Plângere contravenţională. Sentința nr. 489/2013. Judecătoria FĂLTICENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 489/2013 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 3912/227/2012
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMANIA
JUDECATORIA FALTICENI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 489
Ședința publică din 27.02.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. M.
GREFIER: Ș. M.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravențională”, formulată de petentul M. M. L., în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că atât petentul cât și intimatul au depus precizări.
Conform prevederilor art. 167 Cod procedură civilă, instanța încuviințează înscrisurile depuse la dosarul cauzei, constată cercetarea judecătorească încheiată, iar în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza spre soluționare.
După deliberare,
JUDECĂTORIA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin plângerea înregistrată la I. Județean de Poliție Suceava la data de 06.12.2012 sub nr. C/_, petentul M. M. L. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 02.12.2012 de un agent constatator din cadrul Serviciului Rutier al IPJ Suceava.
Petentul a arătat că la acea dată, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în localitatea S., a fost oprit și sancționat contravențional pentru depășirea limitei de viteză, fiind înregistrat că se deplasa prin localitate cu viteza de 120 km/h.
Petentul a mai arătat că nu a depășit limita de viteză, iar acuzația adusă este nefondată.
În susținerea plângerii, petentul a solicitat ca intimatul să depună la dosar fotografii și înregistrări cu privire la fapta imputată precum și certificatul de omologare al aparatului radar, buletinul de verificare metrologică al aparatului radar și autorizația de operator radar pentru agentul constatator.
În dovedire, a anexat în copie dovada de circulație și cartea de identitate.
Plângerea a fost înaintată spre competentă soluționare Judecătoriei Fălticeni, fiind înregistrată cu nr._ la data de 12.12.2012.
Legal citat intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava - Serviciului Rutier a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de petent ca nefondată, cu menținerea procesului-verbal de contravenție și implicit a sancțiunii aplicată, considerând să agentul constatator a aplicat sancțiunea contravențională cu respectarea prevederilor legale, iar procesul-verbal de contravenție îndeplinește condițiile de formă și de fond.
Intimatul a arătat că petentul a condus pe DN 2E, în interiorul localității S., jud. Suceava, autoturismul cu nr. de înmatriculare_ fiind înregistrat că se deplasa cu viteza de 120 km/h pe un sector de drum unde limita de viteză admisă este de 50 km/h.
Intimatul a mai învederat că fapta săvârșită prezintă un pericol social deosebit prin aceea că a fost pusă în primejdie siguranța petentului și a celorlalți participanți la trafic.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 115-118 Cod procedură civilă, OUG nr. 195/2002, OG nr. 2/2001.
A fost depusă la dosar de către intimat copie după procesul-verbal de constatare a contravenției, copie după buletinul de verificare metrologică nr._ din 09.03.2012 a cinometrului care a înregistrat viteza de circulație a petentului, copie după atestatul operatorului radar nr. 5172/12.03.2012, planșa foto din care rezultă că petentul se deplasa cu viteza de 120 km/h precum și raportul agentului constatator.
În conformitate cu prev. art.242 Cod procedură civilă intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele prin procesul verbal . nr._ din data de 02.12.2012 întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în sumă de 630 lei și cu suspendarea permisului de conducere pentru 90 de zile. Agentul constatator a reținut că la data de 02.12.2012, ora 10.45 petentul a condus autoturismul marca SUBARU cu nr. de înmatriculare B 288 AI, pe DN 2 E S., cu viteza de 120 KM/h. Abaterea a fost înregistrată cu aparatul radar montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare_ ce aparține I.P.J. Suceava, aparat radar care a fost verificat metrologic, conform copiei după verificarea metrologică a aparatului radar nr._/ 09.03.2012 (f. 22).
S-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prev. de art.121 alin.1 din HG 1391/2006 și sancționate de art.102 alin.3 lit. e din O.U.G. nr.195/2002
Conform art. 102 alin (3) lit e constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Analizând actul de constatare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța constată ca procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale imperative referitoare la formă si conținut, prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001.
Referitor la motivul de nulitate conform căruia un alt agent a constatat contravenția, respectiv cel din mașina pe care era montat aparatul radar, iar altul a aplicat sancțiunea. Potrivit art. 15 din OG nr. 2/2001: „ (1) Contravenția se constata printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute in actul normativ care stabilește si sancționează contravenția, denumite in mod generic agenți constatatori; (2) Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii si subofițerii din cadrul Ministerului de Interne, special abilitați, persoanele împuternicite in acest scop de miniștri si de alți conducători ai autoritarilor administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum si de alte persoane prevăzute in legi speciale, (3) Ofițerii si subofițerii din cadrul Ministerului de Interne constata contravenții privind: apărarea ordinii publice; circulația pe drumurile publice; regulile generale de comerț; vânzarea, circulația si transportul produselor alimentare si nealimentare, țigărilor si băuturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotărâre a Guvernului”.
