Plângere contravenţională. Sentința nr. 422/2013. Judecătoria FĂLTICENI

Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului că, în urma controlului efectuat în data de 4.12.2012, ora 09.30, în localitatea C. Luncii de către reprezentanții intimatului, care au constatat că numitul A. V. conducea fără să se fi respectat odihna minimă zilnică de 9 ore consecutiv., petentul prezentând o singură diagramă tahograf din aparatul tahograf precum și certificatul de desfășurare a activității vehiculului

Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este art.8 alin.1 pct.6 din O.G. nr.37/2007, text legal potrivit căruia: (1) Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale: 6. nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă cu două ore sau mai mult,

Totodată, în procesul verbal de contravenție contestat se precizează că fapta reținută în sarcina societății petente este sancționată de art.9 alin.1 lit.(c) din O.G. nr.37/2007, care prevede aplicarea unei amenzi contravenționale de la 4.000 lei la 8.000 lei.

2.2. Referitor la sarcina probei, instanța a avut în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de C.E.D.O. în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României. Curtea a reamintit cu această ocazie că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, că ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții.

Instanța amintește că avându-se în vedere jurisprudența Curți EDO, trebuie să existe un echilibrul să e între prezumția de nevinovăție specifică materiei și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, existentă în dreptul național. Asfel cum sa statuat în Decizia I. P. c. României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), instanțele naționale trebuie să ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modaliăți efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale, stabilind că simpla contestare a procesului verbal de contravenție nu poate determina anularea procesului verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii întocmit în baza unor cercetări temeinice efectuate de organele de specialitate și susținut prin probe depuse la dosar.

Cu toate acestea, în speță, petentul nu a administrat nicio probă care să ducă la înlăturarea prezumției de legalitate și temeinicie.

Pe temeiul jurisprudenței menționate, instanța a apreciat că sarcina probei revine petentei, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentei dincolo de orice îndoială rezonabilă.

2.3.Referitor la fapta contravențională reținută în sarcina petentei:

Instanța constată că petentul a contestat săvârșirea faptei contravenționale motivând că nu este vinovat însă nu a prezentat nicio dovadă în sprijinul afirmațiilor sale. Instanța nu poate primi o astfel de apărare formulată de petentă, pentru următoarele argumente pe care le va dezvolta în cele ce urmează.

Instanța constată că din actele depuse la dosar se face dovada deplină a celor menționate în procesul verbal și a situației de fapt reținute, astfel diagrama tahograf raport din 4.12.2012 coroborat și cu formularul de control în trafic . nr.0006493t (f.25).

Analizând conținutul certificatului de desfășurare a activității vehiculului aflat la fila 26 pentru perioada 06/11/_12, conducătorul auto figurează ca disponibil, iar în ce privește mențiunea indicată că nu ar fi condus în acea perioadă, instanța nu va putea reține această împrejurare, deoarece acest înscris emană de la petentă, fiind un înscris întocmit pro causa, și este puțin probabil ca un șofer profesionist care se află în activitate timp de 28 de zile să nu fi condus un autovehicul

Instanța constată că fapta contravențională reținută în sarcina petentei a fost corect încadrată în dispozițiile art.8 alin.1 pct.6 din O.G. nr.37/2007, întrucât există corespondență între fapta concretă astfel cum a fost descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat și modelul abstract descris de norma de incriminare a contravenției, elementele cuprinse în situația de fapt suprapunându-se exact peste cele abstracte existente în descrierea legală a contravenției. De asemenea, instanța constată că art.9 alin.1 lit.(c) din actul normativ menționat este textul legal care reglementează sancțiunea aplicabilă contravenției reținute prin procesul verbal de contravenție contestat.

Reținând că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt distincte de cea reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție, în condițiile în care în prezentul litigiu instanța a avut în atenție teza susținută de CEDO potrivit cu care art. 6 par. 2 din Convenție impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării (cauza N. G. vs. România, hot. din 03.04.2012), instanța constată temeinicia procesului verbal de contravenție contestat.

3. Asupra legalității sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat:

Fapta reținută în sarcina societății petente este sancționată de art.9 alin.1 lit.(c) din O.G. nr.37/2007, care prevede aplicarea unei amenzi contravenționale de la 4.000 lei la 8.000 lei.

