Pretenţii. Sentința nr. 1869/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1869/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 15798/233/2011
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr.1869
Ședința publică din data de 27.02.2013
Președinte – E. P.
Grefier – G. O.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea acțiunii civile în regres formulată de reclamanta S.C.OMIASIG V. INSURANCE GROUP SA București cu sediul procesual ales în București, .. 1, ., birou A3, sector 5, la Cabinet Avocat D. P., în contradictoriu cu pârâții MUNICIPIULUI G. - prin PRIMAR cu sediul în G., . și C. L. G. cu sediul în ..
Din actele și lucrările dosarului precum și din susținerile părților consemnate în încheierea din data de 20.02.2013 care face parte integrantă din prezenta, instanța, în urma deliberării avute a pronunțat următoarea sentință:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.08.2011, reclamanta . GROUP SA a chemat în judecată pârâții C. L. G. și M. G. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 1.742,99 lei reprezentând daună, precum și la plata dobânzii legale, de la introducerea acțiunii până la data plății.
A solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că la data de 06.10.2010, numitul D. A., conducând autoturismul marca Mercedes cu număr de înmatriculare_, proprietate a BRD SOGELEASE IFN SA, pe . din M. G., a acroșat o groapă din carosabil, producând avarii autoturismului.
În aprecierea reclamantei, culpa pârâților rezultă din înștiințarea făcută de păgubit, constatările directe la fața locului făcute de specialiștii societății pârâte, fotografii și declarația păgubitului.
Mai arată reclamanta că, în baza poliței de asigurare facultativă C-_, a despăgubit pe asiguratul BRD SOGELEASE IFN SA cu suma de 1.742,99 lei și, în temeiul art. 22 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, consideră că este îndreptățită a o recupera de la persoana vinovată de producerea daunei.
Mai arată că răspunderea pârâților rezultă și din prevederile art. 5 și 113 din OUG 195/2002, art. 38 lit. l din Legea 215/2001.
Învederează că pârâții au fost convocați la conciliere directă, prin adresa nr. 413/14.02.2011, dar nu au comunicat niciun răspuns.
În drept, a invocat dispozițiile art. 22 din Legea 136/1995, ale art.5 și art. 113 din OUG 195/2002, ale art. 38 lit. l din Legea nr. 215/2001 și ale art. 998 și urm. C.civ.
A solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
A depus la dosar înscrisuri în copie certificată pentru conformitate cu originalul ( filele 5-18, 35-37).
La data de 12.10.2012, reclamanta și-a majorat cuantumul pretențiilor la suma de 3.841,89 lei, arătând că, în dosarul de daună, au fost efectuate două referate de plată cu două facturi distincte, suma totală achitată cu titlul de despăgubire în dosarul de daună fiind de 3.841,89 lei.
Pârâtul M. G. prin Primar a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii motivat de faptul că art. 58 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România prevede expres și limitativ cazurile în care asigurătorul poate recupera sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, în speță nefiind îndeplinite aceste cerințe.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, întrucât nu se poate reține culpa Municipiului G. în producerea daunei, considerând că avariile produse autoturismului asigurat puteau surveni numai dacă șoferul care conducea acest autoturism s-a deplasat cu viteză peste limita legală de 50 km/h.
A solicitat și respingerea capătului de cerere privind dobânda legală, întrucât reclamanta nu a depus calculul acesteia.
În drept, a invocat dispozițiile art. 115-118 C.pr.civ., ale OUG nr. 195/2002 și ale Legii nr. 136/1995.
A solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Pârâtul C. L. G. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții, motivat de faptul că, potrivit Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală, consiliul local al unui municipiu este un organ deliberativ, fără personalitate juridică, ce nu poate sta în judecată, unitatea administrativ-teritorială fiind persoană juridică de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, deci persoana care are calitate procesuală pasivă.
În drept a invocat art. 115-118 C.pr.civ.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin.2 C.pr.civ.
La termenul de judecată din data de 10.12.2012, a depus la dosar ”note apărare” prin care a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Consiliului L. G. arătând, în sinteză, că, în situația în care pârâtul ar cădea în pretenții, hotărârea nu ar putea fi executată, întrucât C. L. G. nu este nici măcar ordonator secundar de credite, instituția neavând personalitate juridică pentru a avea calitatea de parte în judecată.
A solicitat ca reclamanta să evalueze capătul de cerere privind dobânda legală și să timbreze la valoare.
Cererea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 318,35 lei și timbru judiciar de 3 lei, în baza art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și a art. 3 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Instanța este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, în baza art. 1 pct. 1 și 3 C.proc.civ.
Prin Încheierea din data de 20.02.2013, instanța a calificat excepția inadmisibilității acțiunii, invocată prin întâmpinare de M. G., ca fiind o apărare pe fondul cauzei și a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei capacității procesuale de folosință și a lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul C. L. G..
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile aflate la dosar și proba cu expertiză tehnică auto, Raportul de expertiză tehnică auto întocmit de expert C. C. aflându-se depus la filele 45-51 dosar.
