Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8770/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8770/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 11-09-2014 în dosarul nr. 9802/233/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8770/2014
Ședința publică de la 11 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M. M.
Grefier E. C. V.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea în cauza în civilă privind pe reclamanta ., cu sediul in G., .. 2, jud. G., în contradictoriu cu pârâta T. P., cu domiciliul in G., .. 34, jud. G. având ca obiect „cerere valoare redusă”.
Dezbaterile au avut loc în ședința din camera de consiliu din data de 04.09.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului și pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 11.09.2014, dată la care a pronunțat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.05.2014, reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta T. P., a solicitat instanței ca, pe calea procedurii speciale a ”cererii cu valoare redusă”, să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 2.118,34 lei reprezentând 1.879,32 lei contravaloare facturi neachitate parțial în perioada 15.06.2011 – 15.07.2013 și 239,02 lei penalități de întârziere, aferente perioadei 30._ – 30.06.2013. A solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că, între părți, s-a încheiat Contractul de branșare/racordare a serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare de pe raza județului G. nr._/26.01.2008, în baza căruia reclamanta a furnizat pârâtei servicii publice de alimentare cu apă și canalizare, de colectare și evacuare a apelor uzate orășenești.
A mai arătat reclamanta că, deși pârâta a beneficiat de toate aceste servicii, nu și-a respectat obligațiile contractuale și nu a achitat la scadență contravaloarea serviciilor de care a beneficiat.
Pentru serviciile prestate, a precizat reclamanta, a facturat consumul stabilit și a transmis facturile pârâtei, fiind trecută în factură cantitatea de apă folosită, contravaloarea acesteia, precum și data la care factura este scadentă.
Deși a primit factura pentru consumul lunar și avea la dispoziție 30 de zile pentru achitarea datoriei, pârâta, a mai arătat reclamanta, nu și-a îndeplinit obligația contractuală, motiv pentru care, în baza art. 16.1 din contract, a calculat penalități de întârziere și a emis facturi de majorări cu detalierea calculului acestora.
A mai arătat reclamanta că pârâta a fost informată periodic cu privire la soldurile debitoare ce figurau în evidențele contabile ale societății, transmițând acesteia extrase de cont și componență sold.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1025 – 1032 C.proc.civ.
Reclamanta a menționat că nu dorește ca în cauză să aibă loc o dezbatere orală.
În probațiune, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri.
A fost anexat înscrisuri în copie (f. 17-84).
Pârâta T. P., deși legal informată despre cererea îndreptată împotriva sa, potrivit dispozițiilor art. 1029 alin. 3 C.proc.civ., nu a formulat un răspuns.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, în baza art. 6 alin. 1 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (f. 13).
Instanța este competentă să soluționeze cauza, în baza art. 1.027 și 94 pct. lit. j C.proc.civ.
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, între părți au existat relații comerciale, fiind încheiat Contractul de branșare/racordare a serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare de pe raza județului G. nr. nr._/26.01.2008(f. 36-38).
Reclamanta a furnizat către pârâtă serviciile la care s-a obligat prin contract, emițând pentru acestea facturi fiscale (f. 39-84).
Potrivit art. 9.8 din contract, utilizatorul avea obligația să achite contravaloarea facturii în termen de 15 zile de la data emiterii.
Pentru că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a achita la scadență contravaloarea facturilor emise de reclamantă în perioada 31.05.2011 – 30.06.2013, aceasta a calculat penalități de întârziere la facturile restante, conform art. 16.1 din contract, pentru perioada30._ – 30.06.2013.
Reclamanta a făcut dovada faptului că pârâta a fost notificat prin adresa nr._/27.06.2013, în vederea stingerii litigiului pe cale amiabilă (f. 34).