În speța dedusă judecății, pentru fapta prevăzută de art.8 alin.1 pct.6 din O.G. nr.37/2007, societății petente i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 4.000,00 lei, în raport cu dispozițiile art.9 alin.1 lit.(c) din același act normativ.

Instanța constată că amenda contravențională aplicată se încadrează în limitele prevăzute de art.9 alin.1 lit.(c) din O.G. nr.37/2007. Sub aspectul modului de individualizare a sancțiunii, este de subliniat că organul constatator a manifestat indulgență aplicând amenda într-un cuantum îndreptat spre limita minimă prevăzută de lege.

Cu privire la sancțiunile aplicate, instanța apreciază ca agentul constatator a procedat în mod corect la individualizarea sancțiunilor contravenționale, ținând cont de împrejurările concrete ale faptelor și persoana contravenientului.

Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.

În acest sens, se reține că potrivit art. 9 alin 1 lit. c din O.G. 37/2007, contravențiile de natura celor reținute în sarcina petentei se sancționează cu amendă de la la 4.000 lei la 8.000 lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier.

Având în vedere că petentei i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în în limita minimă prevăzută de lege, instanța apreciază ca agentul constatator a procedat în mod corect la individualizarea sancțiunii contravenționale, ținând cont de împrejurările concrete ale faptei și persoana contravenientului.

Raportat la cererea petentei de a înlocui amenda cu avertismentul instanța constată că petenta a fost sancționată pentru nerespectarea timpilor legali de odihnă aplicabili conducătorilor auto. Perioadele legale de conducere și odihnă au fost stabilite prin regulament la nivelul UE, statele membre fiind unanim preocupate de reglementarea activităților care țin de traficul rutier. Această preocupare rezultă mai ales din necesitatea de a proteja participanții la traficul rutier de eventualitatea unor accidente grave de circulație provocate de oboseala excesivă. Mai ales în cazul șoferilor profesioniști pentru care activitatea de a conduce ajunge să fie o rutină zilnică, este necesar să fie respectate perioadele de odihnă pentru a se asigura un risc redus de accidente.

În cazul acestui tip de contravenții, legiuitorul prezumă absolut că prin încălcarea normelor legale se produce o stare de pericol pentru siguranța circulației rutiere, pentru existența contravenției nefiind neapărat necesar să se creeze o stare de pericol efectivă pentru valoarea socială protejată. Faptele de natura celor pentru care a fost sancționată petenta prezintă, prin ele însele, un grad ridicat de pericol social întrucât pun în pericol siguranța circulației pe drumurile publice și creează premisele pentru producerea unor accidente rutiere cu consecințe deosebit de grave, de asemenea având în vedere limitele legale ale sancțiunii respectiv 4.000 lei-8.000 lei, nu se poate conchide că fapta prezintă un grad redus de pericol social. Din aceste motive, analizând fapta petentului, instanța constată că aceasta prezintă un grad de pericol social ridicat.

Conform art. 7 al. 2 din O.G. 2/2001, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. Legea specială nu conține nici o normă care să deroge de la această prevedere general aplicabilă în domeniul contravențional,

Funcția represivă și cea sancționatoare ale pedepsei contravenționale nu ar fi realizate dacă în asemenea cazuri s-ar aplica sancțiunea avertismentului, întrucât contravenientul nu ar suferi nici o restrângere a drepturilor sale corespunzătoare încălcării legii și nu ar fi în nici un fel constrâns ca pe viitor să respecte legea, iar societatea ar percepe impunitatea de care se bucură contravenientul ca o ineficiență a sistemului de sancționare contravențională.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, modificată, instanța va respinge plângerea formulată de petent, ca neîntemeiată.

II. Instanța din oficiu:

În temeiul art.274 și art.129 alin.5 C.proc.civ., instanța va lua act de faptul că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge plângerea contravențională formulată de către petenta . sediul social în Piatra N., .. 27, Jud. N., prin administrator V. C., împotriva procesului verbal de constatare a contravențiilor, . nr._ din 01.08.2012, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, ca neîntemeiată

Cu recurs, în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 20.02.2013.

Președinte, Grefier,

Red. B.M.

Dact. Ș.M.

4 ex. / 12.03.2013