Plângere contravenţională. Sentința nr. 4231/2013. Judecătoria GALAŢI

În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat cu amendă de 100 lei la data de 08.05.2012, în temeiul art. 45 alin. 2 din Legea nr. 92/2007, primind la data de 09.05.2012 plicul care conținea acest proces verbal.

A invocat petentul nelegalitatea procesului verbal de contravenție întrucât nu conține în detaliu împrejurările care pot servi la aprecierea gravității faptei, pentru a determina o corectă individualizare a faptei.

A precizat de asemenea că procesul verbal nu conține motivul pentru care nu este semnat de petent și că martorul asistent nu l-a văzut niciodată.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, petentul a arătat că la data de 20.04.2012 a pierdut actele de identitate în împrejurări necunoscute, recuperându-le abia la 02.05.2012, când i-au fost aduse de un vecin care le-a găsit lângă o ghenă de gunoi. A arătat că este elev și că nu a circulat niciodată cu acel mijloc de transport, având o altă rută de transport, indicând posibilitatea ca o altă persoană să se fi folosit de datele sale de identificare atunci când a fost sancționată.

A invocat petentul prezumția de nevinovăție și prevederile art. 6 CEDO.

În subsidiar petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate cu cea a avertismentului.

În drept, plângerea a fost întemeiată pe prevederile OG nr. 2/2001.

A solicitat judecarea și în lipsa sa de la dezbateri, în condițiile art. 242 alin. 2 C..

În dovedirea cererii sale, petentul a depus copie după procesul verbal .-T nr._ din 08.05.2012 și dovada de comunicare a acestuia (filele 5-6).

Legal citată, intimata . depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, întrucât petentul a fost depistat pe traseul 17, în data de 24.04.2012 orele 18.15, călătorind fără bilet de călătorie sau legitimație valabilă. La acel moment, după identificarea petentului, s-a întocmit procesul verbal de constatare nr._/24.04.2012 pe care petentul a refuzat să-l semneze, fără însă a formula vreo obiecțiune.

Petentului i s-a pus în vedere să achite pe loc sau în 48 de ore biletul de suprataxă de 25 lei, conform HCL 313/18.12.2008, iar, întrucât acesta nu a achitat biletul de suprataxă, la data de 08.05.2012 s-a întocmit procesul verbal de contravenție atacat.

A solicitat intimata să se constate că procesul verbal conține toate elementele obligatorii prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001, fapta fiind suficient descrisă. A apreciat intimata că susținerile petentului în sensul că o altă persoană și-a asumat identitatea sa nu pot fi avute în vedere întrucât petentul s-a legitimat la momentul controlului.

În drept, intimata a invocat art. 16 din OG nr. 2/2001, HCL nr. 313/2008 și Legea nr. 92/2007

Intimata a anexat în copie, procesul verbal de constatare nr._/24.04.2012, procesul verbal .-T nr. 6169/08.05.2012, adresa nr. 234/10.01.2013, HCL nr. 313/18.12.2008.

Intimata a solicitat judecarea cauzei si in lipsa.

Pentru termenul din 16.04.2013, petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care și-a menținut poziția procesuală avută anterior, învederând că semnăturile agentului constatator nu coincid iar adresa nr. 234/10.01.2013 descrie o procedură generală, nu procedura aplicată în cazul său.

Cu ocazia cercetării judecătorești s-au administrat proba cu înscrisuri.

Conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001, art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 și art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că plângerea petentului este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

În fapt, prin procesul verbal de constatare a contravenției .-T nr._/08.05.2012, petentul V. D. G. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 100 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 45 alin.2 din Legea nr. 92/2007.

S-a reținut în sarcina petentului că, în data de 24.04.2012, orele 18.15, a circulat fără legitimație de călătorie legal valabilă pe traseul 17, stația Casa Roșie.

Procesul verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului, în prezența martorului asistent S. M., care a semnat procesul verbal.

Petentul a invocat o altă stare de fapt, respectiv că o altă persoană s-ar fi folosit de actele sale de identitate atunci când a fost sancționat, dar nu a dovedit această stare de fapt prin nici un mijloc de probă.

În drept, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.

Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține ca sunt inserate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001 referitoare la numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită, încadrarea juridică, data comiterii acesteia si semnătura agentului constatator, mențiuni a căror lipsa ar atrage nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție în condițiile art. 17 din OG 2/2001.