În drept, în rezolvarea conflictului temporal de legi existent între dispozițiile Codului civil de la 1864 și cele ale Codului Civil în vigoare (Legea nr. 287/2009 republicată), instanța va face aplicarea normelor Codului civil de la 1864, deoarece, potrivit art. 3 Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Noului cod civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor, ori contractul în baza căruia au fost prestate serviciile a căror contravaloare se solicită în prezenta cauză a fost încheiat sub imperiul Codului civil de la 1864..
Potrivit art. 969 alin. 1 C.civ. de la 1864, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, acestea fiind ținute să își îndeplinească obligațiile asumate.
Potrivit art. 1073 din același act normativ, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației. În cadrul obligațiilor care au ca obiect o sumă de bani, executarea în natură este întotdeauna posibilă, creditorul având un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului.
În cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligație de a da, cum este obligația de a plăti o sumă de bani, creditorul are obligația sa dovedească existența acesteia, în sarcina debitorului operând o prezumție de vinovăție iar, dacă acesta nu dovedește îndeplinirea obligației, se prezumă că nerespectarea acesteia provine din vina sa, urmând a fi astfel obligat la plata de despăgubiri către creditor.
Din analiza probelor aflate la dosarul cauzei, instanța constată că cererea reclamantei este întemeiată, pentru motivele care se vor arăta în continuare.
Instanța reține că, deși a beneficiat de serviciile reclamantei, pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a achita contravaloarea acestora, înregistrând în prezent un sold de 2118,34 lei.
Facturile emise de reclamantă – în baza contractului – se bucură de forța obligatorie prevăzută de lege, potrivit dispozițiilor art. 969 C.civ. de la 1864.
Pârâta nu a făcut proba plății datoriei acumulate, deși îi revenea această obligație potrivit art. 1169 din C.civ. de la 1864, astfel încât instanța apreciază că s-a făcut dovada, de către reclamantă, a existenței unui creanțe certe, lichide și exigibile împotriva pârâtei, în cuantum total de 2118,34 lei, reprezentând prețul serviciilor prestate.
Existența acestei creanțe rezultă din clauzele contractului de prestări servicii încheiat între părți, care reprezintă un act de creanță, precum și din facturile emise de către reclamantă. De asemenea, creanța este lichidă întrucât cuantumul acesteia este determinat în facturile fiscale emise de reclamantă. Creanța este și exigibilă, întrucât pârâta avea obligația de a achita contravaloarea serviciilor de care a beneficiat în cursul fiecărei luni, cel mai târziu până la scadenței fiecărei facturi, termenul de plată fiind prevăzut pe fiecare factură în parte și fiind îndeplinit în cauză.
În baza prevederilor art. 16.1 din contract, reclamanta a calculat penalități de întârziere în procent de 0,04% pe zi întârziere, pentru perioada 31.05._13, astfel încât și creanța în sumă de 239,02 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 30.09._13 este certă, lichidă și exigibilă.
În concluzie, pentru considerentele expuse, instanța va admite cererea și va obliga pârâta la plata sumei de de 2.118,34 lei reprezentând 1.879,32 lei contravaloare facturi neachitate parțial în perioada 15.06.2011 – 15.07.2013 și 239,02 lei penalități de întârziere, aferente perioadei 30.09.2011 – 30.06.2013.
În baza art. 1031 C.proc.cvi., instanța va dispune obligarea pârâtei, ca parte căzută în pretenții, la plata, către reclamantă, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta ., cu sediul in G., .. 2, jud. G., în contradictoriu cu pârâta T. P., cu domiciliul in G., .. 34, jud. G..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.118,34 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate parțial și a penalităților de întârziere.
Obligă pârâta să achite către reclamantă suma de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 1030 C proc. civ. prezenta hotărâre este executorie de drept.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare care se depune la Judecătoria G.
Analizată în camera de consiliu și pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.09.2014.
Președinte,Grefier,
M. M. M. E. C. V.
red. M.M.M./tehnored. E.C.V./4 ex/15.09.2014/ .>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1313/2014.... | Radiere ipoteca. Sentința nr. 23/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