Părțile nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
Analizând și coroborând întregul material probator existent la dosar, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 06.10.2010, numitul D. A., conducând autoturismul marca Mercedes cu număr de înmatriculare_, proprietate a BRD SOGELEASE IFN SA, pe . din M. G., a acroșat o groapă din carosabil, producând avarii autoturismului.
În baza Poliței de asigurare CASCO .-_ (fila 10), proprietarul autoturismului păgubit BRD SOGELEASE IFN SA, prin D. A., s-a adresat societății de asigurări cu o cerere de despăgubire (filele 5,13), fiind constituit dosarul de daună nr. 018/GL/_.
Pe baza declarației șoferului ( fila 5) și a constatărilor efectuate în cadrul dosarului de daună, reclamanta a aprobat și efectuat plata daunelor și a despăgubit pe asiguratul BRD SOGELEASE IFN SA cu suma de 3.841,89 lei, așa cum rezultă din referatele din datele de 23 și 24.11.2010 ( filele 14-15), factura și devizul de lucrări (filele 11,12,37) și din fila CEC BRDE1BB_( fila 35).
În drept, potrivit art. 22 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România (în forma în vigoare la momentul achitării despăgubirii), în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.
Prin promovarea prezentei acțiuni, reclamanta urmărește recuperarea acestei sume, invocând mecanismul subrogației personale, consacrat de dispozițiile art. 22 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România.
Instanța constată că pretențiile deduse judecății sunt întemeiate.
Astfel, din materialul probator existent la dosar, rezultă faptul că autoturismul marca Mercedes cu număr de înmatriculare_, asigurat la societatea reclamantă, a suferit mai multe avarii.
Instanța apreciază că în speță sunt întrunite, în sarcina pârâților, elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale pentru lucrul aflat în paza lor juridică, în sensul art. 1000 alin.1 C.civ. de la 1864 (act normativ incident în cauză).
Fundamentul juridic al acestei forme de răspundere constă în garanția pe care cel ce coordonează mecanismul de funcționare al unui lucru o datorează terților.
Este vorba, deci, despre o răspundere obiectivă, independentă de existența culpei, fondată pe necesitatea ca paznicul juridic al unui lucru să garanteze pentru „comportamentul general” al acelui lucru, pentru eventualele sale vicii ori disfuncționalități.
Pentru angrenarea acestei forme de răspundere delictuală, persoana vătămată trebuie să probeze „fapta lucrului”, prejudiciul înregistrat și legătura de cauzalitate între aceste două elemente, moment în care toate celelalte elemente ale răspunderii instituite de art. 1000 alin.1 C.civ sunt prezumate, inclusiv culpa paznicului juridic.
Revine, astfel, acestuia din urmă, sarcina de a proba existența unor cauze exoneratoare de răspundere, și anume fapta victimei însăși, fapta unui terț pentru care paznicul juridic nu este chemat să răspundă sau existența unui caz de forță majoră.
În speță a fost dovedită „fapta lucrului”, respectiv acea acțiune a lucrului susceptibilă ca prin dinamismul și energia sa proprie, să cauzeze un prejudiciu, cum este cel înregistrat în speță de proprietarul autoturismului.
Esențial pentru angajarea acestei forme de răspundere este ca lucrul aflat în paza juridică să aibă o contribuție preponderentă la producerea pagubei.
În speță, groapa din carosabil răspunde acestor exigențe, având independența necesară declanșării unui prejudiciu cum este cel analizat în cauză.
În concret, din înscrisurile depuse la dosar a rezultat existența gropii din carosabil peste care a rulat autoturismul avariat.
Totodată, din declarația conducătorului auto, coroborată cu planșele foto aflate la dosarul de daună ( filele 6-9) și cu Raportul de expertiză tehnică auto întocmit de expert C. C. rezultă că avariile la autoturismul Mercedes cu număr de înmatriculare_ puteau fi cauzate de gropile existente în carosabil pe tronsonul de drum indicat în dosarul de daună, respectiv pe . din G..
Susținerea pârâtului M. G. în sensul că nu s-ar fi produs prejudiciul a cărui recuperare se solicită în cauză dacă conducătorul auto ar fi circulat cu viteza legală de 50km/h, nu este susținută cu nici un fel de probe. Totodată pârâtul M. G. nu a făcut dovada că a semnalizat în mod corespunzător gropile din carosabil, sau că o astfel de grapă a apărut în mod intempestiv și nu a putut în timp util să o semnalizeze sau să o repare.
Cu privire la legătura de cauzalitate între fapta ilicită a Municipiului G. și prejudiciul creat, instanța reține că o astfel de legătură de cauzalitate există și se presupune, ca și prezumție relativă simplă. Cât timp există o groapă în calea de rulare nesemnalizată, drum pe care în mod obișnuit circulă autoturisme, este prezumat faptul că la un moment dat o persoană care conduce un autoturism va trece prin acea groapă și va suferi o pagubă. Natura pagubei în cauză, respectiv distrugerea jantei și a anvelopei dreapta față, confirmă și mai mult prezumția că una din cele patru roți ale autoturismului a intrat în groapă și a suferit avarii.
