Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 5243/2013. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5243/2013 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 16-12-2013 în dosarul nr. 9773/231/2009*
Dosar nr._
ROMÂNIA
Judecătoria Focșani – Județul V.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5243
Ședința publică din data de 16 decembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte – R. I.
Grefier – F. C.
Pe rol se află pronunțarea asupra acțiunii civile formulate de reclamantul A. Nicușor, CNP_, cu domiciliul în loc. Focșani, ., ., jud. V. în contradictoriu cu pârâții O. N., CNP_, și O. T., CNP_, cu domiciliul în loc. Focșani, .. 8, . având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
Dezbaterile orale asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 10.12.2013 note consemnate și în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 16.12.2013.
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Focsani la data de 19.08.2009, sub nr._, reclamantul A. N. a chemat în judecată pe pârâtii O. N. si O. T., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să perfecteze conventia de vanzare cumparare incheiata intre parti.
În motivare, arată că la data de 06.03.1995 a cumparat de la parati suprafata de teren de 1000 mp situata in Focsani ,ca au convenit sa incheie conventia la o data ulterioara ,ca desi a notificat pe parati ,acestia nu au raspuns notificarii,refuzand incheierea actului in forma autentica.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 111 C.Pr.Civ.
In dovedirea cererii,reclamantul a depus inscrisuri si a solicitat audierea martorului D. C..
Paratii nu au formulat intampinare dar au solicitat proba cu martora A. P. P. si inscrisuri.
La termenul de judecata din data de 19.11.2013 paratii au invocat excepetia prescriptiei dreptului la actiune.
F. de actele si lucrarile dosarului,instanta retine ca exceptia prescriptiei dreptului material la actiune este intemeiata ,urmand a fi admisa ,pentru urmatoarele considerente:
Potrivit inscrisului sub semnatura orivata denumit ""chitanta"" incheiat la data de 06.03.1995-fila 23 dosar ,paratii O. N. si O. T. s-u obligat sa vânda reclamantului A. N. suprafat de 1000 mp teren situata pe soseaua Focsani-Galati in punctul ""Aviatiei"" ,pentru pretul de 5000 lei vechi .
Înscrisul a fost semnat de partile din act si de martorii H. C. si Otava C..
Potrivit art. 1294 Cod civil, vânzarea este o conventie prin care doua parti se obliga între sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru si aceasta a plati celei dintâi pretul lui.
Desi ,potrivit principiului consensualismului reglementat de textul de lege enuntat, simplul acord de vointa al partilor este nu doar necesar dar si suficient pentru a opera in mod valabil translatia proprietatii asupra unui bun din patrimoniul vanzatorului ,in cel al cumparatorului ,tot legiuitorul a prevazut in mod expre exceptiile de la acesta,in cazul in care obiectul contractului de vanzare cumparare il constituie o suprafata de teren,forma autentică a actului reprezentând o cerință esentiala de validitate pentru transmiterea proprietății terenului și intabulării acestuia.În consecință, forma autentică fiind impusă de legislația de la momentul încheierii convenției drept condiție de validitate a actului, instanța constată că ,prin această convenție, nu s-a transmis în patrimoniul reclamantului dreptul de proprietate asupra bunului ce face obiectul prezentei cauze.
Însă, se reține că actul juridic a dat naștere în sarcina părților unei obligații de a face, constând în obligația de a încheia în formă autentică convenția de înstrăinare a imobilului în cauză.
În consecință, din convenția încheiată la data de 06.03.1995 s-a născut în sarcina paratilor ,în calitate de promitenti-vânzători,o obligație de a încheia contractul de vânzare-cumpărare, obligație de a face, iar în favoarea reclamantului, în calitate de promitent-cumpărător, dreptul corelativ de a cere executarea acestei obligații în natură.
Astfel,potrivit dispozitiilor art. 5 al. 2 Titlul X din Legea nr. 247/2005, in vigoare la data promovarii cererii de chemare in judecata daca, dupa încheierea unui antecontract de înstrainare privitor la un teren, cu sau fara constructii, una dintre parti refuza sa încheie contractul valabil de înstrainare în forma autentica, partea care si-a îndeplinit obligatiile sale va sesiza instanta competenta, care va pronunta o hotarâre ce va tine loc de contract. Asadar, în conditiile prevazute de text, consimtamântul partii în culpa în executarea obligatiilor ce-i revin din antecontractul încheiat de parti, va fi suplinit prin hotararea pronuntata de instanta de judecata,cu conditia ca termenul de prescriptie privind dreptul la actiune sa nu se fi implinit.
Potrivit art.201 din Legea 71/2011 de punere in aplicare a Noului Cod Civil:”Prescriptiile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a Codului civil sunt si raman supuse dispozitiilor legale care le-au instituit.”
Astfel,instanța reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, potrivit cărora „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege”, precum și a dispozițiilor art. 3 alin. 1 din același act normativ, potrivit cărora „termenul prescripției este de 3 ani”, și a dispozițiilor art. 7 alin. 1 potrivit cărora „prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul de acțiune sau dreptul de a cere executarea silită”.
