Pretenţii. Sentința nr. 446/2015. Judecătoria FĂLTICENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 446/2015 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 446/2015
Dosar nr._
- pretenții -
ROMANIA
JUDECĂTORIA FĂLTICENI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 446
Ședința publică din 11.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte: N. Șepelea
Grefier: P. D.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect pretenții formulată de reclamanta I. V. în contradictoriu cu pârâtul L. I. .
Dezbaterile în fond ale cauzei au avut loc în ședința publică din data de 28.01.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și, când pentru depunerea de concluzii scrise și din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată succesiv pentru data de 4.02.2015 și pentru astăzi.
După deliberare,
I N S T A N ȚA
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ din 04.06.2014, reclamanta I. V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul L. I. ca prin hotărârea ce se va pronunța, obligarea pârâtului la plata sumei de 5000 lei reprezentând daune materiale și a sumei de 50.000 lei, reprezentând daune morale; cu cheltuieli de judecată.
In fapt, la data de 22.04.2014 a fost lovită de calul aparținând pârâtului, fiind diagnosticată cu contuzie piramidă nazală, plagă buză exterioară, rezultate în urma unei lovituri cu copită de cal.
In perioada 22.04._14 a fost internată în secția de chirurgie maxilo-facială a Spitalului Clinic Județean de Urgențe Sf. S. Iași, cu diagnosticul „ fractură cominutivă centro-latero-ocluzo-facială dreaptă; fractură cominutivă rebord alveolar zona frontală a maxilarelor, plagă contuză versant mucosal buză superioară jumătatea dreaptă, epistaxis unilateral anterior drept, luxație dentară 16 grad III. Echimoză palpebrală bilaterală”.
La data de 16.05.2014 a fost internată la Spitalul Clinic Județean de Urgențe Sf. S. Iași pentru suprimare drenaj sinusal și suprimare fire sutură.
Mai arată reclamanta, că în urma acestei lovituri, a suferit leziuni sub formă de contuzii cu echimoze, excoriații, plăgi contuze, fracturi cominutive maxilo-faciale și oase proprii nazale și luxație dentară ce au necesitat 20-30 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 370-SV/A2 din 07.05.2014.
In dovedire, reclamanta invocă prev. art. 1375 Cod civil, respectiv „proprietarul unui animal sau cel care se servește de el, răspunde independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa”.
Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale, revine întotdeauna, conf. art. 1375 coroborat cu art. 1377 Cod civil, persoanei care ara paza juridică a animalului în momentul cauzării prejudiciului, până la proba contrarie.
Așadar, răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale este obiectivă, fără vinovăție, fiind fundamentată pe obligația de garanție a așa-zisului comportament al animalului, care are ca suport riscul de activitate introdus în societate, prin apropierea și folosirea de animale.
Menționează că victima prejudiciată, trebuie să facă dovada a două condiții: existența prejudiciului și existența raportului de cauzalitate dintre comportamentul animalului și prejudiciu. In ce privește dovada existenței raportului de cauzalitate, aceasta este relativ facilă. Victima este necesar să probeze doar că animalul a participat la producerea prejudiciului, urmând ca în temeiul art. 1375 Cod civil, să se declanșeze o prezumție a existenței raportului de cauzalitate exclusiv între participarea animalului și prejudiciu, indiferent că această participare a avut loc sau nu sub forma unui contact material. La aceste două condiții, se mai adaugă și aceea ca animalul să se afle în paza juridică a unei persoane: or, calitatea de păzitor juridic se prezumă că aparține proprietarului sau celui care se servește de animal.
Pentru aceste motive, având în vedere că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile cerute de lege, pentru atragerea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale, se impune repararea prejudiciului produs.
In drept și-a întemeiat cererea pe disp. art. 1375 Cod civil.
In dovedire a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri și cu martorii: C. M., M. G., B. M. și B. V..
