Plângere contravenţională. Sentința nr. 20/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 20/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 20832/233/2012
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înreg. nr.8637
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIE CIVILĂ
Sentința civilă nr._
Ședința publică de la 20.12. 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Grefier E. M.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravențională” formulată de D. M. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 23.10.2012.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.12.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta și când instanța, având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului și pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.12.2013, apoi la data de 20.12.2013, dată la care a pronunțat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 24.10.2012 pe rolul acestei instanțe, sub Dosar nr._, petentul D. M., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G. – Serviciul Rutier, a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 23.10.2012, solicitând anularea acestuia și a sancțiunilor aplicate.
Plângerea nu a fost motivată în fapt sau în drept.
La cerere a fost atașat, în copie, procesul verbal contestat (fila 3)
Deși legal citat, intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G. nu a formulat întâmpinare, dar la solicitarea instanței a depus la dosar raportul agentului constatator (fila 21).
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la prevederile art.15, lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art.1, pc.1 și 3 C.pr.civ., fapta sancționată fiind săvârșită în circumscripția Judecătoriei G. iar plângerea este introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001.
La termenul de judecată din data de 06.09.2013, instanța a procedat la audierea martorului A. G.-Mircel, a cărei declarație a fost atașată la dosarul cauzei (f. 12).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal . nr._ din 23.10.2012, petentul D. M. a fost sancționat contravențional cu 4 puncte amendă în cuantum de 280 lei și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru încălcarea prevederilor art. 100, alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Fapta a fost săvârșită la data de 23.12.2012 ora 08:08 pe DN 25 în zona Prolicef, în timp ce petentul conducea autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare_ dinspre T. către G., reținându-se prin procesul verbal că petentul a efectuat manevra de depășire a autoturismului cu numărul de înmatriculare_ în zona de acțiune a indicatorului depășirea interzisă, trecând peste marcajul longitudinal simplu continuu și punând astfel în pericol siguranța participanților la trafic.
În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal . nr._ din 23.10.2012, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. De asemenea procesul-verbal fost semnat de către petent.
Instanța reține că petentul a semnat procesul verbal și că a precizat, în cuprinsul rubricii „alte mențiuni” că a efectuat manevra de depășire, însă dincolo de indicator.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contestat, instanța apreciază că procesul verbal este întemeiat, din probele administrate în cauză nerezultând o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator.
Potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4 sau 5 puncte amendă), precum și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, nerespectarea regulilor privind depășirea.
Conform art. 120 alin. 1 lit. h și j din HG nr. 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, se interzice depășirea în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă" și când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere. Aceeași interdicție de a depăși se aplică și în zona marcajului pietonal, semnalizată corespunzător.
Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit ca urmare a constatării directe a contravenției de către agentul constatator.
Potrivit declarației martorului A. G.-Mircel, care se afla la data săvârșirii faptei în autoturismul condus de petent, cu aproximativ 5-600 de m înainte de ., petentul a efectuat o manevră de depășire a unui autoturism marca Dacia papuc “chiar înainte de indicatorul depășirea interzisă”. A. în vedere declarația martorului ocular audiat, apreciată ca verosimilă, cu atât mai mult cu cât martorul nu face parte dintre persoanele prevăzute de art. 189 C. Proc. Civ., instanța apreciază că situația de fapt reținută de agentul constatator în ceea ce privește efectuarea de către petent a manevrei de depășire în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă” este eronată.
Cu toate acestea, din modul în care este formulat art. 120 alin. 1 lit. h și j din HG nr. 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, text legal care indică în ce ipoteze se poate reține săvârșirea faptei contravenționale sancționate de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, rezultă că depășirea neregulamentară poate fi realizată în mai multe modalități alternative ale elementului material, respectiv prin efectuarea manevrei de depășire în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă" ori cu încălcarea marcajului continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, urmând ca în ipoteza săvârșirii de către o persoană a mai multor modalități alternative ale faptei să se rețină o singură contravenție și să se aplice o singură sancțiune.
Instanța constată că prin procesul verbal contestat a fost sancționată fapta de efectuare a manevrei de depășire interzisă, săvârșită în două modalități alternative, respectiv în zona de acțiune a indicatorului depășirea interzisă și prin încălcarea marcajului simplu longitudinal continuu. În acest context, instanța are în vedere împrejurarea că, în cadrul procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, la rubrica mențiuni, petentul a înțeles să facă obiecțiuni numai cu privire la săvârșirea faptei în modalitatea efectuării manevrei de depășire în zona de acțiune a indicatorului “depășirea interzisă”, iar nu și cu privire la săvârșirea acesteia în modalitatea încălcării marcajului longitudinal simplu continuu.
Instanța constată că prin declarația martorului ocular audiat în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului verbal cu privire la săvârșirea faptei în această a doua modalitate, sub acest aspect probele administrate în cauză nefăcând dovada existenței unei situații de fapt diferite de cea reținută de agentul constatator.
Mai mult decât atât, instanța are în vedere și faptul că procesului verbal, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
Referitor la sancțiunile aplicate petentului prin procesul-verbal de contravenție, instanța le socotește legale și proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, fiind dispusă amenda în minimul special prevăzut de lege (4 puncte amendă) și sancțiunea complementară prevăzută de textul normativ incident în speță.
Totodată, instanța apreciază că aceste sancțiuni sunt justificate în raport de pericolul social al faptei, tradus prin riscul pe care conduita petentului îl reprezintă pentru siguranța circulației rutiere.
Scopul contravenției este de a apăra valorile sociale care nu sunt ocrotite de legea penală (art. 1 alin.1 din O.G. nr. 2/2001) iar scopul sancțiunii contravenționale este atât de constrângere cât și de
prevenire a repetării ori săvârșirii de noi fapte. Ca și în speța de față, trebuie avut în vedere că sancțiunea contravențională nu privește și nici nu urmărește acoperirea unui prejudiciu, ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța apreciază ca procesul-verbal contestat în prezenta cauză a fost în mod legal și temeinic întocmit, astfel încât plângerea formulată de petentul D. M. apare ca neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul D. M. cu domiciliul în ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G., cu sediul în G., ., nr. 200, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 23.10.2012.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.12.2012.
Președinte, Grefier,
Judecător A. B. M. E.
RED. A.B.Dact. M.E./08.04.2014/5ex.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Pretenţii. Sentința nr. 1869/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
