Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8624/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8624/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 14123/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8624
Ședința din Camera de Consiliu de la 26 Septembrie 2013
PREȘEDINTE G.-N. C.
Grefier A. C. N.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de reclamanta . împotriva pârâtul S. I., având ca obiect cerere cu valoare redusă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care instanța constată că a fost îndeplinită procedura prevăzută de art. 1028 și 1029 NCPC, cererea reclamantei și înscrisurile doveditoare fiind comunicate pârâtei, care nu a remis instanței un răspuns în termenul legal 30 de zile, fiind incidente prevederile art. 1030 alin. 2 NCPC.
Instanța constată cererea în stare de judecată și o reține în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoria G. la data de 25.07.2013, sub dosar nr._, reclamanta S.C. R. & R. S.A. a chemat în judecată pârâtul S. I., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre în procedura specială a ”cererii cu valoare redusă”, prin care să oblige pârâtul la plata sumei de 256 lei, reprezentând debit principal, contravaloarea facturilor emise de reclamantă pentru serviciile prestate pârâtului, a sumei de 199,61 lei reprezentând clauze penale, contravaloare echipamente, a sumei de 234 lei reprezentând clauze penale, contravaloare abonament și 369,05 lei, reprezentând penalități de întârziere. Reclamanta a solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate de prezenta acțiune.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că în baza contractelor nr._/29.10.2010 și nr._/26.02.2008 a furnizat pârâtului servicii de internet, telefonie și Catv, emițând pentru aceste servicii mai multe facturi, însă pârâtul nu a achitat în totalitate contravaloarea acestora, deși avea această obligație, conform clauzelor contractuale.
Totodată, a arătat că pârâtul datorează contravaloarea în lei a sumei de 45 euro, cu titlu de clauză penală, respectiv contravaloarea echipamentului predat, respectiv 1 telefon mobil (40 euro) și cartelă sim (5 euro), conform art. 5.5.1. din contractul nr._/29.10.2010. de asemenea, a solicitat tot cu titlu de clauză penală suma de 234 lei, reprezentând contravaloarea abonamentelor conform art. 5.5.2. din contract.
A mai precizat reclamanta că potrivit contractelor dintre părți, pârâtul datorează penalități de întârziere în cuantum de 0,2 % pentru fiecare zi, de întârziere, calculată asupra sumei facturate, până la data achitării integrale a sumei restante.
A concluzionat reclamanta că sumele datorate de către pârât reprezintă creanțe certe, lichide și exigibile.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1025 – 1032 – Titlul X privind cererile cu valoare redusă din N.C.pr.civ.
În probațiune, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei, calculul penalităților, extras de informații privind reclamanta, copii certificate ale contractelor nr._/29.10.2010 și nr._/26.02.2008, declarație pârât, carte identitate pârât și facturile fiscale nr._/18.05.2011, nr._/20.06.2011, nr._/19.07.2011 (f. 6-41).
Cererea a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei (f. 1).
Pârâtul, deși legal informat, potrivit dispozițiilor art. 1029 alin. 3 N.C.pr.civ. despre cererea îndreptată împotriva sa, nu a formulat un răspuns.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că cererea reclamantei este întemeiată pentru următoarele considerente:
Cererea este legal timbrată, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 94 alin. 1 rap la art. 107 N.C.pr.civ.
În fapt, în baza contractelor nr._/29.10.2010 și nr._/26.02.2008 (f. 9-10; 16-41), reclamanta a furnizat pârâtului servicii de internet, telefonie și Catv.
Pentru serviciile furnizate pârâtului, reclamanta a emis facturi fiscale. Pârâtul nu a achitat următoarele facturi fiscale: nr._/18.05.2011, scadentă la data de 30.06.2011, în valoare de 153 lei, nr._/20.06.2011 scadentă la data de 31.07.2011, în valoare de 64 lei, nr._/19.07.2011, scadentă la data de 31.08.2011, în valoare de 39 lei (f. 13-15). Soldul restant se ridică la suma de 256 lei.
