Plângere contravenţională. Sentința nr. 1078/2013. Judecătoria FĂLTICENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1078/2013 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 1054/227/2013
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMANIA
JUDECATORIA FĂLTICENI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1078
Ședința publică din data de 29 mai 2013
Instanța constituită din:
Președinte: B. M.
Grefier: I. M.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravențională”, formulată de petentul F. F. O. în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În conformitate cu disp. art. 131 alin. 1 NCPC, instanța procedează la efectuarea de verificări asupra competenței generale, materiale și teritoriale exclusive a instanței, punând în discuție această competență.
Având în vedere dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001, instanța se consideră competentă să soluționeze cauza din punct de vedere general, material și teritorial exclusiv.
Conform prevederilor art. 255 și art. 258 Noul Cod procedură civilă, instanța încuviințează înscrisurile depuse la dosarul cauzei și constatând probatoriul epuizat și procesul în stare de judecată, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
După deliberare
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 02.04.2013 pe rolul Judecătoriei Fălticeni sub nr._, petentul F. F. O. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 18.03.2013 de intimatul I. Județean de Poliție Suceava, solicitând în principal anularea acestuia.
În motivarea cererii, petentul a arătat că prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 18.03.2013 a fost reținută în sarcina sa săvârșirea faptei de conducere cu viteză mai mare decât viteza legală prevăzută pentru sectorul de drum Brăiești, jud. Suceava.
Menționează că procesul-verbal contestat are înserat cuantumul amenzii de 750 lei, iar la rubrica în care se arată că această sumă poate fi achitată în cel mult 2 zile lucrătoare jumătate din minimul amenzii, respectiv suma de 337,5 lei, ceea ce nu reprezintă jumătate din cuantumul amenzii de 750 lei.
Consideră petentul că aceasta este o încălcare a prev. art.16 din OG 2/2001, încălcare ce atrage nulitatea procesului-verbal contestat, întrucât i s-a propus o vătămare gravă, având în vedere că în termenul legal de 48 de ore a fost să achite jumătate din cuantumul amenzii, dar nu i s-a primit suma pe motiv că nu a știut ce sumă să se încaseze, respectiv jumătate din suma de 750 lei, sau suma de 337,5 lei, neputând să beneficieze de acea prevedere legală.
În dovedire, petentul a depus la dosarul cauzei copia procesului - verbal contestat.
Legal citat, intimatul I. Județean de Poliție Suceava – Poliția Municipiului Fălticeni a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de petent ca nefondată, cu menținerea procesului-verbal de contravenție . nr._ și implicit a sancțiunii aplicate, considerând că agentul constatator a aplicat sancțiunea contravențională cu respectarea prevederilor legale, iar procesul-verbal de contravenție îndeplinește condițiile de formă și de fond.
Intimatul a arătat că petentul într-un interval de numai 3 luni, a cumulat mai mult de 15 puncte de penalizare – toate pentru nerespectarea regimului legal de viteză – anterior datei la care a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției ce face obiectul plângerii formulată de petent.
În dovedire, intimatul a depus copia procesului verbal de contravenție și documentele care au stat la baza întocmirii acestuia.
În conformitate cu prev. art. 411 alin.2 Cod procedură civilă intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:
La data de 18.03.2013, petentul F. F. O. a fost sancționat contravențional de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceavacu amendă în cuantum de 750 lei întocmindu-i-se Procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 18.03.2013, emis de Inspectoratul de Poliție Județean Suceava pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.121 alin.1 din HG 1391/2006 și sancționate de art.102 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplicarea art. 108 alin. 1 lit. d, pct. 3 din același act normativ.
Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului că, în ziua de 18.03.2013 a condus autoturismul marca Nissan cu nr._, în interiorul localității Brăiești, jud. Suceava, fiind înregistrat de aparatul radar montat pe MAI_ conducând cu viteza de 98 km/h.
1. Cu privire la legalitatea procesului verbal de contravenție contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art.17 din nr. O.G. nr.2/2001, conținând toate mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută.
Petentul invocă ca și motiv de nulitate împrejurarea că s-a trecut greșit în procesul verbal de contravenție jumătate din minimul amenzii, respectiv suma de 337,5 lei, ceea ce nu reprezintă jumătate din cuantumul amenzii de 750 lei. Instanța reține că această susținere a petentului nu este întemeiată, deoarece minimul în cazul acestei contravenții este 675 lei (9 puncte), iar jumătate din minim reprezintă 337,5 așa cum în mod corect a indicat agentul constator.
2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
2.1. Ca act administrativ jurisdictional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada savârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozitiile art.1169 C.civ., care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
Referitor la sarcina probei, instanța nu împărtășește punctul de vedere formulat petent, având în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României.
În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo, așa cum nepertinent susține petentul.
În al doilea rând, instanța reține că, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris înscris în art.1169 C.civ.
