Pretenţii. Sentința nr. 1723/2013. Judecătoria FĂLTICENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1723/2013 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 699/227/2012
Dosar nr.
_ - pretenții -
ROMANIA
JUDECĂTORIA FĂLTICENI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1723
Ședința publică din 17.10.2013
Instanța constituită din:
Președinte: R. M.
Grefier: D. P.
Pe rol se află judecarea acțiunii civile având ca obiect pretenții formulată de reclamantul I. A. D., în contradictoriu cu pârâtul C. V. M..
Dezbaterile în fond ale cauzei au avut loc în ședința publică din data de 10.10. 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi.
După deliberare,
INSTANȚA:
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ din 05.03.2012, reclamantul I. A. D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C. V. M., obligarea pârâtului la plata sumei de 5000 lei, reprezentând daune morale, ca urmare a faptului că, prin modul de întocmire a raportului de expertiză și folosirea de expresii mincinoase și calomnioase la adresa sa, i-a fost lezată onoarea și demnitatea.
In fapt, arată că la data de 09.12.2009, în dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni, a fost desemnat pârâtul, să întocmească un raport de expertiză topografică, dată fiind calitatea sa de expert topo-cadastral.
Ca urmare a efectuării defectuoase și tendențioase, reclamantul se consideră prejudiciat, cuantumul valoric al acestuia fiind de 5000 lei, potrivit estimării sale.
De asemenea, mai arată faptul că pârâtul, a întocmit un raport de expertiză fals, care nu reflectă realitatea din teren, ducând în eroare instanța de judecată, care a pronunțat o hotărâre nelegală.
Precizează reclamantul, că pârâtul, în calitatea sa de expert, a avut la dispoziție, la întocmirea raportului de expertiză, toate înscrisurile necesare soluționării cauzei, însă acesta le-a ignorat.
După cum reiese din dosarul nr._, având ca obiect ,, revendicare”, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 396 din 16.02.2011, reclamantul arată că, în calitatea sa de pârât( în dosarul sus menționat), căzut în pretenții, a fost obligat să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 1247 m.p. teren, situată în intravilanul comunei C. Luncii, județul Suceava, potrivit identificării și delimitării făcute de expertul desemnat.
Mai arată reclamantul, că prin afirmațiile mincinoase, calomnioase făcute de către pârât în raportul de expertiză, precum și în memoriul depus la dosar nr._, la data de 18.05.2011, a fost supus disprețului public, fiindu-i lezată onoarea și demnitatea sa de om.
Pentru aceste motive, solicită admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.
In drept și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 998, 1357, 1381 Cod civil, art. 15 alin. 1 lit.f din Legea 146/1997.
In dovedire, înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri.
La data de 10.04.2012, prin serviciul registratură, reclamantul a depus la dosar precizări (f.62-64), prin care arată că afirmațiile din memoriul formulat de către pârât și depus în dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni, sunt în contradicție cu raportul de expertiză întocmit de pârât și memoriul depus de acesta la data de 18.05.2011 în dosar nr._ .
Precizează că afirmațiile făcute de pârât, sunt mincinoase, calomnioase cu scopul de a denatura adevărul și a duce în eroare instanța, să dea o hotărâre nelegală.
In concluzie, reclamantul solicită, admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată.
In dovedire, depune la dosar memoriul despre care a făcut vorbire (f.65-66).
Deși legal citat, pârâtul nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată neîntemeiată cererea, pentru cele ce urmează:
Prin prezenta cerere, reclamantul I. D., a solicitat obligarea pârâtului C. V. M., la plata sumei de 5000 lei, cu titlu de despăgubiri.
În motivarea acesteia, se susține că, la data de 09. 12. 2009, a fost desemnat pârâtul să întocmească un raport de expertiză topografică, în dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni, județul Suceava, dată fiind calitatea sa de expert topo-cadastral.
Ca urmare a efectuării defectuoase și tendențioase, reclamantul se consideră prejudiciat, cuantumul valoric al acestuia fiind de 5000 lei, potrivit estimării sale.