În drept, în rezolvarea conflictului temporal de legi existent între dispozițiile vechiului cod civil (de la 1864) și cele ale Noului Cod Civil (Legea nr. 287/2009 republicată), instanța va face aplicarea normelor Codului civil vechi, deoarece, potrivit art. 3 Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Noului Cod civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
Potrivit art. 969 alin. 1 C.civ. vechi, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, acestea fiind ținute să își îndeplinească obligațiile asumate.
Potrivit art. 1073 C.civ. vechi și art. 1516 alin. 1 Noul Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației. În cadrul obligațiilor care au ca obiect o sumă de bani, executarea în natură este întotdeauna posibilă, creditorul având un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului.
În cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligație de a da, cum este obligația de a plăti o sumă de bani, creditorul are obligația sa dovedească existența acesteia, în sarcina debitorului operând o prezumție de vinovăție, iar dacă acesta nu dovedește îndeplinirea obligației, se prezumă ca nerespectarea acesteia provine din vina sa, urmând a fi astfel obligat la plata de despăgubiri către creditor.
Din analiza probelor aflate la dosarul cauzei, instanța constată că cererea reclamantei este întemeiată, în parte, pentru motivele care se vor arăta în continuare.
În ceea ce privește debitul, instanța reține că deși a beneficiat de serviciile reclamantei, pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a achita contravaloarea acestora, înregistrând în prezent un sold de 256 lei.
Facturile emise de reclamantă – ambele în baza contractului – se bucură de forța obligatorie prevăzută de lege, potrivit dispozițiilor art. 969 C.civil vechi.
Pârâtul nu a făcut proba plății datoriei acumulate, deși îi revenea această obligație potrivit art. 1169 din C.civ. vechi, astfel că instanța apreciază că s-a făcut dovada de către reclamantă a existenței unui creanțe certe, lichide și exigibile împotriva pârâtei, în cuantum total de 256 lei, reprezentând prețul serviciilor prestate.
Existența acestei creanțe rezultă din clauzele contractelor de prestări servicii sus menționate, care reprezintă un act de creanță, precum și din facturile emise de către reclamantă. De asemenea, creanța este lichidă întrucât cuantumul acesteia este determinat în facturile fiscale emise de reclamantă. Creanța este și exigibilă, întrucât pârâtul avea obligația de a achita contravaloarea serviciilor de care a beneficiat în cursul fiecărei luni, cel mai târziu până la scadenței fiecărei facturi, termenul de plată fiind prevăzut pe fiecare factură în parte, și fiind îndeplinit în cauză.
Cu privire la penalitățile de întârziere, instanța constată că prin art. 3.6 din contractele încheiate între părți, se prevede că în caz de neplată a contravalorii facturilor până la expirarea termenului de plată, reclamanta poate percepe, începând cu a 10-a zi a lunii următoare, penalități de 0,2 % pe zi de întârziere, calculate asupra cuantumului facturilor neachitate.
Instanța constată că prin anexa la cererea introductivă, reclamanta a calculat penalități de întârziere, potrivit clauzei contractuale, pentru fiecare factură în parte, până la data de 17.07.2013, valoarea totală a acestora fiind de 369,05 lei (f. 6).
Instanța reține că și în ceea ce privește penalitățile de întârziere reclamanta are împotriva pârâtului o creanță certă, lichidă și exigibilă, astfel încât va dispune obligarea pârâtului și la plata sumei de 369,05 lei.
În ceea ce privește capetele de cerere privitor la obligarea debitorului la plata sumei de 199,61 lei reprezentând echivalentului în lei al clauzei penale în cuantum de 45 euro, și a sumei de 234 lei, reprezentând clauză penală contravaloare abonament, instanța apreciază că acestea sunt nefondate.