Prin întâmpinare (f. 18 dosar), pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că reclamanta nu a motivat și dovedit prin cererea de chemare în judecată, raportul de cauzalitate dintre comportamentul așa zis agresiv al animalului și presupusul prejudiciu cauzat.
Presupune că reclamanta a fost lovită de caii ei sau de concubinul B. V., care obișnuia frecvent s-o lovească pe aceasta, fiind mereu certuri și scandaluri la domiciliul lor.
Mai arată pârâtul că nu știe cum a ajuns calul său în curtea reclamantei, la ora 5,30 dimineața în data de 22.04.2014, în condițiile în care în 17 ai de când are calul în paza sa, nu i-a creat niciodată probleme și nici altor persoane.
Consideră că, deoarece erau în dușmănie, aceștia i-au dezlegat calul sau a tăiat funia cu care era legal calul său, l-a luat forțat în curtea lor, pentru a-i învinui de această întâmplare.
De asemenea, consideră că simpla frază că „la data de 22.04.204 am fost lovită de calul aparținând lui L. I.”, nu poate crea convingerea instanței asupra împrejurărilor și modalității în care calul său, a ajuns în curtea reclamantei și a lovit-o pe aceasta.
Consideră despăgubirile solicitate de reclamantă exagerat de mari, în raport de înscrisurile aflate la dosar și motivarea sumară a circumstanței în care a fost lovită și în care calul a ajuns în curtea acesteia.
Față de cele arătate solicită respingerea acțiunii.
In dovedire, înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei, expertiză medico-legală și proba cu martorii L. G. și T. G..
Mai solicită suspendarea cauzei, până la soluționarea plângerii penale formulată împotriva reclamantei.
Prin răspunsul la întâmpinare (f. 25-27 dosar), reclamanta solicită respingerea susținerilor pârâtului ca nefondate, motivat de faptul că documentele medicale arată faptul că leziunile produse, au fost rezultatele unei lovituri cu copită de cal.
De asemenea, pârâtul recunoaște în întâmpinare că a scăpat calul de sub supraveghere și că nu își explică cum s-a întâmplat acest lucru.
Așa cum a arătat și în cererea de chemare în judecată, prin înscrisurile depuse la dosar, prin declarațiile martorilor și prin interogatoriul pârâtului, urmează să fie stabilită cu certitudine situația de fapt, modul cum animalul pârâtului a scăpat de sub supravegherea sa și a ajuns să o lovească pe reclamantă și îndeplinirea circumstanțelor de fapt pentru atragerea răspunderii pârâtului.
Consideră că despăgubirile solicitate nu sunt deloc mari, având în vedere toată situația prin care a trecut și faptul că a fost nevoită să suporte atâtea intervenții și să se prezinte de atâtea ori la spitale, suma fiind total justificată, având în vedere că animalul i-a deformat fața.
Față de cele arătate solicită admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța expune următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamanta I. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul L. I., ca acesta să fie obligat să-i plătească suma de 5000 de lei daune materiale și_ lei reprezentând daune morale, ca urmare a faptului că în data de 22.02.2014 a fost lovită de calul pârâtului și a suferit leziuni ce au necesitat un nr. de 20-30 de zile de îngrijiri medicale.
În ceea ce privește incidența răspunderii civile delictuale, răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale, potrivit art. 1375 C.civ. proprietarul unui animal sau cel care se servește de el, răspunde independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa.
Spre deosebire de reglementarea anterioară, noul cod civil instituie în acest caz de răspundere civilă delictuală o formă de răspundere obiectivă, care operează indiferent dacă se reține și vinovăția ca element constitutiv al răspunderii civile delictuale, formă de răspundere ce are ca suport obligația de garanție din partea persoanei care are paza juridică a animalului, precum și ideea de risc de activitate ce trebuie asumat de subiectul care trage foloasele de pe urma utilizării animalului.
În aceste condiții, pentru angajarea acestui tip de răspundere sunt necesare următoarele trei elemente: fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, prejudiciul și legătura de cauzalitate între faptă și rezultatul păgubitor.