De asemenea, prejudiciul a cărui recuperare se solicită în cauză are caracter cert, fiind reprezentat de sumele determinate de remedierea degradărilor suferite de autoturism, sume în cuantum de 3.841,99 lei. De altfel, și prin concluziile Raportului de expertiză tehnică auto întocmit de expert C. C. s-a stabilit aceeași valoare de despăgubire ( fila 49).
Legătura de cauzalitate între avariile efectiv produse și rularea autoturismului peste groapa din carosabil este, de asemenea, demonstrată, astfel cum s-a reținut mai sus.
Calitatea pârâților de paznic juridic al drumului public decurge din împrejurarea că administrarea străzii unde s-a produs evenimentul rutier se află în sarcina Consiliului L. G., căruia îi revine obligația de a întreține drumul public într-o stare tehnică bună.
Calitatea de administrator al drumului public a Consiliului L. G. rezultă din disp. art. 5 și art. 128 din OUG 195/2002 coroborate cu disp. art. 20 din Legea 215/2001 și cu disp. art. 22 și 40 din OG nr. 43/1997.
În consecință, operează prezumția de culpă a pârâților, ca paznici juridici (M. G. în calitate de proprietar iar C. L. G. în calitate de administrator), pentru prejudiciul înregistrat în cauză de proprietarul autoturismului avariat și anume culpa în îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor ce le reveneau în legătură cu conservarea lucrului aflat în paza lor, prin luarea tuturor măsurilor de preîntâmpinare a producerii vreunor pagube terților.
Totodată, pârâții nu au răsturnat această prezumție prin dovedirea uneia din cauzele exoneratoare relevante în această materie, în sensul mai sus precizat.
Pentru aceste considerente, instanța reține că răspunderea pentru prejudiciul înregistrat în cauză de proprietarul autoturismului avariat revine pârâților, în calitate de paznici juridici al drumului public.
Conform art. 22 din Legea 136/1995, prin mecanismul subrogării personale, reclamanta preia din patrimoniul persoanei despăgubite acțiunea în contra celui răspunzător de producerea pagubei, putându-se regresa împotriva acesteia.
În virtutea acestui mecanism, asigurătorul beneficiază, în limita indemnizației plătite, de toate drepturile pe care asiguratul despăgubit le avea în contra terțului răspunzător, putând să valorifice aceste drepturi așa cum ar fi făcut asiguratul însuși.
Ori, în lumina principiului reparației integrale a prejudiciului, persoana păgubită este îndreptățită să pretindă atât repararea prejudiciului efectiv (damnum emergens), cât și beneficiul nerealizat ( lucrum cessans), care, în cazul obligațiilor bănești, este prezumat de legiuitor, în conformitate cu prevederile art. 1088 C.civ.de la 1864, la nivelul dobânzii legale.
Acest drept este preluat și de asigurător, neputându-se considera că în acest mod s-ar depăși cadrul impus de art. 22 din Legea 136/1995, prin sintagma „în limitele indemnizației plătite”, întrucât dobânda legală reprezintă un accesoriu inerent oricărei obligații pecuniare, astfel încât acordarea acestor dobânzi corespunzătoare indemnizației de asigurare nu excede limitei fixate prin lege, ci răspunde exigenței unei reparații integrale a prejudiciului bănesc.
Instanța nu poate lua în calcul cererile și apărările pârâților în conformitate cu care reclamanta ar fi trebuit să depună calculul dobânzii legale și să timbreze capătul de cerere la valoare, întrucât o astfel de cerință se impunea dacă reclamanta ar fi solicitat dobândă legală calculată pentru o perioadă anterioară promovării acțiunii. În cauză însă, reclamanta solicită dobânda legală de la data promovării acțiunii.
Față de cele expuse mai sus, instanța urmează a acorda dobânda legală aferentă sumei de 3.841,89 lei de la data introducerii acțiunii, respectiv 04.08.2011 și până la data plății efective.
În concluzie, pentru considerentele expuse, urmează aobliga pârâții la plata, către reclamantă, a sumei de 3.841,89 lei cu titlu de despăgubiri, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data promovării acțiunii, respectiv 04.08.2011, până la achitare.
În baza art. 274 C.pr.civ., ca părți căzute în pretenții, va obliga pârâții la plata, către reclamantă, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 921,35 lei reprezentând 318,35 lei taxă judiciară de timbru, 3 lei timbrul judiciar și 600 lei onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea civilă în regres formulată de reclamanta S.C.OMIASIG V. INSURANCE GROUP SA București cu sediul procesual ales în București, .. 1, ., birou A3, sector 5, la Cabinet Avocat D. P., în contradictoriu cu pârâții MUNICIPIULUI G. - prin PRIMAR cu sediul în G., . și C. L. G. cu sediul în ..
Obligă pârâții la plata, către reclamantă, a sumei de 3.841,89 lei cu titlu de despăgubiri, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data promovării acțiunii, respectiv 04.08.2011, până la achitare.
Obligă pârâții la plata, către reclamantă, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 921,35 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, timbrul judiciar și onorariu expert.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.02.2012.
Președinte Grefier
Red.E.P./ Dact.GO / 5 ex /.27.03.2013
.>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 20/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 1870/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