Din interpretarea dispozițiilor art.7 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, rezultă că, în principiu, obligațiile asumate printr-un contract sunt exigibile imediat, afară de cazul în care părțile au prevăzut un termen suspensiv sau condiție suspensivă, situații în care obligațiile devin exigibile la împlinirea termenului sau condiției, după caz.
În speță, părțile nu au prevăzut un termen sau conditie suspensiva pentru perfectarea vânzării terenului si nici nu pot fi reținute in favoarea paratilor vreo cauza privind întreruperea prescripției prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie (art.16 lit.a din Decretul nr.167/1958), recunoaștere ce ar fi putut fi concretizată în predarea folosinței terenului de catre parati ,reclamantului .
Astfel ,din depozitiile martorilor audiati in cuaza rezulta ca reclamantul nu a avut niciun moment posesia terenului in litigiu,din anul 1995 si pana in prezent ,iar depozitia martorului D. C. privind exercitarea posesiei de catre reclamnat asupra imobilului exclusiv in perioada 1995-1997,si care oricum nu este relevanta sub aspectul analizat ,nu poate fi coroborata cu alte probe,ceilalati martori audiati declarand ca reclamantul nu a intrat in posesia terenului promis pana in preznt.
Insusi reclamantul,prin notificarea efectuata paratilor la data de 13.08.2001 prin executor judecatoresc-fila 6 ,recunoaste ca la acea data nu avea posesia ternului,solicitand de la parati restituirea lui.
Deoarece antecontractul este o promisiune bilaterală de a contracta, în caz de neexecutare a obligației asumate răspunderea este contractuală, iar executarea silită în natură a obligației de a face se asigură prin acțiunea personală având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care ține loc de act de vânzare-cumpărare, supusă termenului de prescripție prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Acest termen curge din momentul încheierii convenției, cu exceptia situatiei când promitentul-cumpărător ar fi preluat imobilul, deținerea lui cu acordul promitentului-vânzător, echivaland cu recunoașterea dreptului acestuia, în sensul art. 16 it. a) din decret,situatie neincidenta in speta.
Or, în prezenta cauză,nu se poate retine ca reclamantul a preluat bunul odată cu încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare din 1995 sau ulterior acestui moment,.
Potrivit dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripție, „instanța judecătorească și organul arbitral sunt obligate ca, din oficiu, să cerceteze dacă dreptul la acțiune sau la executarea silită este prescris”. Din aceste dispoziții, ca si din intreaga reglementare a prescriptiei dreptului material la actiune, rezultă ca normele privind prescriptia dreptului material la actiune au caracter de ordine publica, deoarece nu vizeaza doar un interes privat, ci un interes public, al înlaturării incertitudinii în raporturile juridice civile si asigurarii stabilitatii lor. Acest caracter de ordine publică al prescriptiei extinctive rezulta din faptul ca legea prevede inadmisbilitatea clauzelor care s-ar abate de la normele ce reglementează prescriptia extinctivă (părțile nu pot deroga prin act juridic de la aceste norme, art. 1 din Decretul 167/1958), și din faptul că obliga instanța de judecata sau organul arbitral sa aplice din oficiu normele privind prescriptia (art. 18 citat mai sus).
Prescripția extinctivă este o sanctiune indreptata împotriva pasivitatii titularului dreptului subiectiv civil, iar în cazul drepturilor de creanta si al drepturilor reale accesorii, prin prescriptia extinctiva se stinge o componenta a dreptului la actune, și nu dreptul subiectiv (care subzistă însă nu mai poate fi obținută executarea obligatei corelative dreptului cu concursul statului ).
În conformitate cu art. 101 alin. 3 C.proc.civ, „termenele statornicite pe ani (...) se sfârșesc în ziua anului (...) corespunzătoare zilei de plecare”.
În speță, retinand ca ziua de plecare a curgerii termenului de prescriptie de 3 ani este data incheierii conventiei ,06.03.1995 ,rezulta ca certitudine ca termenul de trei ani de prescripție s-a împlinit astfel la data de 06.03.1998 ,termenul fiind astfel implinit cu mult inainte de data promovarii cererii de chemare in judecata .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului, pentru cererea avand ca obiect hotarare care sa tina loc de act autentic.
Respinge ca fiind prescrisa cererea de chemare in judecata înregistrată la nr._ formulată de reclamantul A. Nicușor, CNP_, cu domiciliul în loc. Focșani, ., ., jud. V. în contradictoriu cu pârâții O. N., CNP_, și O. T., CNP_, cu domiciliul în loc. Focșani, .. 8, . având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 16 decembrie 2013.
Pentru președinte aflat în concediu medical,
R. I.
Semnează președintele judecătoriei, Grefier,
M. G. F. C.
Red../ Tehnored. RI
Ex: 5/16.01.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4459/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2007/2013.... → |
|---|