De asemenea, fapta, astfel cum este reținuta de agentul constatator este corect încadrata în drept, iar sancțiunea este aplicata între limitele fixate de actul normativ de incriminare.

Instanța nu va reține motivul de nulitate invocat de petent în sensul neprezentării tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, constatând că fapta a fost descrisă în mod suficient în procesul verbal, în conținutul acestuia precizându-se că „în data de 24.04.2012, ora 18.15, în stația Casa Roșie, circulând pe traseul 17, petentul nu a utilizat legitimație de călătorie valabilă”.

Motivul de nulitate invocat de petent în sensul că nu s-a menționat motivul pentru care procesul verbal a fost încheiat în lipsa petentului va fi înlăturat de instanță întrucât absența acestei mențiuni poate fi sancționată cel mult cu nulitatea relativă a procesului verbal, or petentul nu a făcut dovada vreunei vătămări în acest sens.

Din înscrisuri rezultă de altfel că procesul verbal de contravenție a fost încheiat de agentul constatator la sediul instituției, după ce s-a constatat că petentul nu a achitat biletul de suprataxă în termenul stabilit la momentul controlului, acesta fiind și motivul pentru care a fost întocmit în lipsa petentului.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, conform art. 45 alin.2 din Legea nr. 92/2007, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 100 lei la 500 lei, persoanele fizice, care călătoresc cu mijloacele de transport public de persoane fără titlu de călătorie valabil sau care refuză să prezinte organelor de control titlul respectiv de călătorie, care au un comportament necivilizat sau care aduc prejudicii mijloacelor de transport, astfel încât în mod corect a reținut agentul constatator că sunt îndeplinite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 45 alin.2 din Legea nr. 92/2007.

Instanța reține că din întreaga reglementare în materie contravențională rezultă ideea că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, ce izvorăște din presupunerea, de asemenea relativă, că agentul constatator, ca însărcinat al statului, oferă suficiente garanții de moralitate, onestitate și de imparțialitate în activitatea de constatare a situației de fapt și de aplicare a sancțiunilor contravenționale.

Din analiza practicii Curții Europene a Drepturilor Omului în materie (în special hotărârea din data de 4 octombrie 2007, pronunțată în cauza A. c. României), reiese că procesul-verbal se bucură de această prezumție cât timp faptele au fost constatate prin propriile simțuri de agentul constatator (ex propriis sensibus).

Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Cu privire la administrarea acestor probe care sa susțină temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța constată în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, obligatorie pentru instanțele române, orice persoană are dreptul de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării sa dovedească faptele imputate, contravenția fiind chiar asimilata unei acuzații penale (cauza A. c. Romaniei, hotarare din 4 octombrie 2007).

Totusi, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul se încadrează in limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

In aceste conditii, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În cauză, procesul verbal a fost încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, în această situație petentului îi revine sarcina de a răsturna prezumția, propunând probe în sprijinirea afirmațiilor sale.

Petentul a contestat situația de fapt reținută prin procesul verbal, afirmând că la data de 20.04.2012 a pierdut actele de identitate în împrejurări necunoscute, recuperându-le la data de 02.05.2012, astfel că o altă persoană și-a asumat identitatea sa la data controlului, fără însă a face în vreun fel dovada acestui aspect invocat.

Ca atare, instanța reține că petentul nu a fost în măsură să probeze o situate de fapt contrară celei indicate în procesul verbal, astfel încât instanța apreciază că situația de fapt a fost corect reținută de agentul constatator.

Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța consideră că a fost corect individualizata față de criteriile prevăzute de art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, amenda aplicată reprezentând minimul amenzii pentru fapta contravențională săvârșită de petent. De asemenea, instanța constată că petentul nu a evidențiat nici un element personal care conducă la o altă concluzie, astfel că sancțiunea aplicată petentului apare ca fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Pe cale de consecință, instanța va respinge plângerea contravențională formulată, ca neîntemeiată și va menține procesul verbal de contravenție .-T nr._.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea contravențională formulată de petentul V. D. G., cu domiciliul în G., ., ., . în contradictoriu cu intimata S.C. T. S.A., cu sediul în G., ., jud. G., împotriva procesului verbal .-T nr._ din 08.05.2012, ca neîntemeiată.

Menține ca legal și temeinic procesul verbal atacat.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 23.04.2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

O. B. E. B.

RED.OB/TEH.EB/5EX/27.05.2013 .>