Pretenţii. Sentința nr. 225/2013. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 225/2013 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 3161/231/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FOCȘANI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 225
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – A. A.
Grefier – C. E. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul C. T., cu domiciliul în ., în contradictoriu cu pârâtul Ș. S., cu domiciliul în ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns av. T. O. A. pentru reclamant, av. Patrulius E. pentru pârât, lipsă fiind martorul D. D..
Instanța pășește la judecarea cauzei, având în vedere prevederile art.183 alin.3 Cod proc.civ., conform căruia „dacă după mandatul de aducere martorul nu se înfățișează, instanța va putea păși la judecată”, și constată că nu s-a facut dovada executării mandatului de aducere.
Instanța, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamantului, solicită admiterera cererii și obligarea la plata a 2000 lei contravaloarea strugurilor iar din probele administrate s-a făcut dovada acțiunii iar motivele pe care se bazează sunt întemeiate. Se arată faptul că înțelegerea dintre părți nu a fost să lucreze întreaga suprafață, ci doar o poțiune acest fapt fiind demonstrat prin simpla declarație și interogatoriul pârâtului din care se desprinde faptul că s-a înțeles cu reclamantul să-i lucreze o parte din terenul – vie contravaloarea fiind în produse. De asemenea, se precizează faptul că pârâtul nu a contestat că trebuia să-i restituie contravaloarea în bunuri, ci doar că nu și-a executat obligația întrucât nu s-a făcut via datorită calamității, ce nu a fost demonstrată faptic. Apărătorul arată că reclamantul are o vie de struguri fetească, acest soi fiind unul bun iar pârâtul a recunoscut obligația care îi incumba, dar se apărără invocând faptul că nu s-a făcut via. De asemenea, se arată faptul că nu s-a contestat suma cerută, sens în care se poate însuși faptul că valoarea cantității datorate de struguri este de 2000 lei. Concluzionând, apărătorul reclamantului solicită admiterea plângerii, solicitând cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat conform chitanței atașate la dosarul cauzei și taxa de timbru judiciar.
Avocat Patrulius, precizează faptul că pârâtul nu a mai luat legătura cu aceasta, necomunicându-i relațiile cu privire la calamitatea produsă. De asemenea, precizează faptul că interpretarea părții adverse nu este una corectă. Din depoziția martorului nu se pot deduce cu exactitate faptele întrucât acesta nu cunoaște « ex propriis sensibus », ci doar din ce a auzit. Raportat la lipsa celui de-al doilea martor, propus de reclamant se poate deduce faptul că nu se poate verifica veridicitatea faptelor expuse de primul martor. Apărătorul pârâtului invocă faptul că nu s-a putut demonstra faptul că recolta în acel an s-a făcut, astfel încât pârâtul să-i dea reclamantului cantitatea de 1000 kilograme. Concluzionând, apărătorul pârâtului precizează faptul că nu se poate cere decât contravaloarea corespunzătoare care nu poate depăși 1400 lei și nu 2000 lei așa cum s-a cerut, întrucât nici litrul de vin nu s-a vândut cu 2 lei și cu atât mai mult kilogramul de struguri putea fi cel mult egal cu valoarea litrului de vin.
Instanța, considerându-se lămurită asupra soluționării cauzei – în conformitate cu prevederile art. 150 C. p. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani la data de 14.03.2012 sub nr._, reclamantul C. T. a solicitat obligarea pârâtului Ș. S. la plata sumei de 2.000 lei, reprezentând contravaloarea cantității de 500 litri de vin și 50 litri țuică, care ar fi rezultat din cota parte de struguri ce îi revenea reclamantului, în urma înțelegerii avute cu pârâtul.
În motivarea în fapt a cererii formulate, reclamantul a arătat că este proprietar al unei suprafețe de 6000 mp vie situați în punctul Pietroasa, . și că în anul 2009 a convenit cu pârâtul ca acesta din urmă să-i lucreze via și, după recoltarea strugurilor, să-i remită o cantitate de 1000 kg struguri sau echivalentul în vin și țuică. Reclamantul a arătat că, urmare a acestei convenții, în anul 2009 a primit de la pârât 900 kg struguri. În continuare, reclamantul C. T. a arătat că în anul 2010 a fost rugat de pârât să îl lase să-i lucreze din nou via, pârâtul obligându-se să îi dea reclamantului 1000 kg de struguri sau echivalentul în vin și țuică, indiferent de recoltă (calitate și cantitate). Reclamantul a arătat că pârâtul, în urma recoltării strugurilor de pe întreaga suprafață de 6000 m.p., recolta nefiind calamitată, nu a remis cantitatea de struguri convenită. În consecință, a arătat reclamantul, a notificat pe pârâtul Ș. S., prin executor judecătoresc să își îndeplinească obligația, însă pîrâtul nu a dat curs notificării.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 1073 C. civ.
