu a solicitat administrarea de probe pentru a răsturna prezumția de validitate și legalitate a procesului verbal de contravenție.
Instanța constată că existența faptei așa cum este reținută în procesul verbal de contravenție, fapt susținut și de imaginile surprinse de aparatul radar (fila 12), buletinul de verificare metrologică (fila 11), atestat operator (fila 11),
2.3. Probațiunea administrată în cauză:
Instanța constată că petentul nu contestă faptul că circula cu o viteză mai mare decât limita prevăzută de lege pentru acea porțiune de drum.
Instanța constată că au fost depuse de intimat la dosarul cauzei următoarele probe și, din conținutul lor, reține următoarele:
(1). Proba înregistrare video din care să reiasă viteza înregistrată (depusă la fila nr.12, din dosar) – prezintă într-o formă clară, care nu lasă loc niciunui dubiu, autoturismul Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, circula cu o viteză de 103 km/h, aspect confirmat și de imaginile aflate la dosarul cauzei.
Din analiza probei video instanța constată că toate mențiunile pe care aceasta le cuprinde sunt în perfectă concordanță cu mențiunile înscrise în procesul verbal de contravenție contestat. Pentru acest considerent, instanța apreciază că proba video face dovada situației de fapt descrise în procesul verbal contestat.
(2). Buletinul de verificare metrologică (depus la fila nr.11, din dosar)
Raportat la mențiunile cuprinse în buletinul de verificare metrologică, instanța constată că, la data constatării faptei (26.08.2012), cinemometrul de control era valabil verificat metrologic.
(3). Dovada că agentul era competent conform legii să efectueze aceste măsurători, având atestat (depusă la fila nr.11, din dosar)
Cât privește încadrarea juridică, instanța constată că, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost încadrată în dispozițiile art.121 alin.1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, întrucât există corespondență între fapta concretă astfel cum a fost descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat și modelul abstract descris de norma de incriminare a contravenției, elementele cuprinse în situația de fapt suprapunându-se exact peste cele abstracte existente în descrierea legală a contravenției. De asemenea, instanța constată că norma de incriminare a fost corect coroborată cu de art.102 alin.3 lit. e din O.U.G. nr.195/2002.
Raportat la ansamblul considerentelor expuse la punctul 2 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată că fapta contravențională există, că a fost săvârșită cu vinovăție de petent și că este corect încadrată în drept, astfel că, pe cale de consecință, urmează a menține ca temeinic Procesul verbal de Contravenție . nr._ din 19.10.2012
3. Asupra legalității sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat:
Instanța constată că sancțiunea aplicată se încadrează în limitele prevăzute de lege, fapta prezintă un pericol social destul de ridicat, astfel că nu se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului
Astfel fiind, instanța constată că procesul verbal contestat este legal și temeinic întocmit, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 1 din OUG nr. 2/2001 .
Date fiind considerentele expuse mai sus, văzând și prevederile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța urmează respinge plângerea ca neîntemeiată și a menține procesul verbal de contravenție ca temeinic și legal
II. Instanța din oficiu:
În temeiul art.274 și art.129 alin.5 C.proc.civ., instanța va lua act de faptul că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Raportat la Decizia Curții Constituționale nr.500/15.05.2012, publicată în Monitorul Oficial nr.492 din 18 iulie 2012, prin care s-a constatat că dispozițiile art.118 alin.3¹ din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice sunt neconstituționale, prezenta hotărâre este supusă recursului, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul P. G. D., domiciliat în mun. Suceava, .. 6, ., ., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 26.08.2012, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SUCEAVA, cu sediul în mun. Suceava, .. 9, jud. Suceava, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.02.2013.
Președinte, Grefier,
Red. B.M.
Dact. Ș.M.
4 ex. / 27.02.2013
| ← Fond funciar. Sentința nr. 1370/2013. Judecătoria FĂLTICENI | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