În speța de față, din probatoriul administrat, respectiv înscrisuri – certificat medico-legal și bilete de externare din spital, scrisori medicale, referat cu propunere de clasare, Ordonanță de clasare nr._, declarațiile martorilor M. G. și B. M., a rezultat că în dimineața zilei de 22.04.2014, reclamata a fost lovită de către un cal, în zona feței cu copita, suferind leziuni (fractură facială dreaptă, fractură cominutivă rebord alveolar zonă frontala a maxilarelor, excoriații, plăgi contuze, luxație dentară) ce au putut necesita pentru vindecare un număr de 20-30 de zile de îngrijiri medicale.
În ceea ce privește animalul care a cauzat traumatismul, din coroborarea declarațiilor martorilor M. G. și B. M., care susțin că animalul pârâtului se afla în grădina reclamantei, la o distanță foarte mică de locul unde s-a întâmplat incidentul, unde se afla și coșarca pe care reclamanta o avea în mână, cu interogatoriul reclamantei în care aceasta descrie modalitatea producerii incidentului și arată că a fost lovită de calul pârâtului, interogatoriul pârâtului care recunoaște că gardul de la livada sa era rupt și calul său se afla în curtea reclamantei. De asemenea din declarațiile martorilor L. G. și T. G., rezultă că în dimineața respectivă, calul pârâtului a fost dus de către persoane necunoscute în livada lui B. V. și a concubinei sale – reclamanta I. V..
În concluzie, instanța apreciază că probatoriului administrat, conturează concluzia că reclamanta a fost lovită în condițiile arătate de către calul pârâtului. Depozițiile martorilor L. G. și T. G. în legătură cu posibilitatea ca reclamanta să fi fost lovită de către unul din animalele concubinului său, pe care le îngrijea, precum și susținerile pârâtului conform cărora reclamanta nu a fost lovită de animalul proprietatea sa, vor fi înlăturate în condițiile în care nu se coroborează cu situația de fapt rezultată din coroborarea întreg probatoriului, respectiv că reclamanta a fost lovită în timp ce se afla în grădină, unde în mod cert se afla și calul pârâtului și nu în grajd unde se aflau animalele din propria gospodărie.
Susținerile pârâtului conform cărora acesta nu este vinovat de faptul că animalul său se afla în grădina reclamantei în condițiile în care acesta l-a asigurat în seara precedentă, vehiculând ipoteza în care în mod intenționat calul proprietatea sa ar fi fost dus în grădina reclamantei, dar fără să probeze vreo faptă intenționată din partea altor persoane, nu sunt de natură să îl exonereze pe acesta de răspunderea civilă pentru prejudiciile cauzate de animale, în condițiile în care așa cum s-a arătat, potrivit art. 1375 C.civ. este angajată răspunderea proprietarului animalului, independent de existența sau nu a unei culpe din partea acestuia, chiar și în situația în care animalul a scăpat de sub paza sa.
Fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale pentru prejudiciile cauzate de animale, respectiv fapta ilicită (vătămarea reclamantei de către animalul proprietatea pârâtului) prejudiciul și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, care rezultă din materialitatea faptei, în lipsa vreunei cauze exoneratoare de răspundere, va fi angajată răspunderea pârâtului pentru acoperirea prejudiciilor probate.
În ceea ce privește prejudiciul material, reclamanta nu a indicat în mod concret în ce constă prejudiciul indicat de 5000 de lei și nu a depus dovezi concrete privind întinderea acestuia. Prin urmare, în funcție de înscrisurile depuse, certificat medico-legal, bilete de externare din spital, scrisori medicale, instanța deduce că reclamanta a efectuat un număr de 3 drumuri dus întors la Iași, pentru îngrijirile medicale primite, 22-29.04.2014 când a fost internată, 06.05.2014 și 30.05.2015, ce presupune un cost de 25 de lei x 3 drumuri, dus/întors, în total 150 de lei. Conform certificatului medico-legal, reclamanta a suportat contravaloarea examinării medico-legale – 38 de lei.
