Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 31/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 31/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 15132/233/2013
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SENTINȚĂ CIVILĂ NR._
Ședința din Camera de Consiliu din data de 31.10. 2013
Președinte – G. N. C.
Grefier – D. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect „cerere cu valoare redusă” formulată de reclamanta .., cu sediul în Sibiu, ., Județul Sibiu, în contradictoriu cu pârâtul P. V. P. F. AUTORIZATĂ cu sediul în G., ., ., Jud. G..
Potrivit art. 1029 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă, cererea se desfășoară în întregul ei în cameră de consiliu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, conform art. 104 alin.10 din regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, după care;
Instanța constată că este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 94 alin. 1 rap la art. 107 N.C.pr.civ.
Instanța constată cererea în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoria G. la data de 12.08.2013, sub dosar nr._, reclamanta .., în contradictoriu cu pârâtul P. V. P. F. AUTORIZATĂ, solicitând instanței să pronunțe o hotărâre în procedura specială a ”cererii cu valoare redusă”, prin care să oblige pârâtul la plata sumei de 2.768,81 lei, reprezentând debit, precum și la plata dobânzii legale, calculată de la data de 07.03.2009 până la data achitării integrale a debitului. Reclamanta a solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate de prezenta acțiune.
Prin formularul de cerere, reclamanta a arătat că în urma raporturilor comerciale încheiate între părți, a livrat pârâtului produse Liqui Moly, în valoare totală de 2.768,81 lei, facturile emise fiind acceptate la plată de societatea debitoare prin semnătură și ștampilă.
A mai precizat reclamanta că a prin adresa nr. 779/31.05.2011, a invitat pârâtul la sediul societății reclamante, în vederea soluționării situației pe cale amiabilă, însă pârâtul nu a înțeles să dea curs invitației.
În urma convocării la conciliere prin adresa nr. 37/10.01.2013, pârâtul și-a luat angajamentul de a achita soldul restant, în decurs de 3 luni, însă nu l-a respectat.
Referitor la capătul accesoriu, privind obligarea pârâtului la plata dobânzii legale, reclamanta a solicitat calcularea acesteia de la data de 07.03.2009.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. art. 107 alin. 1, art. 1025 și următ. N.C.pr.civ., art. 969 – 970 C.civ.
În probațiune, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei.
Au fost anexate, în copii certificate cu originalul: situația facturilor în sold la data de 01.08.2013, notificarea adresată pârâtului, situația facturilor în sold la data de 18.12.2012, convocarea la conciliere, situația facturilor în sold la data de 03.05.2011, extras din Oficiul Registrului Comerțului, facturi fiscale, chitanța nr._/09.05.2013 (f. 9-21).
Reclamanta a menționat că nu dorește, în cauză, să aibă loc o dezbatere orală.
Cererea a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei (f. 27).
Pârâtul P. V. P. F. AUTORIZATĂ, legal informat despre cererea îndreptată împotriva sa, potrivit dispozițiilor art. 1029 alin. 3 N.C.pr.civ., nu a formulat un răspuns.
În ședința camerei de consiliu din 31.10.2013, instanța a încuviințat pentru reclamantă, în temeiul art. 258 rap. la art. 255 N.C.pr.civ., și a administrat, proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că cererea reclamantei este întemeiată pentru următoarele considerente:
Cererea este legal timbrată, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 94 alin. 1 rap la art. 107 N.C.pr.civ.
În fapt, între părți s-au desfășurat relații comerciale, reclamanta în calitate de vânzător, iar pârâtul în calitate de cumpărător, având ca obiect furnizare de produse, în baza cărora reclamanta a emis facturile fiscale nr._/04.02.2009, nr._/12.03.2009, nr._/07.04.2009 și_/12.02.2010, în valoare totală de 3.151,49 lei (f. 17-20).
Potrivit situației cont client, pârâtul, deși a semnat și ștampilat de primire facturile fiscale menționate, a achitat doar suma de 366,83 lei, din prima factură, figurând cu un debit restant în sumă de 2.768,81 (f. 9).
Pentru rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului dintre părți, reclamanta a notificat pârâtul la data de 10.01.2013 (f. 10).
În drept, în rezolvarea conflictului temporal de legi existent între dispozițiile vechiului cod civil (de la 1864) și cele ale Noului Cod Civil (Legea nr. 287/2009 republicată), instanța va face aplicarea normelor Codului civil vechi, deoarece, potrivit art. 3 Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Noului Cod civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
Potrivit art. 969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, acestea fiind ținute să își îndeplinească întocmai obligațiile asumate.
În cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligație de a da, cum este obligația de a plăti o sumă de bani, creditorul are obligația sa dovedească existența acesteia, în sarcina debitorului operând o prezumție de vinovăție, iar dacă acesta nu dovedește îndeplinirea obligației, se prezumă ca nerespectarea acesteia provine din vina sa, urmând a fi astfel obligat la plata de despăgubiri către creditor.
Din analiza probelor aflate la dosarul cauzei, instanța constată că cererea reclamantei este întemeiată, pentru motivele care se vor arăta în continuare.