De asemenea instanța reține că potrivit art. ART. 109 din OUG 195/2002 „ (1) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră; (2) Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”.
Instanța reține că aceste dispoziții legale au fost respectate, având în vedere că măsurarea vitezei de circulație a autoturismului condus de petent, s-a făcut cu echipament tehnic verificat și omologat, de către un agent atestat în acest sens așa cum reiese din actele de la dosar. Procesul verbal poate fi încheiat de un alt agent, cu condiția ca acesta să dețină calitatea de polițist rutier, cerută de dispozițiile aret 109 alin 1 din OUG 195/2002. Instanța reține că specificul activității de control al vitezei în trafic impune lucru în echipă, astfel încât unul din agenți să opereze cu aparatul radar, iar celălalt să oprească autoturismele i să încheie procesul verbal, fapt care nu este interzis de nici o normă legală. Legiuitorul a stabilit că viteza de deplasare a autoturismelor se măsoară cu ajutorul cinemometrelor cu privire la care s-a efectuat verificarea metrologică. De asemenea au fost stabilite norme clare în ceea ce privește modul în care se efectuează verificarea metrologică a cinemometrelor respective. Viteza unui autoturism determinată cu un aparat verificat metrologic în condițiile legii este considerată exactă de către legiuitor.
Normele metrologice stabilesc doar condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un aparat folosit la măsurare pentru ca înregistrările aparatului respectiv să fie suficient de exacte în așa fel încât aparatul respectiv să fie avut în vedere ca aparat de măsură.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța reține că procesul verbal este temeinic. Instanța constată că existența faptei așa cum este reținută în procesul verbal de contravenție, astfel din planșele fotografice depuse de intimată la dosar, rezultă clar că la data de la data de 02.12.2012, ora 10.45 petentul a condus autoturismul marca SUBARU cu nr. de înmatriculare B 288 AI, pe DN 2 E S., cu viteza de 120 KM/h.
Instanța reține că OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor reglementează etapa judiciară de soluționare a plângerii formulate împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției la art. 31 – 36.Din punct de vedere procedural, prin art. 47 s-a stabilit că ordonanța se completează cu Codul de procedură civilă, dar, având în vedere caracterul autonom al noțiunii de “acuzație în materie penală”, prevăzută de art. 6 paragraful 1 din Convenție, a fost posibil ca unele domenii să fie analizate de Curtea Europeană ca aparținând sferei penale, deși în dreptul național erau calificate ca având natură civilă sau administrativă.
În jurisprudența Curții Europene, prin decizia Ozturk vs. Germania, s-a statuat că și faptele contravenționale intră în sfera acuzațiilor în materie penală, în funcție de calificarea din dreptul național, de natura faptei incriminate, de natura și gravitatea sancțiunilor.
Faptele contravenționale prevăzute de Codul rutier, având în vedere că interdicția de a depăși limita de viteză stabilită pentru fiecare sector de drum se adresează tuturor participanților la trafic iar amenda contravențională care poate fi aplicată celor care, la fel ca petentul, sunt acuzați că au depășit limita de viteză legală în localitate cu peste 50 de km/oră are un cuantum destul de ridicat și un evident caracter sancționator, prin prisma criteriile stabilite de jurisprudența constantă a Curții E.D.O., instanța constată că, împotriva petentului s-a formulat o „acuzație în materie penală” în sensul art. 6 din Convenția E.D.O., asfel încât contravenientului i se recunoaște prezumția de nevinovăție. În virtutea prezumției de nevinovăție, sarcina probei în procedura desfășurată în fața instanței de judecată, revine în primul rând, organului constatator și nu petentului ( cel puțin în situația în care săvârșirea faptei nu a fost constatată prin propriile simțuri de agentul constatator) .
Instanța reține că, în privința contravenției consemnată în procesul verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii . nr._ din data de 02.12.2012 prezumția de nevinovăție a petentului a fost răsturnată de către intimat care a depus probe tehnice din care reiese comiterea faptei așa cum este reținută în procesul verbal atacat.
Petenul a afirmat că a condus cu o viteză mai mică decât cea indicată în procesul verbal, neproducând nici o probă în susținerea acestor afirmații, iar aplicarea principiului în dubio pro reo a fost avută în vedere de instanță la analiza legalității procesului verbal.