Potrivit art. 5.5.1. din contractul încheiat între părți (f. 17-19), în cazul încetării contractului din orice motiv (reziliere, denunțare unilaterală, anulare, etc.), dacă abonatul nu restituie în termen de 2 zile bunurile primite în custodie sau cumpărate cu plata în rate și neachitate integral în stare de funcționare, respectiv în aceeași stare în care le-a primit cu uzura normală pentru perioada de utilizare, precum și în caz de fraudă ori în cazul în care abonatul a pierdut, deteriorat sau i s-a furat echipamentul primit în custodie, abonatul se obligă să achite către R.&R., în mod necondiționat, cu titlu de clauză penală, echivalentul în lei al sumei de 5 Euro pentru fiecare cartelă sim, precum și toate sumele restante și/sau penalitățile de întârziere aferente.
De asemenea, potrivit art. 5.5.2. din contract, beneficiarul se obligă să achite operatorului, în funcție de aprecierea acestuia din urmă, cu titlu de justă despăgubire, fie o sumă reprezentată de contravaloarea abonamentelor rămase până la finalul duratei inițiale, fie o sumă care va include contravaloarea serviciilor oferite cu titlu de promoție, a serviciilor de instalare, de activare, a dreptului de utilizare a echipamentelor, contravaloarea oricăror reduceri, subvenții sau promoții.
Instanța reține că, prin natura sa, clauza prin care se stipulează un pact comisoriu de ultim grad conferă creditorului posibilitatea de a opta în caz de neexecutare între a solicita executarea obligațiilor asumate, ceea ce presupune implicit un contract în ființă și a invoca pactul comisoriu în temeiul căruia contractul se consideră desființat de plin drept.
Dreptul de opțiune însă privește întregul contract și nu poate fi exercitat doar pentru o parte din drepturi ori obligații.
Așadar, creditorul nu poate în același timp să invoce și desființarea contractului și obligația debitorului de a plăti sumele pretinse în temeiul contractului, întrucât desființarea convenției lipsește de temei juridic însuși dreptul de a solicita executarea obligației în temeiul răspunderii contractuale.
În prezenta cauză, reclamanta a solicitat instanței obligarea părții debitoare la plata sumelor datorate în baza contractelor de servicii anterior menționate. Or, în această situație, reclamanta nu poate să invoce desființarea contractului și să ceară obligarea pârâtului la plata sumelor stabilite cu titlu de clauză penală.
Cu privire la aceste sume, instanța apreciază că nu reprezintă o creanță exigibilă.
Având în vedere considerentele expuse, instanța reține că societatea reclamantă și-a dovedit, în parte, pretențiile, și, în baza art. 969 și art. 1073 C.civ. vechi, art. 1516 alin. 1 N.C.civ. și art. 1030 N.C.pr.civ., va admite, în parte, cererea formulată de aceasta și va obliga pârâtul la plata sumei de 256 lei, reprezentând debit principal - contravaloarea serviciilor, precum și a sumei de 369,05 lei reprezentând penalități de întârziere, calculate de la data scadenței fiecărei facturi până la data de 17.07.2013.
În baza art. 1031 N.C.pr.civ., instanța va dispune obligarea pârâtului, ca parte căzută în pretenții, la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 29,52 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, proporțional cu admiterea în parte a acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
. Admite, în parte, cererea ”cu valoare redusă”, formulată de reclamanta S.C. R. & R. S.A., cu sediul in București, ..75, Forum 2000 Building, Faza I, sector 5, în contradictoriu cu pârâtul S. I., cu domiciliul in G., ..1, ., ., jud. G..
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 256 lei, reprezentând debit principal - contravaloarea serviciilor prestate de reclamantă, precum și suma de 369,05 lei reprezentând penalități de întârziere, calculate de la data scadenței fiecărei facturi până la data de 17.07.2013.
Respinge restul pretențiilor, ca neîntemeiate.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 29,52 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).
Executorie de drept.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile, de la comunicare, care se depune la Judecătoria G..
Cercetată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședință publică, azi, 26.09.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G.-N. C. A. C. Nitoi
RED.GNC/TEH.ACN
4ex/ 30.09.2013
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 978/2013. Judecătoria GALAŢI | Contestaţie la executare. Încheierea nr. 13/2013. Judecătoria... → |
|---|