Reclamanta a invocat în susținerea pretențiilor sale un contract comercial încheiat în formă simplificată, în condițiile art. 1182 C.civ., în forma comenzii urmate de executare, fără ca negotium – ul intervenit între aceasta și societatea debitoare să fie constatat printr-un contract scris, instrumentum. Facturile emise de reclamantă se bucură de forța obligatorie prevăzută de lege, potrivit dispozițiilor art. 969 alin. 1 C.civ.
Instanța reține că obligațiile comerciale se probează printre alte mijloace de probă, cu facturi acceptate. Din acest punct de vedere, facturile depuse de reclamantă reprezintă un înscris sub semnătură privată care face dovadă împotriva emitentului și în favoarea destinatarului. D. în situația în care facturile sunt acceptate de către destinatar, acestea fac dovadă și în favoarea emitentului și împotriva destinatarului.
În speță, facturile fiscale nr._/04.02.2009, nr._/12.03.2009, nr._/07.04.2009 și_/12.02.2010 (f. 17-20), depuse de reclamantă la dosar, sunt emise de aceasta pe numele pârâtului, fiind semnate, olograf, de acesta din urmă, fiind aplicată de asemenea și ștampila societății pârâte. Deși a primit produsele livrate de reclamantă, pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a achita contravaloarea acestora. Astfel, acesta a achitat doar suma de 400 lei, conform chitanței nr._/09.05.2013 (f. 21), nerespectând angajamentul luat cu ocazia notificării de către reclamantă (f. 11).
Astfel, în ceea ce privește debitul, instanța reține că facturile emise de reclamantă – în baza contractului – se bucură de forța obligatorie prevăzută de lege, potrivit dispozițiilor art. 969 C.civ.
Pârâtul nu a făcut proba plății datoriei acumulate, deși îi revenea această obligație potrivit art. 1169 C.civ., astfel că instanța apreciază că s-a făcut dovada de către reclamantă a existenței unui creanțe certe, lichide și exigibile împotriva pârâtului, în cuantum total de 2.768,81 lei, reprezentând prețul produselor livrate.
Existența acestei creanțe rezultă din facturile emise de către reclamantă care reprezintă un act de creanță, în sensul dispozițiilor legale. De asemenea, creanța este lichidă întrucât cuantumul acesteia este determinat în facturile fiscale emise de reclamantă. Creanța este și exigibilă, întrucât pârâtul avea obligația de a achita contravaloarea serviciilor de care a beneficiat, cel mai târziu până la scadenței fiecărei facturi, termenul de plată fiind prevăzut pe fiecare factură în parte, respectiv 30 de zile de la emitere, și fiind îndeplinit în cauză.
Instanța apreciază că s-a făcut dovada de către reclamantă a existenței unui creanțe certe, lichide și exigibile împotriva pârâtului, în cuantum de 2.768,81 lei, reprezentând prețul produselor livrate, valoarea facturilor menționate.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata dobânzii legale, instanța reține că potrivit art. 2 din O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligațiile bănești, „dobânda legală se stabilește, în materie comercială, la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României”. Întrucât cauza prezentei acțiuni o constituie răspunderea civilă contractuală în obligațiile dintre profesioniști, instanța reține că pârâtul este de drept în întârziere, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 5 din O.G. 9/2000, acesta este obligat să achite reclamantei și dobânda legală calculată de la data scadenței facturii, până la data achitării integrale a debitului.
Conform mențiunilor înscrise pe fiecare factură fiscală în parte, termenul de plată este de 30 de zile, de la emiterea acesteia.
Având în vedere considerentele expuse, văzând dispozițiile art. 969 - 970 C.civ. și art. 1030 N.C.pr.civ., precum și faptul că reclamanta deține o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtei, va admite cererea formulată de reclamantă și va obliga pârâta la plata sumei de 2.768,81 lei, reprezentând debit restant, precum și dobânda legală de la data scadenței fiecărei facturi în parte, până la data achitării integrale a debitului.
În baza art. 1031 N.C.pr.civ., instanța va dispune obligarea pârâtei, ca parte căzută în pretenții, la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 480 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (200 lei, taxa judiciară de timbru și 280 lei onorariu avocat, conform chitanței . nr. 156/05.08.2013 – f. 7).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, cererea ”cu valoare redusă”, formulată de reclamanta .. cu sediul în Sibiu, ., Județul Sibiu, în contradictoriu cu pârâtul P. V. P. F. AUTORIZATĂ cu sediul în G., ., ., Jud. G..
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 2.768,81 lei, reprezentând debit restant, precum și dobânda legală calculată de la data scadenței fiecărei facturi și până la data achitării integrale a debitului.
În baza art. 1031 alin. 1 N.C.pr.civ., obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 480 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile, de la comunicare.
Cercetată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședință publică, azi, 31.10.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Judecător G. N. C. P. D.
Red. G.N.C./ Dact. P.D.. / 4 ex /06.11.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3932/2013. Judecătoria GALAŢI | Pretenţii. Încheierea nr. 07/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