Instanța reține conform jurisprudenței instanței de control european, în materie penală, problema administrării probelor trebuie analizată conform principiul prezumției de nevinovăție, potrivit căruia revine în sarcina autorităților statului să dovedească existența faptei imputate contravenientului. De asemenea instanța are în vedere și Decizia I. P. c. României în care Curtea EDO a statuat că trebuie să existe un echilibrul între prezumția de nevinovăție specifică noțiunii autonome de „acuzație penală” și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, existentă în dreptul național. Instanțele naționale trebuie să ofere petentului cadrul necesar pentru ca petentul să își expună cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale, stabilind că simpla contestare a procesului verbal de contravenție nu poate determina anularea procesului verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii întocmit în baza unor cercetări temeinice efectuate de organele de specialitate și susținut prin probe depuse la dosar.
Cu toate acestea, în speță, petentul deși a avut posibilitatea nu a propus nici o probă în dovedirea susținerilor sale.
Așadar, analizând echitabilitatea procedurii în întregul ei, instanța constată că procedura contravențională i-a oferit petentului posibilitatea de a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedural.
Având în vedere că petentul deși a avut posibilitatea pe tot parcursul sa dovedească o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul verbal, nu a produs nici o probă în acest sens, astfel încât instanța reține că procesul verbal este temeinic.
Prin probele administrate în cauză, intimatul a făcut dovada faptului că în constatarea contravenției comise de către petent au fost respectate toate dispozițiile legale incidente în cauză. În acest sens, instanța a stabilit că abaterea a fost înregistrată cu aparatul radar montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare_, aparat radar care a fost verificat metrologic, conform copiei după verificarea metrologică a aparatului radar, iar operatorul radar a fost atestat, iar cinemometrul este atestat să efectueze măsurători atât în regim staționar cât și în regim de deplasare.
Deși petentul susține că nu se poate stabili cu care aparat radar s-a efectuat înregistrarea, deoarece în procesul verbal a fost trecută doar auto pe care era acesta montat, nu și . radar, instanța nu poate reține această împrejurare, deoarece pe o mașină poate fi montat un singur aparat radar, astfel că odată stabilită mașina pe care acesta a fost montat, cu certitudine se poate stabili și . radar.
În ce privește susținerea petentului că nu există certitudinea că înregistrarea s-a efectuat în localitate, instanța constată că petentul nu a negat acest aspect, iar procesul verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, astfel că simpla afirmație formulată de petent nu are forță probatorie și nu este de natură să înlăture această prezumție de legalitate și temeinicie. Mai mult acest aspect rezultă și din cuprinsul raportului întocmit de agentul constatator.
Instanța nu va retine susținerea petentului că alta ar fi fost limita legala de circulație, deoarece localitatea S. nu se regăsește pe lista celor 88 de localități unde regimul legal de viteza s-a majorat de la 50 km/h la 70 km/h, pentru autovehiculele din categoriile „A” si „B”, cuprinse in adresa data publicității de către Direcția Rutiera din cadrul I.G.P.R. Instanța reține, din materialul probator administrat in cauza – respectiv captura foto din data de 02.12.2012, ora 10.45 - ca autoturismul marca Subaru cu nr. de înmatriculare_, condus de petent, a circulat in localitatea S., cu o viteza de 120 km/h, deci cu 70 km/h mai mult decât viteza maxima admisa pe acel sector de drum.
De asemenea petentul invocă că autoturismul pe care era montat aparatul radar era neinscripționat și avea aplicat pe geamuri folie neagră neomologată, împrejurare care nu are relevanță asupra legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție, astfel că instanța o va respinge.
În ce privește împrejurarea că la data săvârșirii contravenției era ceață, instanța va respinge această susținere ca fiind lipsită de suport juridic, acest aspect neavând importanța, imaginea surprinsă cu aparatul radar fiind foarte clară care nu lasă loc de incertitudini cu privire la viteza cu care rula petentul.
Cu privire la sancțiunea principalăaplicată, instanța apreciază ca agentul constatator a procedat in mod corect la individualizarea acestei sancțiuni, ținând cont de împrejurările concrete ale faptei și persoana contravenientului.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
În acest sens, se reține că fapta săvârșită de petent este sancționată de art. 102 alin.3 OUG nr. 195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni(de la 9 la 20 puncte-amendă iar un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie) și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile
Având în vedere faptul că agentul constatator a aplicat amenda în limita legală prevăzută de lege, iar sancțiunea complementară este strict determinată de lege, instanța constată legalitatea sancțiunilor aplicate petentului.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 coroborat cu art. 118 din OUG nr. 195/2002 republicată, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE :
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul M. M. L., domiciliat în Mun. București, sector 6, Bld. 1 Mai, nr. 15, ., ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 02.12.2012, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SUCEAVA, cu sediul în mun. Suceava, .. 9, jud. Suceava, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.02.2013.
Președinte, Grefier,
Red. B.M.
Dact. Ș.M.
4 ex./05.03.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 725/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2169/2013.... → |
|---|