Instanța mai are în vedere că în perioada 22.04-29.04.2014, reclamanta a fost internată la Spitalul de Urgență Județean Iași, iar în data de 20.05.2014 s-a prezentat din nou la spital când i-a fost suprimat sistemul de imobilizare, ținând cont și de gravitatea leziunilor și felul tratamentului medical primit, numărul total de zile de îngrijiri medicale, se deduce că în perioada 22.04-20.05.2014, reclamanta nu a putu presta munca în gospodărie pe care în mod obișnuit o presta, muncă pe care instanța o cuantifică la nivelul salariului minim brut pe economie de 900 de lei pentru acea perioadă.
Față de cele de mai sus, instanța apreciază că valoarea prejudiciului material se ridică la suma de 1088 de lei.
În ceea ce privește prejudiciul moral, având în vedere gravitatea traumatismului suferit de reclamantă, zona anatomică afectată, suferințele la care aceasta a fost suspusă atât cu ocazia producerii traumatismului cât și ulterior, timp de circa o lună de zile când a primit îngrijiri medicale, urmările evenimentului, instanța apreciază că o satisfacție echitabilă drept compensație pentru cele suferite se ridică la suma de 15.000 lei.
Referitor la soluția organelor de urmărire penală de clasare, pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 C.pen., conform art. 16 alin. 1 lit. e C.pr.pen., instanța reține că pentru a se putea reține infracțiunea de vătămare corporală din culpă, fapta trebuie să prezinte o anumită gravitatea, respectiv să atragă un anumit număr de zile de îngrijiri medicale sau să fie săvârșită în anumite condiții, nefiind cazul în speța de față așa cum au arătat și organele de urmărire penală. Însă chiar dacă fapta nu constituie infracțiune, aceasta poate constitui o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii care atrage răspunderea civilă delictuală, aceasta fiind ipoteza în cauza de față.
În temeiul art. 452 C.pr.civ., instanța va respinge ca nedovedită cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, acesta neindicând cuantumul acestora și în ce constau.
Constatând culpa procesuală a pârâtului, acesta căzând în pretenții, va respinge ca neîntemeiată cererea sa de acordare a cheltuielilor de judecată.
În temeiul art. 453 alin. 2 C.pr.civ. și art. 18 din OUG nr. 51 din 2008, va obliga pârâtul să plătească statului suma de 661 de lei, reprezentând partea din valoarea ajutorului public acordat reclamantei, corespunzătoare pretențiilor admise de aproximativ 30%.
Cheltuielile procesuale avansate de către stat, reprezentând diferența de ajutor public judiciar acordat reclamantei, rămân în sarcina statului, conform art. 19 și art. 50 ind. 2 din OUG nr. 51 din 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta I. V., domiciliată în ., jud. Suceava, cu domiciliul ales la cabinet avocat Z. D.-D., din mun. Fălticeni, jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâtul L. I., cu domiciliul în ., jud. Suceava.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1088 lei, daune materiale și_ lei daune morale.
Respinge ca nedovedită cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Respinge ca neîntemeiată cererea pârâtului de acordare a cheltuielilor de judecată.
În temeiul art. 453 alin. 2 C.pr.civ. și art. 18 din OUG nr. 51 din 2008, obligă pârâtul să plătească statului suma de 661 de lei, reprezentând partea din valoarea ajutorului public acordat reclamantei, corespunzătoare pretențiilor admise.
Cheltuielile procesuale avansate de către stat, reprezentând diferența de ajutor public judiciar acordat reclamantei, rămân în sarcina statului.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Fălticeni.
Pronunțată în ședința publică, azi, 11.02.2015.
Președinte, Grefier,
Red. S.N.
Tehnored. I.M.Ex. 4/ 03.03.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 390/2015. Judecătoria FĂLTICENI | Rectificare carte funciară. Sentința nr. 367/2015.... → |
|---|