În considerentele deciziei se arată că reclamanții au susținut că instanțele sesizate au așteptat din partea lor să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal de contravenție prin proba contrară faptelor reținute în acesta, împrejurare care ar fi adus atingere dreptuluila respectarea prezumției de nevinovăție. (M. H. contre la Roumanie ., § 12, netradusă). Instanța reține cu titlu de principiu faptul că Curtea nu a subscris acestor susțineri ci, dimpotrivă, a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art.1169 C.civ. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În speță, instanța apreciază că sarcina probei revine petentei, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
2.2. În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că, la data de 18.03.2013, petentul F. F. O. a fost sancționat contravențional de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceavacu amendă în cuantum de 750 lei întocmindu-i-se Procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 18.03.2013 emis de Inspectoratul de Poliție Județean Suceava pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.121 alin.1 din HG 1391/2006 și sancționate de art.102 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplicarea art. 108 alin. 1 lit. d, pct. 3 din același act normativ.
Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului că, în ziua de 18.03.2013 a condus autoturismul marca Nissan cu nr._, în interiorul localității Brăiești, jud. Suceava, fiind înregistrat de aparatul radar montat pe MAI_ conducând cu viteza de 98 km/h.
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este art.121 alin.1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, care prevede: conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Totodată, în procesul verbal de contravenție contestat se precizează că fapta reținută în sarcina petentului este sancționată de art.108 alin. 1 lit. d, pct. 3 din O.U.G. nr.195/2002, care prevede: Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni:. depășirea cu 41 - 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic;
2.3. Probațiunea administrată în cauză:
Instanța constată că petentul contestă situația de fapt consemnată în procesul verbal de contravenție, însă nu a făcut nicio probă în sprijinul afirmației sale.
Instanța constată că au fost depuse de intimat la dosarul cauzei următoarele probe și, din conținutul lor, reține următoarele:
(1). Proba înregistrare video din care să reiasă viteza înregistrată (depusă la fila nr.17, din dosar) – prezintă într-o formă clară, care nu lasă loc niciunui dubiu că a condus auto având numărul de înmatriculare_, în interiorul localității, cu viteza de 98 km/h, pe înregistrare fiind vizibil că fapta este săvârșită fără nici un dubiu în interiorul localității
Din analiza probei video instanța constată că toate mențiunile pe care aceasta le cuprinde sunt în perfectă concordanță cu mențiunile înscrise în procesul verbal de contravenție contestat. Pentru acest considerent, instanța apreciază că proba video face dovada situației de fapt descrise în procesul verbal contestat.
(2). Buletinul de verificare metrologică (depus la fila nr.13, din dosar)
Raportat la mențiunile cuprinse în buletinul de verificare metrologică, instanța constată că, la data constatării faptei (18.03.2013), cinemometrul de control era valabil verificat metrologic.
(3). Dovada că agentul era competent conform legii să efectueze aceste măsurători, având atestat (depusă la fila nr.16, din dosar)
(4) imaginea foto ce surprinde viteza cu care a circulat (fila 18)
Cât privește încadrarea juridică, instanta constată că, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost încadrată în dispozițiile art.121 alin.1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, întrucât există corespondență între fapta concretă astfel cum a fost descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat și modelul abstract descris de norma de incriminare a contravenției, elementele cuprinse în situația de fapt suprapunându-se exact peste cele abstracte existente în descrierea legală a contravenției. De asemenea, instanța constată că norma de incriminare a fost corect coroborată cu art.102 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplicarea art. 108 alin. 1 lit. d, pct. 3 din același act normativ.
Raportat la ansamblul considerentelor expuse la punctul 2 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată că fapta contravențională există, că a fost săvârșită cu vinovăție de petent și că este corect încadrată în drept, astfel că, pe cale de consecință, urmează a menține ca temeinic Procesul verbal de Contravenție . nr._ încheiat la data de 18.03.2013
3. Asupra legalității sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat:
Instanța constată că sancțiunea aplicată se încadrează în limitele prevăzute de lege, agentul constatator aplicând o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege pentru o asemenea contravenție, astfel că nu se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului.
Mai mult, față de fișa de cazier auto depusă de intimată la dosar din care rezultă săvârșirea de către petent a numeroase abateri disciplinare, instanța apreciază că agentul constatator a aplicat o sancțiunea corectă.
Astfel fiind, instanța constată că procesul verbal contestat este legal și temeinic întocmit, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 1 din OUG nr. 2/2001 .
Date fiind considerentele expuse mai sus, văzând și prevederile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța urmează respinge plângerea ca neîntemeiată și a menține procesul verbal de contravenție ca temeinic și legal
II. Instanța din oficiu:
În baza art. 36 alin. 2 din OG 2/2001 care prevede că în cazul respingerii plângerii contravenționale petentul va fi obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat, instanța va obliga petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 75 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul Frăteanu F. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SUCEAVA – prin Structura Juridică, cu sediul în mun. Suceava, .. 9, jud. Suceava ca neîntemeiată.
În baza art. 36 alin. 2 din OG 2/2001 obligă petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 75 de lei
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Fălticeni.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.06.2013.
Președinte, Grefier,
Red. B.M.
Dact. I.M.
4 ex. /19.06.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1723/2013. Judecătoria FĂLTICENI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 600/2013. Judecătoria... → |
|---|