În dovedirea cererii formulate, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul pârâtului și proba cu martori, anexând, în original, notificare nr. 143 din data de 26.11.2010 (fila 3).
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare în termen legal și nu a propus probe. Instanța, la termenul din data de 03.10.2012 a făcut aplicarea dispozițiilor art. 118 alin. 3 C. proc. civ. prin acordarea posibilității pârâtului de a formula întâmpinare și de a propune probe.
La termenul din data de 12.09.2012, instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu încrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului și proba cu martorii D. D. și P. S., pârâtul având posibilitatea de a propune probe în condițiile art. 138 C. proc. civ.
La termenul din data de 17.10.2012, instanța a administrat proba cu interogatoriul pârâtului.
La termenul din data de 12.12.2012 a fost administrată proba cu martorul S. P., reclamntul depunând încrisuri, constând în: adresa Direcția Județeană de S. V. nr. 1385 din data de 04.12.2012 (fila 30) și sentința civilă nr. 1971 din data de 07.05.2002 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr. 2155/2001 (filele 31 -35).
Analizând cererea formulată și probele administrate, instanța reține următoarele:
În fapt, în anul 2010 între reclamantul C. T. și pârâtul Ș. S. a intervenit o convenție, nescrisă, prin care reclamantul C. T. s-a obligat să pună la dispoziția pârâtului suprafața de vie situată în extravilanul comunei Vârteșcoiu pentru a o lucra, în schimb pârâtul Ș. S. obligându-se să remită reclamantului cantitatea de 1000 kg struguri. De asemenea, instanța reține că reclamantul a pus la dispoziția pârâtului suprafața de vie convenită, însă pârâtul nu a predat reclamantului cantitatea de 1000 kg struguri.
Pentru a reține acestă situație de fapt, instanța a avut în vedere răspunsul la interogatoriu al pârâtului (fila 25) în care acesta a recunsocut existența acestei convenții dintre el și reclamant, mai puțin faptul că ar fi datorat cantitatea indiferent de condiții, arătând că 1000 kg struguri trebuiau remiși doar în ipoteza în care se făceau struguri ca în anul precedent. Totodată, instanța a avut în vedere declarația martorului S. P. (fila 28) potrivit căreia în anul 2010 pârâtul a lucrat via reclamantului C. T., fără a remite acestuia strugurii datorați.
În ceea ce privește afirmația reclamantului privind existența unei obligații alternative, în sensul că pîrâtul era obligat la a da 1000 kg struguri sau echivalentul în vin și țuică, instanța nu o poate reține, existența sa nerezultând din nici una dintre probele administrate. Astfel, singura obligație dovedită în sarcina pârâtului este obligația de a face, constând în predarea a 1000 kg struguri către reclamant.
Cu privire la afirmația pârâtului, prin răspunsul la interogatoriu, în sensul existenței unei modalități, sub forma condiției de a exista în anul 2010 o recoltă care să îi permită pârâtului să îi dea reclamntului cantitatea de 1000 kg struguri, instanța reține că nici aceasta nu a rezultat din probele administrate în cauză.
În drept, instanța reține că natura juridică a convenției intervenite între părți este aceea a unui contract de arendă. Instanța reține,de asemenea, faptul că acesta a fost încheiat anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil. În conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (2) și (3) din acest act normativ, coroborate cu art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Noului Cod Civil, instanța reține că acest contract este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele executarea și încetarea sa . Prin urmare, acesta este supus dispozițiilor Legii arendării nr. 16 din 1994, abrogată odată cu . Noului Cod Civil.
Potrivit art. 2 din Legii arendării nr. 16 din 1994 „Prin arendare se intelege contractul incheiat intre proprietar, uzufructuar sau alt detinator legal de bunuri agricole si arendas, cu privire la exploatarea bunurilor agricole, pe o durata determinata si la un pret stabilite de parti.”