După cum reiese din dosarul nr._, având ca obiect ,, revendicare”, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 396 din 16.02.2011, I. D., în calitate de pârât( în dosarul sus menționat), căzut în pretenții, a fost obligat să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 1247 m.p. teren, situată în intravilanul comunei C. Luncii, județul Suceava, potrivit identificării și delimitării făcute de expertul desemnat (pârâtul din prezenta cauză), cu obligarea sa la plata despăgubirilor( suma de 1163 lei) și a cheltuielilor de judecată( 2954 lei).
Împotriva acestei sentințe, a fost declarat recurs de către reclamanți și pârât, care a fost respins ca nefondat, potrivit deciziei civile nr. 707 din 03.04.2012 a Tribunalului Suceava, dispozițiile sentinței devenind irevocabile( filele 92-103 dosar).
Orice hotărâre judecătorească de fond, este, cu privire la situația de fapt, expresia convingerii intime a judecătorilor, formată pe baza complexului de probe admisibile în orice cauză.
Prin expertiză, dată fiind natura acestei probe, se poate stabili numai existența și valoarea bunului expertizat, dovada proprietății, provenienței acestuia, fiind dovedită potrivit legii, de cel ce o pretinde, cu alte mijloace de probă( înscrisuri, martori, interogatoriu, etc.).
Expertul nu este nici judecător și nici martor, ci un consultant, care ajută pe judecător în rezolvarea unor probleme de specialitate( În acest sens Tribunalul Suprem, secția civilă, decizia nr. 2965/1974).
În condițiile în care, întregul probatoriu ce a stat la baza hotărârii instanței de fond a fost supusă cenzurii instanței de control, prin exercitarea căilor de atac de către pârâtul I. D.( recurs, revizuire, contestație în anulare) – fila 103, prin aprecierea acestuia, în mod unitar și complex și nu doar prin limitare la expertiză, ca probă singulară, pretențiile reclamantului, nu pot fi reținute, ele fiind percepute ca nemulțumiri ale acestuia, față de soluția irevocabilă a litigiului inițial.
De altfel, aceasta este și reglementarea ce rezultă din dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă( Vechiul), potrivit căruia orice susținere trebuie dovedită în condițiile și cu respectarea dispozițiilor legale, în caz contrar, fiind doar simple afirmații de natură a motiva acțiunea, dar care nu pot duce la aprecierea lor ca adevărată, fără nici un suport probatoriu adecvat.
Pe de altă parte, rolul activ al instanței prevăzut de art. 130 Cod procedură civilă, nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia din părți și în apărarea intereselor acesteia, în condițiile în care, aceasta, legal citată, nu s-a prezentat în instanță, nu și-a propus probe de natură a susține pretențiile, în esență, de a dovedi cu certitudine că a suferit un prejudiciu ca urmare a întocmirii defectuoase de către pârât, a raportului de expertiză topo-cadastral, dispus de către instanță.( în dosarul nr._ ).
Atâta timp cât înscrisul, nu a fost declarat fals, potrivit legii, instanța nu poate constata o situație contrară celei deja intrate sub puterea de lucru judecat.
Protecția drepturilor personale ale persoanei( de proprietate, în speță), se realizează potrivit reglementării date de dispozițiile art. 998- 999 din Codul civil(Vechiul), cu condiția dovedirii faptei ilicite( În acest sens, C.S.J.,secția civilă, decizia nr. 1995/1992; Tribunalul Suprem, secția civilă, decizia nr. 2038/1972).
Față de cele mai sus arătate, instanța, având în vedere și dispozițiile art. 998 - 999 din Codul civil( Vechiul), urmează a respinge ca nefondată cererea formulată de reclamant și având ca obiect ,, pretenții”.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată acțiunea având ca obiect ,, pretenții”, formulată de reclamantul I. D., cu domiciliul în satul/. Suceava, în contradictoriu cu pârâtul C. V. M., domiciliat în Municipiul Bârlad, .. 56, județul Suceava.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 octombrie 2013.
Președinte, Grefier,
Red. R.M.
Tehnored. G.V. Ex. 4/13.11.2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1078/2013.... → |
|---|