Instanța reține calitatea de proprietar a reclamantului C. T. asupra terenului arendat, constatând că prin sentința civilă nr. 1971 din data de 07.05.2002 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr. 2155/2001 (filele 31-35) i-a fost atribuită acestuia, în urma partajului succesoral dezbătut de pe urma defunctului C. G., suprafața de 7500 m.p. vie teren situat în extravilanul comunei Vărteșcoiu.
Potrivit art. 13 din Legea nr. 16/1994 „Plata arendei se face in natura, in bani sau in natura si in bani, potrivit intelegerii partilor contractante, si se executa la termenele si locul stabilite in contract.”. Prin răspunsul la interogatoriu (fila 25) pârâtul a recunoscut că nu a predat reclamantului cantitatea de 1000 kg de struguri.
Instanța reține că potrivit art 1073 din Codul Civil de la 1864 creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și, în caz contrar, are dreptul la dezdăunare. Întrucât cantitatea de 1000 kg struguri provenind de pe terenul reclamantului nu mai poate fi predată acestuia, întrucât bunurile nu mai există în materialitatea lor, pârâtul va fi obligat la executarea prin echivalent către creditorul său.
Astfel, instanța reține că în cauză au fost dovedite condițiile răspunderii civile contractuale, constând în: fapta ilicita care consta în neexecutarea obligatiilor contractuale asumate de debitor; existenta unui prejudiciu în patrimoniul creditorului; existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicita a debitorului si prejudiciul creditorului; vinovatia debitorului.
Vinovatia debitorului reprezinta latura subiectiva a faptei acestuia, în sensul că neexecutarea obligației îi este imputabilă.
În principiu, pâna la proba contrara, neexecutarea obligatiei este imputabila debitorului. Instanța reține că deși pârâtul a invocat existența unor calamități în anul 2010, care au determinat să nu existe recoltă, aceste împrejurări nu au fost dovedite, ba mai mult, potrivit declarației martorului S. P. (fila 25), care are vie pe un teren în apropierea celui aparținând reclamantului, în anul 2010 producția a fost similară celei din 2009.
În privința întinderii prejudiciului, instanța reține că acesta constă în lipsirea reclamantului C. T. de cantitatea de 1000 kg struguri. Din adresa emanând de la Direcția Județeană de S. V. nr. 1385 din data de 04.12.2012 (fila 30), instanța reține că în anul 2010 prețul mediu de achiziție a strugurilor de vin pe regiunea Sud-Est a fost de 1,4 lei/kg. Instanța reține că, potrivit declarației martorului S. P. (fila 25), via dată în arendă de reclamant este cultivată cu viță de soi fetească, ce produce struguri bine cotați pe piață. Față de acest aspect, instanța apreciază că prețul pe kilogram pentru strugurii datorați reclamantului a fost în anul 2010 peste media de piață a strugurilor de vin, astfel că stabilirea echivalentului de 1,6 lei/kg, este de natură a acoperi prejudiciul real produs reclamantului prin neexecutarea contractului .
Nu poate fi primită afirmația reclamantului în sensul că recunoașterea pârâtului prin interogatoriu ar viza și prețul de 2 lei/kg întrucât acesta a recunoscut faptul că ar fi datorat 1000 kg struguri, dacă se făcea recolta. Prin urmare, acesta nu a luat în calcul și ipoteza evaluării cantității de struguri, afirmând doar că nu este de acord să plătească 2000 lei, pentru că nu s-a făcut recolta, nu pentru că suma ar fi sau nu corespunzătoare evaluării lei/kg.
Față de aceste aspecte, instanța va dispune obligarea pârâtului Șerba S., la plata către reclamantul C. T. a sumei de 1600 lei (1,6 lei/kg struguri ×1000 kg), reprezentând prejudiciul decurgând din neexecutarea contractului de arendă intervenit între părți.
Potrivit art. 274 C. proc. civ. partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Instanța reține că reclamantul a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 171 lei, timbru judiciar în cuantum de 3 lei și a suportat onorariu de avocat în cuantum de 300 lei, conform chitanței nr. 357 din data de 11.12.2012 (fila 39), astfel că va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 474 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamantul C. T. cu domiciliul în . împotriva pârâtului Ș. S. cu domiciliul în ., având ca obiect pretenții civile.
Obligă pârâtul Ș. S. să plătească reclamantului C. T. suma de 1600 lei reprezentând obligații contractuale.
Obligă reclamatul la plata către pârât 474 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23.01.2013.
Președinte, Grefier,
Jud. A. A. C. E. M.
A.A. / C.M. / 5ex11.02.2013
..02.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4013/2013.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 544/2013.... → |
|---|
